Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 26 iunie 1996 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Thailandei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 18 din 6 februarie 1997
Guvernul României şi Guvernul Regatului Thailandei,
dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite în numele fiecãrui stat contractant, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe suma totalã a salariilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cãrora se aplica prezenta convenţie, sînt:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende, (denumite în continuare impozit roman).
b) În cazul Thailandei:
(i) impozitul pe venit; şi
(ii) impozitul pe venitul din petrol, (denumite în continuare impozit thailandez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite pe venit identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În prezenta convenţie, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;
b) termenul Thailanda înseamnã Regatul Thailandei şi include orice zona adiacenta apelor teritoriale ale Regatului Thailandei, care, conform legislaţiei thailandeze şi în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi desemnatã în viitor ca o zona în care Regatul Thailandei îşi poate exercita drepturile în legatura cu fundul marii, subsolul şi resursele naturale ale acesteia;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Thailanda, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane, care sînt tratate ca o entitate în vederea impozitãrii;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã, constituitã în conformitate cu legislaţia romana, sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã de cãtre legislaţia fiscalã a respectivelor state contractante;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Thailandei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) în relaţia cu România, orice cetãţean al României şi orice persoana juridicã şi asociere de persoane avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în relaţia cu Thailanda, orice persoana fizica avînd naţionalitatea Thailandei, orice persoana juridicã, societate de persoane, asociaţie şi orice alta entitate avînd statutul în conformitate cu legile în vigoare în Thailanda;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legilor acelui stat contractant cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului infiintarii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o societate este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidenţã a statului contractant în care este înfiinţatã sau în conformitate cu a cãrui lege a obţinut statutul de societate. Dacã societatea, conform acestui criteriu, este încã rezidenţã a ambelor state contractante, în acest caz va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii sau un proiect de construcţie, cînd asemenea şantier sau proiect dureazã o perioada mai mare de 6 luni;
h) un proiect de montaj sau instalare, a cãrui durata depãşeşte 6 luni;
i) o clãdire folositã pentru vînzarea mãrfurilor;
j) o magazie aparţinînd unei persoane care depoziteaza mãrfuri pentru alţii;
k) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa de cãtre un rezident al unuia dintre statele contractante prin angajaţi sau alt personal, cu condiţia ca activitãţile de aceasta natura sa continue (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex) în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 183 de zile.
3. Expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) produsele sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau unei expoziţii temporare ocazionale, organizatã de guvernul tarii primitoare, cînd sînt vîndute dupã închiderea tirgului sau a expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri, sau al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul de a face reclama, de a furniza informaţii pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi similare, care au un caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere.
4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent, cãruia i se aplica prevederile paragrafului 5 - acţioneazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în primul stat menţionat, dacã aceasta persoana:
a) are şi exercita, în mod obişnuit, în primul stat menţionat, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitãţile acestei persoane sînt limitate la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere;
b) nu are o astfel de împuternicire, dar menţine, în mod obişnuit, în primul stat menţionat, un stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii de la care primeşte în mod regulat dispoziţii sau efectueazã livrãri în numele întreprinderii; sau
c) nu are o astfel de împuternicire, dar primeşte, în mod obişnuit, comenzi în primul stat menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate pentru întreprindere sau pentru întreprindere şi pentru alte întreprinderi care sînt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, numai pentru faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin oricare alt agent cu statul independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. În acest sens, un agent nu va fi considerat drept agent cu statut independent, dacã desfãşoarã în acel celãlalt stat o activitate descrisã în paragraful 4, în cea mai mare parte pentru întreprindere sau pentru întreprindere şi alte întreprinderi care sînt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.
6. Faptul ca o societate, care este rezidenţã a unui stat contractant, controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
7. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat, dacã încaseazã prime pe teritoriul acelui stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unui salariat sau printr-un reprezentant care nu este un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile provenind din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste proprietãţi.
2. În sensul prezentei convenţii, expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sînt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sînt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea, în orice alta forma, a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Veniturile sau profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, veniturile sau profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, veniturile sau profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent, sînt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat pe baza unui anumit procent din încasãrile totale ale întreprinderii sau pe baza repartizãrii profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al acestui articol nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un venit sau profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd veniturile sau profiturile includ elementele de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Venitul obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a aeronavelor va fi impus numai în acel stat contractant.
2. Venitul obţinut de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor poate fi impus în celãlalt stat contractant, dar impozitul stabilit în acel celãlalt stat contractant va fi redus cu o suma egala cu 50% din acesta.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, în legatura cu participarea întreprinderilor angajate în transporturi navale sau aeriene la un pool de orice fel.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul dividendelor este o societate, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 15% din suma bruta a dividendelor, dacã societatea care plãteşte dividendele desfãşoarã activitatea printr-o întreprindere industriala şi primitorul este o societate, exceptind societãţile de persoane, care deţine direct cel puţin 25% din capitalul primei societãţi;
b) 20% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. a) Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sînt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
b) Expresia întreprindere industriala înseamnã:
(1) orice întreprindere angajata în:
(i) confectionare, asamblare şi prelucrare;
(ii) construcţii, construcţii civile şi construcţii de nave;
(iii) producerea de electricitate, energie hidraulica, gaz sau aprovizionare cu apa; sau
(iv) agricultura, exploatare forestierã şi pescuit, şi exploatarea unei plantaţii; şi
(2) orice alta activitate întreprinsã în baza privilegiilor acordate prin legea thailandeza privind promovarea investiţiilor industriale; şi
(3) orice alta întreprindere care este declarata ca întreprindere industriala de autoritãţile competente ale ambelor state contractante, în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sînt plãtite, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sînt plãtite, este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa, situate în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat. Nici o prevedere a acestui paragraf nu va fi interpretatã în sensul ca impiedica fiecare stat contractant sa perceapã impozit pe venit asupra profiturilor distribuite în conformitate cu legile acelui stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor şi este o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10% din suma bruta a dobinzilor, dacã sînt primite de orice instituţie financiarã (inclusiv o societate de asigurare);
b) 20% din suma bruta a dobinzilor, în cazul dobinzilor pentru vînzarea pe credit;
c) 25% din suma bruta a dobinzilor, în celelalte cazuri.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite guvernului celuilalt stat contractant vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat.
4. În vederea aplicãrii paragrafului 3, termenul Guvern:
a) În cazul României, înseamnã Guvernul României şi include:
(i) Banca Nationala a României; şi
(ii) Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A., în mãsura în care activitãţile lor se desfãşoarã în cadrul autoritãţii obişnuite a unei bãnci centrale.
b) În cazul Thailandei, înseamnã Guvernul Regal al Thailandei şi include:
(i) Banca Thailandei, în mãsura în care activitatea sa se desfãşoarã în cadrul autoritãţii obişnuite a unei bãnci centrale; şi
(ii) autoritãţile locale.
5. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din efecte publice, obligaţiuni sau titluri de creanta însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi din creanţe de orice fel, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din surse împrumutate de legislaţia fiscalã a statului din care provine venitul. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi, în sensul prezentului articol.
6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta, în legatura cu care sînt plãtite dobinzile, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
7. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
8. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau cãtre oricare alte persoane asimilate unui broker sau agent de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã primitorul comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea generatoare de comisioane. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al uni stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi comisioanele se suporta de sediul permanent, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinînd seama de activitãţile pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi primitor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati, de orice fel, primite pentru înstrãinarea, folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent, mãrci de fabrica sau orice alte drepturi sau proprietãţi asemãnãtoare, unui desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã primitorul redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care se leagã efectiv dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este efectiv legat dreptul sau proprietatea generatoare de redevenţe şi aceste redevenţe sînt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci acestea se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi primitor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din înstrãinarea proprietãţii
1. Cistigurile realizate din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste proprietãţi.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare, fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau a proprietãţii mobiliare ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
3. Cistigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor nave sau aeronave sînt impozabile numai în acel stat contractant.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi sau bunuri, altele decît cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã. Nici o prevedere a acestui paragraf nu va impiedica fiecare stat contractant de a impune cistigurile sau veniturile din vînzarea sau transferul de acţiuni sau de alte titluri de valoare.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care activitãţile au fost exercitate în celãlalt stat contractant. Veniturile privind profesiile independente ori activitãţile independente exercitate în acel celãlalt stat pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, din exercitarea pe cont propriu a unei profesii independente sau a altor activitãţi independente desfãşurate în celãlalt stat contractant, nu sînt impozabile în celãlalt stat, dacã:
a) primitorul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat;
b) primitorul nu dispune de o baza fixa în celãlalt stat; şi
c) veniturile nu sînt suportate de o întreprindere sau de un sediu permanent situat în celãlalt stat.
3. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) primitorul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariata, exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi atleti
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de artiştii de spectacol, cum sînt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, de interpreţii muzicali, şi de atleti, din activitãţile lor personale, desfãşurate în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale, desfãşurate de un artist de spectacol sau de un atlet în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau atletului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale atletului.
3. Independent de prevederile art. 7, cînd activitãţile menţionate la paragraful 1 al acestui articol sînt exercitate într-un stat contractant de cãtre o întreprindere a celuilalt stat contractant, profiturile realizate din desfãşurarea acestor activitãţi, de cãtre o astfel de întreprindere, pot fi impuse în primul stat contractant menţionat, în afarã de cazul în care întreprinderea este finanţatã în cea mai mare parte din fondurile publice ale celuilalt stat contractant, inclusiv orice unitate administrativ-teritorialã, autoritate localã sau organizaţie statutara a acestuia, în legatura cu astfel de activitãţi.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica remuneraţiilor sau profiturilor, salariilor şi altor venituri similare, obţinute din activitãţile desfãşurate într-un stat contractant de cãtre artişti de spectacol sau atleti, dacã vizita în acel stat contractant este suportatã în mod substanţial din fondurile publice ale celuilalt stat contractant, inclusiv orice unitate administrativ-teritorialã, autoritate localã sau organizaţie statutara a acestora.
ART. 19
Pensii şi anuitati
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi orice anuitate plãtitã unui astfel de rezident vor fi impuse numai în acel stat.
2. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila, în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau unitãţii sau autoritãţii locale, sînt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat, şi
(i) este un naţional al acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de, sau din fonduri create de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unitãţi administrativ-teritoriale ori autoritãţi locale a acestuia, este impozabilã numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este naţional şi rezident al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri, desfasurata de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o autoritate localã a acestuia.
ART. 21
Profesori, învãţãtori şi cercetãtori
1. O persoana fizica, care este rezidenţã unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţionalã similarã, care este recunoscuta de autoritatea competenta a acelui celãlalt stat contractant şi care este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã în legatura cu activitatea sa de predare sau de cercetare.
2. Prezentul articol nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetarea nu este întreprinsã în interes public ci, în principal, în interesul obţinerii unui cistig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Studenţi
1. Sumele pe care le primeşte un student, un practicant sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior prezentei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, numai în scopul instruirii sau pregãtirii sale, nu vor fi impuse în primul stat menţionat, pe o perioada de 6 ani, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
2. Un astfel de student, practicant sau stagiar va fi, de asemenea, scutit de impozite pe venit pe o perioada de 2 ani pentru remuneraţiile primite din munca salariata exercitatã în primul stat, cu condiţia ca aceste activitãţi sa fie în legatura cu studiile sau cu pregãtirea sa sau sa fie necesare întreţinerii sale.
ART. 23
Venituri nemenţionate în mod expres
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt menţionate în mod expres la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi impuse în statul contractant din care provin veniturile.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Cînd venitul este impus în ambele state contractante, dubla impunere se va evita în conformitate cu urmãtoarele paragrafe ale prezentului articol.
2. În cazul României, impozitul thailandez plãtibil pentru venitul obţinut din Thailanda va fi recunoscut ca un credit fata de impozitul roman plãtibil cu privire la acel venit.
3. În cazul Thailandei, impozitul roman plãtibil pentru venitul din surse aflate în România va fi recunoscut ca un credit fãrã de impozitul thailandez plãtibil cu privire la acel venit. Totuşi creditul nu va depãşi acea parte a impozitului thailandez, astfel cum a fost calculat înainte de acordarea creditului şi care este aferent unor asemenea elemente de venit.
4. În vederea aplicãrii paragrafului 2 al prezentului articol, expresia impozit thailandez plãtibil va include cuantumul impozitului thailandez, care ar fi trebuit sa fie plãtit, dacã nu ar fi fost acordatã scutirea sau reducerea impozitului thailandez în concordanta cu legea referitoare la promovarea dezvoltãrii economice a Thailandei, în vigoare la data semnãrii convenţiei, sau care se va introduce în locul acesteia, modificind sau adaugindu-se la legea existenta.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai statului contractant menţionat, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decît impunerea întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
4. În prezentul articol termenul impunere indica impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a mãsurii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri, în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, în vederea aplicãrii prevederilor convenţiei. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau cu încasarea, aplicarea sau cu urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative, contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va fi aprobatã în conformitate cu procedurile constituţionale în vigoare în cele doua state contractante şi va intra în vigoare la 30 (treizeci) de zile dupã data efectuãrii schimbului de note prin care se certifica ca în ambele state au fost îndeplinite formalitãţile necesare şi va avea efect:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la sumele plãtibile la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru anii fiscali şi perioadele contabile începînd la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare o perioada nedeterminatã, dar fiecare dintre statele contractante va putea denunta convenţia, pe canale diplomatice, dind celuilalt stat contractant o nota de denunţare scrisã la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începînd din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În aceasta situaţie, prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la suma platibila la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru anii fiscali şi perioadele contabile începînd la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Bucureşti la 26 iunie 1996, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, thailandeza şi engleza, toate cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea textelor în limbile romana şi thailandeza, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Florin Georgescu,
ministru de stat,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Regatului Thailandei,
Amnuay Viravan,
viceprim-ministru,
ministrul afacerilor externe
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
