Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-----
*) Traducere.
Lanzarote, 25 octombrie 2007
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei şi alţi semnatari ai prezentei convenţii,
considerând cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai strânsã unitate între membrii sãi,
considerând cã orice copil are dreptul, din partea familiei, a societãţii şi a statului, la mãsurile de protecţie decurgând din condiţia sa de minor,
constatând cã exploatarea sexualã a copiilor, în special sub forma pornografiei infantile şi a prostituţiei, precum şi toate formele de abuz sexual asupra copiilor, inclusiv faptele comise în strãinãtate, pun în pericol grav sãnãtatea şi dezvoltarea psihosocialã a copilului,
constatând cã exploatarea sexualã şi abuzurile sexuale comise asupra copiilor au luat proporţii îngrijorãtoare la nivel atât naţional, cât şi internaţional, în special prin utilizarea tot mai extinsã a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) atât de cãtre copii, cât şi de cãtre autorii de infracţiuni şi cã prevenirea şi combaterea exploatãrii sexuale şi abuzurilor sexuale asupra copiilor necesitã cooperare internaţionalã,
considerând cã bunãstarea şi interesul superior ale copilului sunt valori fundamentale împãrtãşite de toate statele membre, care trebuie promovate fãrã niciun fel de discriminare,
reamintind Planul de acţiune adoptat în cadrul celei de-a treia Reuniuni la vârf a şefilor de stat şi de guvern din cadrul Consiliului Europei (Varşovia, 16-17 mai 2005), care preconiza elaborarea de mãsuri menite sã stopeze exploatarea sexualã a copiilor,
reamintind, în special, Recomandarea nr. R (91) 11 a Comitetului de Miniştri referitoare la exploatarea sexualã, pornografia, prostituţia şi traficul de copii şi tineri, Recomandarea Rec(2001)16 privind protecţia copiilor împotriva exploatãrii sexuale şi Convenţia privind criminalitatea informaticã (ETS nr. 185), în special art. 9 din aceasta, precum şi Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (ETS nr. 197),
având în vedere Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (1950, ETS nr. 5), Carta socialã europeanã revizuitã (1996, ETS nr. 163), Convenţia europeanã privind drepturile copiilor (1996, ETS nr. 160),
ţinând cont de Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi, în special, de art. 34 din aceasta, de Protocolul facultativ privind vânzarea de copii, prostituţia infantilã şi pornografia infantilã, precum şi de Protocolul adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii organizate transnaţionale, vizând prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, precum şi de Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grele forme de muncã infantilã şi acţiunea imediatã în vederea eliminãrii acestora,
având în vedere Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene cu privire la combaterea exploatãrii sexuale a copiilor şi a pedopornografiei (2004/68/JAI), Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene privind statutul victimelor în procesele penale (2001/220/JAI) şi Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene referitoare la lupta împotriva traficului de fiinţe umane (2002/629/JAI),
luând în considerare şi alte instrumente juridice şi programe internaţionale pertinente în acest domeniu, cu deosebire Declaraţia şi Programul de acţiune de la Stockholm, adoptate în cadrul primului Congres mondial împotriva exploatãrii sexuale a copiilor în scop comercial (27-31 august 1996), Angajamentul mondial de la Yokohama, adoptat în cadrul celui de-al doilea Congres mondial împotriva exploatãrii sexuale a copiilor în scop comercial (17-20 decembrie 2001), Angajamentul şi Planul de acţiune de la Budapesta, adoptate în cadrul Conferinţei pregãtitoare a celui de-al doilea Congres mondial împotriva exploatãrii sexuale a copiilor în scop comercial (20-21 noiembrie 2001), Rezoluţia Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite S-27/2 "O lume demnã pentru copii" şi Programul trienal "Construirea unei Europe cu şi pentru copii", adoptat în urma celei de-a treia Reuniuni la vârf a şefilor de stat şi de guvern şi lansat de cãtre Conferinţa de la Monaco (4-5 aprilie 2006),
fiind hotãrâte sã contribuie efectiv la realizarea scopului comun al protejãrii copiilor împotriva exploatãrii sexuale şi a abuzurilor sexuale, indiferent de autori, şi sã asigure asistenţã victimelor,
ţinând cont de necesitatea de a elabora un instrument internaţional cuprinzãtor axat pe aspecte de prevenţie, protecţie şi de drept penal ale luptei împotriva tuturor formelor de exploatare sexualã şi de abuz sexual împotriva copiilor şi pe înfiinţarea unui mecanism special de monitorizare,
au convenit urmãtoarele:
CAP. I
Scopul, principiul nediscriminãrii şi definiţii
ART. 1
Scopul
1. Scopurile prezentei convenţii sunt:
a) prevenirea şi combaterea exploatãrii sexuale şi abuzurilor sexuale comise asupra copiilor;
b) protejarea drepturilor copiilor care sunt victime ale exploatãrii sexuale şi ale abuzurilor sexuale;
c) promovarea cooperãrii la nivel naţional şi internaţional împotriva exploatãrii sexuale şi abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.
2. Pentru a asigura punerea în aplicare eficientã a prevederilor sale de cãtre pãrţi, prezenta convenţie instituie un mecanism special de monitorizare.
ART. 2
Principiul nediscriminãrii
Punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii de cãtre pãrţi, în special a beneficiului mãsurilor vizând protecţia drepturilor victimelor, trebuie asiguratã fãrã nicio discriminare bazatã pe motive de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice ori de altã naturã, naţionalitate sau origine socialã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, avere, naştere, orientare sexualã, stare de sãnãtate, existenţa unui handicap sau orice altã situaţie.
ART. 3
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) prin termenul copil se înţelege orice persoanã cu vârsta mai micã de 18 ani;
b) expresia exploatare şi abuz sexual asupra copiilor include comportamentele prevãzute la art. 18-23;
c) prin victimã se înţelege orice copil victimã a exploatãrii sexuale sau a abuzurilor sexuale.
CAP. II
Mãsurile de prevenire
ART. 4
Principii
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a preveni orice formã de exploatare sexualã şi de abuz sexual asupra copiilor şi pentru protecţia acestora.
ART. 5
Recrutarea, pregãtirea profesionalã şi creşterea gradului de conştientizare a persoanelor care lucreazã cu copiii
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a încuraja conştientizarea referitoare la protecţia şi drepturile copiilor în rândul persoanelor care lucreazã în mod regulat cu copiii în sectoarele învãţãmânt, sanitar, protecţie socialã, justiţie, forţe de ordine, precum şi în domeniile sportiv, cultural şi divertisment.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã persoanele prevãzute la paragraful 1 au cunoştinţe adecvate privind exploatarea sexualã a copiilor şi abuzurile sexuale comise asupra acestora, mijloacele pentru a le identifica şi posibilitatea menţionatã la art. 12 paragraful 1.
3. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare, în conformitate cu dreptul sãu intern, pentru a se asigura, prin condiţiile impuse candidaţilor la ocuparea acelor profesii care implicã, în mod regulat, contactul cu copiii, cã aceştia nu au fost condamnaţi pentru fapte de exploatare sau de abuz sexual asupra copiilor.
ART. 6
Educaţia pentru copii
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã toţi copiii primesc, în cadrul învãţãmântului primar şi secundar, informaţii cu privire la riscurile exploatãrii sexuale şi abuzurilor sexuale, precum şi cu privire la mijloacele prin care se pot apãra, în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. Aceste informaţii, asigurate, dupã caz, în colaborare cu pãrinţii, vor fi furnizate în contextul unei informãri mai generale asupra sexualitãţii şi vor acorda o atenţie specialã situaţiilor de risc, în special celor care implicã folosirea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor.
ART. 7
Programe sau mãsuri de intervenţie preventivã
Fiecare parte se va asigura cã persoanele care au temerea cã ar putea sãvârşi oricare dintre infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie pot avea acces, dupã caz, la programe sau mãsuri eficiente de intervenţie menite sã evalueze şi sã previnã riscul comiterii infracţiunilor.
ART. 8
Mãsuri ce vizeazã publicul larg
1. Fiecare parte va promova sau organiza campanii de conştientizare adresate publicului larg cu privire la fenomenul exploatãrii sexuale şi abuzurilor sexuale asupra copiilor şi privind mãsurile preventive ce pot fi luate.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a preveni sau a interzice rãspândirea de materiale publicitare pentru infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
ART. 9
Participarea copiilor, a sectorului privat, a mass-mediei şi a societãţii civile
1. Fiecare parte va încuraja participarea copiilor, în conformitate cu nivelul lor de dezvoltare, la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor, programelor sau altor iniţiative legate de lupta împotriva exploatãrii sexuale şi abuzurilor sexuale asupra copiilor.
2. Fiecare parte va încuraja sectorul privat, în special sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, industria turismului şi a transportului, sectoarele bancare şi financiare, precum şi societatea civilã sã participe la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de prevenire a exploatãrii sexuale şi a abuzurilor sexuale asupra copiilor şi sã punã în aplicare norme interne prin autoreglementare sau prin colaborare în materia reglementãrii.
3. Fiecare parte va încuraja mass-media sã furnizeze informaţii corespunzãtoare privind toate aspectele exploatãrii şi abuzului sexual comise asupra copiilor, cu respectarea independenţei mass-mediei şi a libertãţii presei.
4. Fiecare parte va încuraja finanţarea, dupã caz, inclusiv prin crearea de fonduri, a unor proiecte şi programe desfãşurate de cãtre societatea civilã şi menite sã previnã şi sã îi apere pe copii de exploatarea sexualã şi de abuzuri sexuale.
CAP. III
Autoritãţile specializate şi structuri de coordonare
ART. 10
Mãsuri naţionale de coordonare şi colaborare
1. Fiecare parte va lua mãsurile necesare pentru a se asigura coordonarea la nivel naţional sau local dintre diferitele autoritãţi cu competenţe în domeniul protecţiei copiilor, al prevenirii şi luptei împotriva exploatãrii şi abuzurilor sexuale comise asupra acestora, în special în sectorul învãţãmântului şi al sãnãtãţii, al serviciilor sociale, forţelor de ordine şi al autoritãţilor judiciare.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru înfiinţarea sau desemnarea:
a) unor instituţii naţionale sau locale independente care sã promoveze şi sã apere drepturile copilului, asigurându-le resursele şi stabilindu-le responsabilitãţile specifice;
b) unor mecanisme sau centre de colectare a datelor, la nivel naţional ori local şi în colaborare cu societatea civilã, cu scopul observãrii şi evaluãrii fenomenului exploatãrii sexuale şi al abuzurilor sexuale comise asupra copiilor, cu respectarea cerinţelor de protecţie a datelor cu caracter personal.
3. Fiecare parte va încuraja cooperarea dintre autoritãţile publice competente, societatea civilã şi sectorul privat pentru o mai bunã prevenire şi combatere a exploatãrii sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.
CAP. IV
Mãsurile de protecţie şi asistenţã pentru victime
ART. 11
Principii
1. Fiecare parte va stabili programe sociale eficiente şi va înfiinţa structuri multidisciplinare care sã asigure sprijinul necesar pentru victime, pentru pãrinţii şi rudele apropiate ale acestora şi pentru orice persoanã care rãspunde de îngrijirea lor.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã, atunci când vârsta victimei nu este cunoscutã cu certitudine şi existã motive sã se creadã cã este vorba despre un copil, mãsurile de protecţie şi asistenţã care sunt prevãzute pentru copii vor fi acordate victimei (el sau ea) pânã la determinarea vârstei sale.
ART. 12
Raportarea suspiciunilor de exploatare sau de abuzuri sexuale
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã regulile de confidenţialitate impuse de dreptul intern anumitor practicieni care sunt solicitaţi sã lucreze cu copiii nu constituie un obstacol pentru posibilitatea acestora de a semnala serviciilor de protecţie a copilului orice situaţie în care existã motive rezonabile sã creadã cã un copil este victima exploatãrii sau a abuzului sexual.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a încuraja orice persoanã care, cu bunãcredinţã, cunoaşte sau are bãnuieli despre existenţa exploatãrii sexuale sau a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor sã sesizeze serviciile competente.
ART. 13
Liniile de asistenţã
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a încuraja şi sprijini înfiinţarea de servicii de comunicare, cum ar fi posturi telefonice sau de internet care sã permitã consilierea solicitanţilor, chiar confidenţial sau cu respectarea anonimatului acestora.
ART. 14
Asistenţa pentru victime
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura asistenţã victimelor, pe termen scurt şi lung, în vederea recuperãrii fizice şi psihosociale a acestora. Mãsurile luate în aplicarea prezentului paragraf trebuie sã aibã în vedere opiniile, nevoile şi preocupãrile copilului.
2. Fiecare parte va lua mãsuri, în condiţiile prevãzute de dreptul sãu intern, în vederea cooperãrii cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente sau cu alte structuri ale societãţii civile care acordã asistenţã victimelor.
3. Dacã pãrinţii sau persoanele în a cãror îngrijire se aflã copilul sunt implicate în exploatarea sexualã sau în abuzuri sexuale comise asupra acestuia, procedurile de intervenţie adoptate în aplicarea art. 11 paragraful 1 vor include:
- posibilitatea îndepãrtãrii autorului prezumat al faptei;
- posibilitatea retragerii victimei din mediul sãu familial.
Condiţiile şi durata acestei separãri se stabilesc în conformitate cu interesul superior al copilului.
4. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã persoanele apropiate victimei pot beneficia, dacã este cazul, de asistenţã terapeuticã, în special de asistenţã psihologicã de urgenţã.
CAP. V
Programele sau mãsurile de intervenţie
ART. 15
Principii generale
1. Fiecare parte va asigura sau promova, în conformitate cu dreptul sãu intern, programe ori mãsuri eficiente de intervenţie pentru persoanele prevãzute la art. 16 paragrafele 1 şi 2, în vederea prevenirii şi reducerii la minimum a riscurilor de repetare a infracţiunilor de naturã sexualã comise asupra copiilor. Aceste programe sau mãsuri trebuie sã fie accesibile în orice etapã a procesului, în mediul carceral şi în libertate, în condiţiile prevãzute de dreptul intern.
2. Fiecare parte va asigura sau promova, în conformitate cu dreptul sãu intern, dezvoltarea de parteneriate ori de alte forme de cooperare între autoritãţile competente, în special între serviciile de sãnãtate şi cele sociale, şi autoritãţile judiciare şi alte organe care rãspund de monitorizarea persoanelor prevãzute la art. 16 paragrafele 1 şi 2.
3. Fiecare parte va prevedea, în conformitate cu dreptul sãu intern, efectuarea unei evaluãri a gradului de pericol şi de risc posibil de repetare a infracţiunilor prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie de cãtre persoanele prevãzute la art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu scopul identificãrii programelor sau mãsurilor adecvate.
4. Fiecare parte va prevedea, în conformitate cu dreptul sãu intern, efectuarea unei evaluãri a eficienţei programelor şi mãsurilor puse în aplicare.
ART. 16
Beneficiarii programelor şi ai mãsurilor de intervenţie
1. Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul sãu intern, cã persoanele care sunt urmãrite pentru oricare dintre infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie pot avea acces la programele sau mãsurile menţionate la art. 15 paragraful 1, în condiţii care nu aduc prejudicii şi care nu sunt contrare drepturilor la apãrare şi cerinţelor unui proces echitabil şi imparţial, în special cu respectarea regulilor ce guverneazã principiul prezumţiei de nevinovãţie.
2. Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul sãu intern, cã persoanele condamnate pentru oricare dintre infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie pot avea acces la programele sau mãsurile prevãzute la art. 15 paragraful 1.
3. Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul sãu intern, cã programele sau mãsurile de intervenţie sunt aplicate ori adaptate pentru a rãspunde nevoilor de dezvoltare ale copiilor care au comis infracţiuni de naturã sexualã, inclusiv celor ale copiilor care nu au împlinit încã vârsta rãspunderii penale, în scopul soluţionãrii problemelor lor de comportament sexual.
ART. 17
Informarea şi consimţãmântul
1. Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul sãu intern, cã persoanele prevãzute la art. 16 şi cãrora li s-au propus programe sau mãsuri de intervenţie sunt pe deplin informate referitor la motivele pentru care li s-a fãcut propunerea şi cã ele consimt sã beneficieze de programul ori de mãsura respectivã în deplinã cunoştinţã de cauzã.
2. Fiecare parte se va asigura, în conformitate cu dreptul sãu intern, cã persoanele cãrora li s-au propus programe sau mãsuri de intervenţie le pot refuza, iar în cazul persoanelor condamnate, cã acestea sunt informate cu privire la consecinţele posibile ale unui eventual refuz.
CAP. VI
Dreptul penal material
ART. 18
Abuzuri sexuale
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura de incriminarea urmãtoarelor fapte comise cu intenţie:
a) activitãţi sexuale cu un copil care, potrivit prevederilor în vigoare ale dreptului naţional, nu a împlinit vârsta legalã pentru viaţa sexualã;
b) activitãţi sexuale cu un copil dacã:
- se folosesc constrângerea, forţa ori ameninţãrile; sau
- se abuzeazã de o poziţie recunoscutã ca fiind de încredere, de autoritate sau de influenţã asupra copilului, inclusiv în cadrul familiei; sau
- se abuzeazã de o situaţie de vulnerabilitate deosebitã a copilului, mai ales datoritã unui handicap psihic sau fizic ori datoritã unei situaţii de dependenţã.
2. În scopul aplicãrii paragrafului 1, fiecare parte va decide vârsta pânã la care este interzisã desfãşurarea de activitãţi sexuale cu un copil.
3. Prevederile paragrafului 1 lit. a) nu se aplicã activitãţilor sexuale consimţite între minori.
ART. 19
Infracţiuni referitoare la prostituţia infantilã
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura de incriminarea urmãtoarelor fapte comise cu intenţie:
a) recrutarea unui copil pentru a practica prostituţia sau determinarea unui copil sã participe la prostituţie;
b) constrângerea unui copil sã se prostitueze sau obţinerea unui profit din aceastã activitate ori exploatarea în altã manierã a unui copil în asemenea scopuri;
c) recurgerea la prostituţia infantilã.
2. În sensul prezentului articol, sintagma prostituţie infantilã desemneazã faptul de a folosi un copil pentru activitãţi sexuale atunci când se oferã ori se promit sume de bani sau orice altã formã de remuneraţie ori de rãsplatã, indiferent dacã aceastã platã, promisiune sau rãsplatã se oferã copilului ori unei terţe persoane.
ART. 20
Infracţiuni referitoare la pornografia infantilã
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru incriminarea urmãtoarelor fapte comise cu intenţie şi fãrã drept:
a) producţia de pornografie infantilã;
b) oferirea sau punerea la dispoziţie a pornografiei infantile;
c) distribuirea sau transmiterea pornografiei infantile;
d) procurarea de pornografie infantilã pentru sine sau pentru altul;
e) deţinerea de pornografie infantilã;
f) obţinerea accesului cu bunã ştiinţã, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, la pornografia infantilã.
2. În sensul prezentului articol, sintagma pornografie infantilã desemneazã orice material care înfãţişeazã, în manierã vizualã, un copil care desfãşoarã un comportament sexual explicit, real ori simulat, sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil, în principal pentru scopuri sexuale.
3. Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, integral sau parţial, prevederile paragrafului 1 lit. a) şi e) în ceea ce priveşte producţia şi deţinerea:
- de materiale pornografice ce constau exclusiv în reprezentãri simulate sau imagini realiste ale unui copil inexistent;
- de materiale pornografice care implicã copii care au împlinit vârsta prevãzutã în aplicarea art. 18 paragraful 2, dacã aceste imagini sunt produse şi deţinute de cãtre aceştia cu consimţãmântul lor şi numai pentru a fi folosite de cãtre aceştia în intimitate.
4. Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, integral sau parţial, prevederile paragrafului 1 lit. f).
ART. 21
Infracţiunile legate de participarea unui copil la spectacole pornografice
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a incrimina urmãtoarele fapte comise cu intenţie:
a) recrutarea unui copil în vederea participãrii la spectacole pornografice sau favorizarea participãrii unui copil la asemenea spectacole;
b) constrângerea unui copil sã participe la spectacole pornografice sau obţinerea unui profit din aceastã activitate ori exploatarea în altã manierã a unui copil în asemenea scopuri;
c) faptul de a asista, în cunoştinţã de cauzã, la spectacole pornografice care implicã participarea copiilor.
2. Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a limita aplicarea paragrafului 1 lit. c) la cazurile în care copiii au fost recrutaţi sau constrânşi în conformitate cu paragraful 1 lit. a) sau b).
ART. 22
Coruperea copiilor
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru incriminarea faptei de a determina cu intenţie, în scopuri sexuale, un copil care nu a împlinit vârsta prevãzutã de art. 18 paragraful 2 sã asiste la comiterea unui abuz sexual sau la desfãşurarea de activitãţi sexuale, chiar dacã nu este obligat sã participe la acestea.
ART. 23
Acostarea copiilor în scopuri sexuale
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a incrimina propunerea fãcutã cu intenţie de cãtre un adult, prin intermediul tehnologiilor de comunicare şi informare, pentru a întâlni un copil care nu a împlinit vârsta prevãzutã de art. 18 paragraful 2, în scopul comiterii asupra acestuia a oricãrei infracţiuni dintre cele prevãzute la art. 18 paragraful 1 lit. a) sau la art. 20 paragraful 1 lit. a), dacã propunerea a fost urmatã de fapte materiale care conduc la o asemenea întâlnire.
ART. 24
Complicitatea şi tentativa
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a incrimina, atunci când este sãvârşitã cu intenţie, complicitatea la comiterea oricãreia dintre infracţiunile prevãzute în prezenta convenţie.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a prevedea ca infracţiune, atunci când este sãvârşitã cu intenţie, tentativa de comitere a infracţiunilor prevãzute în prezenta convenţie.
3. Fiecare parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica, integral sau în parte, prevederile paragrafului 2 în legãturã cu infracţiunile prevãzute la art. 20 paragraful 1 lit. b), d), e) şi f), art. 21 paragraful 1 lit. c), art. 22 şi art. 23.
ART. 25
Competenţa
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a-şi stabili competenţa în legãturã cu orice infracţiune prevãzutã în conformitate cu prezenta convenţie, atunci când infracţiunea este comisã:
a) pe teritoriul sãu; sau
b) la bordul unei nave aflate sub pavilionul pãrţii respective; sau
c) la bordul unei aeronave înregistrate conform legilor pãrţii respective; sau
d) de cãtre unul dintre cetãţenii sãi; sau
e) de cãtre o persoanã care îşi are reşedinţa obişnuitã pe teritoriul sãu.
2. Fiecare parte se va strãdui sã ia mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a-şi stabili competenţa în legãturã cu orice infracţiune prevãzutã în conformitate cu prezenta convenţie atunci când aceasta este comisã împotriva unuia dintre cetãţenii sãi sau împotriva unei persoane care îşi are reşedinţa obişnuitã pe teritoriul sãu.
3. Fiecare parte poate, la momentul semnãrii sau la depunerea instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, sã declare cã îşi rezervã dreptul de a nu aplica ori de a aplica numai în anumite cazuri sau cu anumite condiţii regulile de competenţã prevãzute la paragraful 1 lit. e) din prezentul articol.
4. În vederea urmãririi infracţiunilor prevãzute la art. 18, 19, art. 20 paragraful 1 lit. a) şi art. 21 paragraful 1 lit. a) şi b), fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã competenţa sa în ceea ce priveşte prevederile paragrafului 1 lit. d) nu este supusã condiţiei ca faptele sã fie incriminate la locul comiterii lor.
5. Fiecare parte poate, la momentul semnãrii sau la depunerea instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, sã declare cã îşi rezervã dreptul de a limita aplicarea prevederilor paragrafului 4 din prezentul articol, în ceea ce priveşte infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18 paragraful 1 lit. b) pct. 2 şi 3, la cazurile în care cetãţeanul sãu îşi are reşedinţa obişnuitã pe teritoriul sãu.
6. În vederea urmãririi infracţiunilor stabilite în conformitate cu art. 18, 19, art. 20 paragraful 1 lit. a) şi art. 21, fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru ca stabilirea competenţei sale în ceea ce priveşte paragraful 1 lit. d) şi e) sã nu fie supusã condiţiei ca urmãrirea sã fie precedatã de o plângere din partea victimei sau de un denunţ efectuatã/efectuat de cãtre statul pe teritoriul cãruia a fost comisã infracţiunea.
7. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la infracţiunile prevãzute în prezenta convenţie, în cazurile în care autorul prezumat se aflã pe teritoriul sãu şi nu poate fi extrãdat cãtre o altã parte din motive de cetãţenie.
8. Dacã mai multe pãrţi se considerã competente cu privire la o infracţiune presupusã a fi stabilitã în conformitate cu prezenta convenţie, pãrţile implicate se consultã, dupã caz, în vederea stabilirii celei mai adecvate competenţe pentru urmãrirea infracţiunii respective.
9. Fãrã a afecta normele generale de drept internaţional, prezenta convenţie nu exclude nicio competenţã penalã exercitatã de cãtre o parte în conformitate cu dreptul sãu intern.
ART. 26
Rãspunderea persoanelor juridice
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru ca persoana juridicã sã poatã fi trasã la rãspundere pentru infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie, atunci când au fost comise în beneficiul sãu de cãtre orice persoanã fizicã care a acţionat fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercitã o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza:
a) împuternicirii de reprezentare a persoanei juridice;
b) autoritãţii de a lua decizii în numele persoanei juridice;
c) autoritãţii de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
2. În afarã de cazurile prevãzute la paragraful 1, fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã persoana juridicã poate rãspunde pentru cazul în care lipsa de supraveghere ori control din partea unei persoane fizice dintre cele menţionate la paragraful 1 a fãcut posibilã comiterea unei infracţiuni prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie, în folosul acelei persoane juridice, de cãtre o persoanã fizicã ce acţiona sub autoritatea persoanei juridice.
3. În conformitate cu normele juridice ale pãrţii, rãspunderea persoanei juridice poate fi penalã, civilã sau administrativã.
4. Aceastã rãspundere nu afecteazã rãspunderea penalã a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.
ART. 27
Sancţiuni şi mãsuri
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru ca infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie sã fie pedepsite cu sancţiuni efective, proporţionale şi descurajante, ţinând seama de gravitatea lor. Aceste sancţiuni vor include pedepse privative de libertate care pot face obiectul unei proceduri de extrãdare.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru ca persoanele juridice rãspunzãtoare potrivit art. 26 sã fie pasibile de sancţiuni efective, proporţionale şi descurajante, care includ amenzi penale sau nepenale şi alte mãsuri, în special:
a) excluderea de la un beneficiu sau ajutor public;
b) interzicerea temporarã sau permanentã a desfãşurãrii de activitãţi comerciale;
c) punerea sub supraveghere judiciarã;
d) o dispoziţie judiciarã privind dizolvarea.
3. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru:
a) a permite reţinerea şi confiscarea:
- bunurilor, documentelor şi altor instrumente folosite pentru sãvârşirea sau care au facilitat sãvârşirea infracţiunilor prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie;
- produselor infracţiunilor sau a contravalorii acestora;
b) a permite închiderea temporarã sau permanentã a oricãrei unitãţi folosite pentru sãvârşirea oricãreia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, fãrã a afecta drepturile terţilor de bunã-credinţã, sau a interzice temporar ori permanent ca fãptaşul sã mai exercite profesia sau activitatea voluntarã care implicã contactul cu copiii şi în cadrul cãreia s-a sãvârşit infracţiunea.
4. Fiecare parte poate adopta şi alte mãsuri în legãturã cu autorii de infracţiuni, cum ar fi decãderea acestora din drepturile pãrinteşti sau monitorizarea ori supravegherea persoanelor condamnate.
5. Fiecare parte poate prevedea cã produsele infracţiunii sau bunurile confiscate potrivit prevederilor prezentului articol pot fi transferate într-un fond special pentru finanţarea programelor de prevenire şi asistenţã pentru victimele oricãror infracţiuni dintre cele prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
ART. 28
Circumstanţele agravante
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã urmãtoarele împrejurãri, în mãsura în care nu fac deja parte din elementele constitutive ale infracţiunii, pot, în conformitate cu prevederile dreptului intern, sã fie luate în considerare ca circumstanţe agravante la stabilirea sancţiunilor pentru infracţiunile prevãzute în prezenta convenţie:
a) infracţiunea a adus o atingere gravã sãnãtãţii fizice sau psihice a victimei;
b) infracţiunea a fost precedatã ori însoţitã de acte de torturã sau de violenţã gravã;
c) infracţiunea a fost comisã asupra unei victime deosebit de vulnerabile;
d) infracţiunea a fost comisã de cãtre un membru al familiei, de cãtre o persoanã care locuia împreunã cu copilul sau de cãtre o persoanã care a abuzat de autoritatea sa;
e) infracţiunea a fost comisã de cãtre mai multe persoane ce au acţionat împreunã;
f) infracţiunea a fost comisã în cadrul unui grup infracţional organizat;
g) autorul a mai fost condamnat pentru infracţiuni de aceeaşi naturã.
ART. 29
Condamnãrile anterioare
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a prevedea posibilitatea luãrii în considerare, la stabilirea pedepsei, a condamnãrilor definitive pronunţate de cãtre altã parte la prezenta convenţie în legãturã cu infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
CAP. VII
Cercetarea, urmãrirea şi dreptul procedural
ART. 30
Principii
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã cercetãrile şi procedurile penale se desfãşoarã în interesul superior al copilului şi cu respectarea drepturilor acestuia.
2. Fiecare parte va adopta o abordare protectoare faţã de victime, asigurându-se cã cercetãrile şi procesele penale nu agraveazã trauma trãitã de copil şi cã rãspunsul justiţiei penale este urmat de acordarea de asistenţã, dacã este cazul.
3. Fiecare parte se va asigura cã cercetãrile şi procesele penale sunt soluţionate cu prioritate şi se desfãşoarã fãrã întârzieri nejustificate.
4. Fiecare parte se va asigura cã mãsurile adoptate în conformitate cu prezentul capitol nu afecteazã dreptul la apãrare şi exigenţele unui proces echitabil şi imparţial, în conformitate cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
5. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare, în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului sãu intern:
- pentru a garanta cercetarea şi urmãrirea eficientã a infracţiunilor prevãzute în prezenta convenţie, stipulând, acolo unde este cazul, posibilitatea desfãşurãrii de anchete sub acoperire;
- pentru a permite organelor sau serviciilor de cercetare sã identifice victimele infracţiunilor stabilite în conformitate cu art. 20, în special prin analizarea materialelor de pornografie infantilã, cum ar fi fotografiile şi înregistrãrile audiovizuale transmise sau puse la dispoziţie prin folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.
ART. 31
Mãsuri generale de protecţie
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a apãra drepturile şi interesele victimelor, cu deosebire ale martorilor, pe parcursul tuturor etapelor cercetãrii şi procesului penal, în special prin:
a) informarea lor cu privire la drepturile pe care le au şi la serviciile care le stau la dispoziţie şi, cu excepţia cazului în care nu doresc sã primeascã asemenea informaţii, cu privire la modul în care este examinatã plângerea lor, la acuzaţiile formulate, la evoluţia generalã a cercetãrilor sau a procesului şi la rolul lor în cadrul acestora, precum şi cu privire la soluţia pronunţatã în cauza lor;
b) asigurarea, cel puţin în cazurile în care victimele şi familiile lor ar putea fi în pericol, cã acestea vor putea fi informate, dacã este necesar, atunci când persoana urmãritã sau condamnatã este pusã în libertate temporar ori definitiv;
c) acordarea permisiunii victimelor, într-o manierã conformã cu regulile procedurale ale dreptului intern, de a fi ascultate, de a furniza dovezi şi de a alege modul de prezentare şi examinare a opiniilor, nevoilor şi preocupãrilor lor, direct sau prin intermediar;
d) asigurarea de servicii de asistenţã adecvate pentru victime, pentru ca drepturile şi interesele lor sã fie prezentate şi luate în considerare în mod corespunzãtor;
e) protejarea vieţii private, a identitãţii şi a imaginii victimelor, prin luarea de mãsuri în conformitate cu dreptul intern, în vederea prevenirii rãspândirii în public a oricãror informaţii care ar putea duce la identificarea lor;
f) garantarea siguranţei victimelor, precum şi a familiilor şi a martorilor care depun mãrturie în favoarea victimelor, împotriva intimidãrii, rãzbunãrii şi a unei noi victimizãri;
g) asigurarea evitãrii contactului dintre victime şi infractori în sediile instanţelor şi ale autoritãţilor de anchetã, cu excepţia cazului în care autoritãţile competente stabilesc altfel în interesul superior al copilului sau atunci când cercetãrile ori procesul necesitã acest contact.
2. Fiecare parte va garanta victimelor, încã de la primul contact cu autoritãţile competente, accesul la informaţii privind procedurile judiciare şi administrative pertinente.
3. Fiecare parte se va asigura cã victimele au acces gratuit, dacã acest lucru se justificã, la asistenţã juridicã, atunci când este posibil ca ele sã aibã calitatea de pãrţi la procesul penal.
4. Fiecare parte va prevedea posibilitatea ca autoritãţile judiciare sã desemneze un reprezentant special pentru victimã atunci când, conform dreptului intern, aceasta poate avea calitatea de parte în procedura judiciarã, iar deţinãtorii rãspunderii pãrinteşti nu pot reprezenta copilul în proces din pricina unui conflict de interese existent între ei şi victimã.
5. Fiecare parte va prevedea, prin intermediul unor mãsuri legislative sau de altã naturã, în conformitate cu condiţiile prevãzute de dreptul intern, posibilitatea ca grupurile, fundaţiile, asociaţiile sau organizaţiile guvernamentale ori neguvernamentale sã acorde asistenţã şi/sau sprijin victimelor, cu consimţãmântul acestora, pe parcursul proceselor penale referitoare la infracţiuni prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
6. Fiecare parte se va asigura cã informaţiile furnizate victimelor în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi într-o manierã adaptatã vârstei lor şi gradului lor de maturitate şi într-o limbã pe care acestea o înţeleg.
ART. 32
Iniţierea procedurii
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã cercetarea ori urmãrirea infracţiunilor prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie nu este condiţionatã de existenţa unei plângeri sau acuzaţii formulate de cãtre victimã şi cã procesul poate continua chiar dacã victima şi-a retras declaraţiile.
ART. 33
Prescripţia
Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã termenul de prescripţie pentru iniţierea procedurilor în legãturã cu infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18, art. 19 paragraful 1 lit. a) şi b) şi art. 21 paragraful 1 lit. a) şi b) continuã pe o perioadã de timp suficientã pentru a permite demararea eficientã a urmãririi dupã ce victima a împlinit vârsta majoratului şi cã este proporţionalã cu gravitatea infracţiunii respective.
ART. 34
Cercetãrile
1. Fiecare parte va adopta mãsurile necesare pentru a se asigura cã persoanele, unitãţile sau serviciile care rãspund de efectuarea cercetãrilor sunt specializate în domeniul combaterii exploatãrii sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor ori cã persoanele respective sunt pregãtite profesional în acest scop. Unitãţile sau serviciile trebuie sã beneficieze de resurse financiare adecvate.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã incertitudinea în legãturã cu vârsta realã a victimei nu împiedicã iniţierea procesului penal.
ART. 35
Audierile copilului
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã:
a) audierile copilului au loc fãrã întârzieri nejustificate dupã ce faptele au fost sesizate autoritãţilor competente;
b) interviurile cu copilul au loc, dacã este necesar, în spaţii concepute sau amenajate în acest scop;
c) audierile copilului sunt desfãşurate de cãtre profesionişti pregãtiţi anume pentru aceasta;
d) aceleaşi persoane, dacã este posibil şi adecvat, desfãşoarã toate audierile cu copilul;
e) numãrul audierilor este cât mai limitat posibil, menţinându-se în limitele minime necesare pentru scopurile procesului penal;
f) copilul poate fi însoţit de cãtre reprezentantul sãu legal ori, dacã este adecvat, de cãtre un adult ales de cãtre copil, cu excepţia cazului în care o decizie motivatã prevede contrariul în legãturã cu persoana respectivã.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã toate audierile victimei ori, dupã caz, ale unui martor care este copil pot fi înregistrate video şi cã aceste înregistrãri pot fi acceptate ca probe în instanţã, în conformitate cu regulile prevãzute de dreptul sãu intern.
3. Dacã vârsta victimei este incertã şi existã motive sã se creadã cã este vorba despre un copil, mãsurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 se aplicã pânã la confirmarea vârstei acesteia.
ART. 36
Procedura judiciarã
1. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare, în conformitate cu normele interne care reglementeazã autonomia profesiilor juridice, pentru a se asigura cã toate persoanele implicate în derularea procedurii şi, în special, judecãtorii, procurorii şi avocaţii beneficiazã de pregãtire profesionalã în materia drepturilor copilului, a combaterii exploatãrii sexuale şi a abuzurilor sexuale asupra copiilor.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura, în conformitate cu dreptul sãu intern, cã:
a) judecãtorul poate dispune desfãşurarea şedinţei de judecatã cu uşile închise;
b) victima poate fi audiatã fãrã a fi prezentã în sala de judecatã, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicaţii adecvate.
CAP. VIII
Înregistrarea şi stocarea datelor
ART. 37
Înregistrarea şi stocarea datelor naţionale privind infractorii condamnaţi
1. În scopul prevenirii şi reprimãrii infracţiunilor prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie, fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru colectarea şi stocarea, în conformitate cu prevederile în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal şi cu alte reguli şi garanţii adecvate prevãzute de dreptul intern, de date referitoare la identitatea şi profilul genetic (ADN) ale persoanelor condamnate pentru infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
2. La momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, fiecare parte va comunica secretarului general al Consiliului Europei denumirea şi adresa unei singure autoritãţi naţionale care rãspunde de implementarea prevederilor paragrafului 1.
3. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã informaţiile menţionate la paragraful 1 pot fi transmise autoritãţii competente a unei alte pãrţi, în conformitate cu condiţiile prevãzute de dreptul sãu intern şi cu instrumentele internaţionale în materie.
CAP. IX
Cooperarea internaţionalã
ART. 38
Principii generale şi mãsuri de cooperare internaţionalã
1. Pãrţile vor coopera, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, şi prin aplicarea instrumentelor pertinente aplicabile la nivel internaţional şi regional, a aranjamentelor încheiate în baza legislaţiei uniforme sau pe bazã de reciprocitate şi a legilor interne, în cea mai mare mãsurã posibilã, în vederea:
a) prevenirii şi combaterii exploatãrii sexuale a copiilor şi a abuzurilor sexuale comise asupra acestora;
b) protejãrii şi asigurãrii de asistenţã victimelor;
c) desfãşurãrii cercetãrilor sau proceselor având ca obiect infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
2. Fiecare parte va lua mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru a se asigura cã victimele unei infracţiuni prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie, aflate pe teritoriul unei alte pãrţi decât cea în care îşi au reşedinţa, pot formula plângere la autoritãţile competente din statul lor de reşedinţã.
3. Dacã o parte care condiţioneazã asistenţa judiciarã reciprocã în materie penalã sau extrãdarea de existenţa unui tratat primeşte o cerere de asistenţã judiciarã ori de extrãdare din partea unei pãrţi cu care nu a încheiat un astfel de tratat poate considera prezenta convenţie drept bazã juridicã pentru acordarea asistenţei judiciare în materie penalã sau a extrãdãrii în legãturã cu infracţiunile prevãzute în conformitate cu prezenta convenţie.
4. Fiecare parte se va strãdui sã integreze, dacã este cazul, prevenirea şi lupta împotriva exploatãrii sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor în programe de asistenţã pentru dezvoltare furnizate unor terţe state.
CAP. X
Mecanismul de monitorizare
ART. 39
Comitetul pãrţilor
1. Comitetul pãrţilor se compune din reprezentanţi ai pãrţilor la prezenta convenţie.
2. Comitetul pãrţilor va fi convocat de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. Prima sa reuniune va avea loc în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru cea de-a zecea parte semnatarã care a ratificat-o. Ulterior, acesta se va reuni la solicitarea a cel puţin o treime dintre pãrţi sau a secretarului general.
3. Comitetul pãrţilor îşi adoptã propriile reguli de procedurã.
ART. 40
Alţi reprezentanţi
1. Adunarea parlamentarã a Consiliului Europei, Comisarul pentru Drepturile Omului, Comitetul European pe Probleme Penale (CDPC), precum şi alte comitete interguvernamentale competente ale Consiliului Europei vor numi fiecare câte un reprezentant în Comitetul pãrţilor.
2. Comitetul de Miniştri poate invita şi alte organe ale Consiliului Europei sã numeascã un reprezentant în Comitetul pãrţilor, dupã consultarea cu acesta.
3. Reprezentanţii societãţii civile şi, în special, ai organizaţiilor neguvernamentale pot fi admişi în calitate de observatori în Comitetul pãrţilor, potrivit procedurii stabilite de regulile Consiliului Europei.
4. Reprezentanţii numiţi potrivit prevederilor paragrafelor 1-3 vor participa la reuniunile Comitetului pãrţilor fãrã a avea drept de vot.
ART. 41
Atribuţiile Comitetului pãrţilor
1. Comitetul pãrţilor va monitoriza implementarea prezentei convenţii. Regulile de procedurã ale Comitetului pãrţilor trebuie sã stabileascã procedura de evaluare a implementãrii prezentei convenţii.
2. Comitetul pãrţilor va facilita colectarea, analiza şi schimbul de informaţii, experienţã şi bune practici între state, spre îmbunãtãţirea capacitãţii lor de prevenire şi combatere a exploatãrii sexuale a copiilor şi a abuzurilor sexuale comise asupra acestora.
3. Comitetul pãrţilor mai are, dupã caz, urmãtoarele atribuţii:
a) faciliteazã sau îmbunãtãţeşte folosirea şi implementarea eficientã a prezentei convenţii, inclusiv identificarea oricãror probleme şi a efectelor oricãrei declaraţii sau rezerve formulate conform prezentei convenţii;
b) îşi exprimã opinia asupra oricãrei chestiuni legate de aplicarea prezentei convenţii şi faciliteazã schimbul de informaţii asupra progreselor juridice, de politici sau tehnologice importante.
4. În îndeplinirea atribuţiilor sale prevãzute de prezentul articol, Comitetul pãrţilor va fi asistat de cãtre Secretariatul Consiliului Europei.
5. Comitetul European pe Probleme Penale (CDPC) va fi informat periodic despre activitãţile menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3.
CAP. XI
Relaţia cu alte instrumente internaţionale
ART. 42
Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi cu Protocolul facultativ la aceasta, referitor la vânzarea de copii, prostituţia infantilã şi pornografia infantilã Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi ale Protocolului facultativ la aceasta, referitor la vânzarea de copii, prostituţia infantilã şi pornografia infantilã, şi este menitã sã sporeascã protecţia acordatã de cãtre aceste prevederi şi sã dezvolte şi sã completeze standardele cuprinse în acestea.
ART. 43
Relaţia cu alte instrumente internaţionale
1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din alte instrumente internaţionale la care pãrţile la prezenta convenţie sunt pãrţi sau vor deveni pãrţi şi care conţin prevederi legate de chestiunile guvernate de prezenta convenţie şi asigurã mai multã protecţie şi asistenţã pentru copiii care sunt victime ale exploatãrii sau abuzurilor sexuale.
2. Pãrţile la prezenta convenţie pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate de prezenta convenţie, în scopul completãrii ori consolidãrii prevederilor sale sau facilitãrii aplicãrii principiilor pe care le consacrã.
3. Pãrţile care sunt membre ale Uniunii Europene vor aplica în relaţiile dintre ele regulile comunitare şi cele ale Uniunii Europene, în mãsura în care existã reguli comunitare sau ale Uniunii Europene, care guverneazã subiectul vizat şi sunt aplicabile în speţã, fãrã a afecta obiectul şi scopul prezentei convenţii şi fãrã a afecta aplicarea sa integralã cu alte pãrţi.
CAP. XII
Modificãri ale convenţiei
ART. 44
Modificãrile
1. Orice propunere de modificare a prezentei convenţii prezentatã de cãtre o parte se comunicã secretarului general al Consiliului Europei, care o înainteazã statelor membre ale Consiliului Europei, oricãrui alt stat semnatar, oricãrui stat parte, Comunitãţii Europene, oricãrui stat invitat sã semneze prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 45 paragraful 1 şi oricãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 46 paragraful 1.
2. Orice modificare propusã de cãtre o parte se comunicã Comitetului European pe Probleme Penale (CDPC), opinia acestuia asupra modificãrii propuse fiind depusã apoi la Comitetul de Miniştri.
3. Comitetul de Miniştri examineazã modificarea propusã şi opinia depusã de cãtre CDPC şi, dupã consultarea cu pãrţile la prezenta convenţie care nu sunt membre, poate adopta modificarea.
4. Textul oricãrei modificãri adoptate de cãtre Comitetul de Miniştri în conformitate cu paragraful 3 din prezentul articol se înainteazã pãrţilor spre acceptare.
5. Orice modificare adoptatã potrivit paragrafului 3 din prezentul articol intrã în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de o lunã de la data la care toate pãrţile au informat secretarul general despre acceptarea acesteia.
CAP. XIII
Clauze finale
ART. 45
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor care nu sunt membre şi care au participat la elaborarea acesteia, precum şi Comunitãţii Europene.
2. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie intrã în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de 3 luni de la data la care 5 state semnatare, dintre care cel puţin 3 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţãmântul în legãturã cu obligativitatea prevederilor prezentei convenţii în conformitate cu prevederile paragrafului precedent.
4. Pentru orice stat menţionat la paragraful 1 sau Comunitatea Europeanã care îşi exprimã ulterior consimţãmântul în legãturã cu obligativitatea prevederilor acesteia, prezenta convenţie intrã în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de 3 luni de la data depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare sau aprobare.
ART. 46
Aderarea la convenţie
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, dupã consultarea cu pãrţile la prezenta convenţie şi dupã ce a obţinut consimţãmântul unanim al acestora, poate invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei şi care nu a participat la elaborarea prezentei convenţii sã adere la prezenta convenţie, prin intermediul unei decizii adoptate de cãtre majoritatea prevãzutã la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de a face parte din Comitetul de Miniştri.
2. Pentru orice stat care aderã la prezenta convenţie, aceasta intrã în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de 3 luni de la data depunerii instrumentului sãu de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 47
Aplicarea teritorialã
1. Orice stat sau Comunitatea Europeanã poate, fie la momentul semnãrii, fie la cel al depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sã precizeze teritoriul ori teritoriile cãrora urmeazã sã li se aplice prezenta convenţie.
2. Orice parte poate, la orice datã ulterioarã, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, sã extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu precizat în declaraţie ale cãrui relaţii internaţionale şi le asumã sau în numele cãruia este împuternicitã sã facã angajamente. Pentru un asemenea teritoriu, prezenta convenţie intrã în vigoare în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie fãcutã potrivit paragrafelor 1 şi 2 poate fi retrasã, în legãturã cu oricare teritoriu precizat în aceasta, prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea începe sã producã efecte în prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de 3 luni de la data primirii notificãrii respective de cãtre secretarul general.
ART. 48
Rezervele
Nu se admite nicio rezervã referitoare la prevederile prezentei convenţii, cu excepţia celor prevãzute în mod expres. Orice rezervã poate fi retrasã în orice moment.
ART. 49
Denunţarea
1. Orice parte poate, în orice moment, sã denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea produce efecte începând cu prima zi a lunii ce urmeazã expirãrii termenului de 3 luni de la data primirii notificãrii respective de cãtre secretarul general.
ART. 50
Notificarea
Secretarul general al Consiliului Europei notificã statele membre ale Consiliului Europei, orice stat semnatar, orice stat parte, Comunitatea Europeanã, orice stat invitat sã semneze prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 45 şi orice stat invitat sã adere la prezenta convenţie potrivit prevederilor art. 46 în legãturã cu:
a) orice semnare a prezentei convenţii;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice datã a intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 45 şi 46;
d) orice modificare adoptatã potrivit prevederilor art. 44 şi data la care modificarea respectivã intrã în vigoare;
e) orice denunţare formulatã potrivit prevederilor art. 49;
f) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie;
g) orice rezervã formulatã potrivit art. 48.
Drept care subsemnaţii, fiind împuterniciţi în mod corespunzãtor, au semnat prezenta convenţie.
Adoptatã la Lanzarote, astãzi 25 octombrie 2007, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind autentice, într-un singur exemplar care se depune la arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei transmite copii certificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, Comunitãţii Europene şi oricãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
