Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 25 martie 2002 intre Romania si Republica Letonia pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 21 noiembrie 2002
România şi Republica Letonia,
dorind sa promoveze şi sa strângã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt în special:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe venitul realizat de persoane fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe clãdiri;
(vii) impozitul pe teren;
(denumite în continuare impozit roman);
b) În cazul Letoniei:
(i) impozitul pe venitul întreprinderilor (uznemumu ienakuma nodoklis);
(ii) impozitul pe venitul personal (iedzivotaju ienakuma nodoklis);
(iii) impozitul pe proprietate (ipasuma nodoklis);
(iv) impozitul pe proprietãţi imobiliare (nekustama ipasuma nodoklis);
(denumite în continuare impozit leton).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Letonia, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Letonia înseamnã Republica Letonia şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Letonia şi orice alta zona adiacenta apelor teritoriale ale Republicii Letonia asupra cãrora, potrivit legislaţiei Letoniei şi în concordanta cu legislaţia internationala, pot fi exercitate drepturile Letoniei cu privire la fundul marii şi subsolul acesteia şi la resursele lor naturale;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau aeronava, exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor Publice sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Letoniei, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
i) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica având cetãţenia României şi orice persoana juridicã, asociere de persoane sau orice alta entitate care are statutul sau în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Letoniei, orice persoana fizica având naţionalitatea Letoniei şi orice persoana juridicã, asociere de persoane şi asociaţie care are statutul sau în conformitate cu legislaţia în vigoare în Letonia.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl care la acel moment în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica, orice înţeles pe care îl are în cadrul legislaţiei fiscale a acestui stat, prevaland asupra intelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acestui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã şi include, de asemenea, acest stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Aceasta expresie totuşi nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital situat în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidenţã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve problema de comun acord şi vor determina modul de aplicare a acestei convenţii în cazul acestei persoane.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, asamblare sau de instalare ori activitãţile de supraveghere ori consultanţa legate de acestea constituie sediu permanent numai când asemenea şantier, proiect sau activitate dureazã o perioada mai mare de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii ori livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru ca aceasta vinde produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, care au fost expuse în cadrul unui târg temporar sau al unei expoziţii, la închiderea targului ori a expoziţiei menţionate.
6. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragrafele 4 şi 5, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant ori care îşi exercita activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia va include în orice caz accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi în exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Când deţinerea de acţiuni sau a altor pãrţi sociale la o societate da dreptul deţinãtorului acestor acţiuni sau pãrţi sociale sa beneficieze de proprietãţi imobiliare deţinute de societate, venitul din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a unor asemenea drepturi pot fi impuse în statul contractant în care este situata proprietatea imobiliarã.
5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna a statului contractant în care sediul permanent este situat.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant, obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional, sunt impozabile numai în acest stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, în oricare caz, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenite din acţiuni sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi (inclusiv pãrţi sociale), care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situate în celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant, obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv de o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia, de Banca nationala ori de orice instituţie financiarã detinuta în întregime de acel guvern, sau dobânzile realizate la împrumuturile garantate de acel guvern sunt scutite de impozit în primul stat menţionat.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când persoana plãtitoare a dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 2% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţile fãcute unui broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker sau agent de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi activitãţile pentru care se plãtesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi aceste comisioane se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinându-se seama de activitãţile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor destinate publicului, prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologie similarã), orice patent sau marca de comerţ, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie, ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat contractant. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile sau veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, sau acţiunile unei societãţi al carei capital consta în principal în asemenea proprietãţi, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional de acea întreprindere ori a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acest stat contractant.
4. Câştigurile obţinute din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de o persoana fizica care este rezidenţã a unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat contractant. Dar acest venit poate fi impus, de asemenea, în celãlalt stat contractant:
a) dacã are o baza fixa la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale; dar numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe;
b) dacã sta în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade ce depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz numai acea parte din venit care este obţinutã din activitãţile sale desfãşurate în celãlalt stat contractant.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pentru aceasta activitate pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acest stat.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricãrui alt organ similar al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv, din activitãţile sale personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica veniturilor obţinute din activitãţile exercitate într-un stat contractant de un artist sau de un sportiv dacã vizita în acel stat contractant este în întregime sau în principal suportatã din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau ale autoritãţilor lor locale ori ale unitãţilor lor administrativ-teritoriale. În acest caz venitul va fi impozabil numai în statul contractant în care artistul sau sportivul este rezident.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut sunt impozabile numai în acest stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati similare fãcute conform legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila unei persoane fizice, în mod periodic la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plati pentru deplina şi corespunzatoarea recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau o autoritate localã ori o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau autoritãţi ori unitãţi, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat, şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei autoritãţi ori unitãţi sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã ale acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student, un stagiar sau practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care viziteaza un stat contractant pentru a preda sau a desfasura activitãţi de cercetare la o universitate, colegiu sau la alta unitate de învãţãmânt sau ştiinţificã recunoscuta în acel stat contractant şi care este sau a fost imediat înainte de aceasta vizita un rezident al celuilalt stat contractant va fi scutitã de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţiile obţinute pentru predare sau cercetare, pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în scopul de a preda sau a cerceta.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
ART. 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţile imobiliare la care se face referire la art. 6, deţinut de un rezident al unui stat contractant şi care este situat în celãlalt stat contractant, poate fi impus în celãlalt stat contractant.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în celãlalt stat contractant.
3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în acest stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impozitate în Letonia, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în Letonia;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în Letonia.
Totuşi aceasta deducere nu va depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Letonia.
2. În cazul Letoniei, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
a) când un rezident al Letoniei realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impozitate în România, în afarã de cazul în care prin legislaţia sa interna se prevede un tratament mai favorabil, Letonia va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi aceasta deducere nu va depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital în Letonia, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
b) În sensul subparagrafului a) al acestui paragraf, când o societate care este rezidenţã a Letoniei primeşte dividende de la o societate care este rezidenţã a României, la care deţine cel puţin 10% din acţiunile care dau drept integral de vot, impozitul plãtit în România va include nu numai impozitul pe dividende plãtit, ci şi acea parte din impozitul plãtit pe profitul societãţii, din care se plãtesc dividendele.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã. Aceasta prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11, paragrafului 6 al art. 12 sau paragrafului 6 al art. 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat, nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplica, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel şi natura.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta, în cazul în care reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, va rezolva cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor coopera în rezolvarea pe calea unei înţelegeri amiabile a oricãror dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial, sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care se atesta îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în fiecare stat contractant. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) În cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare.
b) În cazul Letoniei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozite pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe cai diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare scrise, cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricãrui an calendaristic. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
a) În cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
b) În cazul Letoniei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozite pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 25 martie 2002, în doua exemplare originale în limbile romana, letona şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Adrian Nastase,
prim-ministru
Pentru Republica Letonia,
Andris Perzins,
prim-ministru
PROTOCOL
La semnarea Convenţiei dintre România şi Republica Letonia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital (denumita în continuare Convenţie), semnatarii au convenit asupra urmãtoarelor prevederi care fac parte integrantã din prezenta convenţie:
I. Statele contractante au convenit ca în relaţiile lor privind activitãţile offshore se vor aplica prevederile urmatorului articol:
"1. Prevederile acestui articol se vor aplica independent de prevederile art. 4-22 din aceasta convenţie.
2. În sensul acestui articol termenul activitãţi offshore înseamnã activitãţi desfãşurate în largul coastelor într-un stat contractant în legatura cu explorarea sau exploatarea fundului marii şi subsolului şi a resurselor lor naturale situate în acel stat.
3. O persoana care este rezidenţã a unui stat contractant şi desfãşoarã activitãţi offshore în celãlalt stat contractant va fi consideratã, potrivit paragrafului 4, ca desfãşoarã activitãţi de afaceri în celãlalt stat printr-un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo.
4. Prevederile paragrafului 3 nu se vor aplica atunci când activitãţile offshore sunt desfãşurate într-o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice perioada de 12 luni. În sensul acestui paragraf:
a) activitãţile offshore desfãşurate de o persoana care este asociata cu alta persoana vor fi considerate ca sunt desfãşurate de cealaltã persoana dacã activitãţile respective sunt în esenta similare cu cele desfãşurate de prima persoana menţionatã, cu excepţia cazului în care acele activitãţi sunt desfãşurate în acelaşi timp ca şi propriile lor activitãţi;
b) o persoana va fi consideratã ca este asociata cu alta persoana dacã una este controlatã direct sau indirect de cealaltã ori ambele sunt controlate direct sau indirect de o a treia persoana sau de terţe persoane.
5. Salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata legatã de activitãţi offshore în celãlalt stat contractant pot, cu condiţia ca acestea sa fie desfãşurate offshore în celãlalt stat contractant, sa fie impuse în celãlalt stat. Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacã munca salariata este desfasurata pentru o persoana care angajeazã şi care nu este rezidenţã în celãlalt stat şi pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice perioada de 12 luni.
6. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea:
a) drepturilor de explorare sau exploatare; sau
b) proprietãţilor situate în celãlalt stat contractant care sunt folosite în legatura cu activitãţile offshore desfãşurate în celãlalt stat; sau
c) acţiunilor a cãror valoare sau cea mai mare parte a valorii lor provine direct sau indirect din asemenea drepturi sau din asemenea proprietãţi ori din asemenea drepturi şi proprietãţi luate împreunã;
pot fi impuse în celãlalt stat.
În acest paragraf termenul drepturi de explorare sau exploatare înseamnã drepturi la bunuri ce urmeazã sa fie realizate din activitãţi offshore desfãşurate în celãlalt stat contractant sau din participarea la aceste bunuri ori la beneficiul provenind din aceste bunuri."
II. Cu referire la art. 26
Se înţelege ca apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în nici un stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii statului respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul protocol.
Semnat la Bucureşti la 25 martie 2002, în doua exemplare originale în limbile romana, letona şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Adrian Nastase,
prim-ministru
Pentru Republica Letonia,
Andris Perzins,
prim-ministru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
