Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 25 martie 1996 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Armenia pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 15 iulie 1997
Guvernul României şi Guvernul Republicii Armenia, pornind de la intenţia de a promova şi întãri relaţiile economice, ştiinţifice, tehnice şi culturale dintre cele doua state contractante şi în vederea evitãrii dublei impuneri a venitului şi a capitalului, prevenirii evaziunii fiscale şi neacceptãrii discriminarii fiscale, au convenit sa încheie prezenta convenţie, dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt, îndeosebi:
a) În cazul României:
------------------
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe clãdiri şi impozitul pe terenurile ocupate de clãdiri şi alte construcţii;
(denumite în continuare impozit roman);
b) În cazul Armeniei:
------------------
(i) impozitul pe profit;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe proprietate;
(iv) impozitul pe teren;
(denumite în continuare impozit armean).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant, înseamnã România sau Armenia, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;
c) termenul Armenia înseamnã Republica Armenia şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul asupra cãruia Republica Armenia îşi exercita drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia interna;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Armeniei, Inspectoratul Fiscal sau reprezentantul sau autorizat;
i) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoana fizica având cetãţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoana juridicã, asociere de persoane şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, locului înregistrãrii, locului conducerii, rezidentei sale sau oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în conformitate cu a cãrui legislaţie este creata.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri, prin care o întreprindere a unui stat contractant îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea sa în celãlalt stat contractant.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier;
f) un depozit folosit pentru furnizare de bunuri în scopul obţinerii de venit, şi
g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie sau explorare a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalare ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 9 luni în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv de servicii de consultanţa, de o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii sãi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celãlalt stat contractant, dar numai când activitãţile de aceasta natura continua (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex), pentru o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vânzarea de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau unei expoziţii temporare, ocazionale, când produsele sau mãrfurile sunt vândute în decurs de o luna de la închiderea targului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat pentru orice activitate pe care persoana o desfãşoarã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu stat independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere), situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 e aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Când deţinerea în proprietate de acţiuni sau de alte drepturi de participare la capitalul unei societãţi da dreptul proprietarului unor astfel de acţiuni sau drepturi de participare sa foloseascã proprietãţile imobiliare deţinute de societate, venitul din utilizarea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a unui asemenea drept de folosire poate fi impus în statul contractant în care sunt situate proprietãţile imobiliare.
5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile din activitatea de afaceri, obţinute de o întreprindere a unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuitã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al prezentului articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceasta prevedere este aplicatã sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna.
4. În mãsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul când exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elementele de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel stat.
2. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea directa, din închirierea sau exploatarea în orice alt mod a containerelor şi echipamentului ce tine de exploatarea acestora sunt impozabile numai în acel stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transport, dar numai acelei pãrţi care este atribuitã participãrii sale la exploatarea în comun.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi:
a) 5% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 10% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitãri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sunt plãtite, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa, situate în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, a autoritãţii locale sau a unitãţii administrativ-teritoriale, sau dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15% din suma bruta a comisioanelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau cãtre oricare alta persoana asimilatã unui broker sau agent de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc comisioanele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant, când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi comisioanele se suporta de sediul permanent sau de baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrãinarea oricãruia dintre aceste bunuri sau drepturi, în mãsura în care sunt legate de producţie, productivitate, de folosirea sau de dispunerea de acestea.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor nave, vapoare, aeronave, vehicole feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acest stat.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participari la capitalul unei societãţi ale carei active sunt formate, în principal, direct sau indirect, din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia cazului când rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant, în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale. Dacã acesta dispune de o baza fixa, venitul poate fi impus în celãlalt stat, dar numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, vapor, aeronave, vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor doua state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariala desfasurata în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plati similare fãcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant, vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat, şi:
(i) poseda cetãţenia acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de, sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei autoritãţi sau acelei unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi are cetãţenia acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
1. Un rezident al unuia dintre statele contractante, care este prezent în mod temporar în celãlalt stat contractant ca student, sau practicant care va dobândi o calificare tehnica, profesionalã sau de afaceri, nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru sumele primite din strãinãtate, în scopul întreţinerii sale, pentru învãţãtura ori instruire sau ca bursa pentru continuarea studiilor.
2. Remuneraţiile plãtite studentului sau practicantului, dupã caz, pentru servicii prestate în celãlalt stat, nu vor fi impuse în acest celãlalt stat pentru o perioada de 4 ani, cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legatura cu studiile, întreţinerea sau instruirea sa practica.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica, care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoli sau altei instituţii educaţionale similare, nonprofit, care este recunoscuta de guvernul acelui celãlalt stat contractant, şi care este prezenta în acel celãlalt stat pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã ca urmare a predãrii sau cercetãrii.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea, în legatura cu care venitul este plãtit, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celãlalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celãlalt stat.
ART. 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant, şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acest celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcând parte din activul unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, exploatate în trafic internaţional, şi din proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, deţinute în proprietate de o întreprindere a unui stat contractant, este impozabil numai în acest stat.
4. Capitalul reprezentat de acţiuni sau de alte drepturi de participare la capitalul unei societãţi ale carei active sunt formate, în principal, din proprietãţi imobiliare situate într-un stat contractant poate fi impus în acel stat contractant.
5. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau elemente de venit, la care se face referire în art. 10, 11, 12 şi 13, sau profituri, câştiguri ori deţine capital, care, potrivit legislaţiei din Armenia şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Armenia, România va recunoaşte un credit fiscal fata de impozitul sau pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, într-o suma egala cu impozitul plãtit în Armenia.
Totuşi suma creditului nu va depãşi suma impozitului roman pe acele venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale din România.
2. În cazul Armeniei, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
a) când un rezident al Armeniei realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în România, Armenia va permite:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venitul plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capitalul plãtit în România.
În oricare dintre cazuri, o astfel de deducere nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, calculat înainte de acordarea deducerii, care este atribuibila venitului sau capitalului, dupã caz, care poate fi impus în România;
b) când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Armeniei este scutit de impozit în Armenia, Armenia poate lua totuşi în calculul impozitului pe venitul sau pe capitalul rãmas al acestui rezident venitul sau capitalul scutit.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în nici unul dintre statele contractante la nici o impozitare sau obligaţie legalã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi nationalii statului respectiv, aflaţi în aceeaşi situaţie.
3. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant, decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
4. Cu excepţia cazului când se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Nici o prevedere a prezentului articol nu se considera ca obligând un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sunt rezidente în acest stat, orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.
7. Prevederile prezentului articol se aplica numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, a statului contractant al cãrui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc, pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau a legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau comercial, ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Asistenta la încasare
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante se angajeazã sa îşi acorde, reciproc, sprijin şi asistenta la încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie, împreunã cu dobanda, majorãrile de întârziere şi amenzile care nu au caracter penal, referitoare la aceste impozite.
2. Cererile de asistenta ale autoritãţii competente a unui stat contractant în încasarea impozitelor sus-menţionate vor include o menţiune care certifica faptul ca, în conformitate cu legislaţia acestui stat, impozitele respective sunt definitive.
În sensul prezentului articol, un impozit este definitiv când un stat contractant are dreptul, în conformitate cu legislaţia sa interna, sa încaseze acest impozit, iar contribuabilul nu mai are nici un drept de a impiedica încasarea.
3. Solicitarea unui stat contractant, care a fost acceptatã la încasare de autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, va fi încasatã de celãlalt stat contractant ca şi când aceasta s-ar referi la propriul sau impozit.
4. Sumele încasate de autoritatea competenta a unui stat contractant, în conformitate cu prezentul articol, vor fi transmise autoritãţii competente a celuilalt stat contractant. Totuşi, cu excepţia cazului când autoritãţile competente ale statelor contractante stabilesc altfel, cheltuielile curente înregistrate în asigurarea asistenţei la încasare vor fi suportate de statul solicitat.
5. Asistenta, în conformitate cu prevederile prezentului articol, nu se va acorda pentru o solicitare de asistenta la încasare a unui stat contractant, cu privire la un contribuabil, în mãsura în care solicitarea se referã la o perioada în care contribuabilul respectiv a fost rezident al celuilalt stat contractant.
6. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia de a lua mãsuri administrative diferite de cele folosite în încasarea propriilor sale impozite sau care ar fi contrare ordinii publice.
ART. 30
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 31
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care pãrţile contractante îşi comunica îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare ţara pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica:
(i) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
(ii) în ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital, pentru impozitele realizate la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 32
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioada nedeterminatã.
2. Fiecare dintre statele contractante poate sa remitã celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunţare scrisã la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În aceasta situaţie, prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
(i) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital, pentru impozitele realizate la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã în dublu exemplar la Erevan la 25 martie 1996, în limbile romana, armeana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Armenia,
Vahan Papazian,
ministrul afacerilor externe
PROTOCOL
La data semnãrii Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, încheiatã între Guvernul României şi Guvernul Republicii Armenia, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de guvernele lor, au convenit asupra urmãtoarelor prevederi, care sunt parte integrantã din convenţie:
1. La articolul 5 paragraful 6:
-----------------------------
Termenul agent cu statut independent, în ceea ce priveşte o întreprindere a unui stat contractant, înseamnã o persoana fizica rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care nu se afla în raporturi salariale cu întreprinderea primului stat menţionat.
Responsabilitãţile sau riscurile ce rezulta din activitãţile persoanei în cauza sunt suportate de aceasta şi nu de întreprindere.
2. La articolul 12:
-------------------
Prevederile acestui articol se aplica numai în ceea ce priveşte România.
3. La articolul 15 paragraful 2:
--------------------------------
Pentru scopurile prezentei convenţii, activitãţii de afaceri a întreprinzãtorilor individuali, în cazul Republicii Armenia, îi sunt aplicabile prevederile acestui articol.
Întocmit la Erevan la 25 martie 1996, în dublu exemplar, în limbile romana, armeana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Armenia,
Vahan Papazian,
ministrul afacerilor externe
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
