Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 25 august 1924 pentru unificarea anumitor reguli privitoare la limitarea raspunderii proprietarilor de nave maritime, Bruxelles, 1924*1)
Preşedintele Germaniei, Preşedintele Republicii Argentina etc.
Recunoscând utilitatea stabilirii, printr-o înţelegere, a unor reguli uniforme privitoare la limitarea rãspunderii proprietarilor de nave maritime, au decis sa încheie o convenţie în acest sens şi i-au desemnat dreptul plenipotentiari pe numitii: (urmeazã lista plenipotentiarilor) Care, legal autorizaţi pentru în acest scop, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Rãspunderea proprietarului unei nave maritime este limitatã la o suma egala cu valoarea navei, a navlului şi a accesoriilor navei, referitor la: (1) Despãgubirea datoratã terţilor urmare a daunelor produse, fie pe uscat, fie pe apa, de o acţiune sau din neglijenţa comandantului, echipajului, pilotului sau ale oricãrei alte persoane de la bordul navei; (2) Despãgubirea datoratã, ca urmare a daunelor produse fie la marfa livrata comandantului spre a fi transportatã, fie oricãror bunuri sau proprietãţi aflate la bordul navei; (3) Obligaţiile ce decurg din conosamente; (4) Despãgubirea datoratã ca urmare a unei greşeli de navigaţie, care a avut loc în timpul executãrii unui contract; (5) Orice obligaţie de a îndepãrta epava unei nave scufundate şi orice alte obligaţii conexe acesteia; (6) Orice remuneraţie pentru asistenta şi salvare; (7) Orice contribuţie a proprietarului la avaria comuna; (8) Obligaţii ce decurg din contractele încheiate sau din tranzacţiile încheiate de comandant, actionand în limita autoritãţilor sale conferite, departe de portul de înregistrare al navei, acolo unde asemenea contracte ori tranzacţii sunt necesare pentru conservarea navei sau pentru continuarea voiajului, cu condiţia ca aceasta necesitate nu este cauzatã de vreo insuficienta sau deficienta a echipamentului sau proviziilor, la începutul cãlãtoriei. Cu condiţia ca, cu privire la cazurile menţionate la nr. 1, 2, 3, 4 şi 5, rãspunderea la care se face referire mai sus sa nu depãşeascã, per total 8 lire sterline/tona din tonajul navei. ART. 2 Limitarea rãspunderii, arãtatã în articolele prezentate anterior, nu se aplica: (1) obligaţiilor apãrute ca urmare a actelor sau neglijentei proprietarului navei; (2) oricãror obligaţii prevãzute la nr. (8) din art. 1, atunci când proprietarul a autorizat sau ratificat expres o asemenea obligaţie; (3) obligaţiilor proprietarului, apãrute de pe urma angajãrii echipajului şi a altor persoane în serviciul navei. Atunci când proprietarul sau proprietarul în diviziune al navei este în acelaşi timp şi comandant, el nu poate reclama limitarea rãspunderii pentru neglijenţa sa, altele decât greşelile de navigaţie şi neglijenţa persoanelor în serviciul navei. ART. 3 Un proprietar care invoca limitarea rãspunderii sale la valoarea navei, navlului şi accesoriilor navei, trebuie sa demonstreze aceasta valoare. Evaluarea navei va fi facuta avându-se în vedere starea navei strict la data descrisã mai jos: (1) În cazul coleziunii sau al altor accidente, în legatura cu toate reclamaţiile ce deriva din aceasta, incluzând reclamaţiile contractuale ce au luat naştere pana la data sosirii navei în primul port de escala dupã accident, şi de asemeni în legatura cu reclamaţiile în avaria comuna ce decurg din accident, valoarea navei va fi determinata luând în consideraţie starea navei la data sosirii ei în acest prim port. Dacã înainte de acest ultim accident, un accident recent, altul decât primul accident, a redus valoarea navei, orice diminuare a valorii astfel cauzatã nu va fi luatã în considerare în reglementarea reclamatiilor legate de accidentul anterior. Pentru accidentele apãrute în timpul stationarii navei în port, valoarea va fi determinata în conformitate cu starea navei avutã în acest port dupã accident. (2) Dacã este vorba de reclamaţiile legate de marfa, sau care decurg din conosament, ce nu sunt reclamaţii în conformitate cu prevederile anterioare, valoarea va fi determinata luând în considerare starea navei în portul de destinaţie a mãrfii, sau în locul unde voiajul a fost întrerupt. Dacã marfa este destinatã a fi descarcata în mai mult de un port, şi avaria este legatã de una şi aceeaşi cauza, valoarea va fi determinata în conformitate cu starea navei din primul dintre aceste porturi. (3) În toate celelalte cazuri la care se face referire în art. 1, valoarea va fi determinata în conformitate cu starea, condiţia navei la sfârşitul voiajului. ART. 4 Navlul la care se face referire în art. 1, este datorat inclusiv banii pentru întreţinerea echipajului şi pasagerilor, în legatura cu nave de orice tip, şi va fi o suma globalã fixatã în toate cazurile la 10% din valoarea navei la data începerii voiajului. Daspagubirea este datoratã chiar dacã nava nu mai câştiga navlul aferent. ART. 5 Accesoriile la care se face referire în art. 1, înseamnã: (1) Despãgubire pentru daunele materiale, suferite de nava, de la începutul voiajului, şi nereparate; (2) Contribuţii la avaria comuna în legatura cu daunele materiale suferite de nava încã de la începutul voiajului, şi nereparate. Despãgubirile plãtite în baza politelor de asigurare, precum şi gratificatiile, subvenţiile şi alte subsidii naţionale nu sunt considerate drept accesorii. ART. 6 Diferitele reclamaţii în legatura cu un singur accident, sau în conformitate cu care, în absenta unui accident, valoarea navei este determinata într-un singur port, se cumuleazã având acelaşi rang şi vor fi opuse sumei reprezentând extinderea rãspunderii proprietarului, avându-se în vedere ordinea privilegiilor. În procedurile legate de distribuirea acestei sume, hotãrârile date de instanţele competente din statele contractante vor constitui dovada reclamaţiei. ART. 7 Dacã, decesul sau vãtãmãrile corporale sunt cauzate ca urmare a actelor sau neglijentei comandantului, echipajului, pilotului sau oricãrei alte persoane aflate în serviciul navei, proprietarul navei este rãspunzãtor fata de victime sau reprezentanţii lor, cu o suma ce depãşeşte limita rãspunderii prevãzutã în articolele precedente pana la 8 lire sterline/tona din tonajul navei. Victimele unui singur accident sau reprezentanţii lor au acelaşi rang şi se îndreaptã impotriva sumei ce constituie extinderea rãspunderii. Dacã, victimele sau reprezentanţii lor nu au fost complet despãgubiţi cu aceasta suma, ei, au acelaşi rang, în ceea ce priveşte diferenţa reclamanţilor lor, cu alţi reclamanţi indreptandu-se impotriva sumelor menţionate în articolele precedente, ţinând cont de ordinea privilegiilor. Aceeaşi limitare a rãspunderii se aplica pasagerilor în legatura cu nava care îi transporta, dar nu se aplica echipajului sau altor persoane în serviciul navei, al cãrui drept de reclamaţie, în cazul decesului sau a vatamarilor corporale, rãmâne guvernat de legea nationala a navei. ART. 8 Atunci când o nava este arestata, şi cauţiunea este acordatã pentru o suma egala cu limita superioarã a rãspunderii, aceasta va reveni de drept în beneficiul tuturor creditorilor ale cãror reclamaţii sunt incidente acestei limite. Dacã, ulterior este arestata din nou, instanta poate hotãrî eliberarea acesteia, dacã proprietarul în timp ce instanta este sesizatã, dovedeşte ca el a dat deja cauţiunea pentru o suma egala cu limita superioarã a rãspunderii sale, ca aceasta cauţiune astfel data este satisfãcãtoare şi ca creditorul are garanţia primirii beneficiului din aceasta. Dacã, cauţiunea este data pentru o suma mai mica sau dacã cauţiunea este cerutã în mai multe ocazii succesive, rezultatul va fi stabilit printr-o înţelegere între pãrţi, sau de cãtre instanta, astfel încât sa se asigure ca limita rãspunderii nu este depãşitã. Dacã, diferiţi creditori deschid acţiuni judecãtoreşti la instanţele din state diferite, proprietarul poate, în fata fiecãrei instanţe, sa solicite sa se ia în consideraţie toate reclamaţiile şi debitele astfel încât sa se asigure ca limita rãspunderii nu este depãşitã. Legile naţionale vor determina procedura şi prescripţia în scopul aplicãrii ragulilor precedente. ART. 9 În cazul oricãrei acţiuni sau proceduri fãcute pe baza unuia dintre motivele enumerate în art. 1, instanta poate ordonã, ca urmare a cererii proprietarului navei, ca procedurile impotriva bunurilor proprietarului altele decât nava, navlu şi accesoriile vor fi reţinute pentru o perioada suficienta pentru a permite vânzarea navei şi distribuirea sumelor cãtre creditori. ART. 10 Atunci când persoana care opereazã nava, fãrã a fi proprietarul ei, sau principalul navlositor este rãspunzãtor pentru unul din punctele enumerate în art. 1, prevederile acestei Convenţii i se aplica. ART. 11 În scopul aplicãrii prezentei Convenţii, "tonaj"-ul este calculat astfel: În cazul navelor cu aburi şi al altor nave cu propulsie mecanicã, tonajul net se calculeazã prin adãugarea la aceasta a cifrei reprezentând spaţiul ocupat de camera maşinilor şi care s-a scãzut din tonajul brut în scopul stabilirii tonajului ner; În cazul velierelor tonajul net. Art. 12 Prevederile acestei Covenstii vor fi aplicate de cãtre fiecare stat contractant, în cazurile în care nava pentru care este invocatã limitarea rãspunderii este nava a unui alt stat contractant, ca şi în alte cazuri prevãzute de legile naţionale. Cu toate acestea, principiul formulat în paragraful precedent nu afecteazã dreptul statului contractant de a nu aplica prevederile acestei Convenţii în favoarea celor naţionale a unui stat necontractant. ART. 13 Aceasta Convenţie nu se aplica navelor militare, nici navelor guvernamentale destinate în exclusivitate serviciului public. ART. 14 Nici una din prevederile anterioare nu se va considera ca ingradeste în vreun fel sistemul de procedura al tribunalelor competente sau modul de executare autorizat prin legile naţionale. ART. 15 Unitãţile monetare menţionate în aceasta Convenţie reprezintã valoarea lor în aur. Acele state contractante în care lira sterlina nu este unitatea monetara proprie, îşi rezerva dreptul de a converti sumele indicate în aceasta Convenţie din lire sterline în sistemul lor monetar propriu în cifre rotunjite. Legile naţionale pot permite debitorului dreptul de a acoperi debitul sau, în moneda nationala în conformitate cu rata de schimb la data prevãzutã în art. 3. ART. 16 Dupã o perioada, nu mai mare de 2 ani de la data la care Convenţia a fost semnatã, Guvernul Belgiei va intra în comunicaţie cu guvernele Inaltelor Partii contractante care s-au declarat dispuse sa ratifice Convenţia, în vederea stabilirii dacã aceasta va putea sa între în vigoare. Ratificarile vor fi depuse la Bruxelles, la o data ce va fi fixatã printr-o înţelegere între respectivele guverne. Prima depunere a ratificãrilor va fi înregistratã într-un proces verbal semnat de reprezentanţii puterilor ce iau parte la aceasta şi de Ministrul Belgian al Afacerilor Externe. Depunerile ulterioare de ratificãri vor fi fãcute prin notificãri scrise adresate Guvernului Belgiei şi însoţite de instrumentul de ratificare. O copie legal certificatã a procesului verbal, referitor la prima depunere a ratificãrilor, a notificãrilor la care se referã paragrafului anterior şi, deasemenea a instrumentelor de ratificare ce le însoţesc, trebuie trimisa imediat de cãtre Guvernul Belgiei pe cale diplomaticã puterilor care au semnat aceasta Convenţie sau care au fost de acord cu ea. În cazurile prezentate în paragraful precedent, respectivul guvern va informa celelalte guverne în acelaşi timp în legatura cu data la care a primit notificarea. ART. 17 Statele nesemnatare pot adera la prezenta Convenţie, chiar dacã au fost sau nu reprezentate la Conferinţa Internationala de la Bruxelles. Statul care doreşte sa adere la convenţie va notifica intenţia sa în scris Guvernului Belgiei, înaintând documentul de aderare ce va fi depus în arhivele respectivului guvern. Guvernul Belgiei va inainta imediat tuturor statelor care au semnat sau au aderat la Convenţie o copie legal certificatã a notificãrii şi a actului de aderare, menţionând data la care a primit înştiinţarea. ART. 18 Inaltele Pãrţi Contractante pot, la data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, sa declare ca acceptarea prezentei Convenţii nu include nici unul dintre dominioanele autoguvernate sau coloniile, posesiunile de peste mari, protectoratele sau teritoriile ce se afla sub suveranitatea sau autoritatea lor, şi acestea pot ulterior, sa adere separat în numele oricãrui dominion autoguvernat, colonii, posesiuni de peste mari, protectorate sau teritorii excluse din declaraţia lor. Ele pot denunta, deasemenea, Convenţia, separat în conformitate cu prevederile acesteia, în legatura cu oricare dominion autoguvernat sau orice colonie posesiune de peste mari, protectorat sau teritoriu aflat sub suveranitatea sau autoritatea acestora. ART. 19 Prezenta Convenţie se aplica în cazul statelor care au luat parte la prima depunere a ratificãrilor, la un an de la data procesului verbal ce înregistreazã o asemenea depunere. În aceea ce priveşte statele care ratifica sau adera ulterior la Convenţie, precum şi în cazurile în care Convenţia intra ulterior în vigoare în conformitate cu art. 18, va avea efect 6 luni dupã ce notificãrile specificate în art. 16, para. 2 şi art. 17 para. 2 au fost primite de Guvernul Belgiei. ART. 20 În cazul în care unul dintre statele contractante doreşte sa denunţe prezenta Convenţie, denunţarea trebuie notificatã în scris Guvernului Belgiei, acesta trebuind imediat sa trimitã o copie legal certificatã a notificãrii tuturor celorlalte state, informandu-le în legatura cu data la care a primit-o. Denunţarea va opera numai în legatura cu statul care a fãcut notificarea şi dupã trecerea unui an de la primirea notificãrii de cãtre Guvernul Belgiei. ART. 21 Oricare dintre statele contractante au dreptul sa solicite o noua conferinţa în vederea discutarii unor posibile amendamente. Statul care îşi exercita acest drept, va notifica intenţia sa, cãtre celelalte state, prin intermediul Guvernului Belgiei, cu un an înainte, acesta urmând a face aranjamentele necesare progamarii conferintei. Articol suplimentar Prevederile art. 5 din convenţia pentru unificarea anumitor reguli privitoare la coliziuni pe mare din 23 septembrie 1910, a cãror aplicabilitate a fost suspendatã, în virtutea articolului suplimentar din aceasta Convenţie, devin aplicabile pentru toate statele cãrora li se aplica prezenta Convenţie. Redactatã la Bruxelles, într-o singura copie, 25 august 1924 (urmeazã semnãturile) Protocol de semnãturi Procedând la semnarea Convenţiei Internaţionale pentru Unificarea Anumitor Reguli Privitoare la Limitarea Rãspunderii Proprietarilor de Nave Maritime, subsemnaţii plenipotentiari au adoptat prezentul protocol care va avea aceiaşi forta şi aceiaşi valoare ca şi în cazul în care prevederile au fost inserate în textul Convenţiei, la care se arata: I Inaltele Pãrţi contractante îşi rezerva dreptul sa nu admitã limitarea rãspunderii la valoarea navei, accesoriilor şi navlului ca urmare a daunelor provocate de pe urma lucrãrilor din porturi, docuri şi cai navigabile şi a costurilor de îndepãrtare a epavelor, ori dreptul de a ratifica tratatul doar în privinta aspectelor de reciprocitate. Se înţelege totuşi ca limitarea rãspunderii conform acelor daune, nu va depãşi 8 lire sterline/tona din tonajul navei, cu excepţia costurilor de îndepãrtare a epavelor. II Inaltele Pãrţi Contractante îşi rezerva dreptul sa decidã ca proprietarul navei, ce nu este folositã pentru transportul persoanelor şi care nu cantareste mai mult de 300 tone, este rãspunzãtor în privinta reclamatiilor fãcute în urma morţii sau vatamarilor corporale în concordanta cu prevederile Convenţiei, dar fãrã a exista posibilitatea de a aplica rãspunderii prevederile para. 1 din art. 7.
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
