Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 24 mai 1979 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Regatului Spaniei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 97 din 8 decembrie 1979
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei,
în dorinta de a promova şi de a întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza respectãrii suveranitãţii independentei naţionale, a egalitãţii în drepturi, a avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecãruia dintre cele doua state.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile.
3. Impozitele actuale la care se aplica convenţia sînt urmãtoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;
- impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
- impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole
(denumite în cele ce urmeazã impozit roman);
b) în ceea ce priveşte Spania:
- impozitul pe venitul persoanelor fizice;
- impozitul pe venitul societãţilor şi al altor persoane juridice;
- prelevarile anticipate în contul: contribuţiei funciare, agricole şi urbane; impozitului pe veniturile din munca personalã; impozitului pe veniturile din capital şi impozitului pe activitãţile şi beneficiile industriale şi comerciale;
- redevenţele privind superficia şi impozitul pe beneficiile comerciale prevãzute de Legea din 27 iunie 1974, pentru întreprinderile care au ca obiect cercetarea şi exploatarea hidrocarburilor;
- impozitul extraordinar asupra bunurilor persoanelor fizice şi impozitul extraordinar asupra anumitor venituri realizate din munca personalã, reglementate de Legea nr. 50 din 14 noiembrie 1977 asupra mãsurilor urgente de reforma fiscalã
(denumite în cele ce urmeazã impozit spaniol).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identicã sau analoagã şi impozitelor pe avere care vor intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care s-ar adauga celor existente sau care le vor înlocui. Statele contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile aduse legislaţiei lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. a) (i) Termenul România indica teritoriul Republicii Socialiste România, precum şi zonele situate în afarã apelor teritoriale ale României, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, România exercita drepturi suverane referitoare la solul şi subsolul marii şi la resursele naturale ale acestora;
(ii) termenul Spania indica statul spaniol şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Spaniei, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi potrivit legislaţiei sale, Spania poate exercita drepturile privitoare la fundul marii, la subsolul marin şi la resursele naturale ale acestora;
b) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Spania;
c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupãri de persoane;
d) termenul societate indica orice persoana juridicã - inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane - sau oricare entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în vederea impozitãrii;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) expresia autoritate competenta indica:
(i) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în ceea ce priveşte Spania, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
g) termenul impozit indica, dupã context, impozitul roman sau impozitul spaniol;
h) termenul naţional indica:
(i) orice persoane fizice care poseda dupã caz, naţionalitatea spaniola sau cetãţenia romana;
(ii) orice persoane juridice, societãţi de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de cãtre o nava, aeronava sau un vehicul rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier sînt exploatate numai între puncte situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia o unitate administrativ-teritorialã se referã la România.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementeazã impozitele ce fac obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obţin din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, situaţia sa se reglementeazã în modul urmãtor:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãruia dintre statele contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) un şantier de construcţii sau de montaj, a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera ca exista sediu permanent dacã:
a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar;
f) mãrfurile aparţinînd întreprinderii şi expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziţie.
4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu permanent în primul stat dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea sa prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în toate cazurile, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile destinate scopurilor urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, fie ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent, fie în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie totuşi de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 şi ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mãrfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat.
3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele respective pe care o întreprindere a unui stat contractant le obţine din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi cînd, într-un caz sau în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acest stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinta şi cînd beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celãlalt stat, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea modificãrii de fãcut se va tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor.
3. Un stat contractant nu va modifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1, dupã expirarea termenelor prevãzute de legislaţia sa nationala.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul dividendelor este o societate care dispune direct de cel puţin 25 la suta din capitalul societãţii plãtitoare a dividendelor;
b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri.
Prevederile acestui paragraf nu se referã la impozitarea societãţii pentru beneficiile din care au fost plãtite dividendele.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte pãrţi care dau dreptul la beneficiu, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare.
Acest termen indica, de asemenea, beneficiile repartizate asociaţilor lor de societãţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia romana.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celãlalt stat, fie o profesie libera folosind o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi de care se leagã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate nici sa perceapã vreun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, decît în mãsura în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, numai dacã beneficiarul este titularul real al dreptului; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 de mai sus, dobinzile provenite din împrumuturi acordate direct sau garantate de un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.
4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din creanţe de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului şi în special veniturile din fonduri publice şi din obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri. Penalizãrile pentru plãţile cu intirziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant exercita, în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, prevederile art. 7 sau ale art. 15.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi şi care suporta plata acestora, dobinzile respective sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a dobinzilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impuse în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat; însã, dacã primitorul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific; acest termen cuprinde de asemenea remuneraţiile de orice natura privind filmele cinematografice şi operele înregistrate pe film şi benzile magnetice destinate televiziunii.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu permanent, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe şi de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost încheiat contractul care da loc plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, redevenţele sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte pe aceea asupra cãrora ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz partea excedentarã plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, numai dacã persoana care încaseazã comisioanele este beneficiarul efectiv; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma lor bruta.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plãtite cu titlu de venituri din activitãţi independente menţionate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menţionate la art. 16.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita în celãlalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent, astfel cum este definit la art. 5, care este situat acolo, fie o profesie libera prin folosirea unei baze fixe care este situata acolo şi de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Comisioanele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacã debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacã debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia din statele contractante, are în unul din statele contractante un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi care suporta sarcina plãţii acestora, comisioanele sînt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Dacã, urmare relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte suma normalã asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor atari relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãruia dintre statele contractante şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul în care aceste bunuri sînt situate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea globalã a acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile arãtate la paragraful 3 al art. 24 nu sînt impozabile decît în statul contractant în care bunurile respective sînt impozabile în virtutea acelui articol.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizeazã dintr-o profesie libera sau din alte activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca acest rezident sa nu dispunã în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile bazei fixe menţionate.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile (los salarios) şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant; în acest ultim caz, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã, exercitatã în celãlalt stat contractant, nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana care încadreazã în munca sau în numele unei persoane care încadreazã în munca şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care persoana care încadreazã în munca o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Membrii consiliilor de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere a unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin din activitãţile lor personale exercitate în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd venitul din activitãţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16 el poate fi impus în statul contractant în care artistul sau sportivul exercita activitatea.
3. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii, rezidenţi ai unui stat contractant, le realizeazã cu prilejul unor activitãţi desfãşurate în celalalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante nu sînt impozabile decît în primul stat contractant.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 20 pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioarã prestatã ca personal muncitor nu sînt impozabile decît în acest stat.
2. Pensiile alimentare şi celelalte plati similare de întreţinere provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv, nu sînt impozabile decît în acest celãlalt stat.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã sau o colectivitate localã unei persoane fizice, pentru servicii prestate acestui stat, unitãţi sau colectivitãţi nu sînt impozabile decît în acest stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care:
(i) poseda cetãţenia acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de cãtre un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice ori unitãţile administrativ-teritoriale sau de o colectivitate localã, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, subdiviziunilor, unitãţilor sau colectivitãţilor sale, nu sînt impozabile decît în acest stat.
b) Totuşi, aceste pensii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacã poseda naţionalitatea acestuia.
3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale politice, unitãţile administrativ-teritoriale sau colectivitatile locale.
ART. 21
Studenţi şi stagiari
1. Sumele pe care un student, un stagiar sau o persoana în curs de perfecţionare profesionalã, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celãlalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile sau pregãtirea, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau de formare nu sînt impozabile în acest celãlalt stat, cu condiţia ea ele sa provinã din surse aflate în afarã acestui celãlalt stat.
2. În cazul cînd studenţii mentionati la paragraful 1 desfãşoarã o activitate remuneratã în ţara în care îşi urmeazã studiile, remuneraţia obţinutã cu acest titlu nu va fi impozabilã în acest din urma stat, cu condiţia ca durata acestei activitãţi sa nu depãşeascã 5 ani şi ca suma acestor remuneraţii sa nu depãşeascã anual 170.000 pesetas sau echivalentul în lei.
ART. 22
Profesori
1. Orice remuneraţii ale profesorilor şi altor membri ai personalului didactic, alţii decît cei vizati la paragraful 2 al art. 15, rezidenţi ai unuia dintre statele contractante la începutul şederii în celãlalt stat contractant, care locuiesc temporar în acest ultim stat pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetãri ştiinţifice, pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani, la o universitate sau la o alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiilor primite pentru o activitate de cercetãri, dacã aceste lucrãri sînt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabile decît în acest stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul un sediu permanent situat în acel celãlalt stat, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo şi dacã dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
ART. 24
Avere
1. Averea constind din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constind din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.
ART. 25
Evitarea dublei impuneri
1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã:
a) impozitul plãtit de un rezident roman asupra veniturilor impozabile în Spania, în aplicarea prezentei convenţii, va fi dedus din suma impozitului roman exigibil conform cu legislaţia fiscalã romana;
b) beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman.
2. În ce priveşte Spania, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã:
a) cînd un rezident al Spaniei primeşte venituri care, în conformitate cu prevederile convenţiei, sînt impozabile în România, Spania, din impozitul pe care îl constituie asupra veniturilor acestui rezident, acorda o deducere egala cu suma impozitului plãtit în România. Suma astfel dedusã nu poate totuşi depãşi fracţiunea de impozit, calculatã anterior deducerii, corespunzind veniturilor primite din România şi aceasta deducere din impozitul spaniol se aplica atît impozitelor generale, cît şi prelevarilor anticipate;
b) cînd veniturile unei societãţi rezidente în Spania cuprind dividende primite de la o societate rezidenţã în România, prima societate are dreptul la o scãdere identicã cu cea care ar fi aplicatã dacã cele doua societãţi ar fi rezidente în Spania.
3. Cînd, în conformitate cu vreo dispoziţie oarecare a convenţiei, veniturile primite de un rezident al unui stat contractant sau averea pe care o poseda sînt scutite de impozit în acel stat, acesta, totuşi, în vederea calculãrii sumei impozitului asupra restului veniturilor sau averii acestui rezident, poate tine cont de acele venituri sau de acea avere.
4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant, care au suportat impozitul celuilalt stat contractant conform prezentei convenţii, sînt considerate ca provin din surse situate în acest celãlalt stat contractant.
ART. 26
Nediscriminare
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se stabileşte în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin favorabile decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate.
Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scaderi şi reduceri de impozit în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi.
3. În afarã de cazul cînd se aplica dispoziţiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 4 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte speze plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident din celãlalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura din acest prim stat.
5. Impozitele pe venit, beneficii şi avere, precum şi vãrsãmintele de beneficii la bugetul statului care, în conformitate cu dreptul roman, sînt în sarcina unitãţilor socialiste nu se aplica decît acestor unitãţi.
6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul va fi sesizat în cei 2 ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care antreneaza o impozitare neconforma cu convenţia.
2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se punã de acord în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în vederea realizãrii unei înţelegeri, asa cum se prevede în paragrafele precedente. Dacã se considera ca schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative derogind de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã sau a celor ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale semnate de cele doua state contractante.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare imediat dupã schimbarea instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile:
a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor sau virate în contul lor de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începînd de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã; totuşi, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui în cursul cãruia aceasta a intrat în vigoare, oricare dintre statele contractante va putea, pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, sa transmitã o nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, în acest caz, convenţia va inceta sa fie aplicabilã:
a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite unor nerezidenti sau virate în contul lor începînd cu 1 ianuarie al anului imediat urmãtor celui în care s-a dat nota, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru orice an de impunere începînd de la 1 ianuarie al anului imediat urmãtor celui în care s-a dat nota.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în dublu exemplar în Madrid, la 24 mai 1979, în limbile romana şi spaniola, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Ştefan Andrei
Pentru guvernul
Regatului Spaniei
Marcelino Oreja Aguirre
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
