Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 24 iunie 2008 intre Romania si Republica Araba Siriana pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 29 aprilie 2009
România şi Republica Arabã Sirianã, dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã Convenţia sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit,
(denumite în continuare impozit român);
b) în cazul Republicii Arabe Siriene:
(i) impozitul pe venitul obţinut de persoane fizice şi juridice;
(ii) impozitul pe venitul obţinut de societãţi pe acţiuni înfiinţate ca birouri sau societãţi siriene ale asociaţiilor sau societãţilor strãine;
(iii) impozitul pe venitul din activitãţi agricole;
(iv) suprataxele percepute ca procente ale impozitelor menţionate mai sus, inclusiv suprataxele percepute de autoritãţile locale,
(denumite în continuare impozit al Republicii Arabe Siriene).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii prezentei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri semnificative aduse în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Arabã Sirianã, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã, platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Siria înseamnã, în conformitate cu dreptul internaţional, teritoriile Republicii Arabe Siriene, inclusiv apele sale interne, marea sa teritorialã, subsol acestora şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cãrora Siria are drepturi suverane, şi alte zone maritime asupra cãrora Siria are dreptul sã exercite drepturi suverane în scopul explorãrii, exploatãrii şi conservãrii resurselor naturale;
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã orice persoanã fizicã având cetãţenia unui stat contractant şi orice persoanã juridicã, asociere de persoane şi orice entitate înfiinţatã şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã, aeronavã, vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un asemenea transport este efectuat numai între locuri din celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentanţii sãi autorizaţi;
(ii) în cazul Republicii Arabe Siriene, ministrul finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplicã Convenţia.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care potrivit legislaţiei acelui stat este supusã impozitãrii în acel stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului sãu de conducere, locului sãu de înregistrare sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã incluzând, de asemenea, acel stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Totuşi, aceastã expresie nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta îşi are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care se aflã locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un atelier; şi
f) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 9 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de bunuri ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii ori livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unor mostre unice de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse la un târg comercial sau la o expoziţie şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de bunuri sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã paragraful 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprinderea se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care acea persoanã le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurãri, cu excepţia reasigurãrilor, a unui stat contractant se considerã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant dacã aceasta colecteazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau dacã asigurã riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai datoritã faptului cã aceasta îşi desfãşoarã activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau îşi desfãşoarã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizate în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea în orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea desfãşoarã o activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celãlalt stat, dar numai acea parte din acestea care este atribuitã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã care desfãşoarã activitãţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi care trateazã cu toatã independenţa cu întreprinderea a cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacã s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în altã parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii pe diversele sale pãrţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acel stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzualã; totuşi, metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acel sediu permanent cumpãrã bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente pentru de a se proceda altfel.
7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se aflã la bordul unei nave, atunci acesta se considerã a fi localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacã nu existã un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impoziteazã în consecinţã - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat în cazul în care condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustãri trebuie sã se ţinã seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 5% din suma brutã a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 15% din suma brutã a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Prevederile prezentului paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui Guvern, autoritãţi locale sau unitãţi administrativ-teritoriale ori dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiarã aparţinând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi astfel de dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai pentru ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 12% din suma brutã a revedenţelor.
3. Termenul redevenţe, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plãţi de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcã de comerţ, desen sau model, plan, formulã secretã ori procedeu de fabricaţie, sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al revedenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin revedenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legat/legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul revedenţelor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti revedenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci astfel de redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite acestea, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai pentru ultima sumã menţionatã. În aceste caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare la care se face referire în art. 6 şi care sunt situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii imobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru desfãşurarea unei profesii independente, inclusiv astfel de câştiguri provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare ori rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participãri la capitalul unei societãţi ale cãrei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din desfãşurarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat. Totuşi, astfel de venituri sunt impozabile în celãlalt stat contractant în urmãtoarele situaţii:
a) dacã acesta are o bazã fixã aflatã în mod regulat la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; în acest caz, numai acea parte din venit care este atribuibilã acelei baze fixe este impozabilã în celãlalt stat contractant; sau
b) dacã prezenţa sa în celãlalt stat contractant este pentru o perioadã sau perioade care totalizeazã ori care depãşeşte/depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte din venit care este obţinutã din activitatea desfãşuratã în celãlalt stat contractant este impozabilã în celãlalt stat.
2. Expresia profesii independente include în special activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi desfãşurarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salarialã este desfãşuratã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salarialã este astfel desfãşuratã, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã desfãşuratã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşeşte/depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care angajatorul îl/o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarialã desfãşuratã la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Atunci când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în aceastã calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfãşurate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt desfãşurate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfãşurate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii şi anuitãţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitãţile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salarialã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, plãţile fãcute în baza legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o sumã determinatã plãtibilã în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinate, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţi pentru o deplinã şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent bãnesc.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu afecteazã prevederile din legislaţia unui stat contractant cu privire la scutirea de impozit a pensiilor.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi ori unitãţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi ori unitãţi este impozabilã numai în acel stat.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost înainte de sosirea sa într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse situate în afara acelui stat.
2. Un student care studiazã la o universitate ori la altã instituţie de învãţãmânt superior dintr-un stat contractant sau un practicant ori un stagiar în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier şi care este sau a fost înaintea sosirii sale în celãlalt stat contractant un rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioadã continuã care nu depãşeşte 6 ani nu va fi impus în celãlalt stat pentru remuneraţia primitã ca urmare a serviciilor prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile sã fie legate de studiile sau pregãtirea sa, iar remuneraţia sã reprezinte un venit necesar pentru întreţinerea sa.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoanã fizicã care este sau a fost rezidentã a unui stat contractant înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale nonprofit similare, care este recunoscutã de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentã în celãlalt stat pentru o perioadã care nu depãşeşte un an de la data primei sale sosiri în celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutitã de impozit în celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã venitului din cercetare,dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediul permanent situat acolo sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo şi dreptul sau proprietatea în legãturã cu care venitul este plãtit este efectiv legat/legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare la care se face referire în paragraful 2 al art. 6 este impozabil în statul contractant în care acestea sunt situate, potrivit legislaţiei sale fiscale.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe în scopul desfãşurãrii unor profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã, potrivit legislaţiei sale fiscale.
3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii, potrivit legislaţiei sale fiscale.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, potrivit legislaţiei sale fiscale.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
S-a convenit ca dubla impunere sã fie evitatã dupã cum urmeazã:
a) În cazul României:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozabile în Republica Arabã Sirianã, România va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în Republica Arabã Sirianã;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în Republica Arabã Sirianã.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuitã, dupã caz, venitului ori capitalului care poate fi impozitat în Republica Arabã Sirianã.
b) În cazul Republicii Arabe Siriene:
Când un rezident al Republicii Arabe Siriene realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, Republica Arabã Sirianã va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuitã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere se aplicã, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului vizat în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa.
3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decât impozitarea aplicatã întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire şi reducere în scopuri fiscale pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitãţile familiale pe care le acordã propriilor sãi rezidenţi.
4. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct ori indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat vreunei impozitãri sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Prevederile acestui articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul Convenţiei.
ART. 26
Procedura amiabilã
1. Atunci când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acelor state, sã prezinte cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, celei din statul contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impozitare contrarã prevederilor Convenţiei.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii Convenţiei. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de Convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de Convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul Convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederilor paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a Convenţiei.
2. Prevederile Convenţiei vor produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital plãtite în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.
3. Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, semnatã la Bucureşti la 1 decembrie 1987, va înceta sã se mai aplice la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Totuşi, prevederile primei convenţii menţionate vor continua sã producã efecte pentru anii fiscali şi perioadele care expirã înainte de data de la care se vor aplica prevederile prezentei convenţii.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa Convenţia dupã 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe cãi diplomatice cu cel puţin 6 luni înainte a unei note de denunţare scrise. În aceastã situaţie, Convenţia va înceta sã aibã efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Damasc la 24 iunie 2008, în douã exemplare originale în limbile românã, arabã şi englezã, fiecare versiune fiind egal autenticã. În caz de divergenţe, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România, Pentru Republica Arabã Sirianã,
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
