Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 24 ianuarie 2006 intre Romania si Spania in domeniul securitatii sociale
România şi Spania, denumite în continuare pãrţi contractante, recunoscând legãturile de prietenie care unesc cele douã state, hotãrâte sã coopereze în domeniul securitãţii sociale, au convenit asupra urmãtoarelor:
TITLUL I Dispoziţii generale
ART. 1 Definiţii 1. Pentru aplicarea Convenţiei dintre România şi Spania în domeniul securitãţii sociale, denumitã în continuare convenţie, expresiile şi termenii enumeraţi în continuare au urmãtoarea semnificaţie: a) legislaţie - desemneazã legile, reglementãrile şi alte dispoziţii din domeniul securitãţii sociale, prevãzute la art. 2, în vigoare pe teritoriul fiecãrei pãrţi contractante; b) autoritate competentã - pentru România: Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sãnãtãţii; pentru Spania: Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale; c) instituţie - organismul sau autoritatea responsabilã cu aplicarea legislaţiei prevãzute la art. 2; d) instituţie competentã - instituţia responsabilã cu recunoaşterea dreptului şi/sau cu plata prestaţiilor, conform legislaţiei fiecãrei pãrţi contractante; e) organism de legãturã - organismul de coordonare şi informare între instituţiile ambelor pãrţi contractante, care intervine în aplicarea prezentei convenţii şi îi informeazã pe cei interesaţi asupra drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din aceasta; f) lucrãtor - orice persoanã care este sau a fost asiguratã, în baza legislaţiei oricãreia dintre pãrţile contractante, ca o consecinţã a desfãşurãrii în prezent sau în trecut a unei activitãţi în interesul altuia sau în interes propriu; g) membri de familie - persoanele recunoscute ca atare de legislaţia aplicabilã a fiecãrei pãrţi contractante; h) domiciliu - locul de şedere obişnuitã; i) reşedinţã - locul de şedere temporarã; j) perioadã de asigurare - perioadele de contribuţie sau perioadele asimilate, în conformitate cu legislaţia fiecãrei pãrţi contractante; k) asistenţã medicalã - prestaţiile în naturã acordate în scopul menţinerii sau restabilirii sãnãtãţii în caz de boalã, maternitate sau accident, în conformitate cu legislaţiile menţionate la art. 2; l) prestaţii şi pensii - toate prestaţiile şi pensiile în bani, prevãzute de legislaţiile menţionate la art. 2, precum şi majorãrile, revalorizãrile, completãrile şi suplimentele acestora; m) prestaţii necontributive - prestaţiile care nu depind de perioadele de asigurare şi care sunt condiţionate de nivelul veniturilor. 2. Ceilalţi termeni şi celelalte expresii utilizate în prezenta convenţie au semnificaţia care le este atribuitã de legislaţia aplicabilã. ART. 2 Câmpul material de aplicare 1. Prezenta convenţie se va aplica: A. pentru România, legislaţiei privind: a) asistenţa medicalã în caz de boalã obişnuitã şi maternitate; b) asistenţa medicalã în caz de boalã profesionalã şi accidente de muncã; c) indemnizaţii pentru incapacitate temporarã de muncã determinatã de boalã obişnuitã sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi accidente de muncã; d) indemnizaţii de maternitate; e) indemnizaţii pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav; f) pensii pentru limitã de vârstã, pensii anticipate, pensii de invaliditate, pensii de urmaş; g) ajutoare de deces; h) alocaţia de stat pentru copii; i) indemnizaţii de şomaj. B. pentru Spania, legislaţiei privind prestaţiile sistemului spaniol de securitate socialã, cu excepţia regimurilor funcţionarilor publici, civili şi militari, care se referã la: a) asistenţa medicalã în cazuri de boalã obişnuitã sau profesionalã, accidente de muncã sau în afara muncii şi maternitate; b) prestaţii pentru incapacitate temporarã în cazul bolilor obişnuite şi al accidentelor în afara muncii; c) prestaţii de maternitate şi legate de riscurile pe durata sarcinii; d) prestaţii pentru incapacitate permanentã, pensii pentru limitã de vârstã şi pensii de urmaş; e) alocaţie de deces; f) prestaţii familiale, cu plata periodicã, pentru copii aflaţi în îngrijire; g) prestaţii pentru accidente de muncã şi boli profesionale; h) prestaţii în caz de şomaj. 2. Prezenta convenţie se va aplica şi legislaţiei care, în viitor, completeazã sau modificã legislaţia prevãzutã la paragraful 1. 3. Prezenta convenţie se va aplica legislaţiei care va institui un nou regim sau o nouã schemã de securitate socialã, dacã pãrţile contractante convin astfel. ART. 3 Câmpul personal de aplicare Prezenta convenţie se va aplica lucrãtorilor care sunt sau au fost supuşi legislaţiilor prevãzute la art. 2, în una sau în ambele pãrţi contractante, precum şi membrilor lor de familie şi urmaşilor. ART. 4 Egalitatea de tratament Cetãţenii unei pãrţi contractante, membrii lor de familie şi urmaşii vor fi supuşi obligaţiilor şi vor putea beneficia de drepturile prevãzute de legislaţia de securitate socialã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia, sub rezerva dispoziţiilor specifice prevãzute de prezenta convenţie. Prezenta dispoziţie se va aplica, de asemenea, şi persoanelor care au statutul de refugiat, potrivit Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 referitoare la statutul refugiaţilor şi Protocolului de la New York din 31 ianuarie 1967, precum şi apatrizilor, potrivit Convenţiei referitoare la statutul apatrizilor de la New York din 28 septembrie 1954, care au domiciliul pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, precum şi membrilor lor de familie şi urmaşilor. ART. 5 Totalizarea perioadelor de asigurare 1. Dacã legislaţia uneia dintre pãrţile contractante condiţioneazã dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de îndeplinirea unor perioade determinate de asigurare, instituţia competentã va lua în calcul în acest sens, dacã este necesar, perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, ca şi cum ar fi perioade realizate conform legislaţiei primei pãrţi contractante, cu condiţia ca acestea sã nu se suprapunã. 2. Dacã pentru recunoaşterea drepturilor la prestaţii trebuie efectuatã totalizarea perioadelor de asigurare realizate conform legislaţiilor ambelor pãrţi contractante, se vor aplica urmãtoarele reguli: a) Dacã o perioadã de asigurare obligatorie coincide cu o perioadã de asigurare facultativã sau asimilatã, se va lua în considerare perioada de asigurare obligatorie. b) Dacã douã perioade de asigurare facultativã, recunoscute în ambele pãrţi contractante, coincid, fiecare parte contractantã va lua în considerare perioada de asigurare facultativã realizatã pe teritoriul sãu. c) Dacã o perioadã de asigurare facultativã recunoscutã de o parte contractantã coincide cu o perioadã de asigurare asimilatã recunoscutã de cealaltã parte contractantã, se va lua în considerare perioada de asigurare facultativã. d) Dacã nu este posibil sã se determine precis perioada de timp în care anumite perioade de asigurare au fost realizate în una dintre pãrţile contractante, se va considera cã aceste perioade de asigurare nu se suprapun cu perioadele de asigurare realizate în cealaltã parte contractantã. 3. Dacã admiterea la asigurarea facultativã sau continuarea asigurãrii facultative este condiţionatã de realizarea unor perioade de asigurare anterioare, perioadele de asigurare realizate de cãtre lucrãtor conform legislaţiei uneia dintre pãrţile contractante se vor totaliza, dacã este necesar, cu perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, cu condiţia ca acestea sã nu se suprapunã. ART. 6 Prestaţii cu caracter necontributiv 1. Prestaţiile necontributive prevãzute la art. 2 se vor recunoaşte de fiecare parte contractantã cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu propria legislaţie. 2. Pentru acordarea de prestaţii necontributive, fiecare parte contractantã va lua în considerare numai perioadele de domiciliu pe teritoriul acelei pãrţi contractante. ART. 7 Menţinerea drepturilor dobândite şi plata prestaţiilor în strãinãtate 1. Dacã prezenta convenţie nu prevede altfel, prestaţiile şi pensiile nu vor fi supuse reducerii, modificãrii, suspendãrii sau încetãrii datoritã faptului cã beneficiarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi se vor plãti pe acest teritoriu. 2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu se vor aplica prestaţiilor în caz de incapacitate temporarã de muncã şi nici prestaţiilor necontributive a cãror acordare depinde de domiciliu. 3. Pensiile acordate conform dispoziţiilor prezentei convenţii beneficiarilor care au domiciliul într-un stat terţ vor fi plãtite, luându-se în considerare prevederile paragrafelor precedente, în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi mãsurã ca şi propriilor cetãţeni care au domiciliul în acest stat terţ.
TITLUL II Dispoziţii referitoare la legislaţia aplicabilã
ART. 8 Regulã generalã Lucrãtorii cãrora li se aplicã prezenta convenţie vor fi supuşi doar legislaţiei pãrţii contractante pe al cãrei teritoriu îşi exercitã activitatea, sub rezerva dispoziţiilor art. 9. ART. 9 Reguli speciale şi excepţii În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8, se stabilesc urmãtoarele reguli speciale şi excepţii: a) Lucrãtorul angajat al unei întreprinderi al cãrei sediu se aflã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, detaşat de respectiva întreprindere pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante pentru desfãşurarea unor activitãţi cu caracter temporar, va rãmâne supus legislaţiei primei pãrţi contractante, dacã durata previzibilã a activitãţii pentru care a fost detaşat nu depãşeşte 3 ani şi dacã nu a fost trimis pentru a înlocui o persoanã a cãrei perioadã de detaşare a expirat. b) Dacã durata activitãţii la care se referã lit. a), datoritã unor circumstanţe imprevizibile, depãşeşte 3 ani, lucrãtorul va continua sã fie supus legislaţiei primei pãrţi contractante pentru o nouã perioadã, care nu va depãşi 2 ani, cu condiţia ca autoritatea competentã a celei de-a doua pãrţi contractante sau organismul desemnat sã fie de acord cu aceasta. c) Lucrãtorul independent care îşi desfãşoarã în mod obişnuit activitatea pe teritoriul pãrţii contractante unde este asigurat şi care începe sã desfãşoare o activitate de acelaşi fel pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante va continua sã fie supus legislaţiei primei pãrţi contractante, cu condiţia ca durata previzibilã a activitãţii sã nu depãşeascã 3 ani. d) Dacã durata activitãţii la care se referã lit. c), datoritã unor circumstanţe imprevizibile, depãşeşte 3 ani, lucrãtorul independent va continua sã fie supus legislaţiei primei pãrţi contractante pentru o nouã perioadã, care nu va depãşi 2 ani, cu condiţia ca autoritatea competentã a celei de-a doua pãrţi contractante sau organismul desemnat sã-şi dea acordul. e) Personalul itinerant al întreprinderilor de transport aerian şi terestru care îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul ambelor pãrţi contractante va fi supus legislaţiei pãrţii contractante pe al cãrei teritoriu îşi are sediul întreprinderea. f) Lucrãtorul angajat care îşi desfãşoarã activitatea la bordul unei nave va fi supus legislaţiei pãrţii contractante sub al cãrei pavilion se aflã nava. Cu toate acestea, dacã lucrãtorul este remunerat pentru aceastã activitate de cãtre o întreprindere cu sediul sau de cãtre o persoanã care are domiciliul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, acesta va fi supus legislaţiei acestei pãrţi contractante, dacã are domiciliul pe teritoriul acesteia. Întreprinderea sau persoana care plãteşte remuneraţia va fi consideratã angajator în ceea ce priveşte aplicarea respectivei legislaţii. Lucrãtorii angajaţi pentru activitãţi de încãrcare, descãrcare, reparaţii de nave şi servicii de supraveghere în port vor fi supuşi legislaţiei pãrţii contractante pe al cãrei teritoriu se aflã portul. g) Membrilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare li se vor aplica dispoziţiile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961 şi ale Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963. h) Membrii personalului administrativ şi tehnic şi membrii personalului de serviciu al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale fiecãrei pãrţi contractante, precum şi personalul aflat în serviciul privat al membrilor acestora vor putea opta pentru aplicarea legislaţiei oricãrei pãrţi contractante, dacã sunt cetãţeni ai statului acreditant sau dacã au fost supuşi legislaţiei acestui stat. Opţiunea se va exercita într-o perioadã de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii sau, dupã caz, în primele 3 luni care urmeazã datei de începere a activitãţii pe teritoriul statului acreditar. i) Funcţionarii publici ai unei pãrţi contractante, alţii decât cei la care se referã lit. g), care se aflã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor rãmâne supuşi legislaţiei pãrţii contractante în a cãrei administraţie sunt angajaţi. j) Persoanele trimise de una dintre pãrţile contractante în misiuni de cooperare pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante vor rãmâne supuse legislaţiei de securitate socialã a pãrţii contractante trimiţãtoare, cu excepţia situaţiei în care se dispune altfel în acordurile de cooperare. ART. 10 Excepţii de la dispoziţiile art. 8 şi 9 Autoritãţile competente ale ambelor pãrţi contractante sau organismele desemnate de acestea pot conveni şi alte excepţii de la dispoziţiile art. 8 şi 9, în interesul unor persoane sau al unor categorii de persoane.
TITLUL III Dispoziţii privind asistenţa medicalã, prestaţii şi pensii
CAP. I Asistenţa medicalã
ART. 11 Prestaţii de asistenţã medicalã în caz de reşedinţã 1. Lucrãtorul care îndeplineşte condiţiile cerute de legislaţia uneia dintre pãrţile contractante, pentru a avea dreptul la prestaţii de asistenţã medicalã şi a cãrui stare de sãnãtate necesitã imediat acordarea prestaţiilor atunci când se aflã temporar pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, va beneficia de aceste prestaţii conform legislaţiei pe care o aplicã instituţia competentã. Aceste prestaţii vor fi acordate de cãtre instituţia pãrţii contractante în care se aflã, în conformitate cu modalitãţile şi dispoziţiile legislaţiei sale şi pe cheltuiala instituţiei competente. 2. Dispoziţiile paragrafului anterior vor fi, de asemenea, aplicabile şi membrilor de familie ai lucrãtorilor care au dreptul la asistenţã medicalã în conformitate cu legislaţia aplicabilã. ART. 12 Prestaţii de asistenţã medicalã în cazurile prevãzute la art. 9 1. Lucrãtorii la care se referã art. 9 şi care îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia pãrţii contractante cãreia îi sunt supuşi vor beneficia, pe perioada în care îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de prestaţii de asistenţã medicalã acordate de cãtre instituţia acestei ultime pãrţi contractante, în conformitate cu modalitãţile şi dispoziţiile legislaţiei sale şi pe cheltuiala instituţiei competente. 2. Dispoziţiile paragrafului anterior vor fi, de asemenea, aplicabile şi membrilor de familie ai acestor lucrãtori care îi însoţesc şi care au dreptul la asistenţã medicalã în orice împrejurare care necesitã respectiva asistenţã, atunci când au, legal, reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul pãrţii contractante în care lucrãtorul îşi exercitã activitatea sa profesionalã. ART. 13 Asistenţa medicalã pentru membrii de familie ai lucrãtorilor Membrii de familie ai unui lucrãtor asigurat în una dintre pãrţile contractante, care au domiciliul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor beneficia de asistenţa medicalã acordatã de instituţia locului de domiciliu, conform procedurilor şi modalitãţilor prevãzute de legislaţia aplicabilã, şi pe cheltuiala instituţiei competente, în mãsura în care nu au dreptul la aceasta în baza legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul. ART. 14 Asistenţa medicalã pentru pensionari şi membrii de familie ai acestora 1. Titularul unei pensii acordate conform legislaţiilor ambelor pãrţi contractante va primi asistenţã medicalã de la instituţia locului de domiciliu, conform legislaţiei pe care aceasta o aplicã şi pe cheltuiala sa. Aceeaşi dispoziţie se aplicã şi membrilor de familiei ai pensionarului care au dreptul la aceastã asistenţã medicalã. 2. Titularul unei pensii acordate doar conform legislaţiei unei pãrţi contractante va primi asistenţa medicalã dacã are domiciliul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. Asistenţa medicalã va fi acordatã titularului şi membrilor sãi de familie, care îşi au domiciliul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de cãtre instituţia locului de domiciliu, conform legislaţiei pe care aceasta o aplicã şi pe cheltuiala instituţiei competente. ART. 15 Rambursarea cheltuielilor pentru asistenţa medicalã Cheltuielile pentru asistenţa medicalã acordatã de cãtre instituţia unei pãrţi contractante în numele şi pe cheltuiala instituţiei competente a celeilalte pãrţi contractante, în aplicarea articolelor prezentului capitol, vor fi rambursate în euro conform modalitãţii şi procedurilor stabilite în Aranjamentul administrativ. ART. 16 Acordarea de proteze şi de alte dispozitive importante şi tratamente de reabilitare Acordarea de cãtre instituţia locului de domiciliu sau de reşedinţã de proteze, orteze şi alte dispozitive medicale, a cãror listã figureazã în Aranjamentul administrativ prevãzut la art. 34, precum şi tratamentele de reabilitare vor fi supuse autorizãrii instituţiei competente, cu excepţia cazurilor de urgenţã absolutã sau a cazurilor stabilite prin Aranjamentul administrativ.
CAP. II Prestaţii pentru incapacitate temporarã, maternitate şi risc pe durata sarcinii, indemnizaţii pentru incapacitate temporarã de muncã, de maternitate şi indemnizaţii pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav
ART. 17 Recunoaşterea dreptului Prestaţiile pentru incapacitate temporarã ca urmare a unei boli obişnuite sau a unui accident în afara muncii, pentru maternitate şi risc pe durata sarcinii, indemnizaţiile pentru incapacitate temporarã de muncã, de maternitate, precum şi indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav vor fi acordate de cãtre instituţia competentã a pãrţii contractante a cãrei legislaţie îi este aplicabilã lucrãtorului.
CAP. III Prestaţii în caz de incapacitate permanentã, bãtrâneţe şi urmaşi
ART. 18 Determinarea dreptului şi calculul prestaţiilor Lucrãtorul care a fost supus legislaţiei uneia sau alteia dintre pãrţile contractante va avea dreptul la prestaţiile prevãzute în acest capitol, în condiţiile urmãtoare: 1. Instituţia competentã a fiecãrei pãrţi contractante va determina dreptul şi va calcula prestaţia, luând în considerare numai perioadele de asigurare recunoscute conform legislaţiei acestei pãrţi contractante. 2. De asemenea, instituţia competentã a fiecãrei pãrţi contractante va determina drepturile la prestaţii totalizând perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei ambelor pãrţi contractante. Pentru calcularea sumei de platã, atunci când totalizarea dã dreptul la prestaţie, se vor aplica urmãtoarele reguli: a) se va determina cuantumul prestaţiei la care cel îndreptãţit ar fi avut dreptul, ca şi cum toate perioadele de asigurare ar fi fost realizate conform propriei legislaţii (pensie teoreticã); b) partea de prestaţie se va stabili aplicându-se la pensia teoreticã aceeaşi proporţie existentã între perioada de asigurare realizatã conform legislaţiei acestei pãrţi contractante şi totalitatea perioadelor de asigurare realizate conform legislaţiei ambelor pãrţi contractante (pensia pro rata temporis); c) dacã legislaţia uneia dintre pãrţile contractante prevede o duratã maximã a perioadelor de asigurare pentru recunoaşterea unei prestaţii complete, instituţia competentã a acestei pãrţi contractante va lua în considerare, pentru calcularea pensiei, doar perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante necesare pentru acordarea unei prestaţii complete. Dispoziţia precedentã nu se aplicã pentru prestaţiile al cãror cuantum, potrivit legislaţiei interne a fiecãreia dintre pãrţile contractante, nu depinde de perioada de asigurare. 3. Dupã determinarea drepturilor, conform dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 2, instituţia competentã a fiecãrei pãrţi contractante va recunoaşte şi va acorda persoanei interesate prestaţia cea mai favorabilã, independent de soluţia adoptatã de instituţia competentã a celeilalte pãrţi contractante. ART. 19 Sumele datorate în baza perioadelor de asigurare voluntarã Pentru calculul atât al pensiei teoretice, cât şi al sumei efective a prestaţiilor conform prevederilor art. 18 paragraful 2, se aplicã regulile stabilite la art. 5. Suma datoratã efectiv, calculatã conform prevederilor art. 18 paragraful 2, va creşte corespunzãtor perioadelor de asigurare facultativã care nu au fost luate în considerare conform prevederilor art. 5 paragraful 2 lit. a). Aceastã creştere se va calcula în funcţie de legislaţia pãrţii contractante în care s-au realizat perioade de asigurare facultativã. ART. 20 Perioade de asigurare mai mici de un an 1. Fãrã a lua în considerare prevederile art. 18 paragraful 2, dacã durata totalã a perioadelor de asigurare realizate conform legislaţiei unei pãrţi contractante este mai micã de un an şi, conform legislaţiei acestei pãrţi contractante, nu se dobândeşte dreptul la prestaţii, instituţia respectivei pãrţi contractante nu va fi obligatã sã acorde nicio prestaţie pentru perioada respectivã. Perioadele respective vor fi luate în considerare, dacã va fi necesar, de cãtre instituţia celeilalte pãrţi contractante pentru recunoaşterea dreptului şi determinarea cuantumului pensiei conform propriei legislaţii, dar aceasta nu va aplica ceea ce s-a stabilit în art. 18 paragraful 2 lit. b). 2. Fãrã a lua în considerare prevederile paragrafului anterior, perioadele mai mici de un an recunoscute în ambele pãrţi contractante vor putea fi totalizate de acea parte contractantã în care cel interesat îndeplineşte condiţiile pentru a avea dreptul la prestaţie. Dacã dreptul existã în ambele pãrţi contractante, acesta se va recunoaşte numai de cãtre aceea în care cel în cauzã a plãtit ultimele contribuţii. În aceste cazuri, pentru calcularea pensiei nu se vor aplica dispoziţiile art. 18 paragraful 2 lit. b). ART. 21 Condiţii specifice pentru recunoaşterea dreptului la prestaţii 1. Dacã legislaţia unei pãrţi contractante subordoneazã acordarea prestaţiilor prevãzute în prezentul capitol condiţiei ca lucrãtorul sã fi fost supus legislaţiei acestei pãrţi contractante în momentul producerii evenimentului care determinã acordarea prestaţiei, aceastã condiţie se va considera îndeplinitã dacã în momentul respectiv lucrãtorul este asigurat în baza legislaţiei celeilalte pãrţi contractante sau în lipsa acesteia, când primeşte o prestaţie de la acea parte contractantã pe baza propriilor perioade de asigurare. Pentru recunoaşterea pensiilor de urmaş se va lua în considerare, dacã este necesar, dacã persoana care genereazã dreptul era asiguratã sau era pensionar, conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante. 2. Dacã legislaţia unei pãrţi contractante condiţioneazã dreptul la prestaţie de realizarea unor perioade de contribuţii într-o perioadã determinatã, imediat anterioarã producerii evenimentului care determinã prestaţia, aceastã condiţie se va considera îndeplinitã dacã persoana îndreptãţitã le-a realizat în perioada imediat anterioarã recunoaşterii prestaţiei în cealaltã parte contractantã. 3. Clauzele privind reducerea, suspendarea sau sistarea prestaţiilor, prevãzute de legislaţia uneia dintre pãrţile contractante în cazul pensionarilor care desfãşoarã o activitate profesionalã, vor fi aplicate chiar dacã aceştia îşi exercitã activitatea pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 22 Aplicarea legislaţiei spaniole 1. Instituţia competentã va lua în considerare, în vederea stabilirii bazei de reglementare a prestaţiilor, numai perioadele de asigurare realizate în conformitate cu propria legislaţie. 2. Pentru determinarea bazei de reglementare a prestaţiilor, când se aplicã prevederile art. 18 paragraful 2, se vor aplica urmãtoarele reguli: a) calculul pensiei teoretice spaniole se va face asupra bazei de cotizare reale a asiguratului din Spania, pe durata anilor imediat anteriori plãţii ultimei cotizaţii la securitatea socialã spaniolã; b) suma prestaţiei va creşte cu fiecare mãrire şi reevaluare, calculate pentru fiecare an posterior pentru pensiile de aceeaşi naturã. ART. 23 Aplicarea legislaţiei române Pentru a stabili baza de calcul a pensiei, instituţia competentã va lua în considerare punctajul mediu anual care se va determina, conform legislaţiei române, în funcţie de veniturile obţinute şi în baza cãrora ar fi trebuit sã se plãteascã sau s-au plãtit, dupã caz, asigurãrile sociale. ART. 24 Calculul perioadelor de contribuţii în regimuri speciale sau pentru anumite profesii Dacã legislaţia uneia dintre pãrţile contractante condiţioneazã dreptul la prestaţii sau acordarea acestora de realizarea unor perioade de asigurare într-o profesie supusã unui regim special ori într-o profesie sau loc de muncã determinat, perioadele realizate conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante vor fi luate în considerare pentru acordarea acestor prestaţii ori beneficii numai dacã vor fi fost realizate în cadrul unui regim de aceeaşi naturã sau, în lipsa acestuia, în aceeaşi profesie ori, dupã caz, într-un loc de muncã similar. Dacã, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana respectivã nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de o prestaţie acordatã de un regim special, aceste perioade pentru acordarea prestaţiilor vor fi luate în considerare în regimul general sau într-un alt regim special în care acelei persoane i s-ar putea acorda acest drept. ART. 25 Determinarea gradului de invaliditate 1. Pentru determinarea diminuãrii capacitãţii de muncã a lucrãtorului, cu efecte asupra acordãrii prestaţiilor corespunzãtoare de invaliditate, instituţiile competente ale fiecãreia dintre pãrţile contractante vor efectua o evaluare conform legislaţiei pe care o aplicã. 2. Pentru aplicarea dispoziţiilor paragrafului anterior, instituţiile competente din fiecare parte contractantã vor lua în considerare informaţiile medicale şi datele administrative emise de cãtre instituţiile pãrţii contractante. Cu toate acestea, fiecare instituţie competentã va putea sã supunã asiguratul unui control medical, la alegerea şi pe cheltuiala sa.
CAP. IV Prestaţii familiale pentru copilul aflat în întreţinere
ART. 26 Recunoaşterea dreptului 1. Lucrãtorul asigurat sau titularul unei pensii, în baza legislaţiei uneia dintre pãrţile contractante şi care are domiciliul pe teritoriul acestei pãrţi contractante, va avea dreptul, pentru membrii sãi de familie care au domiciliul împreunã cu el, la prestaţiile familiale prevãzute în legislaţia pãrţii contractante în care se aflã asiguratul sau de la care primeşte pensie, aplicând toate efectele principiului egalitãţii de tratament. 2. În cazul în care existã dreptul la prestaţii în aceeaşi perioadã şi pentru acelaşi membru de familie, conform legislaţiilor ambelor pãrţi contractante, va fi consideratã competentã partea contractantã în care lucrãtorul este asigurat sau aceea în care, pe baza legislaţiei proprii, lucrãtorului i se plãteşte o pensie. 3. Dacã aplicarea acestor reguli duce la drepturi concurente, prestaţiile vor fi acordate numai de cãtre partea contractantã pe al cãrei teritoriu au reşedinţa membrii de familie respectivi.
CAP. V Ajutor de deces
ART. 27 Recunoaşterea dreptului la ajutor
1. Ajutorul de deces va fi acordat de instituţia competentã a pãrţii contractante a cãrei legislaţie este aplicabilã lucrãtorului sau pensionarului în momentul decesului. 2. În cazul decesului unui pensionar al ambelor pãrţi contractante, care determinã recunoaşterea dreptului la ajutor în ambele pãrţi contractante, acesta va fi recunoscut de cãtre instituţia competentã a pãrţii contractante pe al cãrei teritoriu pensionarul a avut domiciliul în momentul decesului. Dacã decesul are loc pe teritoriul unei terţe ţãri, recunoaşterea dreptului la ajutor în caz de deces va reveni instituţiei competente a pãrţii contractante unde pensionarul a fost asigurat ultima datã.
CAP. VI Prestaţii de şomaj
ART. 28 Determinarea dreptului 1. Dacã legislaţia unei pãrţi contractante condiţioneazã dobândirea, menţinerea, restabilirea sau durata drepturilor la prestaţii de realizarea unor perioade determinate de asigurare, instituţia competentã care aplicã legislaţia unei pãrţi contractante va calcula, în mãsura necesarã, perioadele de asigurare realizate ca lucrãtori angajaţi, conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, cu condiţia ca aceste perioade sã nu fi fost luate în calcul pentru dobândirea, menţinerea sau restabilirea unei prestaţii în acea parte contractantã, ca şi cum ar fi perioade de asigurare realizate conform legislaţiei aplicate de aceasta. 2. Aplicarea dispoziţiilor paragrafului anterior rãmâne condiţionatã de faptul ca persoana interesatã sã fi realizat perioade de asigurare în ultimul loc, cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei conform cãreia s-au solicitat prestaţiile. Pentru aplicarea legislaţiei spaniole şi totalizarea perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, perioada de asigurare realizatã în Spania trebuie sã fie de cel puţin 180 de zile în ultimii 6 ani anteriori situaţiei legale de şomaj. Pentru aplicarea legislaţiei române şi totalizarea perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, perioada de asigurare care trebuie realizatã pe teritoriul României, conform legislaţiei sale, este de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare solicitãrii prestaţiei. 3. Perioada maximã de asigurare care va fi totalizatã de cãtre cealaltã parte contractantã va fi perioada de referinţã comunã prevãzutã de legislaţiile celor douã pãrţi contractante în domeniul protecţiei în caz de şomaj. Perioada de încadrare a acestei perioade de asigurare va fi cea stabilitã de legislaţia pe care o aplicã instituţia competentã. 4. Pentru stabilirea bazei care dã dreptul la ajutorul de şomaj instituţia competentã din fiecare parte contractantã va lua în considerare numai propriile perioade de asigurare. 5. Prestaţiile pentru şomaj se vor plãti atât timp cât beneficiarii acestora au domiciliul legal pe teritoriul pãrţii contractante care le-a recunoscut.
CAP. VII Prestaţii în caz de accident de muncã şi boalã profesionalã
ART. 29 Determinarea dreptului la prestaţii Dreptul la prestaţiile datorate în cazul unui accident de muncã sau al unei boli profesionale va fi determinat conform legislaţiei pãrţii contractante cãreia i-a fost supus lucrãtorul la data producerii accidentului sau contractãrii bolii. ART. 30 Agravarea consecinţelor unui accident de muncã Dacã lucrãtorul, victimã a unui accident de muncã, suferã o recidivã sau agravare a stãrii de sãnãtate, ca o consecinţã a accidentului, fiind supus legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, prestaţiile datorate acestei recidive sau agravãri vor fi în sarcina instituţiei competente a pãrţii contractante în care lucrãtorul era asigurat în momentul producerii accidentului de muncã. ART. 31 Boalã profesionalã 1. Prestaţiile pentru boli profesionale se reglementeazã conform legislaţiei pãrţii contractante aplicabile lucrãtorului în perioada în care şi-a exercitat activitatea susceptibilã a fi cauza bolii profesionale, chiar dacã aceasta a fost diagnosticatã pentru prima datã când lucrãtorul era supus legislaţiei celeilalte pãrţi contractante. 2. Dacã lucrãtorul a realizat, succesiv sau alternativ, respectiva activitate, fiind supus legislaţiei unei sau celeilalte pãrţi contractante, drepturile sale vor fi determinate conform legislaţiei pãrţii contractante cãreia i-a fost supus ultima datã ca urmare a respectivei activitãţi. Dacã nu se acordã dreptul la prestaţie conform legislaţiei acelei pãrţi contractante, se vor aplica dispoziţiile legislaţiei primei pãrţi contractante. ART. 32 Agravarea bolii profesionale 1. În cazul în care o boalã profesionalã a determinat acordarea de prestaţii de cãtre una dintre pãrţile contractante, aceasta va avea responsabilitatea pentru orice agravare a bolii care poate sã aparã, chiar dacã lucrãtorul este supus legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, dacã acesta nu desfãşura o activitate cu acelaşi grad de risc, fiind supus legislaţiei acestei ultime pãrţi contractante. 2. Dacã, dupã ce i s-a recunoscut dreptul la o pensie de invaliditate pentru o boalã profesionalã de cãtre instituţia unei pãrţi contractante, persoana interesatã desfãşoarã o activitate susceptibilã sã agraveze boala profesionalã, fiind supusã legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, instituţia competentã a primei pãrţi contractante va continua sã plãteascã prestaţia care a fost recunoscutã fãrã a lua în considerare agravarea şi respectând dispoziţiile propriei legislaţii. Instituţia competentã a celei de-a doua pãrţi contractante, a cãrei legislaţie îi era aplicabilã persoanei îndreptãţite la momentul producerii agravãrii, îi va acorda o prestaţie într-un cuantum care va fi egal cu diferenţa dintre cuantumul prestaţiei la care cel interesat are dreptul dupã agravare şi cuantumul prestaţiei la care ar fi avut dreptul în aceastã parte contractantã înainte de agravare. ART. 33 Accidente de muncã sau boli profesionale anterioare Pentru evaluarea diminuãrii capacitãţii de muncã ca urmare a unui accident de muncã sau a unei boli profesionale, se vor lua în considerare accidentele de muncã anterioare sau bolile profesionale pe care putea sã le fi suferit un lucrãtor, deşi acestea s-au produs când lucrãtorul era supus legislaţiei celeilalte pãrţi contractante.
TITLUL IV Dispoziţii diverse, tranzitorii şi finale
CAP. I Dispoziţii diverse
ART. 34 Atribuţiile şi obligaţiile autoritãţilor competente 1. Autoritãţile competente ale ambelor pãrţi contractante vor stabili Aranjamentul administrativ necesar aplicãrii prezentei convenţii. 2. Autoritãţile competente ale ambelor pãrţi contractante vor trebui: a) sã desemneze organismele de legãturã; b) sã comunice mãsurile adoptate pe plan intern în vederea aplicãrii prezentei convenţii; c) sã notifice toate dispoziţiile legislative şi regle-mentã rile care le modificã pe cele menţionate la art. 2; d) sã ofere bune oficii şi cea mai amplã colaborare tehnicã şi administrativã posibilã pentru aplicarea prezentei convenţii; e) sã interpreteze dispoziţiile prezentei convenţii care pot crea neclaritãţi instituţiilor lor competente. 3. Ambele pãrţi contractante se pot reuni la solicitarea oricãreia dintre ele, în scopul examinãrii problemelor care pot interveni în aplicarea prezentei convenţii şi a Aranjamentului administrativ. ART. 35 Efectele prezentãrii documentelor 1. Solicitãrile, declaraţiile, recursurile şi alte documente care, în urma aplicãrii legislaţiei unei pãrţi contractante, trebuie prezentate într-un termen determinat autoritãţilor sau instituţiilor corespunzãtoare din acea parte contractantã se vor considera cã au fost prezentate în acelaşi termen şi autoritãţii sau instituţiei corespunzãtoare din cealaltã parte contractantã. 2. Orice solicitare de prestaţie prezentatã conform legislaţiei unei pãrţi contractante va fi consideratã ca o solicitare a prestaţiei corespunzãtoare conform legislaţiei celeilalte pãrţi contractante, dacã cel interesat aratã în mod expres sau se deduce din documentaţia prezentatã cã a desfãşurat o activitate profesionalã sau cã a fost asigurat pe teritoriul respectivei pãrţi contractante. 3. Fãrã a lua în considerare cele prevãzute la paragraful 2, în cazul în care este o prestaţie pentru pensie, nu se va considera cã cererea a fost prezentatã celeilalte instituţii competente decât dacã cel interesat menţioneazã aceasta în mod expres. 4. Documentele şi corespondenţa pe care autoritãţile competente, organismele de legãturã şi instituţiile competente şi le transmit reciproc în legãturã cu aplicarea prezentei convenţii se vor redacta în limba românã sau spaniolã. 5. Persoanele interesate pot prezenta cererile şi alte documente în limba românã sau spaniolã. ART. 36 Actualizarea sau revalorizarea prestaţiilor 1. Prestaţiile recunoscute pentru aplicarea dispoziţiilor titlului III se vor actualiza sau revaloriza cu aceeaşi periodicitate şi în acelaşi cuantum ca şi prestaţiile recunoscute conform legislaţiei interne. 2. Pe lângã cele stabilite în paragraful anterior, în cazul pensiilor al cãror cuantum a fost determinat conform formulei pro rata temporis prevãzutã la art. 18 paragraful 2, suma revalorizatã se va putea determina prin intermediul aplicãrii aceleiaşi reguli de proporţionalitate care s-a utilizat pentru stabilirea cuantumului pensiei. ART. 37 Scutirile de taxe pentru acte şi documente administrative 1. Scutirea de taxe de înregistrare, înscriere, timbrare şi taxe consulare sau altele asemãnãtoare, prevãzute în legislaţia fiecãrei pãrţi contractante, se va extinde la certificatele şi documentele care se elibereazã de administraţiile sau instituţiile competente ale celeilalte pãrţi contractante în aplicarea prezentei convenţii. 2. Toate actele administrative şi documentele care se elibereazã pentru aplicarea prezentei convenţii nu vor trebui legalizate. ART. 38 Asistenţã administrativã între instituţii 1. Instituţiile competente ale ambelor pãrţi contractante vor putea sã-şi solicite reciproc, în orice moment, recunoaşteri de evaluãri medicale, verificãri de date şi acte din care pot rezulta obţinerea, modificarea, suspendarea, stingerea sau menţinerea dreptului la prestaţiile recunoscute. Cheltuielile care se efectueazã în acest scop vor fi suportate, fãrã întârziere, de cãtre instituţia competentã care a solicitat recunoaşterea sau verificarea, când se primesc documente justificative ale acestor cheltuieli. 2. Instituţia competentã a uneia dintre pãrţile contractante care, la acordarea sau revizuirea unei prestaţii conform dispoziţiilor titlului III, dovedeşte plata cãtre beneficiarul prestaţiilor într-un cuantum mai mare decât cel datorat va putea solicita instituţiei competente a celeilalte pãrţi contractante care datoreazã prestaţii de aceeaşi naturã cãtre acelaşi beneficiar reţinerea din prima platã a sumelor corespunzãtoare plãţilor periodice efectuate în plus, în cadrul limitelor stabilite de legislaţia internã a pãrţii contractante care realizeazã reţinerea. Aceastã ultimã instituţie va transfera suma reţinutã instituţiei care a acordat-o. ART. 39 Modalitãţile şi garantarea plãţii prestaţiilor 1. Instituţiile competente ale fiecãrei pãrţi contractante vor efectua plãţile determinate de aplicarea prezentei convenţii în moneda oficialã a ţãrii lor. 2. Dacã în una dintre pãrţile contractante se adoptã dispoziţii care restrâng transferul de devize, ambele pãrţi contractante vor adopta mãsurile necesare pentru garantarea efectivitãţii drepturilor acordate conform dispoziţiilor prezentei convenţii. ART. 40 Reglementarea diferendelor 1. Autoritãţile competente ale ambelor pãrţi contractante vor soluţiona, prin negocieri, diferendele de interpretare a prezentei convenţii şi a Aranjamentului administrativ. 2. În cazul în care diferendele nu pot fi soluţionate potrivit dispoziţiilor paragrafului anterior, acestea vor fi supuse deciziei unei comisii mixte constituite, de comun acord, de cãtre autoritãţile competente.
CAP. II Dispoziţii tranzitorii
ART. 41 Evenimente produse anterior intrãrii în vigoare a convenţiei 1. Aplicarea prezentei convenţii va da dreptul la pensii pentru evenimente apãrute anterior datei intrãrii sale în vigoare. Totuşi, acordarea acestora nu se va efectua în niciun caz pentru perioadele anterioare intrãrii sale în vigoare. 2. Pensiile care au fost lichidate de ambele pãrţi contractante sau drepturile la pensii care au fost refuzate anterior intrãrii în vigoare a prezentei convenţii vor putea fi revizuite pe baza acesteia, la cererea celor interesaţi. 3. Nu se vor revizui prestaţiile plãtite care au constat într-o sumã unicã. ART. 42 Calculul perioadelor anterioare intrãrii în vigoare a convenţiei 1. Perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei fiecãrei pãrţi contractante înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii vor fi luate în considerare pentru determinarea dreptului şi cuantumului prestaţiilor care se recunosc în virtutea acesteia. 2. Când s-a produs o suprapunere a perioadelor de asigurare care corespund perioadelor anterioare intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, fiecare parte contractantã va lua în considerare perioadele recunoscute de propria legislaţie pentru a determina dreptul la prestaţie şi cuantumul acesteia.
CAP. III Dispoziţii finale
ART. 43 Ratificarea şi intrarea în vigoare Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii conform procedurilor interne ale fiecãrei pãrţi contractante şi va intra în vigoare la 30 de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare. ART. 44 Durata convenţiei 1. Prezenta convenţie se încheie pentru o perioadã nedeterminatã, putând fi denunţatã de oricare dintre pãrţile contractante prin notificarea celeilalte pãrţi contractante. În acest caz, prezenta convenţie îşi va înceta valabilitatea dupã 6 luni de la respectiva notificare. 2. În cazul denunţãrii, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicabile drepturilor obţinute în baza acesteia. De asemenea, pãrţile contractante vor aplica dispoziţiile care garanteazã drepturile în curs de a fi obţinute, drepturi rezultate din perioadele de asigurare realizate anterior datei încetãrii valabilitãţii prezentei convenţii. Semnatã la Madrid la 24 ianuarie 2006, în douã exemplare, în limbile românã şi spaniolã, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România, Valer Bindea, secretar de stat, Departamentul afaceri europene şi relaţii externe, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei
Pentru Spania, Octavio Jose Granado Martinez, secretar de stat, Departamentul securitate socialã, Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
