Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 24 aprilie 1992 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ecuador privind evitarea dublei impuneri in materie de impozite pe venit, pe capital si prevenirea evaziunii fiscale
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 20 noiembrie 1992
Guvernul României şi Guvernul Republicii Ecuador,
în dorinta de a promova şi a întãri relaţiile economice între ambele tari,
au convenit urmãtoarele:
I. Sfera de aplicare a convenţiei
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital percepute de fiecare stat contractant sau de unitãţile lor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi capital*) impozitele asupra veniturilor totale, asupra capitalului total sau pe elemente de venituri sau de capital, inclusiv impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrãinarea de bunuri mobile şi imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii capitalului.
3. Convenţia se aplica urmãtoarelor impozite existente:
a) În ceea ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice;
- impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
- impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole
(denumite în continuare impozit roman).
b) În ceea ce priveşte Republica Ecuador:
- impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
- impozitul pe veniturile societãţilor
(denumite în continuare impozit ecuadorian).
4. Aceasta convenţie se aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã, care ar fi stabilite în plus sau în locul impozitelor existente.
5. La sfîrşitul fiecãrui an calendaristic, autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica, reciproc, modificãrile efectuate în legislatiile lor fiscale. Dacã apare necesar sa se modifice orice articol al prezentei convenţii, fãrã sa fie afectate principiile generale ale acesteia, modificãrile necesare pot fi efectuate de comun acord, pe baza schimbului de note diplomatice.
-------------
*) În cazul Republicii Ecuador, se va folosi termenul patrimoniu, intelegindu-se ca cele doua cuvinte au aceeaşi semnificatie.
II. Definiţii
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu stabileşte o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant desemneazã în acest context România sau Republica Ecuador, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, indica teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental, asupra cãrora România îşi exercita drepturile suverane în conformitate legislaţia interna şi dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi subsolul marii;
c) termenul Ecuador înseamnã Republica Ecuador, în forma şi cu elementele teritoriale determinate de Constituţia şi legile sale;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice grup de persoane legal constituit în unul dintre statele contractante;
e) termenul societate indica orice alta persoana juridicã, inclusiv reprezentantele şi societãţile constituite pe baza legilor romane sau legilor ecuadoriene sau oricare entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii, în conformitate cu legislatiile fiscale ale fiecãrui stat contractant;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant semnifica o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul nationali înseamnã toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi constituite pe baza legilor în vigoare într-un stat contractant;
h) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd respectivul transport se realizeazã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) termenul autoritate competenta înseamnã:
1. în România, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
2. în Ecuador, ministrul finanţelor şi creditului public sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre fiecare stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, conform legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat, datoritã domiciliului sau, reşedinţei, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determina în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) este consideratã rezidenţã a statului contractant unde are la dispoziţia sa un domiciliu permanent. Dacã dispune de un domiciliu permanent în ambele state contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care activitãţile personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacã persoana nu dispune de un domiciliu permanent în nici unul dintre statele contractante, atunci este consideratã rezidenţã a statului contractant unde locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, în acest caz va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediul permanent înseamnã un loc fix în care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Termenul sediul permanent include, în special:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze naturale, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediul permanent, de asemenea, cuprinde:
a) un şantier de construcţii, o construcţie, un proiect de montaj sau de instalaţii sau activitãţi de supraveghere legate de şantierul de construcţii, dar numai cînd astfel de activitãţi au o durata care depãşeşte o perioada de douasprezece luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin personal propriu sau prin alt personal angajat în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca aceste activitãţi sa fie legate de acelaşi proiect sau de un proiect conex, pentru o perioada sau perioade insumate care depãşesc douasprezece luni.
4. Termenul sediul permanent nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri pe baza unui contract de vînzare de bunuri sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre alta întreprindere;
d) vînzarea de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix, exclusiv în scopul cumpãrãrii de bunuri şi produse ori pentru culegerea de informaţii, pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix, folosit exclusiv pentru întreprindere în scopul de a face reclama, pentru a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi similare care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
5. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant, alta decît un agent cu statut independent, în sensul paragrafului 6, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai datoritã faptului ca îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca, o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, sau care exercita activitãţi în acest celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
III. Impozite pe categorii de venit
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Venitul provenit din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultura şi exploatãri forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în exploatãrile agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile, fie la sume variabile, fie la sume fixe, pentru exploatarea zãcãmintelor minerale şi a altor resurse naturale sau ca preţ al dreptului de exploatare a acestora; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica venitului obţinut din exploatarea directa, din închirierea sau arendarea, precum şi din orice forma de exploatare a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplica, de asemenea, venitului provenit din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant pot fi supuse impozitãrii în acest stat contractant, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii vor fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Prin derogare de la prevederile pct. 3 al acestui articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, atunci se atribuie în fiecare stat, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea a cãrui sediu permanent este.
Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
3. Pentru determinarea profiturilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profiturile atribuibile unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a profiturilor totale a întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a pct. 2 al prezentului articol nu impiedica acest stat contractant sa determine profiturile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; totuşi, metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru simplul fapt ca acesta cumpara bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere; totuşi, dacã acest sediu permanent vinde aceste bunuri şi mãrfuri, profitul i se va atribui.
6. În vederea aplicãrii prevederilor punctelor precedente, profiturile atribuibile unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.
7. Cînd profiturile includ venituri tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile provenite din operaţiuni de exploatare a navelor şi aeronavelor în trafic internaţional vor fi impuse numai în statul în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un asemenea port, în statul în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Prevederile pct. 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, şi asupra profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internaţional de exploatare.
4. Cu toate prevederile dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol şi art. 7, profiturile provenind din exploatarea navelor şi aeronavelor de cãtre o întreprindere dintr-un stat contractant, folosite, în principal, pentru transportul exclusiv între doua puncte situate într-un stat contractant, sînt impozabile în acest stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Cînd:
a) o întreprindere dintr-un stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi dintr-un stat contractant şi al unei întreprinderi din celãlalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor comerciale sau financiare, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
Cînd profiturile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acest stat sînt, de asemenea, incluse în profiturile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinta şi cînd profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi fost realizate de acesta întreprindere din celãlalt stat, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci, primul stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor profituri. Pentru determinarea modificãrilor de fãcut, se va tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor; dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante vor realiza consultarile de rigoare.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate, care este rezidenţã a unui stat contractant, unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat contractant; cînd primitorul dividendelor este beneficiarul efectiv şi subiect de impunere în celãlalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15% din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii pentru profiturile din care au fost plãtite dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenite din acţiuni, din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica atunci cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celãlalt stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni în virtutea cãruia sînt plãtite dividendele este efectiv legatã de activitãţile desfãşurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate sa perceapã nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, decît în mãsura în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleveze vreun impozit, cu titlu de impunere a profiturilor nedistribuite, asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite constau, total sau parţial, din profituri sau venituri provenite din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; dar dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor este subiect de impunere în celãlalt stat, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dobinzilor.
Dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu se aplica dobinzilor plãtite în virtutea unui credit acordat şi garantat, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã, Banca Nationala a României şi Banca Centrala a Ecuadorului.
3. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de un drept de participare la beneficii şi, în special, veniturile din efecte publice, din titluri, din obligaţiuni şi alte drepturi, inclusiv premii şi prime aferente acestor efecte, titluri sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate ca dobinzi, în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, unde societatea plãtitoare de dobinzi este rezidenţã, un sediu permanent sau presteazã servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în virtutea cãreia sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de activitãţile desfãşurate printr-un sediu permanent sau baza fixa. În acesta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este rezident al unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãtesc dobinzile şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci, asemenea dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor depãşeşte suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la acesta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã, conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat numai dacã persoana care primeşte comisionul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit neputind depãşi 10% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, asa cum este folosit în acest articol, indica sumele plãtite oricãrei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar sau orice alta persoana asimilatã unui intermediar sau unui comisionar de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin astfel de sume.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent, iar obţinerea comisioanelor este legatã direct de un asemenea sediu permanent. În acest caz, se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã sau rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant obligaţia plãţii comisioanelor şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, în acest caz, comisioanelor se vor considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor depãşeşte, indiferent de cauza, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã, conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele obţinute dintr-un stat contractant şi plãtite cãtre un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã, în cazul în care beneficiarul efectiv al redevenţelor este supus impozitului în celãlalt stat, impozitul astfel stabilit nu va putea depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, asa cum este folosit în acest articol, indica sumele de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice destinate radiodifuziunii şi televiziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete, ca şi pentru folosirea şi concesionarea dreptului de folosire a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al unui stat contractant şi are în celãlalt stat contractant, unde societatea plãtitoare de redevenţe este rezidenţã, un sediu permanent sau o baza fixa situate acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de activitãţile desfãşurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plãtitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, asemenea redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale dintre plãtitor şi beneficiar sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiar, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã, conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care acestea sînt situate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau acestei baze fixe, impozabile în acest celãlalt stat.
3. Cistigurile provenite din înstrãinarea navelor şi aeronavelor exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile legate de aceasta exploatare nu sînt impozabile decît în statul contractant unde, în conformitate cu prevederile art. 8, cistigurile din astfel de activitãţi sînt impozabile.
4. Cistigurile provenite din înstrãinarea altor proprietãţi diferite de cele menţionate la paragrafele 1, 2, şi 3 ale acestui articol sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Servicii profesionale independente
1. Veniturile obţinute de o persoana fizica rezidenţã a unui stat contractant din prestarea de servicii profesionale şi alte activitãţi independente cu caracter analog vor putea fi supuse impozitãrii numai dacã acea persoana, pentru exercitarea unei astfel de activitãţi, a fost prezenta, în celãlalt stat contractant, mai mult de 183 de zile într-un an fiscal. În acest caz, veniturile obţinute se supun impozitãrii în acest celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este datoratã activitãţii exercitate acolo.
2. Expresia servicii profesionale cuprinde, în mod deosebit, activitãţi independente cu caracter ştiinţific, literar, educativ sau pedagogic, la fel ca şi activitãţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea salariata, sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia primitã va putea fi impusa în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţia pe care un rezident al unui stat contractant o primeşte pentru activitatea sa salariata, exercitatã în celãlalt stat contractant, va fi impozabilã numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal; şi
b) remuneraţia este plãtitã de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţia nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru exercitarea unei activitãţi salariate la bordul unei nave şi al unei aeronave exploatate în trafic internaţional este impozabilã în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau conducere a unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant sînt impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile realizate de rezidentii unui stat contractant ca artişti de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, din activitãţile lor profesionale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile profesionale ale unui artist sau sportiv nu revin acestuia, ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului sau ale sportivului.
3. Veniturile realizate din asemenea activitãţi, desfãşurate în cadrul unui program special pentru schimburi culturale încheiat între cele doua state contractante, vor fi reciproc scutite de impozit.
ART. 19
Pensii
Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident de cãtre un stat contractant pentru o activitate anterioarã nu sînt impozabile decît în acest stat, dacã legea nationala o stipuleazã.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã unei persoane fizice în legatura cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unitãţi administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile în celãlalt stat contractant numai dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei este rezident al acelui stat; şi:
i) poseda cetãţenia acelui stat; sau
ii) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã unei persoane, pentru servicii prestate acelui stat sau unitãţii sale administrativ-teritoriale, vor fi impuse numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor plãtite în virtutea unor servicii prestate în cadrul unei activitãţi exercitate pentru un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. Remuneraţiile primite pentru predare sau cercetare ştiinţificã de o persoana fizica care este rezident al unui stat contractant şi care este prezenta în celãlalt stat în scopul de a preda la un colegiu, institut de învãţãmînt superior sau alta instituţie similarã de învãţãmînt superior vor fi scutite de impozit în acest celãlalt stat contractant pentru o perioada care sa nu depãşeascã 2 ani, cu condiţia ca o astfel de instituţie sa apartina unei entitãţi non-profitabile.
2. Remuneraţiile primite de cercetãtori rezidenţi ai unui stat contractant pentru efectuarea de lucrãri de cercetare de interes public sau pentru pregãtire în domeniul cercetãrii în celãlalt stat contractant sînt scutite de impozit în acest celãlalt stat contractant pe intreaga perioada cît dureazã cercetarea sau pregãtirea în domeniul cercetãrii.
ART. 22
Studenţi şi stagiari
1. Sumele pe care le primeşte un student sau un stagiar, care este rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant numai în scopul educãrii sau instruirii sale, le primeşte pentru iniţiere, educare sau instruire, nu vor fi impuse în acest celãlalt stat contractant pentru o perioada de pînã la 6 ani, începînd cu primul an de studiu, în funcţie de natura şi durata studiilor, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse în afarã acestui celãlalt stat contractant.
2. Veniturile realizate de un student sau un stagiar pe perioada educãrii sau instruirii sale într-un stat contractant, dintr-o activitate desfasurata pe cont propriu, sînt scutite de impozit în acest stat contractant, cu condiţia ca aceasta activitate sa fie legatã direct de instruirea şi educarea sa şi veniturile respective sa fie folosite în scopul întreţinerii sau educãrii, iar nivelul acestor venituri sa nu depãşeascã 4.000 dolari S.U.A. pe un an sau echivalentul acestei sume în moneda nationala a statului în care se realizeazã aceste venituri.
IV. Impozit pe capital
ART. 23
Impozite pe capital
1. Capitalul constituit din bunuri imobiliare, ca cele definite în art. 6 paragraful 2, se impoziteazã în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Capitalul constituit din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau bunuri mobiliare aparţinînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabil în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa a întreprinderii sau persoanei.
3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile aparţinînd acestor exploatãri se impun numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident dintr-un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.
ART. 24
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de provenienta, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, se impoziteazã numai în acest stat.
V. Metodele de evitare a dublei impuneri
ART. 25
Metode de evitare a dublei impuneri
Dubla impozitare va fi evitata în urmãtoarea maniera:
1. În ceea ce priveşte România, impozitele plãtite de rezidentii romani pe venituri şi capital, obţinute în Ecuador, în concordanta cu prevederile acestei convenţii, vor fi deduse din impozitul roman exigibil, conform legislaţiei fiscale romane.
Aceasta deducere nu poate, totuşi, sa depãşeascã acea parte a impozitului pe venit sau pe capital calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã şi care este atribuibila venitului sau capitalului care este impus în Ecuador.
2. Cînd rezidentul ecuadorian obţine venituri sau poseda bunuri de capital, în concordanta cu dispoziţiile prezentei convenţii, el poate fi supus impozitãrii în România, procedînd la deducere în felul urmãtor:
a) din impozitul perceput pe veniturile acestui rezident, o parte egala cu impozitul pe venit în România; şi
b) din impozitul perceput pe capitalul rezidentului, o parte egala cu impozitul pe capital plãtit în România.
Aceasta deducere nu va putea sa depãşeascã partea din impozitul pe venit sau pe capital, calculatã înainte de deducerea corespunzãtoare, dupã caz, a veniturilor sau capitalului care pot fi supuse impozitãrii în celãlalt stat contractant.
VI. Dispoziţii generale
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat sau aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Un stat contractant nu va percepe nici un impozit unui rezident din celãlalt stat contractant, incluzind elementele de venit care au fost impuse deja în celãlalt stat contractant, dupã expirarea perioadei de prescripţie prevãzute de legislaţia nationala şi, în orice caz, dupã 3 ani de la finele perioadei impozabile.
3. Un sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi supus unei impozitãri în condiţii mai puţin favorabile în acest stat contractant decît întreprinderile acestui celãlalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
Nici o prevedere cuprinsã în prezentul articol nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile, înlesnirile şi reducerile de ordin fiscal, cu caracter personal, care sînt acordate propriilor rezidenţi, ţinînd cont de starea lor civilã şi sarcinile lor familiale.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este deţinut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de cãtre unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricãrei obligaţii legate de acestea, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.
5. Ceea ce s-a stabilit în prezentul articol se aplica tuturor impozitelor de orice fel şi denumire, pentru care se vor avea în vedere prevederile art. 2 din prezenta convenţie.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformã cu dispoziţiile prezentei convenţii, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, chiar şi dacã se referã la impunerile prevãzute în paragraful 1 al art. 26, el va putea sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul trebuie sa fie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioada de 3 ani urmãtori de la data primei notificãri a mãsurii care implica o impozitare neconforma cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa adopte o soluţionare corespunzãtoare, sa facã tot posibilul sa rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea procedurii amiabile, dificultãţile sau sa înlãture indoielile rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. Cînd ambele autoritãţi competente considera necesar, ele sau reprezentanţii lor autorizaţi se vor putea intilni într-o comisie în scopul facilitãrii aplicãrii convenţiei.
ART. 28
Schimb de informaţii
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi a legislatiilor naţionale ale statelor contractante, cu privire la impozitele cuprinse în prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea nu este contrarã acestei convenţii.
Schimbul de informaţii nu va putea fi limitat de prevederile art. 1.
Informaţiile primite de un stat contractant, precum şi procedeele declarative, executive sau rezolvarea recursurilor referitoare la aceste impozite, vor fi tratate ca secrete, în mãsura în care aceasta este permisã de legislaţia statelor contractante şi se vor comunica numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor prevãzute de prezenta convenţie.
Dispoziţiile paragrafului 1 al acestui articol nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practici administrative a unuia sau celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale ale unuia sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Prevederile acestei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.
VII. Dispoziţii finale
ART. 30
Dispoziţii finale
Prezenta convenţie va fi ratificatã în conformitate cu prevederile legislaţiei interne din fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare în a 30-a zi dupã schimbul instrumentelor de ratificare. Convenţia se va aplica, atît în cazul României cît şi în cel al Ecuadorului, cu privire la impozitele pe venit şi pe capital pentru o perioada impozabilã începînd de la 1 ianuarie al anului calendaristic urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare atît timp cît nu va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta aceasta convenţie pe cale diplomaticã, pînã la 30 iunie al fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de-al 5-lea an urmãtor celui intrãrii în vigoare a convenţiei. În acest caz, prezenta convenţie va avea efecte pînã la 31 decembrie al anului calendaristic în cursul cãruia denunţarea va fi realizatã.
În acest sens, se semneazã prezenta convenţie, în doua exemplare în limba romana şi doua exemplare în limba spaniola, egal autentice.
Facuta la Quito la 24 aprilie 1992.
Pentru Guvernul României,
Nicolae Vacaroiu,
secretar de stat
la Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Ecuador,
Diego Cordovez,
ministrul relaţiilor externe
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
