Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 23 mai 1969 cu privire la dreptul tratatelor
Considerând rolul fundamental al tratatelor în istoria relaţiilor internaţionale, Recunoscând importanta din ce în ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional şi ca mijloc de dezvoltare a cooperãrii paşnice între natiuni, oricare ar fi regimurile lor constituţionale şi sociale, Constatând ca principiul liberului consimţãmânt şi al bunei credinţe precum şi regula PACTA SUNT SERVANDA sunt universal recunoscute, Afirmând ca diferendele privind tratatele trebuie, ca şi celelalte diferende internaţionale, sa fie soluţionate prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi ale dreptului internaţional, Reamintind hotãrârea popoarelor Naţiunilor Unite de a creia condiţiile necesare pentru menţinerea justiţiei şi respectarea obligaţiilor izvorâte din tratate, Constiente de principiile dreptului internaţional încorporate în Carta Naţiunilor Unite, cum sunt: principiile privind egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a-şi hotara singure soarta, egalitatea suverana şi independenta tuturor statelor, neamestecul în treburile interne ale statelor, interzicerea ameninţãrii cu forta sau a folosirii forţei şi respectul universal şi efectiv al drepturilor omului şi al libertãţilor fundamentale pentru toţi, Convinse ca prin codificarea şi dezvoltarea progresiva a dreptului tratatelor, realizate prin prezenta Convenţie, vor fi servite scopurile Naţiunilor Unite enunţate în Carta, care sunt menţinerea pãcii şi a securitãţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor amicale între natiuni şi realizarea cooperãrii internaţionale, Afirmând ca regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua sa carmuiasca Problemele nereglementate de dispoziţiile prezentei Convenţii,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I INTRODUCERE
ART. 1 Domeniul de aplicare a prezentei Convenţii Prezenta Convenţie se aplica tratatelor încheiate între state, ART. 2 Expresii întrebuinţate 1. În înţelesul prezentei Convenţii: a) prin expresia "tratat", se înţelege un acord internaţional încheiat în scris între state şi guvernant de dreptul internaţional, fie ca este consemnat într-un instrument unic, fie în doua sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particularã; b) prin expresiile "ratificare", "acceptare", "aprobare" şi "aderare" se înţelege dupã caz, actul internaţional astfel denumit prin care un stat stabileşte pe plan internaţional consimţãmântul sau de a fi legat printr-un tratat; c) prin expresia "depline puteri", se înţelege un document emanând de la autoritatea competenta a unui stat şi desemnând una sau mai multe persoane împuternicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimţãmântul statului de a fi lezat printr-un tratat sau pentru a îndeplini oricare alt act cu privire la tratat; d) prin expresia "rezerva", se înţelege o declaraţie unilaterala, oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa, facuta de un stat atunci când semneazã, accepta sau aproba un tratat, ori adera la acesta prin care îşi manifesta intenţia de a exclude sau modifica efectul juridic al unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor fata de statul respectiv; e) prin expresia "stat care a participat la negociere", se înţelege un stat care a participat la elaborarea şi la adoptarea textului tratatului; f) prin expresia "stat contractant" se înţelege statul care a consimţit a se lega prin tratat, fie ca acesta a intrat sau nu în vigoare; g) prin expresia "parte", se înţelege statul care a consimţit sa se lege prin tratat şi fata de care tratatul a intrat în vigoare; h) prin expresia "stat terţ", se înţelege un stat care nu este parte la tratat; i) prin expresia "organizaţie internationala", se înţelege o organizaţie interguvernamentalã. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 privind expresiile folosite în prezenta Convenţie nu prejudiciazã folosirii acestor expresii şi nici sensurilor ce li se poate da în dreptul intern al unui stat. ART. 3 Acorduri internaţionale care nu intra în cadrul prezentei Convenţii Faptul ca prezenta Convenţie nu se aplica nici acordurilor internaţionale încheiate între state sau alte subiecte de drept internaţional ori între aceste alte subiecte de drept internaţional şi nici acordurilor internaţionale care nu au fost încheiate în forma scrisã, nu aduce vreo atingere: a) valorii juridice a unor asemenea acorduri; b) aplicãrii la aceste acorduri a tuturor regulilor enunţate în prezenta Convenţie, cãrora ar fi supuse în temeiul dreptului internaţional independent de Convenţie; c) aplicãrii Convenţiei la relaţiile dintre state, reglementate prin acorduri internaţionale, la care sunt pãrţi şi alte subiecte de drept internaţional. ART. 4 Neretroactivitatea prezentei Convenţii Fãrã prejudiciul aplicãrii vreuneia din regulile enunţate în prezenta Convenţie cãrora tratatele le-ar fi supuse în temeiul dreptului internaţional, independent de prezenta Convenţie, aceasta se aplica exclusiv tratatelor încheiate de state dupã intrarea ei în vigoare fata de aceste state. ART. 5 Tratate constitutive de organizaţii internaţionale şi tratate adoptate în cadrul unei organizaţii internaţionale Prezenta Convenţie se aplica oricãrui tratat care este actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale, precum şi oricãrui tratat adoptat în cadrul unei organizaţii internaţionale, sub rezerva oricãrei reguli pertinente a organizaţiei.
PARTEA a II-a ÎNCHEIEREA ŞI INTRAREA ÎN VIGOARE A TRATATELOR
Secţiunea I Încheierea tratatelor
ART. 6 Capacitatea statelor de a încheia tratate Orice stat are capacitatea de a încheia tratate. ART. 7 Depline puteri 1. O persoana este consideratã ca reprezentând un stat pentru adoptarea sau autentificarea testului unui tratat sau pentru a exprima consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat dacã: a) prezintã depline puteri cuvenite; sau b) rezulta din practica statelor interesate sau din alte împrejurãri ca aveau intenţia de a considera aceasta persoana ca reprezentând statul în acest scop şi a nu pretinde prezentarea de depline puteri. 2. În virtutea funcţiilor lor şi fãrã a fi obligaţi sa prezinte depline puteri, sunt consideraţi ca reprezentând statul lor: a) Şefii de stat, şefii guvernelor şi miniştrii a afacerilor externe, pentru toate actele referitoare la încheierea unui tratat; b) Şefii de misiune diplomaticã, pentru adoptarea textului unui tratat ce se încheie între statul acreditat şi statul acreditar c) reprezentanţii acreditaţi ai statelor la o conferinţa internationala sau pe lângã o organizaţie internationala, ori pe lângã un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat în aceasta conferinţa, organizaţie sau organ. ART. 8 Confirmarea ulterioara a unui act îndeplinit fãrã autorizare Un act referitor la încheierea unui tratat, îndeplinit de o persoana care, în temeiul articolului 7, nu poate fi consideratã ca autorizata a reprezenta un stat pentru acest scop, este fãrã efect juridic, afarã numai dacã nu a fost confirmat ulterior de cãtre acel stat. ART. 9 Adoptarea textului 1. Adoptarea textului unui tratat se face prin consimţãmântul tuturor statelor participante la elaborarea sa, cu excepţia cazurilor prevãzute la paragraful 2. 3. Adoptarea textului unui tratat la o conferinţa internationala se face cu majoritatea de doua treimi a statelor prezente şi votante, afarã numai dacã aceste state nu decid, cu aceiaşi majoritate, sa aplice o alta regula. ART. 10 Autentificarea textului Textul unui tratat este stabilit ca fiind autentic şi definitiv: a) respectându-se procedura prevãzutã în acest text sau convenitã de statele participante la elaborarea tratatului sau, b) în lipsa unei atare proceduri, prin semnarea ad referendum sau parafarea, de cãtre reprezentanţii acestor state, a textului tratatului sau a actului final al unei conferinţe în care textul a fost incorporat. ART. 11 Mãsuri de exprimare a consimţãmântului de a fi legat printr-un tratat Consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat poate fi exprimat prin semnatura prin schimbul instrumentelor care constituie un tratat prin ratificare, acceptare, aderare sau aprobare, ori prin oricare alt mijloc convenit. ART. 12 Exprimarea prin semnatura, a consimţãmântului de a fi legat printr-un tratat 1. Consimţãmântul unui stat de a fi lezat printr-un tratat se exprima, prin semnatura reprezentantului acestui stat: a) când tratatul prevede ca semnatura va avea acest efect; b) când este stabilit pe o alta cale ca statele care au participat la negociere convenisera ca semnatura va avea acest efect sau c) când intenţia statului de a conferi semnãturii acest efect rezulta din deplinele puteri ale reprezentantului sau sau a fost exprimatã în cursul negocierii. 2. În aplicarea paragrafului I: a) parafarea acestui text are valoarea semnãturii tratatului dacã este stabilit ca statele care au participat la negociere convenisera în acest fel: b) semnatura ad referendum pusã pe un tratat de cãtre reprezentantul unui stat, dacã acesta o confirma, are valoarea semnãturii definitive a tratatului. ART. 13 Exprimarea consimţãmântului de a fi legat printr-un tratat prin schimbul instrumentelor constituind tratatul Consimţãmântul statelor de a se lega printr-un tratat constituit de instrumentele ce se schimba între ele se exprima prin acest schimb a) când instrumentele prevãd ca schimbul lor va avea acest efect, sau b) când este stabilit pe alta cale ca aceste state convenisera ca schimbul instrumentelor sa aibã acest efect. ART. 14 Exprimarea prin ratificare, acceptare sau aprobare a consimţãmântului de a fi legat printr-un tratat 1. Consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprima prin ratificare: a) când tratatul prevede ca acest consimţãmânt se exprima prin ratificare; b) când este stabilit pe alta cale, sa statele participante la negociere convenisera asupra cerintei ratificãrii; c) când reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificãrii, sau d) când intenţia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificãrii rezulta din deplinele puteri ale reprezentantului sau ori a fost exprimatã în cursul negocierii. 2. Consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprima prin acceptare sau aprobare în condiţii asemãnãtoare acelora care se aplica ratificãrii. ART. 15 Exprimarea prin aderare a consimţãmântului de a fi legat printr-un tratat Consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprima prin aderare: a) când tratatul prevede ca acest consimţãmânt poate fi exprimat de acest stat pe calea aderãrii; b) când este stabilit pe alta cale, ca statele participante la negociere convenisera ca acest consimţãmânt va putea fi exprimat de cãtre acest stat pe calea aderãrii, sau c) când toate pãrţile au convenit ulterior ca acest consimţãmânt va putea fi exprimat de cãtre acest stat pe calea aderãrii. ART. 16 Schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare Dacã tratatul nu dispune altfel, instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare stabilesc consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat din momentul: a) schimbului lor între statele contractante; b) depunerii lor pe lângã depozitar; sau c) notificãrii lor cãtre statele contractante sau cãtre depozitar. ART. 17 Consimţãmântul de a fi legat printr-o parte a unui tratat şi alegerea între diferitele dispoziţii 1. Fãrã prejudiciul aplicãrii articolelor 19 şi 23, consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-o parte a unui tratat nu produce efecte decât dacã tratatul permite sau dacã statele contractate consimt aceasta. 2. Consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat care permite alegerea între diferitele sale dispoziţii nu produce efecte decât dacã dispoziţiile la care se referã sunt indicate în mod clar. ART. 18 Obligaţia de a nu lipsi un tratat de obiectul şi scopul sau înainte de intrarea sa în vigoare Un stat trebuie sa se abţinã de la sãvârşirea unor acte care ar lipsi un tratat de obiectul şi de scopul sau: a) când a semnat tratatul sau a schimbat instrumentelor care constituie tratatul sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, atât timp cat nu şi-a manifestat intenţia de a nu deveni parte la tratat; sau, b) când şi-a exprimat consimţãmântul de a fi legat prin tratat, în perioada care precede intrarea în vigoare a tratatului şi cu condiţia ca acesta sa nu fie intarziata fãrã motiv valabil.
Secţiunea a II-a REZERVE
ART. 19 Formularea rezervelor Un stat, în momentul în care semneazã, ratifica, accepta, aproba un tratat sau adera la el, poate formula o rezerva, cu condiţia ca: a) rezerva sa nu fie interzisã de tratat; b) tratatul sa nu dispunã ca pot fi fãcute numai anumite rezerve printre care nu figureazã rezerva respectiva; sau c) în alte cazuri decât cele prevãzute la alineatele a) şi b), rezerva sa nu fie incompatibilã cu obiectul şi scopul tratatului. ART. 20 Acceptarea rezervelor şi obiectiunile la rezerve 1. O rezerva autorizata în mod expres de un tratat nu are nevoie sa fie acceptatã ulterior, de celelalte state contractante, afarã numai dacã tratatul prevede aceasta. 2. Când, din numãrul restrâns al statelor care au participat la negociere, precum şi din obiectul şi scopul tratatului rezulta ca aplicarea tratatului în, întregul sau între toate pãrţile este o condiţie esenţialã a consimţãmântului fiecãreia dintre ele de a fi legatã prin tratat, rezerva trebuie sa fie acceptatã de toate pãrţile. 3. Când tratatul este actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale şi dacã nu dispune astfel, o rezerva cere sa fie aprobatã de organul competent al acestei organizaţii. 4. În alte cazuri decât cele prevãzute de paragrafele precedente şi dacã tratatul nu prevede altfel: a) acceptarea unei rezerve de cãtre alt stat contractant face ca statul autor al rezervei sa devinã parte la tratat fata de acest stat dacã tratatul este în vigoare sau atunci când el intra în vigoare fata de aceste state; b) obiecţiunea facuta la rezerva de cãtre un alt stat contractant nu impiedica intrarea în vigoare a tratatului între statul care a formulat obiecţiunea şi statul autor al rezervei, afarã numai dacã statul care a formulat obiecţiunea şi-a exprimat în mod clar intenţia în sens contrar; c) un act exprimand consimţãmântul unui stat de a fi legat prin tratat şi care conţine o rezerva produce efecte din momentul în care cel puţin un alt stat contractant a acceptat rezerva. 5. În vederea aplicãrii paragrafelor 2 şi 4 şi dacã tratatul nu dispune altfel, o rezerva este consideratã a fi fost acceptatã de, un stat dacã acesta nu a fost acceptatã de un stat dacã acesta nu a formulat vreo obiectiune la rezerva pana la expirarea a douasprezece luni de la data la care i-a fost notificatã sau la data la care şi-a exprimat consimţãmântul de a fi legat prin tratat, dacã aceasta data este posterioarã. ART. 21 Efectele juridice ale rezervelor şi ale obiectiunilor la rezerve 1. O rezerva stabilitã fata de alta parte în conformitate cu articolele 19, 20 şi 23: a) modifica pentru statul autor al rezervei în relaţiile sale cu cealaltã parte dispoziţiile din tratat la care se referã rezerva, în mãsura prevãzutã de aceasta rezerva b) modifica aceste dispoziţii în aceiaşi mãsura fata de cealaltã parte în relaţiile sale cu statul autor al rezervei. 2. Rezerva nu modifica dispoziţiile tratatului fata de celelalte pãrţi în raporturile lor inter se. 3. Când un stat care a formulat o obiectiune impotriva unei rezerve nu s-a opus intrãrii în vigoare a tratatului între el şi statul autor al rezervei, dispoziţiile la care se referã rezerva nu se aplica între cele doua state în mãsura prevãzutã de rezerva. ART. 22 Retragerea rezervelor şi a obiectiunilor la rezerva 1. Dacã tratatul nu dispune altfel, o rezerva poate oricând sa fie retrasã fãrã sa fie nevoie de consimţãmântul statului care a acceptat rezerva. 2. Dacã tratatul nu dispune altfel, obiecţiunea la o rezerva poate fi retrasã oricând. 3. Dacã tratatul nu dispune altfel sau dacã nu s-a convenit în alt fel: a) retragerea unei rezerve nu produce efecte fata de alt stat contractant decât de la data primirii notificãrii ei de cãtre acest stat; b) retragerea unei obiecţiuni la o rezerva nu produce efecte decât de la data la care statul autor al rezervei a primit notificarea acestei retrageri. ART. 23 Procedura referitoare la rezerve 1. Rezerva, acceptarea expresã a unei rezerve şi obiecţiunea la o rezerva trebuie sa fie formulate în scris şi comunicate pãrţilor contractante şi celorlalte state având calitatea de a deveni pãrţi la tratat. 2. Când ea este formulatã la terminarea tratatului sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, o rezerva trebuie sa fie confirmatã în mod formal de cãtre statul care a formulat-o în momentul când îşi exprima consimţãmântul de a fi legat printr-un tratat. Într-un asemenea caz, se considera ca rezerva a fost facuta la data când a fost confirmatã. 3. O acceptare expresã a unei rezerve sau o obiectiune la o rezerva, dacã sunt anterioare confirmãrii acesteia: nu au nevoie sa fie şi ele confirmate. 4. Retragerea unei rezerve sau a unei obiecţiuni la o rezerva trebuie sa fie formulatã în scris.
Secţiunea a III-a INTRAREA îN VIGOARE A TRATATELOR ŞI APLICAREA LOR PROVIZORIE
ART. 24 Intrarea în vigoare 1. Un tratat intra în vigoare la data şi dupã modalitãţile ce s-au fixat prin dispoziţiile sale sau prin acord între statele care au participat la negociere. 2. În lipsa unor atari dispoziţii sau a unui asemenea acord, un tratat intra în vigoare de îndatã ce consimţãmântul de a fi legat prin tratat a fost stabilit pentru toate statele care au participat la negociere. 3. Când consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat este stabilit la o data posterioarã intrãrii în vigoare a zisului tratat, acesta, dacã nu dispune altfel, intra în vigoare fata de acest stat la acea data. 4. Dispoziţiile unui tratat, care reglementeazã autentificarea textelor, stabilirea consimţãmântului statelor de a fi legate prin tratat, modalitãţile sau data intrãrii în vigoare, rezervele, funcţiunile depozitarului precum şi alte chestiuni care se pun în mod necesar înainte de intrarea în vigoare a tratatului, sunt aplicabile de îndatã ce textul a fost adoptat. ART. 25 Aplicarea provizorie 1. Un tratat sau o parte a unui tratat se aplica în mod provizoriu pana la intrarea sa în vigoare: a) dacã tratatul însuşi dispune astfel; sau b) dacã statele care au participat la negociere convenisera astfel într-un alt mod. 2. Dacã tratatul nu dispune altfel sau dacã statele care au participat la negociere nu au convenit altfel, aplicarea provizorie a unui tratat sau a unei pãrţi din tratat fata de un stat înceteazã, dacã acest stat notifica celorlalte state între care tratatul este aplicat provizoriu, intenţia sa de a nu deveni parte la tratat.
PARTEA a III-a RESPECTAREA, APLICAREA ŞI INTERPRETAREA TRATATELOR
Secţiunea I RESPECTAREA TRATATELOR
ART. 26 Pacta sunt servanda Orice tratat în vigoare leagã pãrţile şi trebuie sa fie executat de ele cu buna credinţa. ART. 27 Dreptul intern şi respectarea tratatelor O parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului sau intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat. Aceasta regula este fãrã prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 46.
Secţiunea a II-a APLICAREA TRATATELOR
ART. 28 Neretroactivitatea tratatelor Dacã din cuprinsul tratatului nu reiese o intenţie diferita sau nu este stabilitã pe alta cale; dispoziţiile unui tratat nu leagã o Parte în ce priveşte un act sau fapt anterior datei intrãrii în vigoare a acestui tratat fata de aceasta parte sau în ce priveşte o situaţie care incetase sa existe la acea data. ART. 29 Aplicarea teritorialã a tratatelor Dacã din cuprinsul tratatului nu reiese o intenţie diferita sau dacã aceasta nu este stabilitã pe alta cale, un tratat leagã pe fiecare din pãrţi cu privire la întregul sau teritoriu. ART. 30 Aplicarea tratatelor succesive purtând asupra aceleiaşi materii 1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 103 al Cartei Naţiunilor Unite, drepturile şi obligaţiile statelor, pãrţi la tratate succesive purtând asupra aceiaşi materii sunt determinate potrivit paragrafelor ce urmeazã. 2. Când un tratat precizeazã ca este subordonat unui tratat anterior sau posterior sau ca nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu celãlalt tratat, dispoziţiile acestuia se vor aplica cu precãdere. 3. Când toate pãrţile la tratatul anterior sunt de asemenea pãrţi la tratatul posterior, fãrã ca cel anterior sa fi expirat sau ca aplicarea sa sa fi fost suspendatã în conformitate cu art. 59, tratatul anterior nu se aplica decât în mãsura în care dispoziţiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului posterior. 4. Când pãrţile la tratatul anterior nu sunt toate pãrţi la tratatul posterior: a) în relaţiile dintre statele care sunt pãrţi la ambele tratate, regula aplicabilã este cea enuntata la paragraful 3; b) în relaţiile dintre un stat parte la cele doua tratate şi un stat parte numai la unul din aceste tratate, tratatul la care ambele state sunt pãrţi reglementeazã drepturile şi obligaţiile lor reciproce. 5. Paragraful 4 se aplica, fãrã vreun prejudiciu în ce priveşte aplicarea articolului 41, la orice chestiune relativã la stingerea sau la suspendarea aplicãrii unui tratat conform art. 60, sau la orice chestiune privind responsabilitatea ce poate lua naştere pentru un stat ca urmare a încheierii sau aplicãrii unui tratat ale cãrui dispoziţii sunt incompatibile cu obligaţiile ce incumba acestui stat fata de altul, în virtutea unui alt tratat.
Secţiunea a III-a INTERPRETAREA TRATATELOR
ART. 31 Regula generalã de interpretare 1. Un tratat trebuie sa fie interpretat cu buna credinţa potrivit sensului obişnuit ce urmeazã a fi atribuit termenilor tratatului în contextul lor şi în lumina obiectului şi scopului sau. 2. În vederea interpretãrii unui tratat, contextul cuprinde, în afarã de text, preambul şi anexe: a) orice acord în legatura cu tratatul şi care a intervenit între pãrţi cu prilejul încheierii tratatului; b) orice instrument stabilit de cãtre una sau mai multe pãrţi cu prilejul încheierii tratatului şi acceptat de celelalte pãrţi ca instrument având legatura cu tratatul. 3. Se va tine seama, odatã cu contextul: a) de orice acord ulterior intervenit între pãrţi cu privire la interpretarea tratatului sau la aplicarea dispoziţiilor sale; b) de orice practica urmatã ulterior în aplicarea tratatului prin care este stabilit acordul pãrţilor în privinta interpretãrii tratatului; c) de orice regula pertinenta de drept internaţional aplicabilã relaţiilor dintre pãrţi. 4. Un termen va fi înţeles într-un sens special dacã este stabilit ca aceasta a fost intenţia pãrţilor. ART. 32 Mijloace complementare de interpretare Se poate recurge la mijloace complementare de interpretare în deosebi la lucrãrile pregãtitoare şi la împrejurãrile în care a fost încheiat tratatul fie pentru a se confirma sensul rezultând din aplicarea articolului 31, fie pentru a se determina, sensul atunci când interpretarea data conform art. 31: a) lasa sensul ambiguu sau obscur; sau b) duce la un rezultat vadit absurd sau neraţional ART. 33 Interpretarea tratatelor autentificate în doua sau mai multe limbi 1. Când un tratat a fost autentificat în doua sau mai multe limbi, textul sau are aceiaşi valoare în fiecare din aceste limbi, afarã numai dacã tratatul nu dispune sau dacã pãrţile nu convin ca, în caz de divergenta, unul din texte sa aibã precãdere. 2. O versiune a tratatului în alta limba decât cele în care textul a fost autentificat nu va fi consideratã drept text autentic decât dacã tratatul prevede sau dacã pãrţile au convenit aceasta. 3. Termenii unui tratat sunt presupusi a avea acelaşi înţeles în diversele texte autentice. 4. În afarã de cazul în care un text determinat are precãdere în conformitate cu paragraful 1, atunci când comparatia textelor autentice invedereaza o deosebire de scris pe care aplicarea articolelor 31 şi 32 nu îngãduie a o elimina, se v-a adopta sensul care, ţinându-se seama de obiectul şi de scopul tratatului, împacã cel mai bine aceste texte.
Secţiunea a IV-a TRATATELE ŞI STATELE TERŢE
ART. 34 Regula generalã privind statele terţe Un tratat nu creazã nici, obligaţii, nici drepturi pentru un stat terţ fãrã consimţãmântul sau. ART. 35 Tratate prevãzând obligaţii pentru statele terţe O obligaţie ia naştere pentru un stat terţ din dispoziţia unui tratat, dacã pãrţile la acest tratat înţeleg sa creeze obligaţia prin mijlocirea acestei dispoziţii şi dacã statul terţ accepta în mod expres şi în scris aceasta obligaţie. ART. 36 Tratate prevãzând drepturi pentru statele terţe 1. Un drept ia naştere pentru un stat terţ din dispoziţia unui tratat, dacã pãrţile la acest tratat înţeleg, prin aceasta dispoziţie, sa confere acest drept fie statului terţ sau unui grup de state cãruia acesta aparţine, fie tuturor statelor şi dacã statul terţ consimte. Consimţãmântul este prezumat în lipsa vreunei indicaţii contrare, afarã numai dacã tratatul nu dispune altfel. 2. Un stat care exercita un drept în temeiul paragrafului 1 este ţinut sa respecte, în exercitarea acestui drept, condiţiile prevãzute de tratat sau stabilite conform dispoziţiilor sale. ART. 37 Revocarea sau modificarea obligaţiilor sau a drepturilor statelor terţe 1. În cazul când o obligaţie s-a nãscut în sarcina unui stat terţ, potrivit articolului 35, aceasta obligaţie nu poate fi revocatã sau modificatã decât prin consimţãmântul statelor pãrţi la tratat şi al statului terţ, afarã dacã se stabileşte ca ele au convenit altfel. 2. În cazul când un drept s-a nãscut în folosul unui stat terţ potrivit articolului 36, acest drept nu poate fi revocat sau modificat de pãrţi dacã se stabileşte ca dreptul este deţinut sa nu poatã fi revocat sau modificat fãrã consimţãmântul statului terţ. ART. 38 Regulile unui tratat ce devin obligatorii pentru statele terţe prin formarea unei cutume internaţionale Niciuna din dispoziţiile articolelor 34 şi 37 nu se opune ca o regula enuntata într-un tratat sa devinã obligatoriu pentru un stat terţ ca regula cutumiara de drept internaţional, recunoscuta ca atare.
PARTEA a IV-a AMENDAREA ŞI MODIFICAREA TRATATELOR
ART. 39 Regula generalã referitoare la amendarea tratatelor Un tratat poate fi amendat prin acordul pãrţilor. Afarã de cazul când tratatul ar dispune altfel, regulile enunţate în partea a II-a sunt aplicabile unui astfel de acord. ART. 40 Amendarea tratatelor multilaterale 1. Dacã tratatul nu dispune altfel, amendarea tratatelor multilaterale este guvernata de paragrafele urmãtoare. 2. Orice propunere tinzând la amendarea unui tratat multilateral în relaţiile dintre toate pãrţile trebuie sa fie notificatã tuturor statelor contractante şi fiecare dintre ele are dreptul sa participe: a) la hotãrârea cu privire la urmarea ce se va da acestei propuneri; b) la negocierea şi la încheierea oricãrui acord având drept obiect amendarea tratatului. 3. Oricare stat, având calitatea de a deveni parte la tratat, are de asemenea, calitatea de a deveni parte la tratat, astfel cum este amendat. 4. Acordul asupra amendamentului nu leagã, statele care sunt pãrţi la tratat şi care nu devin pãrţi la acest acord; alineatul b) al paragrafului 4 din art. 30 se aplica acestor state. 5. Orice stat care devine parte la tratat dupã intrarea în vigoare a acordului asupra amendamentului este, dacã nu a exprimat o intenţie diferita, considerat ca fiind: a) parte la tratat astfel cum este amendat, b) parte la tratatul neamendat fata de oricare parte la tratat care nu este legatã prin acordul asupra amendamentului. ART. 41 Acorduri având ca obiect modificarea tratatelor multilaterale numai în relaţiile dintre unele pãrţi 1. Doua sau mai multe pãrţi ale unui tratat multilateral pot încheia un acord având de obiect modificarea tratatului numai în relaţiile lor mutuale: a) dacã posibilitatea unei astfel de modificãri este prevãzutã de tratat; sau b) dacã modificarea în chestiune nu este interzisã de tratat cu condiţia: I. sa nu aducã atingere nici folosinţei de cãtre celelalte pãrţi a drepturilor ce le conferã tratatul, nici executãrii obligaţiilor lor; II. sa nu poarte asupra unei dispoziţii de la care nu se poate deroga fãrã sa existe incompatibilitatea cu realitatea efectivã a obiectului şi scopului tratatului luat în ansamblul sau. 2. Afarã dacã, în cazul prevãzut de alineatul a) al paragrafului 1, tratatul nu dispune altfel, pãrţile în chestiune trebuie sa notifice celorlalte pãrţi intenţia lor de a încheia acordul, precum şi modificãrile pe care acestea le aduc tratatului.
PARTEA a V-a NULITATEA, STINGEREA ŞI SUSPENDAREA APLICĂRII TRATATELOR
Secţiunea I DISPOZIŢII GENERALE
ART. 42 Validitatea şi menţinerea în vigoare a tratatelor 1. Validitatea unui tratat sau a consimţãmântului unui stat de a fi legat printr-un tratat nu poate fi contestatã decât în aplicarea prezentei Convenţii. 2. Stingerea unui tratat, denunţarea sa sau retragerea unei pãrţi nu pot avea loc, decât în aplicarea dispoziţiilor tratatului sau a prezentei Convenţii. Aceiaşi regula este valabilã pentru suspendarea aplicãrii tratatului. ART. 43 Obligaţii impuse de dreptul internaţional, independent de un tratat Nulitatea, stingerea sau denunţarea unui tratat, retragerea uneia din pãrţi sau suspendarea aplicãrii tratatului, atunci când rezulta, din aplicarea prezentei Convenţii sau din dispoziţiile tratatului, nu afecteazã în nici un chip îndatorirea unui stat de a executa orice obligaţii enunţate în tratat, la care este supus în temeiul dreptului internaţional, independent de tratatul respectiv. ART. 44 Divizibilitatea dispoziţiilor unui tratat 1. Dreptul unei pãrţi, prevãzut de un tratat, sau rezultat din art. 56, de a denunta tratatul, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea nu poate fi exercitat decât cu privire la ansamblul tratatului, afarã numai dacã acesta dispune altfel sau dacã pãrţile au convenit altfel. 2. O cauza de nulitate sau de stingere a unui tratat, de retragere a unei pãrţi sau de suspendare a aplicãrii tratatului, recunoscuta conform dispoziţiilor prezentei Convenţii, nu poate fi invocatã decât în privinta ansamblului tratatului, afarã de condiţiile prevãzute de paragrafele urmãtoare sau de art. 60. 3. În cazul în care cauza în chestiune nu vizeazã decât anumite clauze determinate ea nu poate fi invocatã decât în privinta acestor singure clauze atunci când: a) aceste clauze pot fi separate de restul tratatului în ce priveşte executarea lor; b) rezulta din tratat sau este stabilit în alt mod ca acceptarea clauzelor în chestiune nu a constituit pentru cealaltã parte sau pentru celelalte pãrţi la tratat o baza esenţialã a consimţãmântului lor de a fi legate prin tratat în ansamblul sau; c) nu este injust de a continua executarea a ceea ce subzistã din tratat. 4. În cazurile prevãzute de articolele 49 şi 50 statul care are dreptul de a invoca dolul sau corupţia poate face aceasta fie în privinta întregului tratat, fie, în cazul prevãzut la paragraful 3, cu privire numai la anumite clauze determinate. 5. În cazurile prevãzute de articolele 51, 52 şi 53, diviziunea dispoziţiilor tratatului nu este admisã. ART. 45 Pierderea dreptului de a invoca o cauza de nulitate a unui tratat sau un motiv de a-i pune capãt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea Un stat nu poate invoca o cauza de nulitate a unui tratat sau un motiv de a-i pune capãt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda executarea în conformitate cu articolele 46 şi 50, sau cu articolele 60 şi 62 dacã, dupã ce a avut cunostinta de fapte, acest stat: a) a acceptat în mod explicit sa considere ca, dupã caz, tratatul este valid, rãmâne în vigoare sau continua sa fie aplicabil; sau b) trebuie, fata de condiţia sa, sa fie socotit ca a achiesat, dupã caz, la, validitatea tratatului sau la menţinerea sa în vigoare, sau în aplicare.
Secţiunea a II-a NULITATEA TRATATELOR
ART. 46 Dispoziţii ale dreptului intern privind competenta de a încheia tratatul 1. Faptul ca consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost exprimat cu violarea unei dispoziţii a dreptului sau intern privitoare la competenta de a încheia tratate, nu poate fi invocatã de acest stat ca viciu de consimţãmânt afarã numai dacã aceasta violare n-a fost vãditã şi nu priveşte o regula de importanta fundamentalã a dreptului sau intern. 2. O violare este vãditã dacã ea este obiectiv evidenta pentru orice stat care s-ar comporta în asemenea împrejurãri în conformitate cu practica obişnuitã şi cu buna credinţa. ART. 47 Restrictia specialã a putintei de a exprima consimţãmântul unui stat Dacã împuternicirea unui reprezentant sa exprime consimţãmântul unui stat de a fi legat printr-un tratat determinat a fãcut obiectul unei restrictii speciale, faptul ca acest reprezentant nu a ţinut seama de restrictie nu poate fi invocat ca viciu al consimţãmântului pe care l-a exprimat, afarã numai dacã restrictia nu a fost notificatã, înainte de exprimarea acestui consimţãmânt, celorlalte state care au participat la negociere. ART. 48 Eroarea 1. Un stat poate invoca o eroare într-un tratat drept viciu al consimţãmântului sau de a fi legat prin tratat dacã eroarea poarta asupra unui fapt sau a unei situaţii, pe care statul o presupunea ca exista în momentul încheierii tratatului şi care constituia o baza esenţialã a consimţãmântului acestui stat de a fi legat prin tratat. 2. Paragraful 1 nu se aplica dacã statul respectiv a contribuit la aceasta eroare prin comportarea sa, sau dacã împrejurãrile au fost de natura sa avertizeze statul despre posibilitatea unei erori. 3. O eroare purtând numai asupra redactarii textului unui tratat nu aduce atingere validitãţii sale şi, în acest caz, se va aplica art. 79. ART. 49 Dolul Dacã, un stat a fost determinat sa încheie un tratat în urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negociere el poate invoca dolul ca viciu al consimţãmântului sau de a se lega prin tratat. ART. 50 Coruperea reprezentantului unui stat Dacã exprimarea consimţãmântului unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost obţinutã pe calea coruperii reprezentantului sau prin acţiune directa sau indirecta a altui stat care a participat la negocieri statul poate invoca aceasta corupere ca, viciu al consimţãmântului sau de a se lega, prin tratat. ART. 51 Constrângerea exercitatã asupra reprezentantului unui stat Exprimarea consimţãmântului unui stat de a fi legat printr-un tratat, obţinutã prin constrângerea exercitatã asupra reprezentantului sau prin acte sau ameninţãri îndreptate impotriva lui, este lipsitã de orice efect juridic. ART. 52 Constrângerea exercitatã asupra unui stat prin ameninţarea cu forta sau folosirea forţei Este nul orice tratat a cãrui încheiere a fost obţinutã prin ameninţare sau prin folosirea forţei, cu violarea principiilor de drept internaţional prevãzute în Carta Naţiunilor Unite. ART. 53 Tratate în conflict cu o norma imperativa a dreptului internaţional general (jus cogens) Este nul orice tratat care, în momentul încheierii sale, este în conflict cu o norma imperativa a dreptului internaţional general. În sensul prezentei Convenţii, o norma a dreptului internaţional general este o norma acceptatã şi recunoscuta de comunitatea internationala a statelor în ansamblul ei drept norma de la care nu este permisã nici o derogare şi care nu poate fi modificatã decât printr-o noua norma a dreptului internaţional general, având acelaşi caracter.
Secţiunea a III-a STINGEREA TRATATELOR ŞI SUSPENDAREA APLICĂRII LOR
ART. 54 Stingerea unui tratat sau retragerea în temeiul dispoziţiilor tratatului sau prin consimţãmântul pãrţilor Stingerea unui tratat sau retragerea unei pãrţi pot avea loc: a) în conformitate cu dispoziţiile tratatului; sau b) în orice moment, prin consimţãmântul tuturor pãrţilor, dupã consultarea celorlalte state contractante. ART. 55 Numãrul pãrţilor la un tratat multilateral, scãzut sub numãrul necesar intrãrii sale în vigoare Afarã de cazul când tratatul dispune altfel, un tratat multilateral nu ia sfârşit pentru singurul motiv ca numãrul pãrţilor a scãzut sub numãrul necesar pentru intrarea sa în vigoare. ART. 56 Denunţarea sau retragerea în cazul unui tratat care nu conţine dispoziţii privind stingerea şi denunţarea tratatului sau retragerea din el 1. Un tratat care nu conţine dispoziţii cu privire la, stingerea şi la denunţarea sa sau la retragerea din el nu poate fi obiectul unei denuntari sau unei retrageri, afarã numai dacã: a) se va stabili ca era în intenţia pãrţilor de a admite posibilitatea unei denuntari sau retrageri; sau b) dreptul de denunţare sau de retragere poate fi dedus din natura tratatului. O parte trebuie sa notifice cu cel puţin douasprezece luni înainte intenţia sa de a denunta tratatul sau de a se retrage din el, conform dispoziţiilor paragrafului 1. ART. 57 Suspendarea aplicãrii unui tratat în temeiul dispoziţiilor sale sau prin consimţãmântul pãrţilor Aplicarea unui tratat fata de toate pãrţile sau de o parte determinata poate fi suspendatã: a) conform dispoziţiilor tratatului; sau b) în orice moment, prin consimţãmântul tuturor pãrţilor, dupã consultarea celorlalte state contractante. ART. 58 Suspendarea aplicãrii unui tratat multilateral prin acordul unora dintre pãrţi 1. Doua sau mai multe pãrţi la un tratat multilateral pot încheia un acord având drept obiect sa suspende temporar şi numai între ele, aplicarea dispoziţiilor tratatului: a) dacã posibilitatea unei astfel de suspendãri este prevãzutã de tratat; sau b) dacã suspendarea în chestiune nu este interzisã de tratat, cu condiţia ca: I. sa nu aducã atingere nici folosinţei de cãtre celelalte pãrţi a drepturilor pe care se deţin prin tratat, nici executãrii obligaţiilor lor; II. sa nu fie incompatibilã cu obiectul şi scopul tratatului. 2. Dacã în cazul prevãzut la alineatul a) al paragrafului 1, tratatul dispune altfel, pãrţile în chestiune trebuie sa notifice celorlalte pãrţi intenţia lor de a încheia acordul şi dispoziţiile tratatului a cãror aplicare intenţioneazã sa o suspende. ART. 59 Stingerea unui tratat sau suspendarea aplicãrii sale, rezultând implicit din încheierea unui tratat posterior 1. Un tratat este socotit a fi luat sfârşit dacã toate pãrţile la acest tratat încheie ulterior un tratat asupra aceleiaşi materii şi: a) dacã rezulta din tratatul posterior sau dacã este stabilit altfel ca, potrivit intentiei pãrţilor, materia trebuie sa fie reglementatã în viitor de acest tratat; sau b) dacã dispoziţiile tratatului posterior sunt incompatibile cu cele din tratatul anterior în asa mãsura încât este imposibil sa se aplice ambele tratate în acelaşi timp. 2. Tratatul anterior este socotit ca fiind numai suspendat dacã rezulta din tratatul posterior sau este stabilit pe alta cale ca aceasta a fost intenţia pãrţilor. ART. 60 Stingerea unui tratat sau suspendarea aplicãrii lui ca urmare a violarii sale 1. O violare substantiala a unui tratat bilateral de cãtre una din pãrţi autoriza cealaltã parte sa invoace violarea pentru a pune capãt tratatului sau ce suspenda aplicarea lui în total sau în parte. 2. O violare substantiala a unui tratat multilateral de cãtre una din pãrţi autoriza: a) celelalte pãrţi ca, prin acordul lor unanim, sa suspende aplicarea tratatului în total sau în parte, ori sa-i punã capãt: I. în relaţiile dintre ele şi statul autor al violarii; II. între toate pãrţile; b) o parte afectatã în mod deosebit, prin violare, sa o invoce ca motiv de suspendare a aplicãrii tratatului în total sau în parte în relaţiile dintre ea şi statul, autor al violarii; c) oricare parte, alta decât statul autor al violarii, sa o invoce ca motiv de suspendare a aplicãrii tratatului în total sau în parte în ce o priveşte, dacã acest tratat este de asa natura încât o violare substantiala a dispoziţiilor sale de cãtre o parte modifica radical situaţia fiecãrei pãrţi referitor la executarea ulterioara a obligaţiilor sale în virtutea tratatului. 3. În sensul prezentului articol, exista o violare substantiala a unui tratat în cazul când are loc: a) o respingere a tratatului, neautorizata de prezenta Convenţie; b) violarea unei dispoziţii esenţiale pentru realizarea obiectului sau a scopului tratatului. 4. Paragrafele precedente nu aduc atingere nici unei dispoziţii a tratatului, aplicabilã în caz de violare. 5. Paragrafele 1, 2 şi 3 nu se aplica dispoziţiilor referitoare la protecţia persoanei umane, conţinute în tratate cu caracter umanitar, în special acelor dispoziţii care exclud orice forma de represalii impotriva persoanelor protegiuite prin zisele tratate. ART. 61 Ivirea unei situaţii care face imposibila executarea 1. O parte poate invoca imposibilitatea de a executa un tratat ca motiv pentru a-i pune capãt sau pentru a se retrage din el dacã aceasta imposibilitate rezulta din disparitia sau distrugerea definitiva a obiectului, indispensabil pentru executarea acestui tratat. Dacã imposibilitatea este temporarã, ea poate fi invocatã numai ca motiv pentru suspendarea aplicãrii tratatului. 2. O parte nu poate invoca imposibilitatea de executare ca motiv pentru a pune capãt tratatului, pentru a se retrage din el sau a cere suspendarea aplicãrii tratatului, dacã aceasta imposibilitate rezulta dintr-o violare, din partea partii care o invoca, fie a unei obligaţii a tratatului, fie a unei obligaţii internaţionale fata de oricare alta parte la tratat. ART. 62 Schimbarea fundamentalã a împrejurãrilor 1. O schimbare fundamentalã a împrejurãrilor, care a intervenit în raport cu cele existente în momentul încheierii unui tratat şi care nu fusese prevãzutã de pãrţi, nu poate fi invocatã ca motiv de a pune capãt tratatului sau a se retrage din el afarã numai dacã: a) existenta acestor împrejurãri a constituit o baza esenţialã a consimţãmântului de a se lega prin tratat; şi b) aceasta schimbare a avut ca efect transformarea radicala a naturii obligaţiilor care rãmân de executat în virtutea tratatului. 2. O schimbare fundamentalã a împrejurãrilor, nu poate fi invocatã ca motiv pentru a pune capãt tratatului sau a se retrage din el: a) dacã este vorba despre un tratat care stabileşte o frontiera; sau b) dacã schimbarea fundamentalã rezulta dintr-o violare de cãtre partea care o invoca, fie a unei obligaţii din tratat, fie a oricãrei alte obligaţii internaţionale fata de oricare alta parte la tratat. 3. Dacã o parte poate, potrivit paragrafelor precedente, sa invoce o schimbare fundamentalã a împrejurãrilor ca motiv pentru a pune capãt unui tratat sau pentru a se retrage din el, ea poate s-o invoce de asemenea pentru suspendarea aplicãrii tratatului. ART. 63 Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare dintre pãrţile la un tratat este fãrã efect asupra relaţiilor juridice stabilite între ele prin tratat, afarã dacã şi în mãsura în care existenta relaţiilor diplomatice sau consulare este indispensabila pentru aplicarea tratatului. ART. 64 Apariţia unei noi norme imperative a dreptului internaţional general (jus cogens) Dacã survine o noua norma imperativa a dreptului internaţional general, orice tratat existent, care este în conflict cu aceasta norma, devine nul şi iti înceteazã efectele.
Secţiunea a IV-a PROCEDURA
ART. 65 Procedura de urmat cu privire la nulitatea unui tratat, la stingerea sa, la retragerea unei pãrţi din el sau la suspendarea aplicãrii tratatului 1. Partea care, în temeiul dispoziţiilor prezentei Convenţii, invoca un viciu al consimţãmântului sau de a se lega printr-un tratat sau un motiv de a contesta validitatea unui tratat, de a-i pune capãt, de a se retrage din el sau de a-i suspenda aplicarea, trebuie sa notifice pretenţia sa celorlalte pãrţi. Notificarea trebuie sa menţioneze mãsura avutã în vedere fata de tratat şi motivele acesteia. 2. Dacã, dupã trecerea unui termen care, în afarã cazurilor de urgenta deosebita, nu poate fi mai mic de trei luni cu începere de la primirea notificãrii, niciuna din pãrţi nu a formulat vreo obiectiune, partea care a trimis notificarea poate proceda, în formele prevãzute la art. 67, la luarea mãsurii proiectate. 3. Dacã totuşi o alta parte a ridicat o obiectiune, pãrţile vor trebui sa caute o soluţie prin mijloacele arãtate în art. 33 al Cartei Naţiunilor Unite. 4. Nici o dispoziţie a paragrafelor precedente nu aduce vreo atingere drepturilor sau obligaţiilor pãrţilor, decurgând din oricare dispoziţie în vigoare între ele cu privire la rezolvarea diferendelor. 5. Fãrã a se aduce vreun prejudiciu art. 65, faptul ca un stat nu a adresat notificarea, prescrisã la paragraful 1 nu-l impiedica sa facã aceasta notificare ca rãspuns unei alte pãrţi care cere executarea tratatului sau invoca violarea sa. ART. 66 Proceduri de soluţionare judiciarã, de arbitraj şi de conciliere Dacã în termen de douasprezece luni, urmãtoare datei la care obiecţiunea a fost formulatã, nu a fost posibil sa se ajungã la o soluţie conformã cu paragraful 3 al art. 65. se vor aplica procedurile arãtate mai jos: a) oricare parte la un diferend privind interpretarea articolelor 53 sau 64 poate, pe calea unei cereri, sa supunã diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, afarã numai dacã pãrţile nu ar decide de comun acord sa supunã diferendul arbitrajului; b) oricare parte la un diferend privind aplicarea sau interpretarea unuia dintre celelalte articole ale partii V din prezenta Convenţie poate recurge la procedura prevãzutã la anexa Convenţiei, adresand în acest scop, o cerere Secretarului general al Naţiunilor Unite. ART. 67 Instrumente prin care se declara nulitatea unui tratat, i se pune capãt, se realizeazã retragerea din el sau se suspenda aplicarea tratatului 1. Notificarea prevãzutã la paragraful 1 al articolului 65 trebuie facuta în scris. 2. Oricare act prin care se declara nulitatea unui tratat, i se pune capãt sau se realizeazã retragerea din el ori suspendarea aplicãrii tratatului pe baza dispoziţiilor sale, sau a paragrafelor 2, sau 3 din articolul 65 trebuie consemnat într-un instrument comunicat celorlalte pãrţi. Dacã instrumentul nu este semnat de şeful statului, de şeful guvernului sau de ministrul afacerilor externe, reprezentantul statului de la care emana comunicarea poate fi invitat sa înfãţişeze deplinele sale puteri. ART. 68 Revocarea notificãrilor şi instrumentelor prevãzute la articolele 65 şi 67 O notificare sau un instrument prevãzut la articolele 65 şi 67 poate fi revocat oricând înainte de a-şi fi produs efectele.
Secţiunea a V-a CONSECINŢELE NULITĂŢII, STINGERII SAU SUSPENDĂRII APLICĂRII UNUI TRATAT
ART. 69 Consecinţele nulitãţii unui tratat 1. Este nud tratatul a cãrui nulitate este stabilitã în virtutea prezentei Convenţii. Dispoziţiile unui tratat nul nu au forta juridicã. 2. Dacã unele acte au fost totuşi îndeplinite în baza unui asemenea tratat: a) oricare parte poate cere oricãrei alte pãrţi sa stabileascã pe cat se va putea în relaţiile lor reciproce situaţia care ar fi existat dacã aceste acte nu ar fi fost îndeplinite; b) actele îndeplinit; cu buna credinţa înainte de invocarea nulitãţii nu devin ilicite prin singurul fapt al nulitãţii tratatului. 3. În cazurile de la articolele 49, 50, 51 sau 52, paragraful 2 nu se aplica partii cãreia, îi este imputabil dolul, actul de corupere sau de constrângere. 4. În cazurile în care este viciat consimţãmântul unui stat anumit de a fi legat printr-un tratat multilateral, regulile precedente se aplica în relaţiile dintre statul respectiv şi pãrţile la tratat. ART. 70 Consecinţele stingerii unui tratat 1. Dacã tratatul nu dispune altfel sau dacã pãrţile nu convin în alt chip, faptul ca un tratat a luat sfârşit în temeiul dispoziţiilor lui sau conform prezentei Convenţii: a) libereazã pãrţile de obligaţia de a continua executarea tratatului; b) nu aduce atingere nici unui drept, nici unei obligaţii şi nici unei situaţii juridice a pãrţilor, create prin executarea tratatului înainte ca acesta sa fi luat sfârşit. 2. Când un stat denunta un tratat multilateral sau se retrage din el, paragraful 1 se aplica relaţiilor dintre acest stat şi fiecare din celelalte pãrţi la tratat, cu începere de la data la care denunţarea sau retragerea îşi produce efectul. ART. 71 Consecinţele nulitãţii unui tratat aflat în conflict cu o norma imperativa a dreptului internaţional general 1. În cazul unui tratat nul în temeiul articolului 53, pãrţile sunt ţinute: a) sa elimine, în mãsura posibilului, consecinţele oricãrui act îndeplinit pe baza unei dispoziţii care este un conflict cu norma imperativa a dreptului internaţional general; sau b) sa facã astfel încât relaţiile lor mutuale sa fie conforme cu norma imperativa a dreptului internaţional general. 2. în cazul unui tratat care devine nul şi ia sfârşit în temeiul articolului 64, expirarea tratatului: a) libereazã pãrţile de obligaţia de a continua sa execute tratatul; b) nu aduce atingere nici-unui drept, nici unei obligaţii, niciunei situaţii juridice a pãrţilor create prin executarea tratatului înainte de a fi luat sfârşit; totuşi aceste drepturi, obligaţii sau situaţii nu pot fi menţinute mai departe decât în mãsura în care menţinerea lor nu este în sine în conflict cu noua norma imperativa a dreptului internaţional. ART. 72 Consecinţele suspendãrii unui tratat 1. Dacã tratatul nu dispune sau pãrţile nu convin în alt chip, suspendarea aplicãrii unui tratat pe temeiul dispoziţiilor sale sau în conformitate cu prezenta Convenţie: a) elibereazã pãrţile, între care aplicarea tratatului este suspendatã, de obligaţia executãrii tratatului în relaţiile lor reciproce pe timpul perioadei de suspendare; b) nu afecteazã relaţiile juridice stabilite de tratat între pãrţi. 2. În timpul perioadei de suspendare, pãrţile trebuie sa se abţinã de la sãvârşirea oricãror acte care ar tinde sa împiedice reluarea aplicãrii tratatului.
PARTEA a VI-a DISPOZIŢII DIVERSE
ART. 73 Cazurile de succesiune a statelor, de responsabilitate a unui stat sau de începere a ostilitãţilor Dispoziţiile prezentei Convenţii nu prejudeca asupra niciunei chestiuni care s-ar putea pune în legatura cu un tratat din cauza unei succesiuni de state sau în raport cu responsabilitatea internationala a unui stat, ori cu începerea de ostilitati între state. ART. 74 Relaţii diplomatice sau consulare şi încheierea de tratate Ruperea relaţiilor diplomatice sau a relaţiilor consulare, ori lipsa unor asemenea relaţii între doua sau mai multe state nu impiedica încheierea tratatelor între aceste state. Încheierea unui tratat nu are în sine vreun efect în privinta relaţiilor diplomatice sau a relaţiilor consulare. ART. 75 Cazul unui stat agresor Dispoziţiile prezentei Convenţii sunt fãrã efect asupra obligaţiilor care pot rezulta, cu privire la un tratat, pentru un stat agresor din mãsurile luate conform Cartei Naţiunilor Unite în legatura cu agresiunea sãvârşitã de acest stat.
PARTEA a VII-a DEPOZITARI, NOTIFICĂRI, CORECTĂRI ŞI ÎNREGISTRARE
ART. 76 Depozitarii tratatelor 1. Desemnarea depozitarului unui tratat poate fi facuta de statele care au participat la negociere fie prin tratatul însuşi, fie prin alt mod. Depozitarul poate fi unul sau mai multe state, o organizaţie internationala sau principalul funcţionar administrativ al unei asemenea organizaţii. 2. Funcţiunile depozitarului unui tratat au un caracter internaţional, depozitarul fiind ţinut sa acţioneze fãrã partinire în îndeplinirea funcţiilor sale. În special, faptul ca un tratat nu a intrat în vigoare între unele pãrţi sau ca o divergenta s-a ivit între un stat şi un depozitar cu privire la exercitarea funcţiilor acestuia nu poate avea vreo înrâurire asupra acestei obligaţii. ART. 77 Funcţiile depozitarilor 1. Dacã tratatul nu dispune sau dacã pãrţile nu convin în alt chip, funcţiile depozitarului sunt urmãtoarele: a) asigura pãstrarea textului original al tratatului şi a deplinelor puteri care i s-au încredinţat; b) întocmeşte copii certificate pentru conformitate cu textul original şi orice alte texte în alte limbi, care pot fi cerute prin tratat şi le comunica pãrţilor la tratat precum şi statelor având calitatea de a deveni pãrţi; c) primeşte toate semnãturile tratatului, primeşte şi pãstreazã toate instrumentele, notificãrile şi comunicãrile relative la tratat. d) examineazã dacã o semnatura, un instrument, o notificare sau o comunicare referitoare la tratat este în buna şi cuvenitã forma şi, dupã caz, atrage atenţia statului în cauza asupra chestiunii; e) informeazã pãrţile la tratat şi statele având calitatea de a deveni pãrţi asupra actelor, notificãrilor şi comunicãrilor referitoare la tratat; f) informeazã statele având calitatea de a deveni pãrţi la tratat despre data la care a fost primit sau depus, numãrul de semnãturi sau de instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cerute pentru intrarea în vigoare a tratatului; g) asigura înregistrarea tratatului la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite; h) îndeplineşte funcţiile menţionate în alte dispoziţii ale prezentei Convenţii. 2. Când apare o divergenta între un stat şi depozitar cu privire la îndeplinirea funcţiilor acestuia, depozitarul trebuie sa atragã atenţia statelor semnatare şi statelor contractante asupra chestiunii respective, sau, dupã caz, organului competent al organizaţiei internaţionale în cauza. ART. 78 Notificãri şi comunicãri Afarã de cazurile în care tratatul sau prezenta Convenţie ar dispune altfel, o notificare sau comunicare care trebuie sa fie facuta de un stat în temeiul prezentei Convenţii: a) este transmisã, în lipsa unui depozitar, direct statelor cãrora este destinatã, sau, dacã exista un depozitar, acestuia; b) nu este socotitã ca facuta de statul respectiv decât din momentul primirii ei de cãtre statul cãruia i-a fost transmisã, sau, dupã caz, de cãtre depozitar; c) dacã este transmisã unui depozitar, ea nu este socotitã ca fiind primitã de statul destinatar decât din momentul în care acest stat va fi primit de la depozitar informaţia prevãzutã la alineatul e) al paragrafului 1, din art. 77. ART. 79 Corectarea erorilor din texte sau din copiile certificate pentru conformitate cu tratatele 1. Dacã, dupã autentificarea textului unui tratat, statele semnatare şi statele contractante constata de comun acord ca acest text conţine o eroare, se va proceda la corectarea erorii printr-unul din mijloacele enumerate mai jos, afarã numai dacã sus-zisele state nu ar fi convenit asupra altui mod de corectare: a) corectarea textului în sensul potrivit şi parafarea corectãrii de cãtre reprezentanţi valabil împuterniciţi; b) stabilirea unui instrument sau schimb de instrumente în care este trecutã corectarea ce s-a convenit a se aduce textului; c) stabilirea unui text corectat al întregului tratat, potrivit procedurii folosite pentru testul original. 2. Când este vorba de un tratat pentru care exista un depozitar, acesta notifica statelor semnatare şi statelor contractante eroarea şi propunerea de corectare şi specifica un termen potrivit înlãuntrul cãruia pot fi formulate obiecţiuni la corectarea propusã. Dacã la expirarea termenului: a) nu s-a fãcut nici o obiectiune, depozitarul opereazã corectarea în text şi o parafeaza, întocmeşte un proces verbal de rectificare a textului, comunicându-l în copie pãrţilor la tratat şi statelor având calitatea de a deveni pãrţi; b) s-a fãcut o obiectiune, depozitarul o comunica statelor semnatare şi statelor contractante. 3. Regulile enunţate la paragrafele 1 şi 2 se aplica şi când textul a fost autentificat în doua sau mai multe limbi şi când apare un defect de concordanta care urmeazã a fi corectat prin acordul statelor semnatare şi al statelor contractante. 4. Textul corectat înlocuieşte ab initio textul defectuos, afarã numai dacã statele semnatare şi statele contractante nu ar fi convenit altfel. 5. Corectarea textului unui tratat care a fost înregistrat se notifica Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite. 6. Când eroarea este descoperitã într-o copie a unui tratat certificatã pentru conformitate; depozitarul întocmeşte un proces verbal de rectificare, de pe care comunica copii statelor semnatare şi statelor contractante. ART. 80 Înregistrarea şi publicarea textelor 1. Dupã intrarea lor în vigoare, tratatele sunt trimise Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite spre înregistrare sau clasare, sau înscrierea în repertoriu, dupã caz, precum şi spre publicare. 2. Desemnarea unui depozitar constituie pentru acesta autorizarea de a îndeplini actele menţionate în paragraful precedent.
PARTEA a VIII-a DISPOZIŢII FINALE
ART. 81 Semnatura Prezenta convenţie va fi deschisã semnãturii tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membrilor unei instituţii specializate ori Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice, precum şi oricãrui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau oricãrui alt stat invitat de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie, în modul urmãtor: pana la 30 noiembrie 1969, la Ministerul Federal al Republicii Austria şi apoi, pana la 30 aprilie 1970, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York. ART. 82 Ratificarea Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Naţiunilor Unite. ART. 83 Aderarea Prezenta Convenţie va rãmâne deschisã pentru aderare oricãrui stat aparţinând uneia din categoriile menţionate la art. 81. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul general al Naţiunilor Unite. ART. 84 Intrarea în vigoare 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii a celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Fata de fiecare din statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al treizeci şi cincilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi, dupã depunerea de cãtre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 85 Texte autentice Originalul prezentei Convenţii, ale cãrui texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã autentice, va fi depus la Secretarul general al Naţiunilor Unite. Drept care plenipotenţiarii mai jos semnati, valabil autorizaţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta Convenţie. Întocmitã la Viena, la douãzeci şi trei mai, una mie noua sute sasezeci şi noua.
ANEXA 1
1. Secretarul general al Naţiunilor Unite întocmeşte şi tine o lista de conciliatori compusa din jurişti calificaţi. În acest scop, fiecare stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la prezenta Convenţie este invitat sa desemneze doi conciliatori iar numele persoanelor astfel desemnate va compune lista. Desemnarea conciliatorilor, inclusiv a celor numiţi pentru a împlini o vacanta intamplatoare, se v-a face pe o perioada de cinci ani, putând fi reinoita. La expirarea perioadei pe timpul cãreia au fost desemnaţi, conciliatorii vor continua sa-şi exercite funcţiunile pentru care au fost aleşi conform paragrafului urmãtor. 2. Când o cerere este supusã Secretarului general conform articolului 66, Secretarul general supune diferendul unei comisii compusa, dupã cum urmeazã: Statul sau statele, constituind una din pãrţi la diferend, numesc: a) un conciliator având naţionalitatea acestui stat sau a unuia din aceste state, ales sau nu din lista arãtatã de paragraful 1; şi b) un conciliator care nu are naţionalitatea acestui stat sau a unuia din aceste state, ales din lista. Statul sau statele care constituie cealaltã parte a diferendului numesc doi conciliatori în acelaşi mod. Cei patru conciliatori aleşi de pãrţi trebuie sa fie numiţi într-un termen de sasezeci de zile, începând de la data la care Secretarul general primeşte cererea. În intervalul de sasezeci de zile urmãtoare ultimei numiri, cei patru conciliatori numesc pe un al cincilea, ales de pe lista care va fi preşedinte. Dacã numirea preşedintelui sau unuia dintre ceilalţi conciliatori nu intervine în termenul mai sus arãtat pentru aceasta numire, ea va fi facuta de Secretarul general în termenul de sasezeci zile de la expirarea acestui termen. Secretarul general poate desemna ca preşedinte fie una din persoanele de pe lista, fie pe unul din membrii Comisiei de drept internaţional. Unul dintre termenele în care trebuie fãcute numirile poate fi prorogat prin acordul pãrţilor la diferend. Orice vacanta trebuie împlinitã în modul arãtat pentru numirea iniţialã. 3. Comisia de conciliere îşi stabileşte ea însãşi procedura. Comisia, cu consimţãmântul pãrţilor la diferend, poate invita pe oricare parte la tratat, pentru a-i supune pãrerile sale, oral sau în scris. Hotãrârile şi recomandãrile Comisiei sunt adoptate cu majoritatea de voturi ale celor cinci membri ai sãi. 4. Comisia poate atrage atenţia pãrţilor la diferend asupra oricãrei mãsuri susceptibilã de a înlesni o soluţie prin buna înţelegere. 5. Comisia audiaza pãrţile, cerceteazã pretenţiile şi obiectiunile şi face propuneri pãrţilor pentru a le înlesni sa ajungã la o soluţie a diferendului prin buna înţelegere. 6. Comisia întocmeşte un raport în cele douasprezece luni urmãtoare constituirii sale. Raportul sau este depus la Secretarul general şi comunicat pãrţilor diferendului. Raportul comisiei, inclusiv concluziile asupra faptelor şi punctelor de drept, nu leagã pãrţile şi nu constituie nimic altceva decât enunţarea recomandãrilor supuse examenului pãrţilor în vederea inlesnirii unei solutionari a diferendului prin buna înţelegere. 7. Secretarul general procura Comisiei asistenta şi înlesnirile de care poate avea nevoie. Cheltuielile Comisiei sunt în sarcina Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Act final al Conferintei Naţiunilor Unite asupra dreptului tratatelor
1. Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite, dupã cercetarea capitolului II al raportului Comisiei de drept internaţional asupra lucrãrilor celei de a optsprezecea sesiuni a sa, care conţinea textul definitiv al unui proiect de articole cu comentarii asupra dreptului tratatelor /A/6309 Rev. 1) a hotãrât, prin rezoluţia 2166 (XXI), din 5 dec. 1966, convocarea unei conferinţe internaţionale de plenipotentiari pentru a examina dreptul tratatelor şi pentru a consacra rezultatul lucrãrilor sale într-o convenţie internationala şi în alte instrumente pe care le-ar socoti potrivite. Prin aceiaşi rezoluţie, Adunarea Generalã ruga pe Secretarul general sa convoace prima sesiune a Conferintei la începutul anului 1968 şi ce-a de a doua sesiune la începutul anului 1969. Ulterior, prin rezoluţia 2287 (XXII), din 6 decembrie 1967, Adunarea Generalã, luând nota ca guvernul austriac oferise ca ambele sesiuni sa se ţinã la Viena, a hotãrât ca prima sesiune sa fie convocatã la Viena, în martie 1968. La 24 mai 1968, într-a cincea şedinţa plenara cu care a luat sfârşit prima sesiune, Conferinţa a adoptat o rezoluţie prin care ruga pe Secretarul general sa ia toate mãsurile potrivite pentru ca cea de a doua sesiune a Conferintei sa se ţinã la Viena, de la 9 aprilie la 21 mai 1969. 2. Prima sesiune a Conferintei Naţiunilor Unite asupra dreptului tratatelor s-a ţinut la Neue Hofburg din Viena, de la 26 martie la 24 mai 1968. A doua sesiune a Conferintei s-a ţinut tot la Neue Hofburg, de la 9 aprilie la 22 mai 1969. 3. Au fost reprezentate 103 state la prima sesiune a Conferintei şi 110 state la a doua sesiune.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
