Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 23 iunie 1980 intre Republica Socialista Romania si Republica Cuba privind asistenta juridica in materie civila, familiala si penala
Republica Socialistã România şi Republica Cuba, calauzite de dorinta de a dezvolta relaţiile fratesti dintre cele doua state, pe baza respectãrii principiilor independentei şi suveranitãţii naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, dorind sa perfecţioneze cooperarea în domeniul asistenţei juridice în materie civilã, familialã şi penalã, au hotãrît sa încheie prezente convenţie, în care scop şi-au desemnat împuterniciţii lor: din partea Republicii Socialiste România - Ştefan Andrei, ministrul afacerilor externe; din partea Republicii Cuba - Isidoro Malmierca Peoli, ministrul relaţiilor externe,
care au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au dreptul sa se adreseze liber instanţelor judecãtoreşti, organelor procuraturii şi altor instituţii (denumite în continuare instituţii judiciare) ale celeilalte pãrţi contractante competente sa soluţioneze cauzele civile, familiale şi penale şi sa se prezinte în fata acestora, sa facã reclamaţii şi sa formuleze cereri, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acestei pãrţi contractante. 3. Dispoziţiile prezentei convenţii se aplica atît persoanelor fizice, cît şi persoanelor juridice înfiinţate conform legilor partii contractante pe al carei teritoriu îşi au sediul. ART. 2 Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte pãrţi contractante în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, dacã au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã nici cauţiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta ori sediul pe teritoriul partii contractante cãreia îi aparţine instanta solicitatã. ART. 3 Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei convenţii şi în mãsura în care aceasta nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale celor pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea, se trimit în limba partii solicitante şi sînt însoţite de traduceri. Cererile trebuie sa fie semnate şi sa poarte ştampila oficialã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor autorizat de autoritatea de la care emana actul sau de cãtre misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al uneia dintre pãrţile contractante. ART. 5 Actele întocmite sau certificate pe teritoriul unei pãrţi contractante de cãtre un organ de stat al acesteia sau de cãtre o persoana autorizata în acest scop, în limitele competentei lor în forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã vreo alta certificare. De asemenea, sînt valabile semnãturile legalizate în conformitate cu legile legile contractante pe teritoriul cãreia se întocmeşte documentul. ART. 6 Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale pãrţilor contractante îşi comunica reciproc, la cerere, informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, familial şi penal şi a dreptului procesual penal şi civil.
CAP. 2 Asistenta juridicã
ART. 7 1. Cetãţenii unei pãrţi contractante beneficiazã în fata instituţiilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante de asistenta judiciarã gratuita, de scutiri şi reduceri de taxe în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. 2. Înlesnirile prevãzute la pct. 1 din prezentul articol, acordate unei pãrţi într-o acţiune intentatã la o instituţie judiciarã a uneia dintre pãrţile contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi la inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 8 1. Adeverinta cu privire la situaţia materialã, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la art. 7, va fi eliberata de autoritatea competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia îşi are domiciliul sau resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã petiţionarul are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al partii contractante al carei cetãţean este petiţionarul, competente la locul unde acesta îşi are domiciliul sau resedinta. ART. 9 Instituţia judiciarã cãreia i s-a adresat cererea pentru acordarea asistenţei judiciare gratuite şi a înlesnirilor prevãzute la art. 7 hotãrãşte în conformitate cu legea statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare. ART. 10 1. Dacã un cetãţean al unei pãrţi contractante, avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, vrea sa beneficieze în fata unei instituţii judiciare a celeilalte pãrţi contractante de înlesnirile prevãzute la art. 7, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa, potrivit legii statului acesteia. De traducerea cererii, a adeverintei prevãzute la art. 8 şi a eventualelor anexe trebuie sa se îngrijeascã instituţia judiciarã cãreia i s-a prezentat cererea de cãtre petitionar. 2. Instituţia judiciarã care, potrivit pct. 1 al prezentului articol, a primit cererea o va trimite, împreunã cu adeverinta prevãzutã la art. 8 şi eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 3 Inminarea actelor judiciare şi extrajudiciare, efectuarea comisiilor rogatorii
ART. 11 1. Instituţiile judiciare ale pãrţilor contractante efectueazã transmiteri de acte şi de comisii rogatorii în materia dreptului civil, familial şi penal, prin intermediul ministerelor de justiţie, dacã prin prezenta convenţie nu se dispune altfel. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu exclud posibilitatea ca pãrţile contractante sa inmineze direct, prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 12 Cererea de asistenta juridicã trebuie sa cuprindã: a) obiectul cererii; b) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; c) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul; d) datele necesare pentru îndeplinirea cererii. În cazul inminarilor de acte se va indica îndeosebi adresa destinatarului, iar în cazul comisiilor rogatorii referitoare la administrarea unei probe, împrejurãrile în legatura cu care trebuie sa se realizeze aceasta şi, eventual, întrebãrile care trebuie sa fie puse persoanelor ce urmeazã a fi audiate; e) în materie penalã, calificarea faptei comise. ART. 13 Instituţia judiciarã solicitatã inmineaza destinatarului actele primite în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul sau, dacã aceste acte au fost redactate în limba sa, ori sînt însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia judiciarã solicitatã inmineaza destinatarului actele, dacã acesta accepta primirea lor. ART. 14 1. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã ori sa i se inmineze un act nu este indicatã precis sau nu este exactã, instituţia judiciarã solicitatã va incerca, în mãsura posibilitãţilor sale, sa afle adresa exactã a acesteia. 2. Dacã instituţia judiciarã solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, o va transmite, din oficiu, instituţiei competente şi va informa despre aceasta instituţia judiciarã solicitanta. ART. 15 Pentru confirmarea inminarii actelor, instituţia judiciarã solicitatã va întocmi o dovada în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul sau. În aceasta dovada se vor indica întotdeauna data şi locul inminarii, precum şi identitatea persoanei cãreia i-au fost inminate actele. ART. 16 1. Instituţia judiciarã cãreia i-a fost adresatã o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind aceleaşi mijloace legate ca şi la efectuarea de comisii rogatorii cerute de cãtre instituţiile statului sau. 2. La cererea instituţiei judiciare solicitante, instituţia judiciarã solicitatã va incunostinta, în timp oportun, instituţia judiciarã solicitanta sau pãrţile despre locul şi data la care urmeazã sa fie efectuatã comisia rogatorie. ART. 17 În cazul în care cererea de asistenta juridicã nu a putut fi satisfacuta, se restituie actele, comunicindu-se motivele pentru care ea nu a fost îndeplinitã sau a fost refuzatã. ART. 18 1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între pãrţile contractante, cu excepţia celor pentru remunerarea experţilor şi a celor necesare pentru efectuarea expertizelor. 2. Cuantumul şi natura cheltuielilor fãcute vor fi comunicate instituţiei solicitante. ART. 19 Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã partea contractantã solicitatã considera ca, prin satisfacerea cererii, s-ar putea aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranitãţii, securitãţii sau ordinii publice.
CAP. 4 Protecţia martorilor şi experţilor
ART. 20 Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citaţiei în fata instituţiei judiciare a celeilalte pãrţi contractante nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie urmãrit, arestat sau obligat sa execute o pedeapsa penalã, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat, pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de plecarea sa de pe teritoriul partii solicitate, sau pentru depozitia facuta în acel proces. ART. 21 Dispoziţiile art. 20 din prezenta convenţie nu sînt aplicabile dacã martorul sau expertul nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data la cale instituţia judiciarã care l-a citat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include perioada în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi contractante din motive independente de vointa sa.
CAP. 5 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale
ART. 22 1. Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau urmãtoarele hotãrîri judecãtoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante: a) hotãrîrile definitive şi executorii date de instanţele judiciare în cauzele civile şi comerciale; b) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor; c) tranzacţiile încheiate în fata instanţelor judiciare în cauzele civile şi comerciale. 2. Sînt considerate hotãrîri judecãtoreşti, în sensul pct. 1 din prezentul articol, şi hotãrîrile date în materie succesoralã de cãtre organele unei pãrţi contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale. ART. 23 Hotãrîrile judecãtoreşti la care se referã articolul precedent vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor în urmãtoarele condiţii: a) dacã instanta judiciarã a partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrîrea este competenta potrivit legislaţiei partii contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau executarea hotãrîrii; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este definitiva şi executorie potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã; c) dacã recunoaşterea sau executarea hotãrîrii judecãtoreşti nu aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sau ordinii publice a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã hotãrîrea; d) dacã în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotãrîre definitiva între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea; e) dacã persoana care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea sau reprezentantul sau a primit la timp citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã citarea a fost facuta prin afişare. ART. 24 1. Cererea de încuviinţare a executãrii poate fi depusa de partea interesatã direct la instanta competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie efectuatã executarea sau la organul judecãtoresc care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) copia certificatã a hotãrîrii judecãtoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinta care sa ateste ca hotãrîrea este definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) o adeverinta care sa ateste ca partea care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea a fost citata la timp şi în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrîrea; c) traducerea certificatã a actelor indicate la lit. a) şi b) ale prezentului paragraf, precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în limba partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se recunoascã sau sa se execute hotãrîrea. 3. Odatã cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii poate fi cerutã şi executarea hotãrîrii. ART. 25 1. Instanţele partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se execute hotãrîrea vor decide, în conformitate cu legile lor, cu privire la încuviinţarea executãrii, la obiecţiile prezentate şi la executarea hotãrîrii, dacã prin prezenta convenţie nu se prevede altfel. 2. Instanta chematã sa se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se va limita sa stabileascã existenta condiţiilor prevãzute la art. 23 şi, dacã aceste condiţii exista, va incuviinta executarea. ART. 26 Hotãrîrile judecãtoreşti definitive ale unei pãrţi contractante referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni produc efecte pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã nici o procedura de recunoaştere. ART. 27 1. Dacã una dintre pãrţile în proces, scutitã de garanţie procesuala, este obligatã printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, hotãrîrea se va executa gratuit, la cererea acesteia, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. 2. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutitã partea, instanta partii contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte pãrţi contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Suma încasatã se va pune la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte pãrţi contractante. 3. La cererile la care se referã paragraful 1 al prezentului articol vor trebui anexate o copie certificatã a acelei pãrţi din hotãrîre care se referã la cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta care sa ateste ca hotãrîrea este definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. 4. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrilor prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol va verifica numai dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 28 Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau hotãrîrile arbitrale în materie comercialã, pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New York la 10 iunie 1958. Hotãrîrile arbitrale în materie civilã pronunţate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante vor fi recunoscute şi vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în condiţiile art. 23 şi 24 ale prezentei convenţii, în mãsura în care aceste condiţii sînt aplicabile hotãrîrilor arbitrale. ART. 29 Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale, precum şi a tranzacţiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale pãrţilor contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare.
CAP. 6 Extrãdarea
ART. 30 Pãrţile contractante se angajeazã sa-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevãzute în prezentul capitol, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei, persoanele care se gãsesc pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante. Extrãdarea se admite numai dacã fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrãdare se cere este prevãzutã ca infracţiune de legea ambelor pãrţi contractante. Extrãdarea în vederea urmãririi sau judecãrii se admite numai dacã, potrivit legii ambelor pãrţi contractante, fapta atrage o pedeapsa privativã de libertate mai mare de 2 ani sau alta mai grea, iar dacã extrãdarea este cerutã în vederea executãrii pedepsei, numai dacã pedeapsa aplicatã este mai mare de un an sau o pedeapsa mai grava. ART. 31 Nu pot fi extrãdate: a) persoanele care, la data primirii cererii de extrãdare, sînt cetãţeni ai partii contractante solicitate; b) persoanele fãrã cetãţenie domiciliate pe teritoriul partii solicitate; c) persoanele a cãror extrãdare nu este admisã de legea partii solicitate. ART. 32 Extrãdarea nu se admite: a) dacã fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul partii solicitate; b) dacã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost comisã în afarã teritoriului partii solicitante şi legile partii solicitate nu prevãd urmãrirea în cazul în care infracţiunea care se imputa a fost comisã în afarã teritoriului sau, ori nu admite extrãdarea pentru infracţiunile care fac obiectul cererii; c) dacã, în conformitate cu legile ambelor pãrţi contractante, acţiunea penalã se poate pune în mişcare numai prin plîngerea sau denunţul prealabil al persoanelor autorizate de lege; d) dacã, potrivit legii uneia dintre pãrţile contractante, acţiunea penalã privind fapta pentru care se cere extrãdarea este prescrisã sau fapta a fost amnistiatã, ori dacã exista o alta cauza legalã care impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau executarea pedepsei; e) dacã, fata de persoana şi fapta pentru care se cere extrãdarea, organele judiciare ale partii solicitate au pronunţat o hotãrîre definitiva sau au pus capãt procesului penal. ART. 33 Extrãdarea poate fi amînatã dacã persoana a carei extrãdare se cere este invinuita sau inculpata într-un proces penal, ori are de executat o pedeapsa privativã de libertate pronunţatã de o instanta a partii solicitate. În caz de amînare, extrãdarea se poate face numai dupã ce procesul penal a luat sfîrşit, iar cînd s-a pronunţat o hotãrîre de condamnare, numai dupã ce pedeapsa a fost executatã. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea crea mari greutãţi pentru stabilirea faptelor, partea solicitatã poate admite extrãdarea temporarã sub condiţia expresã ca persoana a carei extrãdare se cere va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale ale cauzei pentru care s-a admis extrãdarea. ART. 34 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecata pentru alta infracţiune decît aceea care a condus la obţinerea extrãdãrii, nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decît aceea care a determinat extrãdarea şi nici nu poate fi extrãdatã unui stat terţ, decît în cazurile urmãtoare: a) dacã exista acordul prealabil al partii solicitate; b) dacã, avînd posibilitatea, nu a pãrãsit teritoriul partii solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, dacã pãrãsind acest teritoriu, a revenit ulterior. ART. 35 În problemele extrãdãrii, cele doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor afacerilor externe. ART. 36 1. La cererea de extrãdare care se adreseazã partii solicitate vor fi anexate: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitiva. În cazul în care în mandatul de arestare nu este menţionatã fapta cu indicarea locului şi timpului în care a fost comisã şi nici calificarea ei juridicã, aceste date vor trebui certificate într-o anexa; b) copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauza respectiva; c) datele privind durata partii neexecutate din pedeapsa aplicatã, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa; d) orice date care ar putea servi pentru identificarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Partea solicitatã poate cere date suplimentare, dacã indicaţiile date potrivit paragrafului 1 al prezentului articol sînt incomplete. Cealaltã parte trebuie sa dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni. Aceasta durata poate fi prelungitã cu încã 15 zile, de cãtre pãrţile contractante, pentru motive temeinice. Dacã partea solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitatã poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate. ART. 37 Dacã cererea de extrãdare îndeplineşte condiţiile de forma prevãzute de prezenta convenţie, partea solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor în care extrãdarea nu ar putea fi acceptatã. ART. 38 Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã partea contractantã solicitanta cere aceasta. În acest caz, se va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, specificindu-se ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Cererea de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. Cealaltã parte contractantã va fi instiintata imediat despre arestarea facuta în conformitate cu prevederile acestui articol. Arestarea preventivã facuta în conformitate cu prevederile acestui articol nu poate depãşi o luna, dar poate fi prelungitã cu încã 15 zile, la cererea justificatã a partii solicitante. ART. 39 Partea solicitatã va face cunoscut partii solicitante hotãrîrea sa asupra extrãdãrii. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, partea solicitatã este obligatã sa comunice partii solicitante locul şi data predãrii persoanei. Dacã reprezentantul partii solicitante nu se prezintã la data şi locul indicat pentru a prelua persoana a carei extrãdare a fost admisã şi nici nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata va fi pusã în libertate. În acest caz, dacã se repeta cererea de extrãdare, ea poate fi refuzatã. Amînarea prevãzutã în prezentul articol nu poate depãşi 15 zile. ART. 40 Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state, partea solicitatã va hotãrî cãrui stat i se va face extrãdarea. ART. 41 Persoana extrãdatã care se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la executarea pedepsei ori nu se prezintã la judecata şi se întoarce pe teritoriul partii solicitate poate fi extrãdatã din nou. În acest caz nu mai este necesar ca la cerere sa se anexeze actele prevãzute la art. 36 al prezentei convenţii. ART. 42 La cererea partii solicitante, partea solicitatã va transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte împrejurãri; b) obiectele care provin din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia. Predarea obiectelor se face sub luare de dovada. Dacã obiectele cerute sînt necesare partii solicitate într-o cauza penalã, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi înapoiate. Drepturile partii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi vor fi restituite partii solicitate, cît mai curînd posibil. Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor partii solicitate. ART. 43 Cheltuielile de extrãdare efectuate pînã în momentul predãrii persoanei extrãdate se suporta de partea contractantã pe teritoriul cãreia s-au efectuat. ART. 44 Fiecare parte contractantã autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte pãrţi contractante de cãtre un al treilea stat. Cererea pentru autorizarea unui astfel de tranzit se înainteazã şi se rezolva în conformitate cu procedura privitoare la extrãdare prevãzutã de prezenta convenţie. Pãrţile contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentei convenţii. Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta. ART. 45 Pãrţile contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 46 1. Fiecare parte contractantã se obliga ca, la cererea celeilalte pãrţi contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, atunci cînd exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante o infracţiune care atrage dupã sine extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd datele referitoare la identitatea persoanei invinuite şi la împrejurãrile, locul şi timpul sãvîrşirii infracţiunii, precum şi un extras cu textele din legea penalã aplicabilã infracţiunii. Totodatã, se vor anexa probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. Actele prevãzute în alineatul precedent vor fi însoţite de traduceri certificate, în limba partii contractante solicitate. 3. În cazul în care conţinutul actelor menţionate la paragraful 2 nu da posibilitatea de a se stabili situaţia de fapt exactã şi vinovãţia persoanei invinuite, partea contractantã solicitatã poate cere orice alte acte utile în acest scop. 4. Partea contractantã solicitatã este obligatã sa înştiinţeze partea contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. 5. În aplicarea prevederilor prezentului articol, pãrţile contractante comunica între ele prin intermediul procuraturilor generale.
CAP. 7 Schimbul de informaţii în materie penalã
ART. 47 Fiecare parte contractantã va comunica celeilalte pãrţi contractante date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei pãrţi contractante impotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, transmiţînd, totodatã, amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 48 La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a organelor de urmãrire penalã ale celeilalte pãrţi contractante, se vor transmite, gratuit, informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei pãrţi contractante. Comunicarea se va face conform art. 3 al prezentei convenţii.
CAP. 8 Dispoziţii finale
ART. 49 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Havana, cît mai curând posibil. 2. Convenţia intra în vigoare în a saizecea zi dupã schimbul instrumentelor de ratificare. 3. Prezenta convenţie se încheie pe o durata nelimitatã. Fiecare dintre cele doua pãrţi contractante poate s-o denunţe printr-o notificare scrisã adresatã celeilalte pãrţi contractante, care va produce efecte dupã un an de la data primirii comunicãrii. Încheiatã la Bucureşti la 23 iunie 1980, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba spaniola, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Drept care împuterniciţii celor doua pãrţi contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.
Pentru Republica Socialistã România, Ştefan Andrei
Pentru Republica Cuba, Isidoro Malmierca Peoli
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
