Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 22 iunie 2001 de la Budapesta privind contractul de transport de marfuri in navigatia interioara (CMNI)*), **)
__________ *) Adoptatã la Conferinţa diplomaticã organizatã în comun de CCNR, Comisia Dunãrii şi CEE - ONU, care s-a desfãşurat la Budapesta în perioada 25 septembrie - 3 octombrie 2000. **) Traducere.
Statele contractante la prezenta convenţie, având în vedere recomandãrile Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, din 1 august 1975, în vederea armonizãrii regimurilor juridice în interesul dezvoltãrii transporturilor de cãtre statele membre ale Comisiei Centrale pentru Navigaţia pe Rin şi ale Comisiei Dunãrii, în colaborare cu Comisia Economicã a Naţiunilor Unite pentru Europa, conştiente de necesitatea şi utilitatea stabilirii unor reguli uniforme privind contractul de transport de mãrfuri în navigaţia interioarã, au decis sã încheie o convenţie în acest scop şi în consecinţã au convenit cele de mai jos:
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 Definiţii În sensul prezentei convenţii: 1. contract de transport desemneazã orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care un transportator se angajeazã, contra plãţii unui navlu, sã transporte mãrfuri pe cãile navigabile interioare; 2. transportator desemneazã orice persoanã prin care sau în numele cãreia s-a încheiat un contract de transport de mãrfuri cu un expeditor; 3. transportator substituit desemneazã orice persoanã, alta decât prepusul sau mandatarul transportatorului, cãreia transportatorul i-a încredinţat executarea transportului sau a unei pãrţi din transport; 4. expeditor desemneazã orice persoanã prin care sau în numele cãreia ori în contul cãreia a fost încheiat un contract de transport cu un transportator; 5. destinatar desemneazã persoana abilitatã sã preia mãrfurile la livrare; 6. document de transport desemneazã un document care face dovada unui contract de transport şi care constatã luarea în sarcinã sau aducerea la bord a mãrfurilor de cãtre un transportator, întocmit sub forma unui conosament sau a unei scrisori de trãsurã ori a oricãrui alt document utilizat în comerţ; 7. termenul mãrfuri nu cuprinde nici navele remorcate sau împinse, nici bagajele şi nici vehiculele pasagerilor; atunci când mãrfurile sunt adunate într-un container, pe un palet sau pe un dispozitiv de transport similar ori atunci când sunt ambalate; termenul mãrfuri se referã şi la respectivul dispozitiv de transport sau respectivul ambalaj, dacã acesta a fost furnizat de cãtre expeditor; 8. expresia în scris include, în afara cazului în care pãrţile implicate au stabilit altfel, situaţia în care informaţia este transmisã printr-un mijloc electronic, optic sau orice alt mijloc de comunicare similar, inclusiv, dar nu numai, prin telegramã, fax, telex, poştã electronicã sau prin schimb de date informatizate (EDI), atât timp cât informaţia rãmâne accesibilã pentru a fi utilizatã ulterior ca referinţã; 9. legislaţia unui stat aplicabilã conform prezentei convenţii desemneazã regulile de drept în vigoare în statul respectiv, cu excepţia regulilor de drept internaţional privat. ART. 2 Domeniul de aplicare 1. Prezenta convenţie este aplicabilã oricãrui contract de transport conform cãruia portul de încãrcare sau locul de luare în primire a mãrfurilor şi portul de descãrcare sau locul de livrare sunt situate în douã state diferite, dintre care cel puţin unul este parte la prezenta convenţie. În cazul în care contractul prevede posibilitatea alegerii opţionale a unui port de descãrcare sau de livrare dintre mai multe porturi, determinant va fi portul de descãrcare sau de livrare în care mãrfurile au fost efectiv livrate. 2. Prezenta convenţie se aplicã, de asemenea, în condiţiile prevãzute la paragraful 1, şi contractului care are ca obiect transportul de mãrfuri, fãrã transbordare, efectuat atât pe cãile navigabile interioare, cât şi pe ape supuse unei reglementãri maritime, cu excepţia cazurilor în care: a) s-a întocmit un conosament maritim în conformitate cu dreptul maritim aplicabil; sau b) distanţa de parcurs pe apele supuse unei reglementãri maritime este cea mai lungã. 3. Prezenta convenţie este aplicabilã indiferent de naţionalitatea, locul de înmatriculare, portul de ataş sau de apartenenţa navei la navigaţia maritimã ori la navigaţia interioarã şi indiferent de naţionalitatea, domiciliul, sediul sau locul de şedere al transportatorului, expeditorului ori destinatarului.
CAP. II Drepturile şi obligaţiile pãrţilor contractante
ART. 3 Luarea în primire, transportul şi livrarea mãrfurilor 1. Transportatorul trebuie sã transporte mãrfurile la locul de livrare, în termenele acordate, şi sã le livreze destinatarului în starea în care acestea i-au fost încredinţate. 2. Dacã nu s-a convenit altfel, luarea în primire şi livrarea mãrfurilor au loc la bordul navei. 3. Transportatorul decide asupra navei care va fi utilizatã. Acesta este obligat înainte de voiaj şi la plecarea în acesta sã depunã diligenţele necesare pentru ca, ţinând cont de mãrfurile ce urmeazã a fi transportate, nava sã fie aptã a primi încãrcãtura, în stare de navigabilitate, prevãzutã cu greementul şi echipajul prescrise de reglementãrile în vigoare şi sã deţinã autorizaţiile naţionale şi internaţionale necesare pentru transportul respectivelor mãrfuri. 4. Dacã s-a convenit efectuarea transportului cu o navã sau cu un anumit tip de navã, transportatorul nu poate încãrca sau transborda mãrfurile, în totalitate sau parţial, pe o altã navã sau tip de navã, fãrã acordul expeditorului, decât: a) în circumstanţe cum ar fi: ape scãzute, abordaje sau alte obstacole pentru navigaţie, ce nu au putut fi prevãzute în momentul încheierii contractului de transport şi care impun încãrcarea sau transbordarea mãrfurilor pentru executarea contractului de transport şi dacã transportatorul nu poate, într-un termen corespunzãtor, sã obţinã instrucţiuni din partea expeditorului; sau b) dacã aceasta se face conform uzanţelor portului în care se aflã nava. 5. Sub rezerva obligaţiilor ce revin expeditorului, transportatorul trebuie sã garanteze cã încãrcarea, arimajul şi calajul mãrfurilor nu afecteazã siguranţa navei. 6. Transportatorul nu poate transporta mãrfurile pe punte sau în cale deschise decât în cazul în care acest lucru a fost convenit cu expeditorul sau este în conformitate cu uzanţele comerciale respective ori este impus prin reglementãrile în vigoare. ART. 4 Transportator substituit 1. Contractul care corespunde definiţiei prevãzute la art. 1 paragraful 1, încheiat între un transportator şi un transportator substituit, constituie un contract de transport în sensul prezentei convenţii. În cazul acestui contract toate dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la expeditor, se aplicã transportatorului, iar cele referitoare la transportator se aplicã transportatorului substituit. 2. În cazul în care transportatorul a încredinţat executarea transportului sau a unei pãrţi din transport unui transportator substituit, indiferent dacã aceasta s-a fãcut sau nu prin exercitarea unui drept care îi este recunoscut prin contractul de transport, transportatorul rãmâne rãspunzãtor pentru totalitatea transportului, conform dispoziţiilor prezentei convenţii. Toate dispoziţiile prezentei convenţii, care reglementeazã rãspunderea transportatorului, se aplicã în mod egal transportatorului substituit, în ceea ce priveşte rãspunderea pentru transportul efectuat de acesta din urmã. 3. Transportatorul este obligat în toate cazurile sã informeze expeditorul atunci când încredinţeazã executarea transportului sau a unei pãrţi din transport unui transportator substituit. 4. Orice acord cu expeditorul sau cu destinatarul, care extinde rãspunderea transportatorului în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, nu obligã transportatorul substituit decât în mãsura în care acesta din urmã l-a acceptat în mod expres şi în scris. Transportatorul substituit poate pune în valoare toate obiecţiile opozabile de transportator în baza contractului de transport. 5. Dacã şi în mãsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sunt rãspunzãtori, aceştia rãspund solidar. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de recurs dintre aceştia. ART. 5 Termen de livrare Transportatorul trebuie sã livreze mãrfurile în termenul convenit în contractul de transport sau, dacã nu s-a convenit un asemenea termen, într-un termen rezonabil care poate fi pretins unui transportator diligent, ţinând seama de circumstanţele voiajului şi ale unei navigaţii fãrã obstacole. ART. 6 Obligaţiile expeditorului 1. Expeditorul are obligaţia de a plãti sumele datorate, prevãzute în contractul de transport. 2. Expeditorul trebuie sã furnizeze transportatorului, înainte de predarea mãrfurilor şi în scris, urmãtoarele indicaţii referitoare la mãrfurile care urmeazã a fi transportate: a) dimensiuni, numãr sau greutate şi coeficient de arimare a mãrfurilor; b) marcajele care sunt necesare pentru identificarea mãrfurilor; c) natura, caracteristicile şi proprietãţile mãrfurilor; d) instrucţiunile referitoare la reglementãrile vamale sau administrative privind mãrfurile; e) alte indicaţii necesare care trebuie sã figureze în documentul de transport. Expeditorul trebuie, de asemenea, sã predea transportatorului, la predarea mãrfurilor, toate documentele de însoţire prescrise. 3. Expeditorul trebuie, dacã natura mãrfurilor o impune, ţinând cont de transportul convenit, sã ambaleze mãrfurile astfel încât sã previnã pierderea sau avarierea lor din momentul luãrii în primire şi pânã la livrarea de cãtre transportator şi astfel încât acestea sã nu poatã cauza avarierea navei sau a celorlalte mãrfuri. Expeditorul trebuie, în plus, ţinând cont de transportul convenit, sã prevadã un marcaj corespunzãtor, conform reglementãrilor internaţionale ori naţionale aplicabile sau, în lipsa unor astfel de reglementãri, conform regulilor şi uzanţelor general recunoscute în navigaţia interioarã. 4. Sub rezerva obligaţiilor care revin transportatorului, expeditorul trebuie sã încarce mãrfurile, sã le arimeze şi sã le caleze conform uzanţelor din navigaţia interioarã, dacã prin contractul de transport nu se dispune altfel. ART. 7 Mãrfuri periculoase şi poluante 1. În cazul transportului de mãrfuri periculoase sau poluante, expeditorul trebuie, înainte de predarea mãrfurilor şi în plus faţã de indicaţiile prevãzute la art. 6 paragraful 2, sã precizeze în scris transportatorului pericolul şi riscurile de poluare inerente mãrfurilor, precum şi mãsurile de prevedere care trebuie luate. 2. Dacã transportul mãrfurilor periculoase sau poluante necesitã o autorizaţie, expeditorul trebuie sã remitã documentele necesare cel târziu în momentul predãrii mãrfurilor. 3. Dacã desfãşurarea transportului, a descãrcãrii ori a livrãrii mãrfurilor periculoase sau poluante devine imposibilã datoritã absenţei unei autorizaţii administrative, cheltuielile ocazionate de returul mãrfurilor în portul de încãrcare sau într-un loc mai apropiat în care mãrfurile pot fi descãrcate şi livrate sau eliminate sunt în sarcina expeditorului. 4. În caz de pericol imediat pentru persoane, bunuri sau mediul înconjurãtor, transportatorul este în drept sã debarce, sã facã inofensive mãrfurile sau, cu condiţia ca o astfel de mãsurã sã nu fie disproporţionatã faţã de pericolul pe care îl reprezintã, sã le distrugã, chiar dacã, înainte de luarea în primire a acestora, acesta a fost informat sau a luat cunoştinţã prin alte mijloace despre natura pericolului ori despre riscurile de poluare inerente acestor mãrfuri. 5. Transportatorul poate pretinde despãgubirea prejudiciului suferit, dacã este în drept sã ia mãsurile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 de mai sus. ART. 8 Rãspunderea expeditorului 1. Expeditorul rãspunde, chiar dacã nu i se poate imputa nici o vinã, de toate pagubele suferite şi cheltuielile efectuate de transportator sau de transportatorul substituit dacã: a) indicaţiile sau precizãrile prevãzute la art. 6 paragraful 2 sau la art. 7 paragraful 1 lipsesc, sunt inexacte sau incomplete; b) mãrfurile periculoase sau poluante nu sunt marcate ori etichetate conform reglementãrii internaţionale sau naţionale aplicabile ori, în absenţa unor astfel de reglementãri, conform regulilor şi uzanţelor general recunoscute în navigaţia interioarã; c) documentele de însoţire necesare lipsesc, sunt inexacte sau incomplete. Transportatorul nu poate invoca rãspunderea expeditorului dacã se demonstreazã cã vina este imputabilã lui însuşi, prepuşilor sau mandatarilor sãi. 2. Expeditorul rãspunde pentru actele şi omisiunile persoanelor la care a recurs pentru a aduce la îndeplinire sarcinile şi obligaţiile prevãzute la art. 6 şi 7, ca şi când ar fi propriile sale acte şi omisiuni, atât timp cât aceste persoane acţioneazã în exerciţiul funcţiunii. ART. 9 Rezilierea contractului de transport de cãtre transportator 1. Transportatorul poate rezilia contractul de transport dacã expeditorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevãzute la art. 6 paragraful 2 sau la art. 7 paragrafele 1 şi 2. 2. Transportatorul, dacã uzeazã de dreptul sãu de reziliere, poate debarca mãrfurile pe cheltuiala expeditorului şi poate pretinde la alegere plata urmãtoarelor sume: a) o treime din navlul convenit; sau b) în plus faţã de eventualele taxe de stalie, o indemnizaţie egalã cu nivelul cheltuielilor angajate şi al prejudiciului produs, precum şi, dacã voiajul a început, un navlu proporţional cu partea de voiaj deja efectuatã. ART. 10 Livrarea mãrfurilor 1. În pofida obligaţiei expeditorului prevãzute la art. 6 paragraful 1, destinatarul care, dupã sosirea mãrfurilor la locul de livrare, solicitã livrarea acestora este rãspunzãtor, conform contractului de transport, pentru plata navlului şi a altor creanţe care revin mãrfurilor, precum şi pentru contribuţia sa în caz de avarie comunã. În lipsa unui document de transport sau dacã un astfel de document nu a fost prezentat, destinatarul rãspunde pentru plata navlului convenit cu expeditorul, dacã aceasta corespunde practicii de pe piaţã. 2. Se considerã livrare punerea mãrfurilor la dispoziţia destinatarului, conform contractului de transport sau uzanţelor comerciale respective ori prescripţiilor în vigoare în portul de descãrcare. Predarea mãrfurilor unei autoritãţi sau unui terţ se considerã, de asemenea, livrare.
CAP. III Documente de transport
ART. 11 Naturã şi conţinut 1. Transportatorul trebuie sã întocmeascã pentru fiecare transport de mãrfuri cãruia i se aplicã prezenta convenţie un document de transport; acesta nu va trebui sã întocmeascã un conosament decât la solicitarea expeditorului şi dacã aceasta s-a convenit altfel înainte de încãrcarea mãrfurilor sau înainte de luarea lor în primire în vederea transportului. Absenţa unui document de transport sau faptul cã acesta este incomplet nu afecteazã valabilitatea contractului de transport. 2. Exemplarul original al documentului de transport trebuie sã fie semnat de transportator, de conducãtorul navei sau de o persoanã abilitatã de transportator. Transportatorul poate pretinde ca expeditorul sã contrasemneze originalul sau o copie. Semnãtura aplicatã poate sã fie scrisã de mânã, imprimatã în facsimil, aplicatã prin perforare sau ştampilare, sã se prezinte sub formã de simboluri ori sã fie reprodusã prin orice alt mijloc mecanic sau electronic, dacã legea statului în care este emis documentul de transport nu o interzice. 3. Documentul de transport constituie dovada, pânã la proba contrarie, a încheierii şi a conţinutului contractului de transport, precum şi a luãrii în primire a mãrfurilor de cãtre transportator. Acest document fundamenteazã în mod special prezumţia cã mãrfurile au fost luate în primire în vederea transportului aşa cum sunt descrise în documentul de transport. 4. Dacã documentul de transport este un conosament, numai acesta are valoare doveditoare în relaţiile dintre transportator şi destinatar. Condiţiile prevãzute în contractul de transport rãmân determinante în relaţiile dintre transportator şi expeditor. 5. Documentul de transport conţine, în afarã de denumirea sa, urmãtoarele indicaţii: a) numele, domiciliile, sediile sau locurile de reşedinţã ale transportatorului şi expeditorului; b) destinatarul mãrfurilor; c) numele sau numãrul navei, dacã mãrfurile au fost preluate la bord, sau menţiunea, în documentul de transport, cã mãrfurile au fost luate în primire de transportator, dar nu au fost încã încãrcate la bordul navei; d) portul de încãrcare sau locul de luare în primire şi portul de descãrcare sau locul de livrare; e) specificarea uzualã a tipului de mãrfuri şi ambalajele acestora, precum şi, pentru mãrfurile periculoase sau poluante, specificarea conform prescripţiilor în vigoare sau, în lipsa acestora, specificarea lor generalã; f) dimensiunile, numãrul sau greutatea, precum şi marcajele de identificare a mãrfurilor încãrcate la bord sau luate în primire în vederea transportului; g) dupã caz, indicaţia cã mãrfurile pot sau trebuie sã fie transportate pe punte sau în cale deschise; h) dispoziţiile convenite cu privire la navlu; i) pentru scrisorile de trãsurã, precizarea dacã este vorba de un original sau de o copie; pentru conosament, numãrul de exemplare originale; j) locul şi ziua emiterii. Natura juridicã a unui document de transport în sensul art. 1 paragraful 6 nu este afectatã de lipsa uneia sau a mai multora dintre indicaţiile prevãzute în prezentul paragraf. ART. 12 Înscrierea de rezerve în documentele de transport 1. Transportatorul are dreptul sã înscrie rezerve în documentul de transport: a) cu privire la dimensiunile, numãrul sau greutatea mãrfurilor, dacã are motive sã suspecteze cã indicaţiile expeditorului sunt inexacte ori dacã nu a avut suficiente mijloace pentru a controla aceste indicaţii, în special pentru cã mãrfurile nu au fost numãrate, mãsurate sau cântãrite în prezenţa sa, precum şi pentru cã, fãrã un acord explicit, dimensiunile sau greutãţile au fost stabilite prin determinarea capacitãţii navei; b) cu privire la marcajele de identificare care nu au fost aplicate în mod clar şi durabil pe mãrfurile propriu-zise sau, dacã acestea sunt ambalate, pe recipiente ori pe ambalaje; c) cu privire la starea aparentã a mãrfurilor. 2. În cazul în care transportatorul nu face menţiuni privind starea aparentã a mãrfurilor sau nu exprimã rezerve în aceastã privinţã, se considerã cã a menţionat în documentul de transport cã mãrfurile au fost, aparent, în bunã stare. 3. În cazul în care, conform indicaţiilor care figureazã în documentul de transport, mãrfurile au fost amplasate într-un container sau în cale sigilate de alte persoane decât transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia şi atunci când nici containerul, nici sigiliile nu sunt deteriorate sau rupte pânã în portul de descãrcare ori în locul de livrare, se presupune cã pierderile sau avariile de mãrfuri nu au avut loc în timpul transportului. ART. 13 Conosamentul 1. Exemplarele originale ale unui conosament constituie titluri de valoare emise în numele destinatarului, la ordin sau la purtãtor. 2. La locul de livrare mãrfurile nu sunt livrate decât în schimbul exemplarului original al conosamentului prezentat iniţial; prin urmare, livrarea nu mai poate fi pretinsã prin prezentarea altor exemplare originale. 3. În cazul în care mãrfurile sunt luate în primire de transportator, predarea conosamentului cãtre o persoanã abilitatã de acesta sã primeascã mãrfurile produce aceleaşi efecte ca şi predarea mãrfurilor, în ceea ce priveşte obţinerea drepturilor asupra mãrfurilor. 4. În cazul în care conosamentul a fost transmis unui terţ, inclusiv destinatarului, care a acţionat cu bunã-credinţã bazându-se pe descrierea mãrfurilor existentã în conosament, acestuia nu i se poate opune proba contrarie conform art. 11 paragraful 3 şi art. 12 paragraful 2.
CAP. IV Dreptul de a dispune asupra mãrfurilor
ART. 14 Titularul dreptului de dispoziţie 1. Expeditorul este autorizat sã dispunã de mãrfuri; acesta poate pretinde mai ales ca transportatorul sã nu dea curs transportului de mãrfuri, sã modifice locul de livrare sau sã livreze mãrfurile unui destinatar, altul decât cel indicat în documentul de transport. 2. Dreptul de a dispune de care beneficiazã expeditorul se stinge din momentul în care destinatarul, dupã sosirea mãrfurilor la locul de livrare prevãzut, a cerut livrarea mãrfurilor şi: a) în cazul unui transport în baza unei scrisori de trãsurã, de îndatã ce originalul a fost remis destinatarului; b) în cazul unui transport în baza unui conosament, de îndatã ce expeditorul a remis toate exemplarele originale aflate în posesia sa unei alte persoane. 3. Expeditorul poate, printr-o menţiune corespunzãtoare în scrisoarea de trãsurã, în momentul emiterii acesteia, sã renunţe la dreptul sãu de a dispune asupra mãrfurilor în favoarea destinatarului. ART. 15 Condiţii de exercitare a dreptului de a dispune asupra mãrfurilor Dacã vrea sã îşi exercite dreptul de a dispune, expeditorul sau, în cazul art. 14 paragrafele 2 şi 3, destinatarul trebuie: a) în cazul unui conosament, sã prezinte toate exemplarele originale ale acestuia înainte de sosirea mãrfurilor la locul de livrare prevãzut; b) în cazul unui document de transport, altul decât un conosament, sã prezinte acest document în care trebuie sã se înscrie noile instrucţiuni date transportatorului; c) sã ramburseze transportatorului toate cheltuielile şi sã compenseze toate daunele produse prin ducerea la îndeplinire a instrucţiunilor; d) sã plãteascã, în cazul descãrcãrii mãrfurilor înainte de sosirea la locul de livrare prevãzut, întregul navlu convenit, dacã nu s-a dispus altfel în contractul de transport.
CAP. V Rãspunderea transportatorului
ART. 16 Rãspunderea pentru prejudiciu 1. Transportatorul rãspunde de prejudiciul rezultat din pierderile sau daunele suferite de mãrfuri de la luarea lor în primire în vederea transportului şi pânã la livrare ori rezultând din depãşirea termenului de livrare, cu excepţia cazului în care acesta dovedeşte cã prejudiciul se datoreazã unor circumstanţe pe care un transportator diligent nu le-ar fi putut evita şi ale cãror consecinţe nu le-ar fi putut preîntâmpina. 2. Rãspunderea transportatorului pentru prejudiciul rezultat din cauza pierderilor sau daunelor suferite de mãrfuri, cauzate în perioada dinainte de încãrcarea la bordul navei sau dupã descãrcarea lor, este reglementatã de legislaţia statului care este aplicabilã contractului de transport. ART. 17 Prepuşi şi mandatari 1. Transportatorul rãspunde pentru actele şi omisiunile prepuşilor şi mandatarilor sãi, la care recurge pentru executarea contractului de transport, întocmai ca şi de propriile sale acte şi omisiuni, dacã aceste persoane au acţionat în exerciţiul funcţiunii lor. 2. În cazul în care transportul este efectuat de un transportator substituit, conform art. 4, transportatorul rãspunde în mod egal de actele şi omisiunile transportatorului substituit şi ale prepuşilor şi mandatarilor transportatorului substituit, în mãsura în care aceste persoane au acţionat în exerciţiul funcţiunii lor. 3. În cazul în care s-a înaintat o acţiune împotriva prepuşilor şi mandatarilor transportatorului sau ai transportatorului substituit, aceste persoane pot, dacã fac dovada cã au acţionat în exerciţiul funcţiunii lor, sã se prevaleze de aceleaşi exonerãri şi limitãri de rãspundere de care se poate prevala transportatorul sau transportatorul substituit, în baza prezentei convenţii. 4. Un pilot desemnat de o autoritate şi care nu poate fi ales în mod liber nu este considerat prepus sau mandatar în sensul paragrafului 1. ART. 18 Exonerãri speciale de rãspundere 1. Transportatorul şi transportatorul substituit sunt exoneraţi de rãspundere atunci când pierderea, daunele sau întârzierea se datoreazã uneia dintre circumstanţele ori situaţiile enumerate mai jos: a) acte sau omisiuni ale expeditorului, ale destinatarului ori ale persoanei abilitate sã dispunã; b) manipularea, încãrcarea, arimarea sau descãrcarea mãrfurilor de cãtre expeditor ori destinatar sau de cãtre terţi care acţioneazã în contul expeditorului ori al destinatarului; c) transportul de mãrfuri pe punte ori în cale deschise, dacã aşa a fost convenit cu expeditorul sau este conform uzanţelor comerciale respective ori dacã este impus prin prescripţiile în vigoare; d) natura mãrfurilor expuse în totalitate sau parţial la pierdere sau avarie, în special prin spargere, ruginã, deteriorare internã, uscare, scurgere, evaporare normalã (în volum sau în greutate) ori prin acţiunea insectelor sau a rozãtoarelor; e) absenţa sau calitatea necorespunzãtoare a ambalajului, dacã mãrfurile, prin natura lor, sunt expuse la pierderi sau la avarii în absenţa ambalajului ori în cazul unui ambalaj necorespunzãtor; f) insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor de identificare a mãrfurilor; g) operaţiuni sau tentative de efectuare de operaţiuni de ajutor ori de salvare pe cãile navigabile; h) transportul animalelor vii, în afara cazului în care transportatorul nu a luat mãsurile sau nu a respectat instrucţiunile convenite în contractul de transport. 2. Dacã, luând în considerare circumstanţele de fapt, o pagubã a putut fi cauzatã de o situaţie sau un risc dintre cele enumerate la paragraful 1 din prezentul articol, se presupune cã aceasta a fost cauzatã de aceastã situaţie sau de acest risc. Aceastã prezumţie dispare dacã victima dovedeşte cã prejudiciul nu rezultã sau nu a rezultat exclusiv din una dintre situaţiile sau riscurile prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol. ART. 19 Calculul despãgubirii 1. În cazul în care transportatorul este rãspunzãtor de pierderea totalã a mãrfurilor, despãgubirea datoratã de acesta este egalã cu valoarea mãrfurilor la locul şi din ziua livrãrii, prevãzute în contractul de transport. Livrarea cãtre o persoanã neîndrituitã este consideratã pierdere. 2. În cazul unei pierderi parţiale sau al deteriorãrii mãrfurilor, transportatorul nu rãspunde decât pânã la concurenţa pierderii din valoare. 3. Valoarea mãrfurilor se determinã conform valorii lor la bursã, iar în lipsa acesteia, conform preţului de piaţã şi, în lipsa amândurora, conform valorii uzuale a mãrfurilor de aceeaşi naturã şi calitate de la locul livrãrii. 4. Pentru mãrfurile care prin natura lor sunt expuse la evaporare pe timpul transportului, transportatorul nu este considerat rãspunzãtor, oricare ar fi durata transportului, decât pentru partea de evaporare care depãşeşte evaporarea normalã (în volum sau în greutate) de transport stabilitã de pãrţile contractante sau, în lipsa acestei înţelegeri, de reglementãrile şi uzanţele în vigoare de la locul de destinaţie. 5. Prevederile prezentului articol nu afecteazã dreptul transportatorului privind navlul prevãzut în contractul de transport sau, în lipsa unor acorduri speciale în aceastã privinţã, de reglementãrile naţionale sau uzanţele aplicabile. ART. 20 Limitele maxime de rãspundere 1. Sub rezerva art. 21 şi a paragrafului 4 din prezentul articol şi oricare ar fi acţiunea declanşatã împotriva lui, transportatorul nu poate fi obligat în nici un caz la plata unei sume mai mari de 666,67 unitãţi de cont pentru fiecare colet sau altã unitate de încãrcare ori douã unitãţi de cont pentru fiecare kilogram din greutatea menţionatã în documentul de transport, a mãrfurilor pierdute sau deteriorate, conform valorii celei mai mari. Dacã coletul sau o altã unitate de încãrcãturã este un container şi dacã în documentul de transport nu se menţioneazã alt colet ori altã unitate de încãrcare puse la un loc în container, suma de 666,7 unitãţi de cont se înlocuieşte cu suma de 1.500 unitãţi de cont pentru container fãrã mãrfurile pe care le conţine şi, în plus, suma de 25.000 unitãţi de cont pentru mãrfurile pe care acesta le conţine. 2. În cazul în care un container, un palet sau orice dispozitiv de transport similar este utilizat pentru a înmagazina mãrfuri, orice colet ori unitate de încãrcare indicatã în documentul de transport ca aflându-se în sau pe acest dispozitiv este considerat un colet sau o altã unitate de încãrcare. În celelalte cazuri, mãrfurile care se aflã în sau pe un astfel de dispozitiv sunt considerate o singurã unitate de încãrcare. Dacã dispozitivul în sine a fost pierdut sau deteriorat, dispozitivul respectiv, în cazul în care nu aparţine transportatorului şi nu este furnizat de cãtre acesta, este considerat o unitate de încãrcare distinctã. 3. În caz de prejudiciu datorat unei întârzieri de livrare, transportatorul nu rãspunde decât pânã la concurenţa valorii navlului. Totuşi, cumulul despãgubirilor datorate în baza paragrafului 1 din prezentul articol şi a primei fraze din prezentul paragraf nu poate depãşi limita care ar fi aplicabilã în baza paragrafului 1 în caz de pierdere totalã a mãrfurilor pentru care este angajatã rãspunderea. 4. Limitele maxime de rãspundere prevãzute la paragraful 1 nu se aplicã: a) în cazul în care natura şi valoarea cea mai ridicatã a mãrfurilor sau a dispozitivelor de transport au fost menţionate explicit în documentul de transport şi dacã transportatorul nu a respins aceste precizãri; sau b) în cazul în care pãrţile au convenit în mod expres asupra unor limite de rãspundere maxime superioare. 5. Valoarea totalã a despãgubirilor datorate pentru acelaşi prejudiciu de cãtre transportator, transportatorul substituit şi prepuşii şi mandatarii acestora nu poate depãşi în total limitele de rãspundere prevãzute în prezentul articol. ART. 21 Decãderea din dreptul de limitare a rãspunderii 1. Transportatorul sau transportatorul substituit nu se poate prevala de exonerãrile şi de limitele de rãspundere prevãzute în prezenta convenţie sau în contractul de transport, dacã se dovedeşte cã a cauzat el însuşi paguba, prin comiterea unui act sau a unei omisiuni, fie cu intenţia de a provoca aceastã pagubã, fie acţionând în mod riscant şi fiind în deplinã cunoştinţã de cauzã cã ar rezulta, probabil, o astfel de pagubã. 2. La fel, prepuşii şi mandatarii care acţioneazã în contul transportatorului sau al transportatorului substituit nu se pot prevala de exonerãrile şi limitele de rãspundere prevãzute în prezenta convenţie sau în contractul de transport, dacã se dovedeşte cã au cauzat paguba în modul descris la paragraful 1. ART. 22 Aplicarea exonerãrilor şi limitelor de rãspundere Exonerãrile şi limitele de rãspundere prevãzute în prezenta convenţie sau în contractul de transport sunt aplicabile pentru orice acţiune privind pierderea, pagubele ori întârzierea la livrarea mãrfurilor care fac obiectul contractului de transport, indiferent dacã acţiunea este fondatã pe rãspunderea delictualã sau contractualã ori pe orice altã bazã.
CAP. VI Termenele de reclamaţii
ART. 23 Notificarea pagubelor 1. Recepţia fãrã rezerve a mãrfurilor de cãtre destinatar constituie o prezumţie cã mãrfurile au fost livrate de transportator în starea şi în cantitatea în care i-au fost predate în vederea transportului. 2. Transportatorul şi destinatarul pot pretinde ca starea şi cantitatea mãrfurilor sã fie constatate în momentul livrãrii în prezenţa celor douã pãrţi. 3. Dacã pierderile sau pagubele mãrfurilor sunt evidente, orice rezervã a destinatarului trebuie formulatã în scris, specificând natura generalã a pagubei, cel mai târziu în momentul livrãrii, cu condiţia ca destinatarul şi transportatorul sã nu fi fãcut constatãri contradictorii cu privire la starea mãrfurilor. 4. Dacã pierderile sau pagubele mãrfurilor nu sunt vizibile, orice rezervã a destinatarului trebuie formulatã în scris, indicând natura generalã a pagubei, cel mai târziu în termen de 7 zile consecutive calculate din momentul livrãrii, persoana lezatã trebuind sã dovedeascã în acest caz cã paguba a fost produsã în timp ce aceste mãrfuri erau în grija transportatorului. 5. Pentru pagubele produse de o întârziere în livrare nu se datoreazã nici o despãgubire, cu excepţia cazului în care destinatarul dovedeşte cã l-a informat pe transportator despre întârziere în termen de 21 de zile urmãtoare livrãrii mãrfurilor şi cã notificarea i-a parvenit transportatorului. ART. 24 Prescrierea 1. Toate acţiunile rezultate dintr-un contract încheiat în temeiul prezentei convenţii se prescriu într-un termen de un an, socotit din ziua în care mãrfurile au fost sau ar fi trebuit sã fie livrate destinatarului. Ziua de începere a termenului de prescripţie nu este cuprinsã în acest termen. 2. Persoana împotriva cãreia s-a formulat o acţiune poate, în orice moment în timpul termenului de prescripţie, sã prelungeascã acest termen printr-o declaraţie adresatã în scris persoanei lezate. Acest termen poate fi prelungit din nou prin una sau mai multe alte declaraţii. 3. Suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie sunt reglementate prin legea statului aplicabilã contractului de transport. Introducerea unui recurs, cu ocazia unei proceduri de repartizare în vederea aplicãrii rãspunderii limitate pentru orice creanţe rezultate ca urmare a unui eveniment care a cauzat pagube, întrerupe prescripţia. 4. O acţiune de recurs a unei persoane considerate rãspunzãtoare, în temeiul prezentei convenţii, poate fi introdusã, chiar şi dupã expirarea termenului de prescripţie prevãzut la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol, dacã a fost declanşatã o procedurã în termen de 90 de zile calculate de la data la care persoana care introduce acţiunea de recurs a dat curs reclamaţiei sau a fost citatã ori dacã a fost declanşatã o procedurã într-un termen mai lung prevãzut de legea statului în care s-a declanşat procedura. 5. Acţiunea prescrisã nu poate fi îndeplinitã sub formã de cerere reconvenţionalã sau de excepţie.
CAP. VII Limitãri ale libertãţii contractuale
ART. 25 Clauze lovite de nulitate 1. Orice stipulare contractualã vizând excluderea ori limitarea sau, sub rezerva dispoziţiilor art. 20 paragraful 4, agravarea rãspunderii, în sensul prezentei convenţii, a transportatorului, transportatorului substituit sau prepuşilor ori mandatarilor lor, inversarea sarcinii dovezii sau reducerea termenelor de reclamaţie şi de prescripţie vizate la art. 23 şi 24 este nulã; este, de asemenea, nulã orice clauzã vizând cedarea cãtre transportator a beneficiilor rezultând din asigurarea mãrfurilor. 2. În pofida dispoziţiilor paragrafului 1 din prezentul articol şi fãrã a aduce prejudicii art. 21, sunt licite clauzele contractuale care stipuleazã cã transportatorul sau transportatorul substituit nu rãspunde pentru prejudiciile cauzate: a) printr-un act sau printr-o omisiune comisã de conducãtorul navei, de pilot sau orice altã persoanã în serviciul navei ori împingãtorului sau remorcherului în timpul conducerii nautice ori al formãrii sau al dizolvãrii unui convoi împins ori a unui convoi remorcat, cu condiţia ca transportatorul sã fi îndeplinit obligaţiile referitoare la echipaj, prevãzute la art. 3 paragraful 3, în condiţiile în care actul sau omisiunea nu rezultã dintr-o intenţie de a provoca pagubã sau dintr-un comportament riscant cu conştiinţa cã o astfel de pagubã se va produce probabil oricum; b) printr-un incendiu sau printr-o explozie la bordul navei, fãrã sã existe posibilitatea de a dovedi cã incendiul sau explozia rezultã din vina transportatorului, transportatorului substituit ori a prepuşilor şi mandatarilor lor sau dintr-o defecţiune a navei; c) prin defecţiuni ale navei sau ale unei nave închiriate ori navlosite, anterioare voiajului, dacã dovedeşte cã aceste defecţiuni nu au putut fi descoperite înainte de începerea voiajului, cu toatã diligenţa doveditã.
CAP. VIII Dispoziţii auxiliare
ART. 26 Avarii comune Prezenta convenţie nu afecteazã aplicarea dispoziţiilor contractului de transport sau de drept intern referitoare la calculul valorii pagubelor şi a contribuţiilor obligatorii în cazul unei avarii comune. ART. 27 Alte dispoziţii aplicabile şi pagube nucleare 1. Prezenta convenţie nu afecteazã drepturile şi obligaţiile transportatorului rezultate din convenţii internaţionale sau din dispoziţii de drept intern referitoare la limitarea de rãspundere a proprietarilor de nave sau vase. 2. Transportatorul este eliberat de rãspundere în baza prezentei convenţii, pe motivul unei pagube produse printr-un accident nuclear, dacã exploatatorul unei instalaţii nucleare sau o altã persoanã autorizatã rãspunde de aceastã pagubã în baza legilor şi regulamentelor unui stat, care guverneazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare. ART. 28 Unitate de cont Unitatea de cont prevãzutã la art. 20 din prezenta convenţie este dreptul special de tragere fixat de Fondul Monetar Internaţional. Valorile menţionate la art. 20 vor fi convertite în moneda naţionalã a unui stat conform valorii acestei monede la data deciziei sau la o datã convenitã de pãrţi. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat parte se calculeazã conform metodei de evaluare aplicate efectiv de Fondul Monetar Internaţional la data respectivã pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii. ART. 29 Dispoziţii naţionale suplimentare 1. În absenţa unor dispoziţii din prezenta convenţie, contractul de transport este guvernat de legea statului ales de pãrţi. 2. În lipsa alegerii, dreptul aplicabil este acela al statului cu care contractul de transport prezintã legãturile cele mai strânse. 3. Se presupune cã contractul de transport prezintã legãturile cele mai strânse cu statul în care se aflã sediul principal al transportatorului în momentul încheierii contractului, dacã portul de încãrcare sau locul de luare în primire ori portul de descãrcare sau locul de livrare ori sediul principal al expeditorului se gãseşte, de asemenea, în acel stat. Dacã sediul principal al transportatorului nu se aflã pe uscat şi acesta a încheiat contractul de transport la bordul navei sale, se presupune cã contractul prezintã legãturile cele mai strânse cu statul în care nava este înregistratã sau al cãrui pavilion îl arboreazã, dacã portul de încãrcare sau locul de luare în primire ori portul de descãrcare sau locul de livrare ori sediul principal al expeditorului se aflã, de asemenea, în statul respectiv. 4. Dreptul statului în care se gãsesc mãrfurile guverneazã garanţia realã de care beneficiazã transportatorul pentru creanţele prevãzute la art. 10 paragraful 1.
CAP. IX Declaraţii referitoare la domeniul de aplicare
ART. 30 Transporturi pe anumite cãi navigabile 1. Orice stat poate, în momentul semnãrii prezentei convenţii, al ratificãrii, al acceptãrii, al aprobãrii sale sau al aderãrii la aceasta, sã declare cã nu va aplica prezenta convenţie la contractele referitoare la transporturi al cãror parcurs împrumutã anumite cãi navigabile situate pe teritoriul sãu, nesupuse unui regim internaţional referitor la navigaţie şi care nu constituie legãturã între astfel de cãi navigabile internaţionale. Totuşi, o astfel de declaraţie nu poate menţiona totalitatea cãilor navigabile principale ale statului respectiv. 2. Dacã contractul de transport are ca obiect transportul mãrfurilor fãrã transbordare, efectuat atât pe cãi navigabile nemenţionate în declaraţia prevãzutã la paragraful 1 din prezentul articol, cât şi pe cãile navigabile menţionate în aceastã declaraţie, prezenta convenţie este de asemenea aplicabilã acestui contract, cu excepţia cazului în care distanţa de parcurs pe aceste din urmã cãi este cea mai lungã. 3. Dacã s-a dat o declaraţie în conformitate cu paragraful 1 din prezentul articol, orice alt stat contractant poate sã declare cã nici el nu va aplica dispoziţiile prezentei convenţii la contractele prevãzute în aceastã declaraţie. Declaraţia fãcutã conform prezentului paragraf va avea efect din momentul intrãrii în vigoare a convenţiei pentru statul care a dat o declaraţie în conformitate cu paragraful 1, dar cel mai devreme în momentul intrãrii în vigoare a convenţiei pentru statul care a dat o declaraţie în conformitate cu prezentul paragraf. 4. Declaraţiile prevãzute la paragrafele 1 şi 3 din prezentul articol pot fi retrase, în totalitate sau parţial, în orice moment, printr-o notificare în acest scop cãtre depozitar, indicând data la care rezerva va înceta sã aibã efect. Retragerea acestor declaraţii nu are efect asupra contractelor deja încheiate. ART. 31 Transporturi naţionale sau gratuite Orice stat poate, în momentul semnãrii prezentei convenţii, al ratificãrii, al acceptãrii, al aprobãrii, al aderãrii la aceasta sau oricând dupã aceasta, sã declare cã va aplica şi el prezenta convenţie: a) contractelor de transport conform cãrora portul de încãrcare sau locul de luare în primire şi portul de descãrcare sau locul de livrare sunt situate pe teritoriul sãu; b) prin derogare de la art. 1 paragraful 1, unor transporturi gratuite. ART. 32 Reglementãri regionale referitoare la rãspundere 1. În momentul semnãrii prezentei convenţii, al ratificãrii, al acceptãrii, al aprobãrii, al aderãrii la aceasta sau oricând dupã aceasta, orice stat poate sã declare cã, pentru transporturile de mãrfuri efectuate între porturi de încãrcare sau locuri de luare în primire şi porturi de descãrcare sau locuri de livrare situate fie amândouã pe propriul sãu teritoriu, fie pe teritoriul sãu şi pe teritoriul unui stat care a dat aceeaşi declaraţie, transportatorul nu rãspunde pentru prejudiciile cauzate de un act sau de o omisiune comisã de cãtre conducãtorul navei, de cãtre pilot sau orice altã persoanã din serviciul navei ori al unui împingãtor sau remorcher, în cazul conducerii nautice sau al formãrii ori al dizolvãrii unui convoi împins sau remorcat, cu condiţia ca transportatorul sã fi îndeplinit obligaţiile referitoare la echipaj, prevãzute la art. 3 paragraful 3, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea rezultã dintr-o intenţie de a provoca paguba sau dintr-un comportament riscant şi cu conştiinţa cã o astfel de pagubã se va produce, probabil, oricum. 2. Reglementarea referitoare la rãspundere, prevãzutã la paragraful 1, intrã în vigoare între douã state contractante în momentul intrãrii în vigoare a prezentei convenţii în al doilea stat care a dat aceeaşi declaraţie. Dacã un stat dã aceastã declaraţie dupã ce prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru el, reglementarea referitoare la rãspundere, prevãzutã la paragraful 1, intrã în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unui termen de 3 luni calculat de la data notificãrii declaraţiei cãtre depozitar. Reglementarea referitoare la rãspundere este aplicabilã numai contractelor de transport semnate dupã intrarea sa în vigoare. 3. O declaraţie datã conform paragrafului 1 poate fi retrasã oricând printr-o notificare cãtre depozitar. În caz de retragere, reglementarea referitoare la rãspundere, prevãzutã la paragraful 1, va înceta a mai avea efect în prima zi a lunii ce urmeazã notificãrii sau într-un moment ulterior indicat în notificare. Retragerea nu se aplicã contractelor de transport semnate înainte ca reglementarea referitoare la rãspundere sã-şi fi încetat efectul.
CAP. X Dispoziţii finale
ART. 33 Semnare, ratificare, acceptare, aprobare, aderare 1. Prezenta convenţie este deschisã timp de un an semnãrii de cãtre toate statele, la sediul depozitarului. Termenul de semnare începe la data la care depozitarul constatã cã toate textele autentice ale prezentei convenţii sunt disponibile. 2. Statele pot deveni pãrţi la prezenta convenţie: a) semnând-o fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; b) semnând-o sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii ulterioare, apoi ratificând-o, acceptând-o sau aprobând-o; c) aderând la aceasta dupã data limitã de semnare. 3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la depozitar. ART. 34 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie intrã în vigoare în prima zi din luna urmãtoare expirãrii unui termen de 3 luni calculat de la data la care 5 state au semnat prezenta convenţie fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii sau şi-au depus la depozitar instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 2. Pentru statul care va semna prezenta convenţie fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii ori va depune la depozitar instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, aceasta intrã în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de 3 luni de la data semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii ori a depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. ART. 35 Denunţare 1. Prezenta convenţie poate fi denunţatã de cãtre un stat parte la expirarea termenului de un an, socotit de la data la care aceasta a intrat în vigoare pentru statul respectiv. 2. Notificarea denunţãrii se depune la depozitar. 3. Denunţarea îşi va produce efectul în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de un an începând de la data depunerii notificãrii de denunţare sau dupã un termen mai lung menţionat în notificarea denunţãrii. ART. 36 Revizuire şi amendare La cererea a cel puţin o treime din numãrul statelor contractante ale prezentei convenţii, depozitarul convoacã o conferinţã a statelor contractante având ca obiect revizuirea sau amendarea prezentei convenţii. ART. 37 Revizuirea sumelor limitelor şi a unitãţii de cont 1. În pofida dispoziţiilor art. 36, în cazul în care se propune revizuirea sumelor fixate la art. 20 paragraful 1 sau înlocuirea unitãţii definite la art. 28 cu altã unitate, depozitarul, la cererea cel puţin a unei pãtrimi din numãrul statelor pãrţi la prezenta convenţie, înainteazã propunerea tuturor membrilor Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite, Comisiei Centrale pentru Navigaţia pe Rin şi Comisiei Dunãrii, precum şi tuturor statelor contractante şi convoacã o conferinţã având ca unic obiect revizuirea sumelor stabilite la art. 20 paragraful 1 sau înlocuirea unitãţii definite la art. 28 cu o altã unitate. 2. Conferinţa este convocatã cel mai devreme dupã un termen de 6 luni începând de la data transmiterii propunerii. 3. Toate statele contractante ale prezentei convenţii au dreptul sã participe la conferinţã, indiferent dacã sunt sau nu sunt membre ale organizaţiilor menţionate la paragraful 1. 4. Amendamentele sunt adoptate cu o majoritate de douã treimi din numãrul statelor contractante ale prezentei convenţii, reprezentate la conferinţã şi participante la vot, sub rezerva ca cel puţin jumãtate din numãrul statelor contractante ale prezentei convenţii sã fie reprezentate la vot. 5. În decursul consultaţiilor referitoare la amendarea sumelor stabilite la art. 20 paragraful 1, conferinţa ţine cont de învãţãmintele trase din evenimentele care au produs pagube şi mai ales de amploarea pagubelor astfel produse, de modificãrile valorii monetare şi de incidenţa amendamentului avut în vedere asupra cheltuielilor de asigurare. 6. a) Modificarea sumelor în conformitate cu prezentul articol poate interveni cel mai devreme dupã un termen de 5 ani calculat din ziua deschiderii pentru semnare a prezentei convenţii şi cel mai devreme dupã un termen de 5 ani calculat din ziua intrãrii în vigoare a unei modificãri intervenite anterior conform prezentului articol. b) O sumã nu poate fi mãritã astfel încât sã depãşeascã suma corespunzãtoare limitelor maxime de rãspundere stabilite prin prezenta convenţie, majorate cu 6% pe an, calculate conform principiului dobânzilor compuse, cu începere din ziua deschiderii prezentei convenţii pentru semnare. c) O sumã nu poate fi mãritã astfel încât sã depãşeascã suma corespunzãtoare triplului limitelor maxime de rãspundere stabilite de prezenta convenţie. 7. Depozitarul notificã tuturor statelor contractante orice amendament adoptat conform paragrafului 4. Amendamentul este considerat acceptat dupã un termen de 18 luni de la ziua notificãrii, cu condiţia ca pe parcursul acestui termen cel puţin o pãtrime din numãrul statelor care erau state contractante în momentul deciziei referitoare la amendament sã îl fi informat pe depozitar cã nu acceptã amendamentul respectiv; în acest caz, amendamentul este respins şi nu intrã în vigoare. 8. Un amendament considerat acceptat conform paragrafului 7 intrã în vigoare la 18 luni de la acceptarea sa. 9. Toate statele contractante sunt obligate la amendament, cu condiţia ca ele sã nu denunţe prezenta convenţie conform art. 35, şi cel mai târziu cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Denunţarea îşi produce efectele la intrarea în vigoare a amendamentului. 10. Dacã un amendament a fost adoptat, dar termenul de 18 luni prevãzut pentru acceptare nu s-a scurs, un stat care devine stat contractant în cursul acestui termen se obligã la amendament dacã acesta intrã în vigoare. Un stat care devine stat contractant dupã acest termen este obligat la un amendament acceptat conform paragrafului 7. În cazurile citate în prezentul paragraf, un stat este obligat la un amendament de la intrarea sa în vigoare sau din momentul în care prezenta convenţie intrã în vigoare pentru acest stat, dacã aceasta intervine ulterior. ART. 38 Depozitar 1. Prezenta convenţie va fi depusã la Guvernul Republicii Ungaria. 2. Depozitarul: a) va comunica tuturor statelor care au participat la Conferinţa diplomaticã de adoptare a Convenţiei de la Budapesta privind contractul de transport de mãrfuri în navigaţia interioarã prezenta convenţie, în versiunea lingvisticã oficialã care nu era încã disponibilã în timpul conferinţei, în vederea verificãrii acesteia; b) va informa toate statele prevãzute la lit. a) despre toate propunerile de amendare a textului comunicat conform lit. a); c) va constata data la care toate versiunile lingvistice oficiale ale prezentei convenţii au fost puse în conformitate şi urmeazã a fi considerate autentice; d) va comunica tuturor statelor prevãzute la lit. a) data constatatã conform lit. c); e) va remite tuturor statelor care au fost invitate la Conferinţa diplomaticã de adoptare a Convenţiei de la Budapesta privind contractul de transport de mãrfuri în navigaţia interioarã şi celor care au semnat prezenta convenţie sau care au aderat la aceasta copii certificate conforme prezentei convenţii; f) informeazã toate statele care au semnat prezenta convenţie sau au aderat la aceasta; (i) cu privire la orice semnãturã nouã, orice notificare, precum şi orice declaraţie, cu indicarea datei semnãrii, a notificãrii sau a declaraţiei; (ii) cu privire la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii; (iii) cu privire la orice denunţare a prezentei convenţii, cu indicarea datei la care aceasta îşi produce efectul; (iv) cu privire la orice amendament decis conform art. 36 şi 37 din prezenta convenţie, cu indicarea datei intrãrii în vigoare. (v) cu privire la orice comunicare solicitatã printr-o dispoziţie a prezentei convenţii. 3. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii depozitarul transmite secretarului Naţiunilor Unite o copie certificatã conformã a prezentei convenţii, în vederea înregistrãrii şi publicãrii în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite. Întocmitã la Budapesta la 22 iunie 2001, într-un exemplar original ale cãrui texte în limbile germanã, englezã, francezã, olandezã şi rusã sunt în mod egal autentice. Drept care, plenipotenţiarii subsemnaţi, autorizaţi corespunzãtor în acest scop de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
