Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 22 iulie 1997 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Belarus pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 29 mai 1998
Guvernul României şi Guvernul Republicii Belarus,
dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele unui stat contractant sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cãrora se aplica prezenta convenţie, sunt, în particular:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende; şi
(vi) impozitul pe proprietatea imobiliarã, denumite în continuare impozit roman);
b) În cazul Republicii Belarus:
(i) impozitul pe veniturile şi profiturile persoanelor juridice;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe proprietatea imobiliarã; şi
(iv) impozitul pe teren, (denumite în continuare impozit belarus).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
5. Penalitãţile stabilite în sarcina contribuabilului, din cauza unei fraude fiscale ori a unei încãlcãri a legislaţiei fiscale, sau dobânzile stabilite pentru plata cu întârziere a impozitelor nu vor fi considerate ca impozite în sensul prezentei convenţii.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Belarus, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
c) termenul Belarus înseamnã Republica Belarus şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul asupra cãruia Republica Belarus exercita, în concordanta cu legislaţia din Belarus şi cu dreptul internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o entitate separatã în scopul impunerii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoana fizica având cetãţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoana juridicã, societate de persoane sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de un rezident al unui stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în România, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în Belarus, Comitetul de Stat pentru Impozite sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Totuşi aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impunerii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau din capital, situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului a cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana nu este naţional al nici unuia dintre statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în conformitate cu legislaţia cãruia este creata.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau de instalare ori activitãţile de supraveghere, inclusiv asistenta tehnica în legatura cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 12 luni; şi
h) un depozit sau un loc similar, folosit pentru livrãri de bunuri în vederea obţinerii de venituri.
3. Expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vânzarea de mostre de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, în decurs de 15 zile de la închiderea targului sau a expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri care rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoana, alta decât un agent cu statut independent, cãreia i se aplica prevederile paragrafului 5, acţioneazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit, într-un stat contractant, autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le desfãşoarã pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 3, care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.
5. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant ori care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare, inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere, pot fi impuse în statul contractant în care aceste proprietãţi sunt situate.
2. Expresia proprietãţii imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi în exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se explica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitatea de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, totuşi, sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa concorde cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
2. În sensul prezentului articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional includ, de asemenea:
a) veniturile din închirierea ca nava nudã a vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere; şi
b) profiturile din folosirea, întreţinerea sau închirierea containerelor (inclusiv a trailerelor pentru transportul containerelor), utilizate pentru transportul bunurilor sau mãrfurilor, când asemenea închiriere sau folosire, întreţinere sau închiriere, dupã caz, este legatã de exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi,
fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi similare, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sunt plãtite, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime, sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacã sunt plãtite pentru creanţele guvernului celuilalt stat contractant, ale bãncii sale naţionale (centrale) sau ale oricãrei alte bãnci sau instituţii autorizate sa acorde, sa garanteze sau sa asigure credite în numele guvernului celuilalt stat.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau din titluri de creanta, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanta. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractat atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice fel, primite pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare utilizate pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta ori procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevenţe se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din strãinãtate proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietãţi.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din înstrãinarea proprietãţii ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional, sau a proprietãţilor ţinând de exploatarea acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
4. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant, în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, venitul poate fi impus în celãlalt stat, dar numai acea parte care poate fi atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
3. În sensul prezentei convenţii, termenul baza fixa înseamnã un loc fix, cum ar fi un birou sau o camera, prin care activitatea unei persoane fizice, care exercita profesii independente, este desfasurata în întregime sau în parte.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariala este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau pe o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariala exercitatã la bordul unei nave, unui vapor, unei aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau sportiv, din activitãţile sale personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Când veniturile obţinute din activitãţile personale, desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile desfãşurate în cadrul cooperãrii în domeniul culturii şi sportului, în baza unor acorduri convenite între cele doua state contractante, sunt scutite reciproc de impozit, numai dacã asemenea activitãţi sunt finanţate de guvernul unui stat contractant şi nu sunt exercitate în scopul obţinerii de profituri.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, sumele primite de o persoana fizica rezidenţã a unui stat contractant din asigurãrile sociale de stat ale celuilalt stat contractant vor fi impozabile numai în acel celãlalt stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unitãţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica, care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, a unui colegiu, a unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare, nonprofit, care este recunoscuta de guvernul acelui celãlalt stat contractant, este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta sau în ambele scopuri, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã în legatura cu predarea sau cu cercetarea realizatã.
2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica numai dacã persoana fizica este trimisa de însuşi statul contractant sau de una dintre instituţiile sale autorizate.
3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplica venitului obţinut din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student sau un practicant, care este sau a fost imediat venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale, nu vor fi impuse în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse din acel celãlalt stat contractant.
ART. 22
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care aceste proprietãţi sunt situate.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi care fac parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietãţi aparţinând unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în baza fixa.
3. Capitalul constituit din nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional, şi proprietãţile ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
4. Toate celelalte elemente de capital au unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 23
Alte venituri
Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în statul contractant din care provin astfel de venituri.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau elemente de venit, la care se face referire în art. 10-12, sau profituri, câştiguri ori deţine capital, care, potrivit legislaţiei din Belarus şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Belarus, România va recunoaşte un credit fiscal fata de impozitul sau pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, într-o suma egala cu impozitul plãtit în Belarus.
Totuşi suma creditului nu va depãşi suma impozitului roman pe acele venituri, elemente de venit, profituri ori câştiguri sau pe capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale şi cu reglementãrile din România.
2. În cazul unui rezident al Belarus, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Când un rezident al Belarus realizeazã venituri sau deţine capital, care, potrivit prevederilor prezentei convenţii, poate fi impus în România, Belarus va recunoaşte:
a) o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident într-o suma egala cu impozitul pe venitul plãtit în România;
b) o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident într-o suma egala cu impozitul pe capitalul plãtit în România.
Totuşi aceasta deducere nu va depãşi, în nici un caz, acea parte a impozitului pe venitul sau pe capitalul din Belarus, calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibil, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în România.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, aceasta prevedere se va aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menţionat, nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a mãsurii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, este necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb de opinii poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative), însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã ce statele contractante îşi vor notifica reciproc ca au fost îndeplinite toate procedurile interne necesare.
2. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri la care se face referire la paragraful 1 al prezentului articol şi prevederile acestei convenţii se vor aplica:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite, pentru impozitele stabilite pentru orice an fiscal începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
3. În relaţiile reciproce dintre România şi Belarus, aplicarea Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi capitalul persoanelor fizice, semnatã la Miskolc la 27 mai 1977, şi a Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnatã la Ulan-Bator la 19 mai 1978, va inceta sa aibã efect începând cu data aplicãrii prezentei convenţii.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioada nedeterminatã. Fiecare dintre statele contractante poate denunta convenţia, pe canale diplomatice, printr-o nota de denunţare scrisã, pana în a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite, pentru impozitele stabilite pentru orice an fiscal începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã în dublu exemplar la Bucureşti, la 22 iulie 1997, în limbile romana, belarusa şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Mircea Ciumara,
ministru de stat, ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Belarus,
Nicolai Nicolaevici Demciuk,
preşedintele Comitetului de Stat
pentru Impozite
PROTOCOL
La data semnãrii prezentei convenţii între Guvernul României şi Guvernul Republicii Belarus pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatarii au convenit ca urmãtoarele prevederi sa facã parte integrantã din convenţie:
1. În sensul prezentei convenţii, termenul unitãţi administrativ-teritoriale se referã şi se aplica numai pentru România.
Termenul autoritãţi locale se referã şi se aplica numai pentru Belarus.
2. În sensul prezentei convenţii, termenul capital, în cazul Belarus, înseamnã proprietate.
3. La articolul 6:
"Se înţelege ca atâta timp cat în legislaţia Belarus nu se va introduce schimbãrile necesare, termenul proprietate imobiliarã, astfel cum este definit în paragraful 2 al art. 6 al prezentei convenţii, va fi aplicat de cãtre Belarus numai pentru acea parte care este reglementatã în legislaţia sa."
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezentul protocol.
Întocmit în dublu exemplar la Bucureşti, la 22 iulie 1997, în limbile romana, belarusa şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Mircea Ciumara,
ministru de stat, ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Belarus,
Nicolai Nicolaevici Demciuk,
preşedintele Comitetului de Stat
pentru Impozite
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
