Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 22 decembrie 1976 intre Republica Socialista Romania si Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 104 din 16 noiembrie 1978
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Suediei,
dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi avere stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autoritãţilor locale ale acestora, indiferent de modul cum sînt percepute.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.
3. Impozitele existente care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
1 - impozitul pe veniturile din salarii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare;
2 - impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;
3 - impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite în Republica Socialistã România, cu participare romana şi strãinã;
4 - impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi, altele decît cele de stat;
5 - impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri;
6 - impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole; şi
7 - plãţile fãcute de întreprinderile de stat, din beneficii, la bugetul de stat;
(mai jos denumite impozit roman);
b) în ceea ce priveşte Suedia:
1 - impozitul de stat pe venit (den statliga inkomskatten), inclusiv impozitul marinarilor (sjomansskatten) şi impozitul special reţinut asupra dividendelor (kupongskatten);
2 - impozitul asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţilor (ersattningsskatten) şi impozitul asupra distribuirilor legate de reducerea capitalului în acţiuni sau de lichidarea unei societãţi (utskiftningsskatten);
3 - impozitul asupra celor care dau spectacole publice (bevillningsavgiften for vissa offentliga forestallngar);
4 - impozitul comunal pe venit (kommunalskatten); şi
5 - impozitul de stat asupra capitalului (den statliga formogenhetsskatten);
(mai jos denumite impozit suedez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã care se vor adauga, dupã data semnãrii prezentei convenţii, impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri substanţiale aduse legislatiilor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine situate în afarã apelor teritoriale asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale a unor astfel de arii;
b) termenul Suedia înseamnã Regatul Suediei şi include orice întindere în afarã apelor teritoriale ale Suediei înãuntrul cãreia, dupã legislaţia Suediei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Suedia poate exercita drepturile sale cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale aflate pe fundul marii sau în subsolul acestuia;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica România sau Suedia, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau oricare entitate consideratã ca persoana juridicã din punct de vedere fiscal;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta indica:
- în cazul României, ministrul finanţelor sau delegatul sau;
- în cazul Suediei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau împuternicit;
h) termenul nationali înseamnã toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat de cãtre o nava, aeronava, vehicul feroviar sau rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant. orice expresie care nu este altfel definitã va avea, dacã contextul nu cere altfel înţelesul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant privitor la impozitele fãcînd obiectul convenţiei.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Aceasta expresie însã nu cuprinde nici o persoana care este supusã impunerii în acel stat contractant numai pentru ca obţine venituri din surse situate în acel stat sau din capital situat în acel stat.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã în ambele state contractante, atunci acest caz se va rezolva conform regulilor urmãtoare:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de cîte o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a acelui stat contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana îşi are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul din statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a acelui stat contractant în care îşi are şederea obişnuitã;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o deţine;
d) dacã aceasta persoana deţine cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu deţine cetãţenia nici unuia din ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.
3. Cînd, conform prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de activitate în care întreprinderea îşi exercita activitatea, în total sau în parte.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina:
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) un şantier de construcţie sau montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Expresia sediu permanent se va considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii, ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) vînzarea produselor sau a mãrfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare, dupã închiderea acelui tirg sau expoziţii;
e) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
f) întreţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - se va considera ca este un sediu permanent în primul stat contractant, dacã dispune de puteri pe care le exercita în mod obişnuit în acel stat care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta desfãşoarã afaceri în acel celãlalt stat prin intermediul unui curtier (broker), a unui agent comisionar sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, dacã aceste persoane acţioneazã în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care desfãşoarã afaceri în acel celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Venitul provenind din bunuri imobile poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile se va defini în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant se vor impune numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea desfãşoarã afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat.
Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se va atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã desfasurind activitate identicã sau analoagã în condiţii identice sau analoage şi tratind în deplina independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor scãdea cheltuielile fãcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent dacã s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte. Nici o prevedere din acest paragraf nu va justifica însã scãderea de cheltuieli care nu ar fi deductibile dacã sediul permanent ar fi fost o întreprindere separatã.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartiţii a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant de a determina beneficiile impozabile printr-o asemenea repartiţie, în mãsura în care poate fi uzual; metoda repartiţiei adoptate trebuie, în orice caz, sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent vor determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective al unei întreprinderi care face transporturi navale în trafic internaţional se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacã nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident armatorul.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica şi beneficiilor obţinute de cãtre consortiul de transporturi aeriene Scandinavian Airlines System (SAS), dar numai acelei pãrţi din beneficiu care revine acţiunilor din consortiu care aparţin societãţii A.B. Aerotransport (ABA), partenerul suedez în Scandinavian Airlines System (SAS).
4. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzãtor beneficiilor obţinute din participãrile întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia din întreprinderi dacã nu ar fi fost acele condiţii, dar, datoritã acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societãţii cu privire la beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica venituri provenind din acţiuni, acţiuni de folosinta sau drepturi de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator, precum şi venituri din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a României, unei societãţi rezidente a Suediei, vor fi scutite de impozit în Suedia în mãsura în care dividendele ar fi fost scutite în conformitate cu legislaţia suedeza, dacã ambele societãţi ar fi fost societãţi suedeze.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
6. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acelui celãlalt stat, sau sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma dobinzilor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare al acestei limitãri.
3. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din efecte publice, din titluri de credit sau obligaţiuni, indiferent dacã sînt sau nu garantate ipotecar, indiferent dacã dau sau nu dreptul de participare la beneficii, şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri pe care legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile le asimileazã veniturilor din sume împrumutate.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care este legatã efectiv creanta de la care provin dobinzile. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.
5. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plãteşte dobinzile, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractantã creanta asupra cãreia se plãtesc dobinzile şi care dobinzi sînt suportate de sediul permanent respectiv, atunci astfel de dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã unor relaţii speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma pe care plãtitorul şi primitorul ar fi convenit-o în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant tinindu-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Cu toate acestea, astfel de comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma comisioanelor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul comisioane, asa cum este folosit în acest articol, înseamnã o plata facuta unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã primitorii comisioanelor, fiind rezidenţi ai unui stat contractant, au în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea care genereazã comisioanele. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana care are de plãtit comisioanele, indiferent dacã este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activitãţile pentru care este facuta plata şi aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii aceştia şi vreo alta persoana, suma comisioanelor plãtite, ţinînd seama de activitãţile pentru care se plãtesc, depãşeşte suma pe care ar fi convenit-o plãtitorul şi primitorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma redevenţelor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice natura primite ca o compensaţie pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau televiziune, a oricãrui brevet, marca de fabrica sau alta proprietate ori drepturi asemãnãtoare, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii cu privire la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevenţe. În asemenea caz se vor aplica dispoziţiile art. 7.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a contractat obligaţia de a plati redevenţele şi care sediu permanent suporta aceste redevenţe, atunci astfel de redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau dintre ambii şi alta persoana, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de folosirea, concesionarea folosirii sau informaţia pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte suma pe care ar fi convenit-o plãtitorul şi primitorul în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, precum şi cistigurile din înstrãinarea acţiunilor sau a altor drepturi ale unei societãţi ale carei active de baza constau în bunuri imobile pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate astfel de bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii unei profesiuni libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau împreunã cu intreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile de felul celor menţionate la paragraful 3 art. 24 se vor impune numai în statul contractant în care astfel de bunuri mobile stat impozabile conform menţionatului articol.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, vor fi impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
4. Prevederile paragrafului 3 al prezentului articol nu vor afecta dreptul nici unuia din statele contractante de a percepe, în conformitate cu propria sa legislaţie, un impozit asupra cistigurilor obţinute din înstrãinarea acţiunilor unei societãţi rezidente a unui stat contractant de cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat a fost rezidenţã a primului stat contractant menţionat, într-o perioada de cinci ani precedind înstrãinarea.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Venitul obţinut de cãtre un rezident al unui stat contractant din servicii profesionale sau alte activitãţi independente cu un caracter analog vor fi impozabile numai în acel stat, dacã rezidentul nu are în celãlalt stat contractant o baza fixa la dispoziţia sa în mod obişnuit sau este prezent în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţii sale, o perioada sau perioade care în total depãşesc 183 de zile în anul fiscal. Dacã dispune de o astfel de baza fixa sau dacã şederea în acest celãlalt stat contractant depãşeşte perioada sus-menţionatã, venitul poate fi impus în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acesta este atribuibil acelei baze fixe sau unei atare sederi.
2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, dacã activitatea nu este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia obţinutã de acolo este impozabilã în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţia obţinutã de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant va fi impozabilã numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) primitorul este prezent în celãlalt stat o perioada sau perioade care insumate nu depãşesc 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
b) remuneraţia este plãtitã de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat;
c) remuneraţia nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru munca salariata prestatã la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional, poate fi impusa în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii. Cînd un rezident al Suediei obţine remuneraţie pentru munca salariata prestatã la bordul unei aeronave exploatatã în trafic internaţional de cãtre consortiul de transport aerian Scandinavian Airlines System (SAS), astfel de remuneraţie va fi impozabilã numai în Suedia.
ART. 17
Onorariile directorilor
Onorariile directorilor şi alte plati similare obţinute de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd venitul în legatura cu activitãţile personale ale unui astfel de artist sau sportiv nu revine acestuia, ci altei persoane, contrar prevederilor art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sînt desfãşurate activitãţile artistului sau sportivului.
3. Venitul obţinut din activitãţi desfãşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante va fi scutit de impozit în statul contractant în care sînt exercitate aceste activitãţi.
ART. 19
Pensii şi plati în cadrul unui sistem public de asigurãri sociale
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Contrar prevederilor paragrafului 1, plãţile fãcute în cadrul unui sistem public de asigurãri sociale al unui stat contractant pot fi impuse în acel stat.
3. Anuitatile şi alte plati periodice similare fãcute unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 20
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie, plãtitã de un stat contractant, o subdiviziune administrativã sau de o autoritate localã din acel stat oricãrei persoane fizice în legatura cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate localã din acesta se vor impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
(i) este cetãţean al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune administrativã sau o autoritate localã din acesta, oricãrei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate localã din acesta va fi impozabilã numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã primitorul este cetãţean şi rezident al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiei şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în legatura cu orice activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o subdiviziune administrativã sau o autoritate localã din acesta.
ART. 21
Profesori
1. Un profesor universitar sau de alt grad care vine într-un stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte doi ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetãri la o universitate, liceu, şcoala sau alta instituţie de învãţãmînt din acel stat contractant, şi care este sau a fost, imediat anterior venirii, rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat, asupra oricãrei remuneraţii pentru atare predare sau cercetare pentru care este supus impozitului în celãlalt stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetãri, dacã astfel de cercetãri nu sînt întreprinse în interes public, ci în interesul privat al unei sau al unor persoane.
ART. 22
Studenţi şi stagiari
1. Un student, un practicant sau un stagiar care este prezent într-un stat contractant numai în scopul studiilor sau instruirii sale şi care este sau a fost imediat anterior şederii în acel stat, rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutit de impozit în primul stat menţionat, pentru sumele primite în scopul întreţinerii, studiilor sau instruirii, cu condiţia ca atare plati sa-i fie fãcute din surse din afarã primului stat menţionat.
2. Un student la o universitate sau la o alta instituţie de învãţãmînt dintr-un stat contractant, care în timpul unei sederi temporare în celãlalt stat contractant are un serviciu în acel stat pentru o perioada depasind 100 de zile într-un an calendaristic în scopul obţinerii de experienta practica în legatura cu studiile sale, va fi impozabil în acest din urma stat menţionat numai pentru acea parte a venitului din munca salariata ce depãşeşte 1500 de coroane suedeze pe luna calendaristicã sau echivalentul lor în valuta româneascã. Scutirea acordatã în condiţiile prezentului paragraf nu va depãşi totuşi în total suma de 4500 coroane suedeze sau echivalentul lor în valuta româneascã. Orice suma scutitã de impozit în condiţiile acestui paragraf va include deducerile de ordin personal pentru anul calendaristic respectiv.
3. Remuneraţia pe care un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant în principal cu scopul de a studia sau de a se instrui o primeşte pentru munca prestatã în celãlalt stat contractant ca salariat, nu va fi impusa în acel celãlalt stat contractant, cu condiţia ca atare remuneraţie sa nu depãşeascã 6000 de coroane suedeze sau echivalentul lor în valuta româneascã într-un an fiscal; un atare beneficiu se va extinde numai pentru perioada care în mod rezonabil sau obişnuit se cere pentru realizarea pregãtirii sau instruirii întreprinse, dar în nici un caz nu va depãşi o perioada de trei ani consecutivi.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare al prevederilor paragrafelor 2 şi 3. Autoritãţile competente pot, de asemenea, conveni modificarea sumelor menţionate în acele paragrafe în mãsura în care aceasta apare rezonabila ţinînd seama de schimbarea cursului monedelor, de modificarea legislaţiei într-un stat contractant sau de alte circumstanţe asemãnãtoare.
ART. 23
Alte venituri
Alte venituri ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu au fost tratate în articolele precedente ale acestei convenţii se vor impune numai în acel stat.
ART. 24
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impusa în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinînd de o baza fixa folositã la exercitarea unei profesiuni libere poate fi impusa în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii unor astfel de nave, aeronave şi vehicule feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant vor fi impuse în acel stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 şi 4, cînd un rezident al unui stat contractant obţine venituri sau poseda avere care în conformitate cu prevederile acestei convenţii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în acel celãlalt stat contractant;
b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe avere plãtit în acel celãlalt stat contractant.
2. În vederea aplicãrii în Suedia a paragrafului 1. a), când a fost acordatã o scutire sau o reducere a impozitului roman plãtibil în conformitate cu art. 7 asupra beneficiilor unui sediu permanent pe care un rezident al Suediei îl are în România, deducerea din impozitul suedez se va acorda într-o suma egala cu impozitul care ar fi fost perceput în România dacã nu s-ar fi acordat o atare scutire sau reducere.
Prevederile acestui paragraf se vor aplica în primii zece ani de la intrarea în vigoare a convenţiei. La expirarea acestei perioade, autoritãţile competente se vor consulta pentru a stabili dacã prevederile acestui paragraf vor continua sa se aplice.
3. Deducerea acordatã în baza paragrafelor 1 sau 2 nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe capital, asa cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului sau averii care poate fi impusa în celãlalt stat contractant.
4. Cînd un rezident al unui stat contractant obţine venit sau poseda avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, va fi impozabil numai în celãlalt stat contractant, primul stat contractant menţionat poate include acest venit sau capital în baza de impunere, dar va acorda ca o deducere din impozitul pe venit sau capital acea parte a impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe capital, care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului obţinut sau capitalului posedat în celãlalt stat contractant.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unui stat contractant, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant unei impuneri sau unei obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile conexe la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţiuni mai puţin avantajoase decît impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat desfasurind aceleaşi activitãţi.
3. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile art. 9, paragraful 6 al art. 11 sau paragraful 6 al art. 13, dobinzile, comisioanele, redevenţele şi alte speze plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, în scopul determinãrii beneficiului impozabil al unei astfel de întreprinderi, vor fi deductibile în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat.
În mod analog, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant, în scopul determinãrii averii impozabile al unei atari întreprinderi, vor fi deductibile ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici un impozit sau obligaţie legatã de acesta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiunile conexe la care sînt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi asemãnãtoare ale acelui prim stat menţionat.
5. În prezentul articol termenul impunere înseamnã impozite de orice natura sau denumire.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de procedurile prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este. Acest caz trebuie prezentat într-un interval de trei ani de la prima notificare a acţiunii care da naştere la impunerea care nu este în concordanta cu convenţia.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare corespunzãtoare, sa soluţioneze cazul de comun acord cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este conformã cu convenţia. Orice acord realizat va fi pus în aplicare indiferent de orice limitãri în timp prevãzute în legislaţia nationala a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve de comun acord orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea eliminãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Cînd pentru a se ajunge la o înţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii care sînt necesare pentru aplicarea prezentei convenţii şi de informaţii asupra legislaţiei interne a statelor contractante relative la impozitele vizate prin prezenta convenţie, în mãsura în care impunerea prevãzutã de aceasta legislaţie este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel obţinutã va fi tratata ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi altele decît cele însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a da informaţii care nu se pot obţine în conformitate cu prevederile legale sau cu desfãşurarea normalã a practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret de afaceri, industrial, comercial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale funcţionarilor diplomatici sau consulari, acordate conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare odatã cu schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica în România:
a) în România:
- venitului obţinut la sau dupã 1 ianuarie al anului în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare;
b) în Suedia:
- venitului obţinut la sau dupã 1 ianuarie în anul în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare şi capitalului care este deţinut la expirarea anului calendaristic în care are loc schimbul instrumentelor de ratificare sau a anilor urmãtori.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, dar oricare din statele contractante poate, pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, începînd dupã expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, sa o denunţe prin notificare scrisã remisã pe cale diplomaticã.
În asemenea eventualitate convenţia se va aplica pentru ultima data:
a) în România:
- cu privire la impozitele aferente venitului obţinut în anul în care s-a fãcut notificarea;
b) în Suedia:
- cu privire la impozitele aferente venitului obţinut în anul în care s-a fãcut notificarea şi la impozitele aferente capitalului care este deţinut, la expirarea anului în care s-a fãcut notificarea.
Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenitã forma, am semnat prezenta convenţie şi am pus sigiliile noastre.
Încheiatã la Stockholm în ziua de 22 decembrie 1976, în dublu exemplar în limbile romana, suedeza şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenta în interpretarea prevederilor prezentei convenţii, textul în limba engleza va prevala.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Teodor Vasiliu,
ambasador
Pentru guvernul
Regatului Suediei
Karin Soder,
ministrul afacerilor externe
PROTOCOL
La data semnãrii Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Regatul Suediei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere, subsemnaţii am convenit ca urmãtoarele prevederi sa facã parte integrantã din convenţie:
La articolul 12
În scopul stabilirii sumei impozabile conform paragrafului 2 al art. 12, se va acorda ca deducere pentru cheltuieli în legatura cu comisioanele plãtite o suma corespunzãtoare cu 50 la suta din suma bruta a comisionului.
Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenitã forma, am semnat prezenta convenţie şi am pus sigiliile noastre.
Încheiatã la Stockholm în ziua de 22 decembrie 1976, în dublu exemplar în limbile romana, suedeza şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenta în interpretarea prevederilor prezentei convenţii textul în limba engleza va prevala.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Teodor Vasiliu,
ambasador
Pentru guvernul
Regatului Suediei
Karin Soder,
ministrul afacerilor externe
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
