Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 21 septembrie 1998 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Kazahstan pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan, confirmand dorinta lor de a dezvolta şi întãri cooperarea economicã, ştiinţificã, tehnica şi culturalã dintre ambele state şi dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele unui stat contractant sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale ori al autoritãţilor sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute. 2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului. 3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt, în special: a) în România: (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice; (ii) impozitul pe profit; (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare; (iv) impozitul pe venitul agricol; (v) impozitul pe dividende; (vi) impozitul pe clãdiri şi impozitul pe terenul ocupat de clãdiri şi construcţii, denumite în continuare impozit roman; b) în Republica Kazahstan: (i) impozitul pe venitul persoanelor juridice şi fizice; (ii) impozitul pe proprietate, denumite în continuare impozit kazah. 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Kazahstan, dupã cum cere contextul; b) termenii: (i) România înseamnã România, iar atunci când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape; şi (ii) Kazahstan înseamnã Republica Kazahstan. Când este folosit în sens geografic, termenul Kazahstan include apele teritoriale şi, de asemenea, zona economicã exclusiva şi platoul continental asupra cãrora Kazahstan, pentru scopuri specifice, îşi poate exercita drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu dreptul internaţional şi în care este aplicabilã legislaţia referitoare la impozitele din Kazahstan; c) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane; d) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii; e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; f) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava sau vehicul feroviar exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar este exploatat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant; g) expresia autoritate competenta înseamnã: (i) în România: Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în Kazahstan: Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; h) termenul naţional înseamnã: (i) orice persoana fizica având cetãţenia unui stat contractant; (ii) orice persoana juridicã, societate, societate de persoane sau orice alta asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant. 2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica. ART. 4 Rezident 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului de conducere, locului de încorporare, locului de înregistrare sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include orice persoana care este supusã impunerii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital situat în acest stat. 2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã: a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale); b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, autoritãţile competente vor rezolva problema de comun acord. Dacã autoritãţile competente nu ajung la un asemenea acord, respectiva persoana nu va fi consideratã rezidenţã a nici unuia dintre statele contractante şi nu va beneficia de prevederile acestei convenţii. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care activitatea unei întreprinderi este desfasurata în întregime sau în parte. 2. Expresia sediu permanent include îndeosebi: a) un loc de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o fabrica; e) un atelier; f) o ferma sau orice plantaţie; şi g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale. 3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea: a) un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii, instalare sau montaj ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai atunci când un asemenea şantier sau proiect dureazã o perioada mai mare de 12 luni ori asemenea activitãţi continua o perioada mai mare de 12 luni; şi b) utilizarea unei instalaţii sau a unei instalaţii de forare ori a unui vapor sau activitãţile de supraveghere legate de acestea într-un stat contractant pentru a explora sau a exploata resursele naturale, numai dacã aceasta utilizare dureazã mai mult de 12 luni sau asemenea activitãţi continua mai mult de 12 luni; şi c) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa, de o întreprindere prin angajaţii sãi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activitãţile de aceasta natura continua (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex) o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 12 luni. 4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol expresia sediu permanent se considera ca nu include: a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii ori livrãrii de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, fãrã a se obţine venit; b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii, fãrã a se obţine venit; c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) vânzarea de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg ori unei expoziţii temporare ocazionale dupã închiderea targului sau expoziţiei menţionate; e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere; f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar; g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar. 5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoana, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7, acţioneazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le desfãşoarã pentru întreprindere, în afarã cazului în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acestui paragraf. 6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat contractant sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7. 7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri din proprietãţi imobiliare 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele feroviare nu sunt considerate proprietãţi imobiliare. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor provenite din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente. ART. 7 Profiturile întreprinderii 1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã cazului în care întreprinderea desfãşoarã sau a desfãşurat activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea desfãşoarã sau a desfãşurat activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibila: a) acelui sediu permanent; b) vânzãrilor în acel celãlalt stat de produse sau de mãrfuri de natura identicã sau similarã cu a celor vândute prin acel sediu permanent; sau c) altor activitãţi de afaceri desfãşurate în acel celãlalt stat, de natura identicã sau similarã cu a celor efectuate prin acel sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita sau a exercitat activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este. 3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Totuşi sediului permanent nu i se va permite sa deducã sumele plãtite sediului central sau oricãrui alt sediu al rezidentului sub forma de redevenţe, taxe sau alte plati similare realizate pentru utilizarea patentelor sau a altor drepturi ori sub forma de comisioane pentru anumite servicii prestate sau pentru management ori sub forma de dobânzi pentru sumele împrumutate sediului permanent. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. Când profiturile includ elemente de venit sau câştiguri de capital care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol. 7. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã cazului în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel. ART. 8 Transporturi internaţionale 1. Profiturile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. 4. Profiturile la care se referã paragraful 1 al prezentului articol nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea unui hotel a cãrui activitate este distinctã de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Când: a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta. 2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenite din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile provenite din alte pãrţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de legislaţia statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), dupã caz. 5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau o baza fixa situata în acel celãlalt stat. 6. Independent de prevederile prezentei convenţii, sediul permanent al unei societãţi care este rezidenţã a unui stat contractant şi care desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant poate fi supus în acel celãlalt stat şi la un impozit adiţional pe profit. În sensul prezentei prevederi, impozitul adiţional pe profit va fi determinat în conformitate cu legislaţia interna a fiecãrui stat contractant. ART. 11 Dobânzi 1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, a unitãţii administrativ-teritoriale sau a autoritãţii locale ori dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant. 4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau titluri de creanta, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanta. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), dupã caz. 6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, având în vedere creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. 8. Prevederile acestui articol nu se aplica dacã scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane în ceea ce priveşte crearea sau transferul creanţelor în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este de a obţine avantaje prin aceasta creare sau acest transfer de creanţe ca urmare a aplicãrii acestui articol. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel, inclusiv cele în natura, primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televizune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare, pentru orice patent sau marca de comerţ, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderilor) sau ale art. 15 (Profesii independente), dupã caz. 5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legat dreptul sau proprietatea care genereazã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. 7. Prevederile acestui articol nu se aplica dacã scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane în ceea ce priveşte crearea sau transferul drepturilor în legatura cu care sunt plãtite redevenţele este de a obţine avantaje prin aceasta creare sau acest transfer de drepturi ca urmare a aplicãrii acestui articol. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a comisioanelor. 3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţile fãcute unui broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker sau comisionar general de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar serviciul pentru care se plãtesc comisioanele este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii) sau ale art. 15 (Profesii independente), dupã caz. 5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi comisioanele se suporta de sediul permanent sau baza fixa, aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Când datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, având în vedere serviciile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 14 Câştiguri de capital 1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6 (Venituri din proprietãţi imobiliare), situata în celãlalt stat contractant, sau a acţiunilor la o societate ale carei active sunt formate în totalitate sau în principal dintr-o asemenea proprietate ori a participãrii la o asociere de persoane sau la un trust ale cãrui active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietate imobiliarã situata în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Câştigurile proveninte din înstrãinarea proprietãţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat. 3. Câştigurile obţinute din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţii mobiliare legate de exploatarea unor asemenea nave, aeronave sau vehicule feroviare vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Câştigurile provenite din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã. ART. 15 Profesii independente 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care serviciile sunt sau au fost prestate în celãlalt stat contractant şi a) venitul este atribuibil unei baze fixe pe care persoana fizica o are sau a avut-o în mod obişnuit la dispoziţia sa în acel celãlalt stat; sau b) aceasta persoana fizica este sau a fost prezenta în acel celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se sfârşeşte în anul calendaristic respectiv. În situaţia prevãzutã la subparagraful a) sau b) venitul atribuibil serviciilor poate fi impus în acel celãlalt stat în conformitate cu principiile similare celor menţionate la art. 7 (Profiturile întreprinderii) pentru determinarea sumei profitului din afaceri şi pentru atribuirea profiturilor din afaceri unui sediu permanent sau unei baze fixe. 2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 16 Profesii dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17 (Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie), ale art. 19 (Pensii şi alte plati) şi ale art. 20 (Funcţii publice), salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã: a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se sfârşeşte în anul calendaristic vizat; şi b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute în legatura cu activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul feroviar exploatat în trafic internaţional pot fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al unui organism similar al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. ART. 18 Artişti de spectacol şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 15 (Profesii independente) şi ale art. 16 (Profesii dependente), veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpret muzical, sau de sportiv din activitãţile sale personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7 (Profiturile întreprinderii), ale art. 15 (Profesii independente) şi ale art. 16 (Profesii dependente), pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite de guvernele celor doua state contractante, şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi. ART. 19 Pensii şi alte plati 1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20 (Funcţii publice), pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut, şi orice anuitate plãtitã acestui rezident vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila unei persoane fizice în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc. ART. 20 Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei unitãţi ori autoritãţi, sunt impozabile numai în acest stat. b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi (i) este un naţional al acelui stat; sau (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unitãţi ori autoritãţi sunt impozabile numai în acel stat. b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezident şi naţional al acelui stat. 3. Prevederile art. 16 (Profesii dependente), ale art. 17 (Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie) şi ale art. 19 (Pensii şi alte plati) se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o autoritate localã a acestuia. ART. 21 Studenţi şi practicanti 1. Un rezident al unui stat contractant, care este prezent în mod temporar în celãlalt stat contractant ca student sau practicant pentru a dobândi o calificare tehnica, profesionalã sau de afaceri, nu va fi impus în celãlalt stat contractant o perioada de 7 ani pentru sumele primite din strãinãtate în scopul întreţinerii, educãrii ori instruirii sale sau ca bursa pentru continuarea studiilor. 2. Remuneraţiile plãtite studentului sau practicantului, dupã caz, rezident al unui stat contractant, pentru serviciile prestate în celãlalt stat nu vor fi impuse în acest celãlalt stat pentru o perioada de 3 ani, cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legatura cu studiile, întreţinerea sau cu instruirea sa. ART. 22 Profesori şi cercetãtori 1. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit, care este recunoscuta de guvernul acelui celãlalt stat contractant, este prezenta în acel celãlalt stat pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul predãrii sau al cercetãrii ori pentru ambele situaţii la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã în legatura cu predarea sau cu cercetarea sa. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane. ART. 23 Alte venituri Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, provenite din celãlalt stat contractant şi care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi impuse în acel celãlalt stat. ART. 24 Capital 1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6 (Venituri din proprietãţi imobiliare), deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat. 2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare care aparţin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celãlalt stat. 3. Capitalul constituit din nave, aeronave şi vehicule feroviare, exploatate în trafic internaţional, şi din proprietãţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vehicule feroviare este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat. ART. 25 Eliminarea dublei impuneri 1. În cazul României dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã: Când un rezident al României realizeazã venituri sau elemente de venit, la care se face referire la art. 10 (Dividende), la art. 11 (Dobânzi), la art. 12 (Redevenţe) şi la art. 13 (Comisioane), sau profituri, câştiguri ori deţine capital care, potrivit legislaţiei din Kazahstan şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Kazahstan, România va recunoaşte un credit fiscal fata de impozitul sau pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital într-o suma egala cu impozitul plãtit în Kazahstan. Totuşi suma creditului nu va depãşi suma impozitului roman pe acele venituri, elemente de venit, profituri sau câştiguri ori pe capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale şi cu reglementãrile din România. 2. În cazul Kazahstanului dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã: a) Când un rezident al Kazahstanului obţine venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impus în România, Kazahstan va permite: (i) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România; (ii) ca o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în România. b) Când un rezident al Kazahstanului obţine venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, va fi impus numai în România, Kazahstan poate include acest venit sau capital în baza impozabilã, dar numai pentru a determina cota impozitului pe acest venit sau pe capital ca şi când ar fi impozabil în Kazahstan. ART. 26 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita ori mai împovãrãtoare decât impunerea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi. 3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9 (Întreprinderi asociate), paragrafului 7 al art. 11 (Dobânzi) sau ale paragrafului 6 al art. 12 (Redevenţe) ori ale paragrafului 6 al art. 13 (Comisioane), dobânzile, redevenţele, comisioanele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat. ART. 27 Procedura amiabila 1. Când o persoana considera ca datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezulta sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislatiile interne ale acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26 (Nediscriminarea), acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a mãsurii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã, indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislatiile interne ale statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 28 Asistenta la încasare 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante se angajeazã sa îşi acorde reciproc asistenta la încasarea impozitelor, împreunã cu dobânzile, majorãrile de întârziere şi amenzile care nu au caracter penal, referitoare la aceste impozite, denumita în continuare solicitare fiscalã. 2. Solicitarea fiscalã a unei autoritãţi competente a unui stat contractant va include o certificare din partea unei asemenea autoritãţi, conform cãreia, potrivit legilor acelui stat, solicitarea fiscalã este stabilitã definitiv. În sensul acestui articol o solicitare fiscalã este stabilitã definitiv când un stat contractant are dreptul, conform legislaţiei sale interne, sa aplice solicitarea fiscalã pentru colectarea impozitelor şi contribuabilul nu mai are nici un drept sa împiedice încasarea. 3. Solicitarea care este supusã cererii pentru asistenta nu va avea prioritate fata de impozitele datorate în statul contractant care acorda asistenta, iar prevederile paragrafului 1 al art. 27 (Procedura amiabila) se aplica, de asemenea, oricãrei informaţii care, în virtutea prevederilor acestui articol, este furnizatã autoritãţii competente a unui stat contractant. 4. O solicitare fiscalã a autoritãţii competente a unui stat contractant, care a fost acceptatã de autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, va fi încasatã de autoritatea competenta a celuilalt stat ca şi cum aceasta solicitare s-ar referi la propriile sale impozite. 5. Sumele încasate de autoritatea competenta a unui stat contractant în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi transmise autoritãţii competente a celuilalt stat contractant. 6. Asistenta, în sensul prezentului articol, nu se va acorda de un stat contractant în legatura cu un contribuabil pentru care solicitarea fiscalã se referã la o perioada în care acest contribuabil a fost rezident al celuilalt stat. 7. Independent de prevederile art. 2 (Impozite vizate), dispoziţiile prezentului articol se aplica tuturor impozitelor de orice fel şi natura, definite în conformitate cu legislatiile fiscale ale statelor contractante. 8. Prevederile prezentului articol nu vor fi considerate ca impunând unui stat contractant obligaţia de a lua mãsuri administrative diferite de cele utilizate pentru încasarea propriilor sale impozite ori care ar fi contrare ordinii sale publice. ART. 29 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare. 2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 30 Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care se atesta ca ambele state contractante au îndeplinit procedurile legale interne necesare în fiecare stat contractant pentru intrarea în vigoare a acesteia. 2. Convenţia se va aplica: a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe capital realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare. ART. 32 Denunţarea 1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioada nedeterminatã. 2. Fiecare stat contractant poate sa remitã celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunţare scrisã în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect: a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe capital realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Semnatã la Bucureşti la 21 septembrie 1998, în dublu exemplar, în limbile romana, kazaha, rusa şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe între texte va prevala textul în limba engleza.
Pentru Guvernul României, Dan Radu Rusanu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Kazahstan, K. Tokaev, ministru de externe -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
