Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 21 octombrie 1999 intre Romania si Irlanda pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe castigurile de capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 4 decembrie 2000
România şi Irlanda, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile de capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe câştigurile de capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe câştigurile de capital toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol; şi
(v) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Irlandei:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe corporatie; şi
(iii) impozitul pe câştigurile de capital (denumite în continuare impozit irlandez).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Irlanda include orice zona din afarã apelor teritoriale ale Irlandei, care, în concordanta cu dreptul internaţional, este sau poate fi desemnatã conform legislaţiei Irlandei privind platoul continental ca o zona în care pot fi exercitate drepturile Irlandei cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele naturale ale acestora;
c) termenii un stat contractant, unul dintre statele contractante şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Irlanda, dupã cum cere contextul, iar termenul state contractante înseamnã România şi Irlanda;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate, un trust şi orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica având cetãţenia romana şi orice persoana juridicã, asociere de persoane şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Irlandei, orice cetãţean al Irlandei şi orice persoana juridicã, asociaţie sau alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Irlanda;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau o aeronava exploatatã de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentanţii sãi autorizaţi;
(ii) în cazul Irlandei, comisarii de venituri sau reprezentanţii lor autorizaţi.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care se aplica prezenta convenţie.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impunerii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori instalare reprezintã sediu permanent numai dacã dureazã o perioada mai mare de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de amenajãri exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea targului sau a expoziţiei menţionate;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacã:
a) încaseazã prime pe teritoriul acelui celuilalt stat; sau
b) asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceasta persoana sa acţioneze în cadrul activitãţii sale obişnuite.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include îndeosebi accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit sau câştiguri din înstrãinarea proprietãţii, care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acesta se considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. În sensul acestui articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional includ profiturile obţinute din închirierea navelor sau aeronavelor, dacã navele ori aeronavele sunt exploatate în trafic internaţional sau dacã aceste profituri obţinute din închiriere sunt legate de profiturile la care se face referire în paragraful 1.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care în absenta acestor condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impunerii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinta, din acţiuni în mine, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situata în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile menţionate în paragraful 1 sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident primitorul, dacã primitorul este beneficiarul efectiv şi dacã asemenea dobânzi sunt plãtite:
a) în legatura cu vânzarea pe credit a oricãrui echipament industrial, comercial sau ştiinţific;
b) pentru orice împrumut, indiferent de natura lui, acordat de o banca sau de o alta instituţie financiarã (inclusiv o societate de asigurare);
c) pentru orice împrumut, indiferent de natura lui, acordat pentru o perioada mai mare de 2 ani; sau
d) pentru orice titlu de creanta, indiferent de natura lui, garantat, asigurat sau finanţat direct sau indirect de sau în numele guvernului fiecãrui stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau neinsotite de garanţii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Redevenţele descrise la subparagraful a) al paragrafului 3 şi deţinute efectiv de un rezident al unui stat contractant pot fi impuse numai în acel stat. Redevenţele descrise la subparagraful b) al paragrafului 3 pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice natura primite pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza:
a) orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, înregistrãrilor pe benzi ori altor forme de înregistrare utilizate pentru emisiunile de radio sau televiziune ori pentru alte mijloace de reproducere sau transmisii;
b) orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau proces tehnologic ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevderile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare astfel cum sunt definite la art. 6 şi care sunt situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. În sensul paragrafului 1, câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii imobiliare situate în celãlalt stat contractant vor include câştigurile din acţiuni (inclusiv din pachetul de acţiuni şi orice hârtii de valoare), altele decât acţiunile cotate la bursa, care realizeazã cea mai mare parte a valorii lor, în mod direct sau indirect, din proprietãţi imobiliare situate în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile, altele decât cele la care se face referire în paragraful 2, provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celãlalt stat.
4. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care dispune de o baza fixa la dispoziţia lui în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum ar fi: artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica veniturilor obţinute din activitãţile exercitate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv, dacã vizita în acel stat este suportatã în întregime sau în cea mai mare parte din fondurile publice ale unuia sau ambelor state contractante ori ale autoritãţilor locale sau unitãţilor administrativ-teritoriale ale acestora. În acest caz veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.
ART. 18
Pensii şi anuitati
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi anuitatile plãtite acestui rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati similare efectuate potrivit legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o autoritate localã ori o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau autoritãţi ori unitãţi, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi ori unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplica salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student sau practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu vor fi impuse în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
ART. 21
Profesori
1. Un profesor care viziteaza unul dintre statele contractante pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani numai în scopul de a preda sau de a realiza studii de nivel superior (inclusiv cercetare) la o universitate, colegiu sau alt institut recunoscut de cercetare ori alta instituţie de învãţãmânt superior din acel stat contractant şi care a fost imediat anterior acestei vizite rezident al celuilalt stat contractant va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat, în legatura cu remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei vizite în acest scop în acel stat contractant. O persoana va fi indreptatita sa beneficieze numai o singura data de înlesnirile prevãzute de acest articol.
2. Prevederile precedente ale acestui articol nu se aplica remuneraţiilor pe care un profesor le obţine din cercetare, dacã aceasta cercetare este întreprinsã în principal în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Diverse reguli aplicabile anumitor activitãţi offshore
1. Independent de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, prevederile acestui articol se aplica, în situaţia în care sunt desfãşurate activitãţi (în acest articol denumite activitãţi specifice) în zone offshore, în legatura cu explorarea sau exploatarea fundului marii, a subsolului şi a resurselor naturale ale acestora, situate într-un stat contractant.
2. Sub rezerva paragrafului 3, o întreprindere a unui stat contractant care desfãşoarã activitãţi specifice în celãlalt stat contractant va fi consideratã ca desfãşoarã activitãţi de afaceri în acel celãlalt stat printr-un sediu permanent situat acolo.
3. Activitãţile specifice care sunt desfãşurate de o întreprindere a unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice perioada de 12 luni nu vor fi considerate ca fiind un sediu permanent situat acolo prin care se desfãşoarã activitãţi de afaceri. În sensul acestui paragraf:
a) când o întreprindere a unui stat contractant care desfãşoarã activitãţi specifice în celãlalt stat contractant este asociata cu o alta întreprindere care desfãşoarã activitãţi specifice substanţial similare, atunci prima întreprindere va fi consideratã ca desfãşoarã toate activitãţile ultimei întreprinderi, cu excepţia cazului în care acele activitãţi sunt desfãşurate în acelaşi timp cu activitãţile sale proprii;
b) o întreprindere va fi consideratã asociata cu o alta întreprindere dacã una dintre ele participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul celeilalte ori dacã aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul ambelor întreprinderi.
4. Un rezident al unui stat contractant, care desfãşoarã activitãţi specifice în celãlalt stat contractant, care constau din servicii profesionale sau alte activitãţi cu caracter independent, va fi considerat ca desfãşoarã acele activitãţi printr-o baza fixa din acel celãlalt stat. Totuşi veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în legatura cu aceste activitãţi desfãşurate în celãlalt stat contractant nu vor fi impozabile în acel celãlalt stat, dacã activitãţile sunt desfãşurate în acel celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice perioada de 12 luni.
5. Salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în legatura cu activitatea salariata referitoare la activitãţile specifice din celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat, cu condiţia ca sarcinile sa fie realizate în zona offshore a acelui celãlalt stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al României realizeazã venituri sau câştiguri de capital care, potrivit prevederilor prezentei convenţii, pot fi impuse în Irlanda, România va recunoaşte ca o deducere din impozitul pe venit sau pe câştigul de capital al acelui rezident într-o suma egala cu impozitul plãtit în Irlanda pe venitul sau pe câştigul de capital.
Totuşi aceasta deducere nu va depãşi acea parte a impozitului calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila venitului sau câştigului de capital care poate fi impus în Irlanda.
2. Sub rezerva prevederilor legislaţiei Irlandei referitoare la acordarea unui credit fata de impozitul irlandez în legatura cu impozitele plãtite în afarã teritoriului Irlandei (care nu va afecta principiul general stabilit aici):
a) impozitul roman plãtibil în conformitate cu legislaţia romana şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct sau prin deducere, asupra profiturilor, veniturilor sau câştigurilor din surse din România (excluzând cazul impozitului pe dividende plãtibil în legatura cu profiturile din care se plãtesc dividende) va fi acordat ca un credit fata de orice impozit irlandez calculat asupra aceloraşi profituri, venituri sau câştiguri în legatura cu care este calculat impozitul roman;
b) în cazul dividendelor plãtite de o societate care este rezidenţã a României unei societãţi rezidente a Irlandei şi care controleazã direct sau indirect 10% sau mai mult din puterea de vot a societãţii care plãteşte dividendele, creditul va lua în considerare [în plus fata de orice impozit roman creditabil conform prevederilor subparagrafului a)] impozitul roman plãtibil de societate în legatura cu profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. În sensul paragrafelor 1 şi 2 profiturile, veniturile şi câştigurile de capital realizate de un rezident al unui stat contractant, care pot fi impuse în celãlalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie, vor fi considerate ca provin din surse aflate în acel celãlalt stat contractant.
4. Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul obţinut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, cu toate acestea, acest stat poate sa ia în considerare venitul scutit, atunci când calculeazã impozitul asupra venitului rãmas.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita ori mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã. Aceasta prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de autoritãţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã, indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb verbal de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, de afaceri, industrial sau un secret profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Convenţia va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cat mai curând posibil. Statele contractante îşi vor notifica reciproc, pe cai diplomatice, îndeplinirea procedurilor constituţionale pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data primirii ultimei notificãri, iar prevederile ei se vor aplica:
a) În cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe câştiguri de capital, pentru impozitele stabilite pentru orice an de impunere, începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare.
b) În cazul Irlandei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele pe venit şi impozitele pe câştigurile de capital, pentru orice an de impunere, începând din sau dupã a 6-a zi a lunii aprilie a anului imediat urmãtor datei la care prezenta convenţie intra în vigoare; şi
(ii) în legatura cu impozitul pe corporatie, pentru orice an financiar, începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor datei la care convenţia intra în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia dupã o perioada de 5 ani de la data la care convenţia intra în vigoare, cu condiţia sa fie remisã, pe cai diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, o nota de denunţare. În aceasta situaţie convenţia va inceta sa aibã efect:
a) În cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare amintita; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe câştiguri de capital, pentru impozitele percepute pentru orice an de impunere, începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare amintita.
b) În cazul Irlandei:
(i) în legatura cu impozitele pe venit şi impozitele pe câştigurile de capital, pentru orice an de impunere, începând din sau dupã a 6-a zi a lunii aprilie a anului imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare amintita; şi
(ii) în legatura cu impozitul pe corporatie, pentru orice an financiar, începând din sau dupã prima zi a lunii ianuarie imediat urmãtoare datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare amintita.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã în doua exemplare la Bucureşti la 21 octombrie 1999, în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Decebal Traian Remes,
ministrul finanţelor
Pentru Irlanda,
Martin Cullen,
ministru de stat
la Departamentul Finanţelor
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
