Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Traducere.
Conferinţa Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã, întrunitã la Paris în cea de-a 33-a sesiune a sa, între 3 şi 21 octombrie 2005,
afirmând cã diversitatea culturalã este o caracteristicã definitorie a umanitãţii,
conştientã cã diversitatea culturalã constituie un patrimoniu comun al umanitãţii şi trebuie ocrotitã şi pãstratã în beneficiul tuturor,
fiind conştientã cã diversitatea culturalã creeazã o lume variatã şi diversã care mãreşte numãrul opţiunilor şi îmbogãţeşte capacitãţile şi valorile umane şi, prin urmare, este principalul resort al dezvoltãrii durabile a comunitãţilor, popoarelor şi naţiunilor,
reamintind cã diversitatea culturalã, înfloritoare în cadrul democraţiei, toleranţei, justiţiei sociale şi respectului reciproc dintre popoare şi culturi, este indispensabilã pentru pace şi securitate la nivel local, naţional şi internaţional,
celebrând importanţa diversitãţii culturale pentru deplina înfãptuire a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale proclamate prin Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi prin alte instrumente universal recunoscute,
subliniind nevoia de a încorpora cultura ca element strategic al politicilor de dezvoltare naţionale şi internaţionale, precum şi al cooperãrii internaţionale pentru dezvoltare şi luând, de asemenea, în considerare Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite (2000), care pune accent, în special, asupra eradicãrii sãrãciei,
luând în considerare cã în timp şi în spaţiu cultura ia forme diverse şi cã aceastã diversitate este întruchipatã de unicitatea şi pluralitatea identitãţilor şi expresiilor culturale ale popoarelor şi societãţilor care formeazã umanitatea,
recunoscând importanţa cunoştinţelor tradiţionale ca sursã de bogãţie materialã şi intangibilã şi, în special, a sistemelor de cunoştinţe ale popoarelor indigene, contribuţia pozitivã a acestora la dezvoltarea durabilã, precum şi nevoia de protejare şi promovare adecvatã a acestora,
recunoscând nevoia de a lua mãsuri pentru protejarea diversitãţii expresiilor culturale, inclusiv a conţinutului acestora, în special în situaţiile în care expresiile culturale pot fi ameninţate de posibilitatea unei grave prejudicieri sau a dispariţiei,
subliniind importanţa culturii pentru coeziune socialã în general şi, în particular, potenţialul sãu de întãrire a statutului şi rolului femeii în societate,
fiind conştientã cã diversitatea culturalã este consolidatã de libera circulaţie a ideilor şi este alimentatã de schimburile şi interacţiunile constante dintre culturi,
reafirmând cã libertatea de gândire, exprimare şi informare, precum şi diversitatea media permit expresiilor culturale sã înfloreascã în interiorul societãţilor,
recunoscând cã diversitatea expresiilor culturale, incluzând expresiile culturale tradiţionale, este un factor important care permite indivizilor şi popoarelor sã îşi exprime şi sã îşi împãrtãşeascã ideile şi valorile,
reamintind cã diversitatea lingvisticã este un element fundamental al diversitãţii culturale şi subliniind rolul fundamental pe care îl joacã educaţia în protejarea şi promovarea expresiilor culturale,
cunoscând importanţa vitalitãţii culturilor, inclusiv pentru persoanele aparţinând minoritãţilor şi popoarelor indigene, astfel cum se manifestã în libertatea lor de a-şi crea, disemina şi distribui expresiile culturale tradiţionale şi de a avea acces la acestea, pentru a beneficia de acestea pentru propria lor dezvoltare,
evidenţiind rolul vital al interacţiunii şi creativitãţii culturale, care îmbogãţesc şi reînnoiesc expresiile culturale şi întãresc rolul jucat de cei implicaţi în dezvoltarea culturii pentru progresul societãţii în general,
recunoscând importanţa drepturilor de proprietate intelectualã în susţinerea celor implicaţi în creaţia culturalã,
fiind convinsã cã activitãţile, bunurile şi serviciile culturale au atât un caracter economic, cât şi un caracter cultural, deoarece propagã identitãţi, valori şi semnificaţii şi de aceea nu trebuie tratate ca având exclusiv valoare comercialã,
luând în considerare cã procesele de globalizare, care au fost facilitate de dezvoltarea rapidã a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiei, permit condiţii fãrã precedent pentru întãrirea legãturilor dintre culturi, ele reprezentând, de asemenea, o provocare pentru diversitatea culturalã, în special din punctul de vedere al riscurilor de apariţie a dezechilibrelor dintre ţãrile bogate şi cele sãrace,
conştientã cã mandatul specific al UNESCO de a asigura respectul pentru diversitatea culturilor şi de a recomanda acele acorduri internaţionale care pot fi necesare pentru a promova libera circulaţie a ideilor prin cuvinte şi imagini,
referindu-se la prevederile instrumentelor internaţionale adoptate de UNESCO în legãturã cu diversitatea culturalã şi exercitarea drepturilor culturale şi, în special, la Declaraţia Universalã a Diversitãţii Culturale din anul 2001,
adoptã prezenta convenţie la data de 20 octombrie 2005.
I. OBIECTIVE ŞI PRINCIPII DIRECTOARE
ART. 1
Obiective
Obiectivele prezentei convenţii sunt:
a) sã protejeze şi sã promoveze diversitatea expresiilor culturale;
b) sã creeze condiţiile pentru îmbogãţirea culturilor şi interacţiunea liberã a acestora într-o manierã reciproc beneficã;
c) sã încurajeze dialogul dintre culturi pentru a asigura în lume schimburi culturale mai largi şi echilibrate, în favoarea respectului intercultural şi a unei culturi a pãcii;
d) sã cultive interculturalitatea pentru a dezvolta interacţiunea culturalã în spiritul construirii de punţi între popoare;
e) sã promoveze respectul pentru diversitatea expresiilor culturale şi sã cultive înţelegerea valorii acesteia la nivel local, naţional şi internaţional;
f) sã reafirme importanţa legãturii dintre culturã şi dezvoltare pentru toate ţãrile, în special pentru ţãrile în curs de dezvoltare, şi sã sprijine acţiunile întreprinse la nivel naţional şi internaţional pentru a asigura recunoaşterea adevãratei valori a acestei legãturi;
g) sã acorde recunoaştere naturii distincte a activitãţilor, bunurilor şi serviciilor culturale ca vehicule ale identitãţii, valorilor şi semnificaţiilor;
h) sã reafirme drepturile suverane ale statelor în ceea ce priveşte pãstrarea, adoptarea şi implementarea politicilor şi mãsurilor pe care le considerã potrivite pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale pe teritoriile proprii;
i) sã întãreascã cooperarea şi solidaritatea internaţionalã în spiritul parteneriatului, în special în vederea întãririi capacitãţii statelor în curs de dezvoltare pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale.
ART. 2
Principii directoare
1. Principiul respectului pentru drepturile omului şi libertãţile fundamentale
Diversitatea culturalã poate fi protejatã şi promovatã numai dacã sunt garantate drepturile omului şi libertãţile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, informare şi comunicare, precum şi abilitatea persoanelor de a alege expresiile culturale. Nimeni nu poate invoca prevederile prezentei convenţii pentru a încãlca drepturile omului şi libertãţile fundamentale consfinţite în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului sau garantate de dreptul internaţional ori pentru a limita sfera de aplicare a acestora.
2. Principiul suveranitãţii
În conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a adopta mãsuri şi politici pentru protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale pe teritoriile proprii.
3. Principiul demnitãţii egale şi al respectului pentru toate culturile
Protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale presupun recunoaşterea demnitãţii egale şi a respectului pentru toate culturile, inclusiv pentru culturile persoanelor aparţinând minoritãţilor şi popoarelor indigene.
4. Principiul solidaritãţii şi cooperãrii internaţionale
Cooperarea şi solidaritatea internaţionalã trebuie sã aibã drept scop acordarea posibilitãţii ca ţãrile, în special ţãrile în curs de dezvoltare, sã îşi creeze şi sã îşi întãreascã propriile mijloace de expresie culturalã, inclusiv propriile industrii culturale, indiferent dacã acestea sunt în curs de apariţie sau existã deja la nivel local, naţional şi internaţional.
5. Principiul complementaritãţii aspectelor economice şi culturale ale dezvoltãrii
Întrucât cultura este unul dintre principalele resorturi ale dezvoltãrii, aspectele culturale ale dezvoltãrii sunt la fel de importante ca şi aspectele economice, la care indivizii şi popoarele au dreptul fundamental sã participe şi de care sã se bucure.
6. Principiul dezvoltãrii durabile
Diversitatea culturalã este un beneficiu important al indivizilor şi societãţilor. Protejarea, promovarea şi pãstrarea diversitãţii culturale reprezintã cerinţe esenţiale pentru dezvoltarea durabilã în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare.
7. Principiul accesului echitabil
Accesul echitabil la o gamã largã şi diversificatã de expresii culturale din toatã lumea şi accesul culturilor la mijloacele de expresie şi diseminare constituie elemente importante pentru îmbogãţirea diversitãţii culturale şi încurajarea înţelegerii reciproce.
8. Principiul deschiderii şi al echilibrului
Când statele adoptã mãsuri pentru a sprijini diversitatea expresiilor culturale, trebuie sã caute sã promoveze, prin modalitãţi adecvate, deschiderea cãtre alte culturi ale lumii şi sã se asigure cã aceste mãsuri sunt adecvate obiectivelor urmãrite prin prezenta convenţie.
II. SFERA DE APLICARE
ART. 3
Sfera de aplicare
Prezenta convenţie se aplicã politicilor şi mãsurilor adoptate de pãrţi în legãturã cu protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale.
III. DEFINIŢII
ART. 4
Definiţii
În scopul prezentei convenţii, definiţiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. Diversitatea culturalã
Diversitatea culturalã se referã la multiplele moduri în care se exprimã culturile grupurilor şi societãţilor. Aceste expresii sunt transmise în cadrul şi între grupuri şi societãţi.
Diversitatea culturalã se manifestã nu numai prin cãi variate de exprimare, sporire şi transmitere a patrimoniului cultural prin intermediul varietãţii expresiilor culturale, ci şi prin diverse moduri de creaţie, producţie, diseminare, distribuire şi utilizare artisticã, indiferent de tehnologiile şi de mijloacele folosite pentru acestea.
2. Conţinut cultural
Conţinutul cultural se referã la înţelesul simbolic, dimensiunea artisticã şi valorile culturale care au originea în sau exprimã identitãţi culturale.
3. Expresii culturale
Expresiile culturale sunt acele expresii care rezultã din creativitatea persoanelor, grupurilor şi societãţilor şi care au conţinut cultural.
4. Activitãţi, bunuri şi servicii culturale
Activitãţile, bunurile şi serviciile culturale se referã la acele activitãţi, bunuri şi servicii care, în momentul în care sunt considerate drept atribute, utilizãri sau finalitãţi specifice, întruchipeazã ori transmit expresii culturale, indiferent de valoarea comercialã pe care o pot avea. Activitãţile culturale pot fi un scop în sine sau pot contribui la realizarea bunurilor şi serviciilor culturale.
5. Industrii culturale
Industriile culturale se referã la industriile ce produc şi distribuie bunuri sau servicii culturale, astfel cum sunt definite la pct. 4 de mai sus.
6. Mãsuri şi politici culturale
Mãsurile şi politicile culturale se referã la acele mãsuri şi politici ce privesc cultura, la nivel local, naţional, regional sau internaţional, care sunt fie concentrate asupra culturii ca atare, fie create pentru a avea un efect direct asupra expresiilor culturale ale persoanelor, grupurilor sau societãţilor, inclusiv asupra creãrii, producerii, diseminãrii, distribuirii şi accesului la activitãţile, bunurile şi serviciile culturale.
7. Protejare
Protejarea înseamnã adoptarea mãsurilor menite sã pãstreze, sã ocroteascã şi sã sporeascã diversitatea expresiilor culturale.
A proteja înseamnã a adopta astfel de mãsuri.
8. Interculturalitate
Interculturalitatea se referã la existenţa şi interacţiunea echitabilã a diverselor culturi şi la posibilitatea generãrii de expresii culturale distribuite prin dialog şi respect reciproc.
IV. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ALE PĂRŢILOR
ART. 5
Reguli generale referitoare la drepturi şi obligaţii
1. Pãrţile, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, cu principiile dreptului internaţional şi cu instrumentele universal recunoscute, referitoare la drepturile omului, îşi reafirmã dreptul suveran de a formula şi a implementa politici culturale proprii şi de a adopta mãsuri pentru protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale şi de a întãri cooperarea internaţionalã pentru realizarea scopurilor prezentei convenţii.
2. Atunci când o parte implementeazã politici şi ia mãsuri pentru a proteja şi a promova diversitatea expresiilor culturale pe teritoriile proprii, politicile şi mãsurile pãrţii respective trebuie sã respecte prevederile prezentei convenţii.
ART. 6
Drepturile pãrţilor la nivel naţional
1. În interiorul cadrului propriilor mãsuri şi politici culturale, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 6 şi luând în considerare nevoile şi circumstanţele particulare proprii, fiecare parte poate adopta mãsuri care sã urmãreascã protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale în interiorul teritoriului sãu.
2. Aceste mãsuri pot include:
a) mãsuri de reglementare menite sã protejeze şi sã promoveze diversitatea expresiilor culturale;
b) mãsuri care, într-o manierã adecvatã, oferã oportunitãţi pentru activitãţile, bunurile şi serviciile culturale naţionale, printre toate celelalte disponibile pe teritoriul naţional, pentru a crea, produce, disemina, distribui şi utiliza astfel de activitãţi, bunuri şi servicii naţionale, inclusiv prevederi referitoare la limba utilizatã pentru astfel de activitãţi, bunuri şi servicii;
c) mãsuri menite sã ofere un acces efectiv industriilor şi activitãţilor culturale naţionale independente la mijloacele de producţie, diseminare şi distribuire a activitãţilor, bunurilor şi serviciilor culturale;
d) mãsuri menite sã ofere asistenţã financiarã publicã;
e) mãsuri menite sã încurajeze organizaţiile nonprofit, precum şi instituţiile publice şi private, artiştii şi alţi profesionişti din culturã, sã dezvolte şi sã promoveze liberul schimb şi circulaţia ideilor, expresiilor culturale şi activitãţilor, bunurilor şi serviciilor culturale şi sã stimuleze atât spiritul creativ, cât şi pe cel antreprenorial în cadrul activitãţilor acestora;
f) mãsuri menite sã înfiinţeze şi sã sprijine instituţii publice, dupã caz;
g) mãsuri menite sã ocroteascã şi sã sprijine artiştii şi alte persoane implicate în crearea de expresii culturale;
h) mãsuri menite sã intensifice diversitatea media, inclusiv prin servicii publice de radiodifuziune.
ART. 7
Mãsuri de promovare a expresiilor culturale
1. Pãrţile depun eforturi sã creeze pe teritoriile proprii un mediu care sã încurajeze indivizii şi grupurile sociale:
a) sã creeze, sã producã, sã disemineze şi sã aibã acces la propriile expresii culturale, acordând atenţia cuvenitã circumstanţelor şi nevoilor speciale ale femeilor, precum şi ale diferitelor grupuri sociale, inclusiv ale persoanelor aparţinând minoritãţilor şi popoarelor indigene;
b) sã aibã acces la diverse expresii culturale din teritoriile proprii şi din alte ţãri ale lumii.
2. De asemenea, pãrţile depun eforturi sã recunoascã importanţa contribuţiei artiştilor, a altor persoane implicate în procesul creativ, a comunitãţilor culturale şi a organizaţiilor care sprijinã munca acestora, precum şi rolul lor central în creşterea diversitãţii expresiilor culturale.
ART. 8
Mãsuri de protejare a expresiilor culturale
1. Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 5 şi 6, o parte poate stabili existenţa unor situaţii speciale în care expresiile culturale pe teritoriul sãu sunt supuse riscului de a dispãrea, sunt grav ameninţate sau se aflã într-o altã situaţie care necesitã o protecţie urgentã.
2. Pãrţile pot lua toate mãsurile adecvate pentru a proteja şi a pãstra expresiile culturale aflate în situaţiile prevãzute la alin. 1 într-o manierã conformã cu prevederile prezentei convenţii.
3. Pãrţile raporteazã Comitetului Interguvernamental prevãzut la art. 23 toate mãsurile luate pentru a face faţã exigenţelor situaţiei, iar acesta va face recomandãrile cuvenite.
ART. 9
Transparenţa şi comunicarea informaţiilor
Pãrţile:
a) oferã informaţii adecvate în rapoartele lor cãtre UNESCO la fiecare 4 ani asupra mãsurilor luate pentru protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale pe propriile teritorii şi la nivel internaţional;
b) desemneazã un punct de contact responsabil cu comunicarea informaţiilor aflate în legãturã cu prezenta convenţie;
c) comunicã şi schimbã informaţii referitoare la protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale.
ART. 10
Educaţie şi sensibilizare a publicului
Pãrţile:
a) încurajeazã şi promoveazã înţelegerea importanţei protejãrii şi promovãrii diversitãţii expresiilor culturale, inter alia, prin programe educaţionale şi de sensibilizare intensã a publicului;
b) coopereazã cu celelalte pãrţi şi organizaţii internaţionale şi regionale pentru atingerea obiectivului prezentului articol;
c) depun eforturi sã încurajeze creativitatea şi sã consolideze capacitãţile de producţie prin organizarea de programe educaţionale, de instruire şi schimb în domeniul industriilor culturale. Aceste mãsuri trebuie implementate într-o manierã care sã nu aibã un impact negativ asupra formelor tradiţionale de producţie.
ART. 11
Participarea societãţii civile
Pãrţile recunosc rolul fundamental al societãţii civile în protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale. Pãrţile încurajeazã participarea activã a societãţii civile la eforturile lor de atingere a obiectivelor prezentei convenţii.
ART. 12
Promovarea cooperãrii internaţionale
Pãrţile depun eforturi sã consolideze cooperarea lor bilateralã, regionalã şi internaţionalã pentru a crea condiţiile favorabile promovãrii diversitãţii expresiilor culturale, acordând o atenţie specialã situaţiilor prevãzute la art. 8 şi 17, în special pentru:
a) a facilita dialogul pãrţilor cu privire la politica culturalã;
b) a întãri capacitãţile de management şi strategice ale sectorului public în cadrul instituţiilor culturale din sectorul public, prin intermediul schimburilor culturale profesionale şi internaţionale şi prin împãrtãşirea celor mai bune practici;
c) a reîntãri parteneriatele cu şi între societatea civilã, organizaţiile nonguvernamentale şi sectorul privat în scopul dezvoltãrii şi promovãrii diversitãţii expresiilor culturale;
d) a promova folosirea noilor tehnologii, a încuraja parteneriatele în vederea intensificãrii înţelegerii culturale şi comunicãrii informaţiilor, precum şi a dezvoltãrii diversitãţii expresiilor culturale;
e) a încuraja încheierea acordurilor de coproducţie şi codistribuţie.
ART. 13
Integrarea culturii în dezvoltarea durabilã
Pãrţile depun eforturi sã integreze cultura în politicile lor de dezvoltare la toate nivelurile pentru a crea condiţiile favorabile unei dezvoltãri durabile şi, în acest cadru, sã dezvolte aspectele referitoare la protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale.
ART. 14
Cooperare pentru dezvoltare
Pãrţile depun eforturi sã sprijine cooperarea pentru o dezvoltare durabilã şi pentru a reduce sãrãcia, în special în ceea ce priveşte nevoile specifice ale ţãrilor în curs de dezvoltare, în scopul favorizãrii emergenţei unui sector cultural dinamic, inter alia, prin urmãtoarele mãsuri:
a) consolidarea industriilor culturale în ţãrile în curs de dezvoltare prin:
(i) crearea şi întãrirea capacitãţilor de producţie şi distribuţie a culturii din ţãrile în curs de dezvoltare;
(ii) facilitarea accesului mai larg la piaţa globalã şi la reţelele internaţionale de distribuţie pentru activitãţile, bunurile şi serviciile culturale proprii;
(iii) permiterea apariţiei unor pieţe locale şi regionale viabile;
(iv) adoptarea, acolo unde este posibil, de mãsuri adecvate în ţãrile dezvoltate în vederea facilitãrii accesului pe teritoriul lor pentru activitãţile, bunurile şi serviciile culturale din ţãrile în curs de dezvoltare;
(v) acordarea de sprijin pentru munca de creaţie şi facilitarea mobilitãţii, în limita posibilitãţilor, a artiştilor din ţãrile în curs de dezvoltare;
(vi) încurajarea colaborãrii corespunzãtoare dintre ţãrile dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în domenii precum, inter alia, muzica şi filmul;
b) crearea capacitãţilor prin schimbul de informaţii, experienţã şi expertizã, ca şi prin instruirea resurselor umane din ţãrile în curs de dezvoltare din sectoarele public şi privat, în legãturã cu, inter alia, capacitãţile strategice şi de management, dezvoltarea şi implementarea de politici, promovarea şi distribuirea expresiilor culturale, dezvoltarea microîntreprinderilor şi a celor mici şi mijlocii, utilizarea tehnologiei, precum şi transferul şi dezvoltarea de abilitãţi;
c) transferul de tehnologie prin introducerea de mãsuri stimulative adecvate pentru transferul de tehnologie şi know-how, în special în domeniile întreprinderilor şi industriilor culturale;
d) sprijin financiar prin:
(i) înfiinţarea unui fond internaţional pentru diversitate culturalã, dupã cum este prevãzut la art. 18;
(ii) oferirea de asistenţã de dezvoltare în mod oficial, dupã caz, inclusiv asistenţã tehnicã, pentru a stimula şi a sprijini creativitatea;
(iii) alte forme de asistenţã financiarã, cum ar fi: împrumuturi cu dobândã micã, subvenţii şi alte mecanisme de finanţare.
ART. 15
Aranjamente de colaborare
Pãrţile încurajeazã dezvoltarea de parteneriate între şi în cadrul sectorului public şi privat şi organizaţiile nonprofit, pentru a coopera cu ţãrile în curs de dezvoltare în vederea întãririi capacitãţii lor de protejare şi promovare a diversitãţii expresiilor culturale. Aceste parteneriate inovatoare vor pune accentul, în concordanţã cu nevoile practice ale ţãrilor în curs de dezvoltare, pe dezvoltarea continuã a infrastructurii, a resurselor umane şi a politicilor, precum şi a schimbului de activitãţi, bunuri şi servicii culturale.
ART. 16
Tratament preferenţial pentru ţãrile în curs de dezvoltare
Ţãrile dezvoltate faciliteazã schimburile culturale cu ţãrile în curs de dezvoltare prin acordarea unui tratament preferenţial artiştilor şi altor profesionişti şi practicieni din culturã, precum şi bunurilor şi serviciilor culturale provenite din ţãrile în curs de dezvoltare, prin intermediul unui cadru legal şi instituţional adecvat.
ART. 17
Cooperarea internaţionalã în situaţii de ameninţare gravã la adresa expresiilor culturale
Pãrţile vor coopera în oferirea de asistenţã în mod reciproc şi, în special, ţãrilor în curs de dezvoltare, în situaţiile prevãzute la art. 8.
ART. 18
Fondul internaţional pentru diversitate culturalã
1. Prin prezenta convenţie este înfiinţat un fond internaţional pentru diversitate culturalã, denumit în continuare Fondul.
2. Fondul este constituit ca fond de depozit, în conformitate cu regulamentele financiare ale UNESCO.
3. Resursele Fondului constau în:
a) contribuţii voluntare efectuate de pãrţi;
b) fonduri alocate în acest scop de Conferinţa Generalã a UNESCO;
c) contribuţii, daruri sau donaţii din partea altor state, organizaţii şi programe din sistemul Naţiunilor Unite, din partea altor organizaţii regionale ori internaţionale, precum şi din partea unor persoane fizice sau organisme publice ori private;
d) orice dobândã aferentã resurselor Fondului;
e) fonduri strânse prin colecte şi încasãri în cadrul evenimentelor organizate în beneficiul Fondului;
f) orice altã resursã autorizatã de regulamentele Fondului.
4. Utilizarea resurselor Fondului se decide de cãtre un comitet interguvernamental, pe baza directivelor stabilite de Conferinţa pãrţilor prevãzutã la art. 22.
5. Comitetul Interguvernamental poate accepta contribuţii şi alte forme de asistenţã în scopuri generale şi speciale în legãturã cu proiecte specifice, dacã aceste proiecte au fost aprobate de comitetul respectiv.
6. Contribuţiile aduse la Fond nu pot fi însoţite de nici o condiţie politicã, economicã sau de altã naturã, care este incompatibilã cu obiectivele prezentei convenţii.
7. Pãrţile depun eforturi sã ofere regulat contribuţii voluntare în scopul implementãrii prezentei convenţii.
ART. 19
Schimbul, analiza şi diseminarea informaţiilor
1. Pãrţile consimt sã schimbe informaţii şi sã punã în comun expertiza referitoare la colectarea datelor şi statisticile despre diversitatea expresiilor culturale, precum şi despre cele mai bune practici referitoare la protejarea şi promovarea acestora.
2. UNESCO va facilita colectarea, analizarea şi diseminarea tuturor informaţiilor, statisticilor şi celor mai bune practici prin folosirea mecanismelor existente în cadrul secretariatului.
3. De asemenea, UNESCO va înfiinţa şi va actualiza o bazã de date despre diferite sectoare şi organizaţii guvernamentale, private şi nonprofit, implicate în domeniul expresiilor culturale.
4. Pentru a facilita colectarea datelor, UNESCO va acorda o atenţie specialã creãrii capacitãţii şi îmbunãtãţirii expertizei pentru pãrţile care înainteazã o cerere pentru o astfel de asistenţã.
5. Colectarea informaţiilor identificate în prezentul articol va completa informaţiile colectate în conformitate cu prevederile art. 9.
V. RAPORTURI CU ALTE INSTRUMENTE
ART. 20
Raportul cu alte tratate: sprijin reciproc, complementaritate şi nesubordonare
1. Pãrţile recunosc cã îşi vor îndeplini cu bunã-credinţã obligaţiile care le revin potrivit prezentei convenţii şi tuturor celorlalte tratate la care sunt pãrţi. Prin urmare, fãrã a subordona prezenta convenţie oricãrui alt tratat,
a) pãrţile vor dezvolta sprijinul reciproc dintre prezenta convenţie şi celelalte tratate la care sunt pãrţi; şi
b) atunci când interpreteazã şi aplicã alte tratate la care sunt pãrţi sau atunci când îşi asumã alte obligaţii internaţionale, pãrţile vor lua în considerare prevederile relevante din prezenta convenţie.
2. Nicio prevedere din prezenta convenţie nu va fi interpretatã în sensul modificãrii drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor pe care acestea le au în cadrul oricãror alte tratate la care sunt pãrţi.
ART. 21
Consultare şi coordonare internaţionalã
Pãrţile se angajeazã sã promoveze obiectivele şi principiile prezentei convenţii în alte forumuri internaţionale. În acest scop, pãrţile se vor consulta reciproc, dupã caz, având în vedere aceste obiective şi principii.
VI. ORGANELE CONVENŢIEI
ART. 22
Conferinţa pãrţilor
1. Va fi înfiinţatã o conferinţã a pãrţilor. Conferinţa pãrţilor va fi organul plenar şi suprem al prezentei convenţii.
2. Conferinţa pãrţilor se va întruni în sesiuni ordinare la fiecare 2 ani, în limita posibilitãţilor, în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO. Aceasta se poate întâlni în sesiune extraordinarã, dacã se decide astfel, sau în cazul în care Comitetul Interguvernamental primeşte o cerere în acest sens din partea a cel puţin unei treimi din numãrul pãrţilor.
3. Conferinţa pãrţilor îşi adoptã propriile reguli de procedurã.
4. Funcţiunile Conferinţei pãrţilor sunt, inter alia:
a) alegerea membrilor Comitetului Interguvernamental;
b) primirea şi examinarea rapoartelor pãrţilor la prezenta convenţie, transmise de Comitetul Interguvernamental;
c) aprobarea directivelor operaţionale pregãtite la cererea sa de cãtre Comitetul Interguvernamental;
d) luarea oricãror alte mãsuri pe care le considerã necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii.
ART. 23
Comitetul Interguvernamental
1. În cadrul UNESCO se înfiinţeazã un comitet interguvernamental pentru protejarea şi promovarea diversitãţii expresiilor culturale, denumit în continuare Comitet Interguvernamental. Acesta este compus din reprezentanţii a 18 state pãrţi la Convenţie, aleşi pentru un mandat de 4 ani de cãtre Conferinţa pãrţilor la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, potrivit art. 29.
2. Comitetul Interguvernamental se întruneşte anual.
3. Comitetul Interguvernamental funcţioneazã sub autoritatea şi îndrumarea Conferinţei pãrţilor şi va rãspunde în faţa acesteia.
4. Numãrul membrilor Comitetului Interguvernamental va creşte la 24 din momentul în care numãrul pãrţilor la Convenţie va ajunge la 50.
5. Alegerea membrilor Comitetului Interguvernamental se va face pe baza principiului reprezentãrii geografice echitabile şi pe baza principiului rotaţiei.
6. Fãrã a aduce atingere altor responsabilitãţi conferite de prezenta convenţie, funcţiile Comitetului Interguvernamental sunt:
a) sã promoveze obiectivele prezentei convenţii şi sã încurajeze şi sã monitorizeze implementarea acestora;
b) sã întocmeascã şi sã înainteze spre aprobare Conferinţei pãrţilor, la cererea acesteia, directivele operaţionale pentru implementarea şi aplicarea prevederilor Convenţiei;
c) sã transmitã Conferinţei pãrţilor rapoartele pãrţilor la Convenţie, împreunã cu propriile comentarii şi cu un rezumat al conţinutului acestora;
d) sã facã recomandãri adecvate pentru a fi avute în vedere în situaţiile supuse atenţiei sale de cãtre pãrţile la Convenţie, în conformitate cu prevederile relevante ale acesteia, în special cu art. 8;
e) sã creeze proceduri şi alte mecanisme de consultare menite sã promoveze obiectivele şi principiile prezentei convenţii în cadrul altor forumuri internaţionale;
f) sã îndeplineascã orice altã sarcinã, la cererea Conferinţei pãrţilor.
7. Comitetul Interguvernamental, în conformitate cu propriile reguli de procedurã, poate invita în orice moment organizaţii private sau publice ori persoane fizice în vederea participãrii la întrunirile sale pentru a fi consultate asupra unor aspecte specifice.
8. Comitetul Interguvernamental va pregãti şi va înainta Conferinţei pãrţilor, spre aprobare, propriile reguli de procedurã.
ART. 24
Secretariatul UNESCO
1. Organele Convenţiei sunt asistate de Secretariatul UNESCO.
2. Secretariatul UNESCO întocmeşte documentaţia Conferinţei pãrţilor şi a Comitetului Interguvernamental, precum şi agenda întrunirilor acestora, sprijinã implementarea deciziilor luate de cãtre acestea şi raporteazã cu privire la respectiva implementare.
VII. CLAUZE FINALE
ART. 25
Soluţionarea diferendelor
1. În cazul unui diferend între pãrţile la prezenta convenţie cu privire la interpretarea sau aplicarea acesteia, pãrţile cautã sã soluţioneze divergenţa respectivã prin negociere.
2. Dacã pãrţile implicate nu pot sã ajungã la un acord prin negociere, acestea, împreunã, pot cãuta bunele oficii ale unei terţe pãrţi sau pot solicita medierea diferendului de cãtre o terţã parte.
3. Dacã bunele oficii sau medierea nu sunt angajate ori dacã divergenţa nu este soluţionatã prin negociere, bune oficii ori mediere, o parte poate apela la conciliere în conformitate cu procedura descrisã în anexa la prezenta convenţie. Pãrţile vor lua în considerare cu bunã-credinţã propunerea fãcutã de Comisia de conciliere în vederea soluţionãrii diferendului.
4. Fiecare parte poate, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, sã declare cã nu recunoaşte procedura concilierii descrisã mai sus. Orice parte care a fãcut o astfel de declaraţie o poate retrage în orice moment prin notificarea adresatã directorului general al UNESCO.
ART. 26
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea statelor membre
1. Prezenta convenţie face obiectul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii statelor membre ale UNESCO în concordanţã cu procedurile lor constituţionale respective.
2. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la directorul general al UNESCO.
ART. 27
Aderarea
1. Prezenta convenţie este deschisã aderãrii tuturor statelor care nu sunt membre ale UNESCO, dar sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale oricãreia dintre agenţiile lor specializate, care sunt invitate de Conferinţa generalã a UNESCO sã adere la aceasta.
2. Prezenta convenţie va fi, de asemenea, deschisã aderãrii teritoriilor care se bucurã de o autoguvernare internã deplinã, recunoscutã ca atare de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au obţinut independenţa deplinã în concordanţã cu Rezoluţia Adunãrii Generale 1514 (XV) şi care au competenţe în domeniile guvernate de prezenta convenţie, inclusiv competenţe de a deveni parte la tratate în ceea ce priveşte astfel de domenii.
3. Urmãtoarele prevederi se aplicã organizaţiilor de integrare economicã regionalã:
a) prezenta convenţie va fi deschisã, de asemenea, aderãrii oricãrei organizaţii de integrare economicã regionalã, care, cu excepţiile prevãzute mai jos, va fi obligatã pe deplin de prevederile Convenţiei în acelaşi mod ca şi statele pãrţi;
b) în cazul în care unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizaţii este, de asemenea, parte la prezenta convenţie, organizaţia şi acest stat membru sau aceste state membre va/vor decide asupra responsabilitãţii lui/lor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor care îi/le revin potrivit prezentei convenţii. O astfel de partajare de responsabilitãţi va începe sã producã efecte dupã îndeplinirea procedurii de notificare descrise la subparagraful c). Organizaţia şi statele membre nu pot sã exercite concomitent drepturile acordate prin prezenta convenţie. În plus, organizaţiile de integrare economicã regionalã, în ceea ce priveşte chestiunile din sfera lor de competenţã, îşi exercitã dreptul de a vota cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sunt pãrţi la prezenta convenţie. O astfel de organizaţie nu îşi va putea exercita dreptul de vot dacã oricare dintre statele sale membre îşi exercitã acest drept şi viceversa;
c) o organizaţie de integrare economicã regionalã şi statul sau statele sale membre care au convenit asupra partajãrii responsabilitãţilor în conformitate cu subparagraful b) va informa pãrţile cu privire la orice propunere de partajare de responsabilitãţi în urmãtorul mod:
(i) în instrumentul sãu de aderare, o astfel de organizaţie declarã în detaliu partajarea responsabilitãţilor proprii în ceea ce priveşte domeniile guvernate de prezenta convenţie;
(ii) în cazul oricãrei modificãri ulterioare a respectivelor responsabilitãţi, organizaţia de integrare economicã regionalã informeazã depozitarul cu privire la orice astfel de propunere de modificare a respectivelor responsabilitãţi; depozitarul informeazã, la rândul sãu, pãrţile cu privire la o astfel de modificare;
d) se prezumã cã statele membre ale unei organizaţii de integrare economicã regionalã care devin pãrţi la prezenta convenţie îşi pãstreazã competenţele asupra tuturor domeniilor în legãturã cu care depozitarul nu a fost informat sau nu s-a depus o declaraţie expresã privind transferul de competenţã cãtre organizaţie;
e) organizaţie de integrare economicã regionalã înseamnã o organizaţie constituitã de state suverane, membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale oricãrei agenţii specializate a acesteia, cãtre care aceste state au transferat competenţele referitoare la domeniile guvernate de prezenta convenţie şi care a fost pe deplin autorizatã, potrivit procedurilor interne proprii, sã devinã parte la Convenţie.
4. Instrumentele de aderare se depoziteazã la directorul general al UNESCO.
ART. 28
Punct de contact
La data la care devine parte la prezenta convenţie, fiecare parte va desemna un punct de contact în conformitate cu art. 9.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni dupã data depunerii celui de-al treizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai în ceea ce priveşte acele state ori organizaţii de integrare economicã regionalã care au depus instrumentele proprii de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acea datã sau înainte de aceasta. Convenţia va intra în vigoare în ceea ce priveşte orice altã parte la 3 luni dupã ce aceasta îşi depune propriul instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. În scopul prezentului articol, orice instrument depus de o organizaţie regionalã integratã economic nu va fi luat în considerare în plus faţã de cele depuse de statele membre ale organizaţiei.
ART. 30
Regimuri constituţionale federale sau neunitare
Recunoscând cã acordurile internaţionale obligã în mod egal pãrţile, indiferent de sistemele lor constituţionale, urmãtoarele prevederi se aplicã pãrţilor care au regimuri constituţionale federale sau neunitare:
a) în ceea ce priveşte prevederile prezentei convenţii, a cãror implementare se supune jurisdicţiei legale a puterii legislative federale sau centrale, obligaţiile guvernului federal sau central vor fi aceleaşi ca şi în cazul pãrţilor care nu sunt state federale;
b) în ceea ce priveşte prevederile Convenţiei, a cãror implementare se supune jurisdicţiei unor unitãţi constituente individuale precum statele, judeţele, provinciile sau cantoanele, care nu sunt obligate de sistemul constituţional al federaţiei sã ia mãsuri legislative, guvernul federal va informa, dupã caz, autoritãţile competente ale unitãţilor constituente precum statele, judeţele, provinciile sau cantoanele cu privire la prevederile menţionate, cu recomandarea sa pentru adoptarea acestora.
ART. 31
Denunţare
1. Orice parte la prezenta convenţie poate denunţa prezenta convenţie.
2. Denunţarea va fi notificatã prin orice instrument scris depus la directorul general al UNESCO.
3. Denunţarea va produce efecte dupã 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. Denunţarea nu va modifica cu nimic obligaţiile financiare ale pãrţii care denunţã Convenţia pânã la data la care retragerea produce efecte.
ART. 32
Funcţiunile depozitarului
Directorul general al UNESCO, în calitate de depozitar al prezentei convenţii, va informa statele membre ale Organizaţiei, statele care nu sunt membre ale acesteia şi organizaţiile de integrare economicã regionalã precizate la art. 27, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare prevãzute în art. 26 şi 27, precum şi cu privire la denunţãrile prevãzute la art. 31.
ART. 33
Amendamente
1. O parte la prezenta convenţie poate propune amendamente la prezenta convenţie prin comunicare scrisã adresatã directorului general al UNESCO. Directorul general al UNESCO va transmite aceastã comunicare cãtre toate pãrţile. Dacã, în termen de 6 luni de la data distribuirii comunicãrii, cel puţin jumãtate din numãrul pãrţilor rãspunde favorabil solicitãrii, directorul general al UNESCO va prezenta o astfel de propunere urmãtoarei sesiuni a Conferinţei pãrţilor spre dezbatere şi eventualã adoptare.
2. Amendamentele se adoptã cu o majoritate de douã treimi din numãrul pãrţilor prezente şi participante la vot.
3. Odatã adoptate, amendamentele la prezenta convenţie sunt transmise pãrţilor spre ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Amendamentele la prezenta convenţie vor intra în vigoare pentru pãrţile care le-au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat dupã 3 luni de la depunerea instrumentelor prevãzute în alin. 3 al prezentului articol, de cãtre douã treimi din numãrul pãrţilor. Ulterior, un amendament va intra în vigoare pentru pãrţile care ratificã, acceptã, aprobã sau aderã la amendamentul menţionat dupã 3 luni de la depunerea de cãtre parte a instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
5. Procedura descrisã la alin. 3 şi 4 nu se aplicã amendamentelor la art. 23 referitoare la numãrul membrilor Comitetului Interguvernamental. Aceste amendamente vor intra în vigoare în momentul adoptãrii acestora.
6. Statul sau organizaţia de integrare economicã regionalã la care se face referire la art. 27, care devine parte la prezenta convenţie dupã intrarea în vigoare a amendamentelor în conformitate cu alin. 4 al prezentului articol, în lipsa exprimãrii unei intenţii diferite, va fi considerat/consideratã:
a) parte la prezenta convenţie astfel cum a fost amendatã; şi
b) parte la Convenţia nemodificatã, în raport cu orice parte care nu este obligatã prin amendamente.
ART. 34
Texte oficiale
Prezenta convenţie a fost întocmitã în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã, toate cele 6 texte fiind egal autentice.
ART. 35
Înregistrare
În conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la solicitarea directorului general al UNESCO.
ANEXĂ
PROCEDURA DE CONCILIERE
ART. 1
Comisia de conciliere
La cererea uneia dintre pãrţile aflate într-o divergenţã este creatã o comisie de conciliere. Dacã pãrţile nu convin altfel, Comisia de conciliere va fi alcãtuitã din 5 membri, câte 2 numiţi de fiecare parte implicatã şi un preşedinte ales în solidar de aceşti membri.
ART. 2
Membrii Comisiei de conciliere
În divergenţele dintre mai mult de douã pãrţi, pãrţile cu interese comune îşi vor desemna membrii în Comisia de conciliere în solidar, prin acordul acestora. Atunci când douã sau mai multe pãrţi au interese diferite ori dacã existã un dezacord, chiar dacã acestea au acelaşi interes, pãrţile îşi vor desemna membrii separat.
ART. 3
Întâlniri
Dacã, în termen de douã luni de la data solicitãrii de creare a Comisiei de conciliere, nu are loc nici o întâlnire a pãrţilor, directorul general al UNESCO, în cazul în care i se cere acest lucru de cãtre partea care a formulat solicitarea, va fixa aceste întâlniri într-un termen suplimentar de douã luni.
ART. 4
Preşedintele Comisiei de conciliere
Dacã nu a fost ales un preşedinte al Comisiei de conciliere în termen de douã luni de la data numirii ultimului membru al acesteia, directorul general al UNESCO, dacã i se cere aceasta de cãtre o parte, va desemna un preşedinte în cadrul unui termen suplimentar de douã luni.
ART. 5
Decizii
Comisia de conciliere va lua deciziile prin votul majoritãţii membrilor sãi. Comisia îşi va stabili propria procedurã, dacã pãrţile la diferent nu agreeazã altfel. Comisia de conciliere va oferi o propunere de soluţionare a divergenţei pe care pãrţile o vor considera de bunã-credinţã.
ART. 6
Dezacord
Comisia de conciliere va decide asupra dezacordului cu privire la competenţa sa.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
