Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 20 noiembrie 1978 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 97 din 8 decembrie 1979
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Canadei, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice între cele doua tari şi de a încheia o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecãruia din cele doua state.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile şi imobile, impozitele pe suma retributiilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
3. Impozitele prezente care cad sub incidenta convenţiei sînt urmãtoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;
(ii) impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
(iii) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole
(mai jos denumite impozit roman);
b) în ceea ce priveşte Canada:
impozitele pe venit percepute de guvernul Canadei
(mai jos denumite impozit canadian).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage şi impozitelor pe avere, care ar intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care s-ar adauga celor existente sau care le-ar înlocui. Modificãrile importante aduse legislatiilor fiscale ale statelor contractante vor fi comunicate reciproc.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) (i) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv solul şi subsolul marin al regiunilor situate în afarã apelor teritoriale ale României, asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa nationala, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale acestora;
(ii) termenul Canada, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Canadei, inclusiv solul şi subsolul marin al regiunilor situate în afarã apelor teritoriale ale Canadei, asupra cãrora Canada exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa nationala, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale acestora;
b) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Canada;
c) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupãri de persoane şi, în ceea ce priveşte Canada, cuprinde de asemenea succesiunile (estates) şi fiduciile (trusts);
d) termenul societate indica orice persoana juridicã sau orice entitate consideratã ca persoana juridicã în scopul de impunere; de asemenea, indica o societate mixtã în sensul dreptului roman şi o corporatie în sensul dreptului canadian;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) expresia autoritate competenta indica:
(i) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în ceea ce priveşte Canada, ministrul venitului naţional sau reprezentantul sau autorizat;
g) termenul impozit indica, dupã context, impozit roman sau impozit canadian;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoana fizica care poseda cetãţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în fiecare stat contractant.
2. Pentru aplicarea convenţiei de unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care în virtutea legislaţiei acelui stat este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia din statele contractante cazul se rezolva dupã regulile ce urmeazã:
a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (mai jos denumite centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul din statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãruia din statele contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia din ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este socotitã rezidenţã a fiecãruia din statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui de comun acord sa rezolve problema şi sa determine modalitãţile de aplicare a prezentei convenţii fata de acea persoana.
ART. 5
Sediu stabil
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) un şantier de construcţie a cãrui durata depãşeşte 12 luni;
h) un şantier de montaj a cãrui durata depãşeşte 6 luni.
3. Se considera ca nu este sediu stabil cînd:
a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) un loc fix de afaceri folosit numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri folosit numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter preparatoriu sau auxiliar pentru întreprindere;
f) mãrfurile aparţinînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg sau expoziţie sînt vîndute de întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziţie.
4. O persoana - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier, a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. În sensul prezentei convenţii, expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatare directa, din închiriere sau arendare ca şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile şi beneficiilor provenite din înstrãinarea unor asemenea bunuri.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita sau a exercitat activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu stabil este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil se iau în considerare cheltuielile deductibile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, fie ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul stabil, fie în alta parte.
4. Nu se va atribui nici un beneficiu unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere.
5. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.
6. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Navigaţie maritima şi aerianã
1. Beneficiile pe care o întreprindere a unui contractant le obţine din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor nu sînt impozabile decît în acel stat.
2. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 1 şi ale art. 7, beneficiile provenite din exploatarea navelor sau aeronavelor folosite în principal pentru transportul pasagerilor sau al mãrfurilor exclusiv între puncte situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat.
3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, beneficiilor avute în vedere la paragrafele menţionate pe care o întreprindere a unui stat contractant le obţine din participarea sa la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi cînd, într-un caz şi în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acest stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinta şi cînd beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi fost realizate de aceasta întreprindere din celãlalt stat, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci primul stat va proceda la rectificarea corespunzãtoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor beneficii. Pentru determinarea ajustarii de fãcut, se va tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor.
3. Un stat contractant nu va rectifica beneficiile unei întreprinderi în cazurile avute în vedere la paragraful 1 dupã expirarea termenelor prevãzute de legislaţia sa nationala şi, în orice caz, dupã expirarea a 5 ani începînd de la sfîrşitul anului în curs de cînd beneficiile care ar face obiectul unei astfel de rectificari ar fi fost realizate de o întreprindere a acestui stat. Prezentul paragraf nu se aplica în caz de frauda, de omisiune voluntara sau de neglijenţa.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; însã dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a acestor dividende. Dispoziţiile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii asupra beneficiilor din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau bonuri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte pãrţi cu excepţia creanţelor, beneficiile repartizate de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital, precum şi veniturile asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia fiscalã a statului al cãrui rezident este societatea distribuitoare.
4. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare a dividendelor fie o activitate comercialã sau industriala printr-un sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care se leagã efectiv participarea generatoare a dividendelor. În aceasta ipoteza sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14.
5. Cînd o societate este rezidenţã a unui stat contractant, celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, decît în mãsura în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
6. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretatã ca impiedicind un stat contractant sa perceapã, asupra veniturilor unei societãţi atribuibile unui sediu stabil din acest stat, un impozit care se adauga la impozitul ce ar fi aplicabil veniturilor unei societãţi care poseda naţionalitatea statului menţionat, cu condiţia ca impozitul adiţional astfel stabilit sa nu depãşeascã 15 la suta din suma veniturilor care nu au fost supuse impozitului adiţional menţionat în cursul anilor de impunere precedenti. În sensul acestei dispoziţii, termenul venituri indica beneficiile atribuibile unui sediu stabil dintr-un stat contractant, pentru anul sau pentru anii anteriori, dupã scãderea tuturor impozitelor, altele decît impozitul adiţional vizat în prezentul paragraf, prelevate de acest stat asupra beneficiilor menţionate; totuşi, acest termen nu cuprinde beneficiile atribuibile unui sediu stabil al unei societãţi situate într-un stat contractant şi care au fost obţinute în cursul unui an în care activitatea societãţii nu a fost exercitatã în principal în acest stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat; în cazul cînd dobinzile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a acestor dobinzi.
3. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului şi în special veniturile din rente de stat şi de obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile, dar nu cuprinde veniturile prevãzute la art. 10.
4. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant exercita în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În aceasta ipoteza sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi şi care le suporta, aceste dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil sau baza fixa.
6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care ele sînt sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã sînt plãtite pentru un împrumut fãcut, garantat sau asigurat de acest celãlalt stat sau de un organism public al acestui celãlalt stat desemnat şi acceptat prin schimb de scrisori între autoritãţile competente ale statelor contractante.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat; în cazul cînd aceste redevenţe sînt impozabile în celãlalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a acestor redevenţe.
3. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, redevenţele cu titlu de drepturi de autor şi alte remuneraţii similare privind producerea sau reproducerea unei opere literare, dramatice, muzicale sau artistice, inclusiv redevenţele privind filmele cinematografice şi operele înregistrate pe film sau benzile destinate televiziunii sau radiodifuziunii, provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în statul din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a acestor redevenţe, dacã aceste redevenţe sînt impozabile în celãlalt stat contractant.
4. Termenul redevenţe, utilizat în prezentul articol, indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor, a unui brevet, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii relative la o experienta dobindita în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
5. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil, fie o profesiune libera prin intermediul unei baze fixe şi de care dreptul sau bunul generator de redevenţe este efectiv legat. În aceasta ipoteza sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
6. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil sau o baza fixa prin care a fost încheiat contractul care da loc plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, aceste redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil sau baza fixa.
7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai acestei din urma sume. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri din înstrãinãri de bunuri
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau a bunurilor mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrãinarea globalã a acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional precum şi a bunurilor mobile afectate exploatãrii unor astfel de nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care aceste bunuri sînt impozabile în virtutea prevederilor art. 21 paragraful 3.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea de acţiuni, de pãrţi sau de drepturi analoage de capital ale unei societãţi ale carei bunuri sînt constituite în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat.
Cistigurile provenind din înstrãinarea unei participatii într-o societate de persoane (partnership) sau într-o fiducie (trust) ale carei bunuri sînt constituite în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant sînt impozabile în acest stat.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate în paragrafele 1, 2 şi 3, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul.
5. Dispoziţiile paragrafului 4 nu impieteaza asupra dreptului fiecãruia din statele contractante de a percepe conform legislaţiei sale un impozit asupra cistigurilor provenind din înstrãinarea unui bun şi realizate de o persoana fizica care este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat, în cursul a cinci ani imediat precedenti înstrãinãrii bunului, a fost rezidenţã a primului stat.
ART. 14
Profesiuni independente
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le realizeazã dintr-o profesiune libera sau din alte activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca acest rezident sa nu dispunã în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care sînt atribuibile menţionatei baze fixe.
Un rezident al unui stat contractant care exercita o profesiune libera sau alte activitãţi independente în celãlalt stat este considerat ca dispune de o asemenea baza fixa în acest celãlalt stat dacã sta o perioada sau perioade pe o durata totalã depasind 183 de zile în anului de impunere respectiv.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitatea independenta a medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 15
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16 şi 18, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care nu depãşeşte în total 183 de zile în cursul anului calendaristic considerat şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care încadreazã în munca şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat şi
c) sarcina acestor remuneraţii nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care încadreazã în munca o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatatã în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 16
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere sau al unui organ analog al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd venitul din activitãţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, el poate fi impus în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile artistului sau sportivului.
3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica dacã se stabileşte ca nici artistul de spectacole sau sportivul, nici persoanele care îi sînt asociate nu participa direct sau indirect la beneficiile persoanei vizate la mentionatul paragraf.
4. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii rezidenţi ai unui stat contractant le realizeazã cu ocazia unor activitãţi desfãşurate în celãlalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale stabilite prin convenţii culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite de impozit în acest celãlalt stat contractant.
ART. 18
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile sale politice, subdiviziunile administrativ-teritoriale sau de colectivitatile locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat, subdiviziune sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat.
b) Cu toate acestea, asemenea remuneraţii nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este beneficiarul, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi dacã beneficiarul remuneraţiei nu a devenit rezident al statului menţionat numai în scopul de a presta serviciile.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiilor primite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile politice, subdiviziunile administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale ale acestuia.
ART. 19
Studenţi şi persoane în curs de perfecţionare
Sumele pe care un student, un practicant sau un ucenic, inclusiv orice persoana în curs de perfecţionare sau de specializare, care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat numai în scopul de a continua studiile sau pregãtirea sa, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau pregãtire, nu sînt impozabile în primul stat, cu condiţia ca ele sa provinã din surse aflate din afarã acestui stat.
ART. 20
Venituri care nu au fost expres menţionate
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt în mod expres menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acest stat contractant.
2. Totuşi, dacã aceste venituri încasate de un rezident al unui stat contractant provin din surse aflate în celãlalt stat contractant, ele pot fi impuse în statul de unde provin şi potrivit legislaţiei acestui stat. Dar, în cazul unui venit provenind dintr-o succesiune (estate) sau fiducii (trust) şi în cazul unei plati periodice a unei pensii, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a venitului, dacã acesta este impozabil în statul contractant al cãrui rezident este beneficiarul.
ART. 21
Avere
1. Averea constituitã din bunuri imobile este impozabilã în statul contractant unde sînt situate aceste bunuri.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în acest stat.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.
ART. 22
Evitarea dublei impuneri
1. În ce priveşte România, impozitul plãtit de un rezident roman asupra veniturilor impozabile în Canada, în aplicarea prezentei convenţii, va fi dedus din suma impozitului roman exigibil în conformitate cu legislaţia fiscalã romana.
Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman.
2. În ce priveşte Canada, dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor:
a) Sub rezerva dispoziţiilor existente în legislaţia canadiana cu privire la deducerea impozitului plãtit într-un teritoriu din afarã Canadei din impozitul plãtibil în Canada şi a oricãror modificãri ulterioare ale acestor dispoziţii care nu ar afecta principiul general şi fãrã a renunţa la o deducere sau degrevare mai importanta prevãzutã de legislaţia canadiana, impozitul roman datorat în funcţie de beneficii, venituri sau cistiguri provenind din România se deduce din oricare impozit canadian datorat pentru aceleaşi beneficii, venituri sau cistiguri.
b) Sub rezerva dispoziţiilor existente în legislaţia canadiana privind determinarea surplusului scutit al unei societãţi strãine filiala şi a oricãror modificãri ulterioare ale acestor dispoziţii care nu ar afecta principiul general, o societate rezidenţã în Canada poate, în legatura cu impozitul canadian, sa scada, cu ocazia calculãrii venitului sau impozabil, orice dividend primit provenind din surplusul scutit al unei societãţi strãine filiala rezidenţã în România.
3. Pentru aplicarea paragrafului 2 a), impozitul roman datorat de un rezident al Canadei:
a) pentru beneficiile imputabile unei activitãţi industriale sau comerciale pe care o exercita în România sau
b) pentru dividendele, dobinzile sau redevenţele pe care le primeşte de la o societate care este rezidenţã a României,
se considera ca cuprinde suma care ar fi fost platibila cu titlu de impozit roman pentru anul respectiv dacã nu ar fi existat o scutire sau o reducere de impozit acordatã pentru acest an sau pentru o perioada a acestuia conform:
(i) dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 276 din 11 mai 1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, în mãsura în care acesta era în vigoare la data semnãrii prezentei convenţii şi nu a fost modificat de atunci sau nu a suferit decît modificãri minore, care nu îi afecteazã caracterul general şi numai în mãsura în care aceasta dispoziţie are drept efect sa scuteascã o categorie de venituri sau sa-i usureze impunerea pentru o perioada care depãşeşte 10 ani; sau
(ii) cu orice alta dispoziţie adoptatã ulterior care acorda o scutire sau o reducere a impozitului care, potrivit acordului autoritãţilor competente ale statelor contractante, este de natura analoagã, dacã aceasta dispoziţie nu a fost modificatã posterior sau nu a suferit decît modificãri minore care nu îi afecteazã caracterul general.
4. Pentru aplicarea prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant, care a suportat impozitul celuilalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie, sînt considerate ca provenind din surse aflate în acest celãlalt stat.
ART. 23
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate.
3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca obliga un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri cu caracter personal, degrevari şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de greutatile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi.
4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura ale acestui prim stat al capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai unui terţ stat.
5. Termenul impozitare indica, în prezentul articol, impozitele vizate prin prezenta convenţie.
6. Impozitele pe venit, beneficii şi avere, precum şi vãrsãmintele de beneficii la bugetul statului, care, conform dreptului roman, sînt în sarcina unitãţilor socialiste nu se aplica decît acestor unitãţi.
ART. 24
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impozitare neconforma cu prezenta convenţie, poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa adreseze autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este o cerere scrisã şi motivatã de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisibilã, cererea respectiva trebuie fie prezentatã într-un termen de 2 ani începînd de la prima notificare a mãsurii care are ca efect o impozitare care nu este conformã cu convenţia.
2. Autoritatea competenta vizata la paragraful 1 se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Un stat contractant nu va majorã baza impozabilã a unui rezident a unuia sau a celuilalt stat contractant incluzind elemente de venit care au fost deja impuse în celãlalt stat contractant, dupã expirarea termenelor prevãzute de legislaţia sa nationala şi în orice caz dupã expirarea a cinci ani de la încheierea perioadei impozabile în cursul cãreia au fost realizate veniturile în cauza. Prezentul paragraf nu se aplica în caz de frauda, de omisiune intenţionatã sau de neglijenţa.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe cale de înţelegere amiabila, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care pot da loc interpretarea sau aplicarea convenţiei.
5. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
ART. 25
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz fi interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative care deroga de la legislaţia proprie sau de la practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 26
Funcţionari diplomatici şi consulari
Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 27
Dispoziţii diverse
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor putea fi interpretate ca limitind într-un anumit fel exonerarile, degrevarile, deducerile, creditele sau alte facilitãţi care sînt sau vor fi acordate:
a) prin legislaţia unui stat contractant pentru determinarea impozitului prelevat de acest stat, sau
b) prin orice alt acord încheiat de un stat contractant.
2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate fi interpretatã ca ar impiedica aplicarea dispoziţiilor legislaţiei interne a fiecãrui stat contractant referitoare la impunerea veniturilor persoanelor realizate din participarea lor în societãţi nerezidente sau referitoare la evaziunea fiscalã.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea aplicãrii prezentei convenţii.
4. În sensul prezentei convenţii, orice menţiune "o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã" a unui stat contractant trebuie sa fie inteleasa ca "o subdiviziune politica" dacã statul contractant la care se referã este Canada şi ca "o subdiviziune administrativ-teritorialã" dacã statul contractant la care se referã este România.
ART. 28
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare imediat dupã schimbul instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale vor fi aplicabile:
a) cu privire la impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor sau virate în contul lor, începînd de la 1 ianuarie 1978, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru fiecare an de impunere, începînd de la 1 ianuarie 1978.
ART. 29
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, însã fiecare stat contractant va putea, pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic posterior anului 1980, sa transmitã o nota de denunţare celuilalt stat contractant şi, în acest caz, convenţia va inceta sa fie aplicabilã:
a) în legatura cu impozitul reţinut la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor sau virate în contul lor, începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a dat nota; şi
b) în legatura cu celelalte impozite, pentru fiecare an de impunere, începînd de la 1 ianuarie al anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a dat nota.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în dublu exemplar în Ottawa la 20 noiembrie 1978, în limbile romana, franceza şi engleza, fiecare versiune avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Barbu Popescu
Pentru guvernul Canadei
Don Jamieson
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
