Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 20 mai 1980 asupra recunoasterii si executarii hotararilor in materie de incredintare a copiilor si de restabilire a incredintarii copiilor*)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 29 mai 2003
Consiliul Europei
Seria tratatelor europene - nr. 105
Luxembourg, 20 mai 1980
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
recunoscând ca în statele membre ale Consiliului Europei luarea în considerare a interesului copilului este de o importanta decisiva în materie de hotãrâri privind încredinţarea sa,
considerând ca instituirea de mãsuri destinate facilitãrii recunoaşterii şi aplicãrii hotãrârilor privind încredinţarea copilului va avea drept efect asigurarea unei mai bune protecţii a interesului copiilor,
considerând ca este de dorit, în acest scop, sa se sublinieze ca dreptul la vizita al pãrinţilor este corolarul normal al dreptului la încredinţare,
constatând numãrul crescand al cazurilor în care unii copii au fost deplasati fãrã drept peste o granita internationala şi dificultãţile intalnite pentru soluţionarea în mod adecvat a problemelor ridicate de aceste cazuri,
dornice sa introducã dispoziţii potrivite care sa permitã restabilirea încredinţãrii copiilor atunci când aceasta încredinţare a fost întreruptã în mod arbitrar,
convinse de oportunitatea de a lua, în acest scop, mãsurile adaptate la diferite nevoi şi la diferite împrejurãri,
dornice sa stabileascã relaţii de cooperare judiciarã între autoritãţile lor,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin:
a) copil - o persoana, indiferent de cetãţenie, cu condiţia sa nu fi împlinit încã varsta de 16 ani şi sa nu aibã dreptul de a-şi stabili ea însãşi resedinta, conform legii reşedinţei obişnuite sau a cetateniei ori conform legii interne a statului solicitat;
b) autoritate - orice autoritate judiciarã sau administrativã;
c) hotãrâre referitoare la încredinţare - orice hotãrâre a unei autoritãţi, în mãsura în care decide asupra îngrijirii persoanei copilului, inclusiv dreptul de a-i stabili resedinta, precum şi asupra dreptului la vizita;
d) deplasare fãrã drept - deplasarea unui copil peste o granita internationala prin încãlcarea unei hotãrâri referitoare la încredinţarea sa, pronunţatã într-un stat contractant şi executorie într-un asemenea stat; de asemenea, se considera deplasare fãrã drept:
(i) neinapoierea unui copil peste o granita internationala la încheierea perioadei exercitãrii unui drept la vizita referitor la acel copil sau la încheierea unei sederi temporare pe un alt teritoriu decât cel în care se exercita încredinţarea sa;
(ii) o trecere declarata ulterior ilicitã în sensul art. 12.
TITLUL I
Autoritãţi centrale
ART. 2
1. Fiecare stat contractant va desemna o autoritate centrala care va exercita funcţiile prevãzute în prezenta convenţie.
2. Statele federale şi statele în care mai multe sisteme de drept sunt în vigoare au dreptul de a desemna mai multe autoritãţi centrale a cãror competenta o stabilesc.
3. Orice desemnare efectuatã prin aplicarea prezentului articol trebuie sa fie comunicatã secretarului general al Consiliului Europei.
ART. 3
1. Autoritãţile centrale ale statelor contractante trebuie sa coopereze între ele şi sa promoveze o înţelegere între autoritãţile competente ale ţãrilor respective. Ele trebuie sa acţioneze cu toatã promptitudinea necesarã.
2. În vederea facilitãrii aplicãrii prezentei convenţii, autoritãţile centrale ale statelor contractante:
a) asigura transmiterea cererilor de informaţii care provin de la autoritãţile competente şi care privesc problemele de drept sau de fapt referitoare la procedurile în curs;
b) îşi comunica reciproc, la cerere, informaţii privind dreptul lor referitor la încredinţarea copiilor şi la evoluţia lui;
c) se informeazã reciproc asupra dificultãţilor susceptibile sa apara cu prilejul aplicãrii convenţiei şi se straduiesc sa înlãture, în mãsura posibilului, obstacolele din calea aplicãrii ei.
ART. 4
1. Orice persoana care a obţinut într-un stat contractant o hotãrâre referitoare la încredinţarea unui copil şi care doreşte sa obţinã într-un alt stat contractant recunoaşterea sau executarea acestei hotãrâri se poate adresa în acest scop, prin cerere, autoritãţii centrale a fiecãrui stat contractant.
2. Cererea trebuie sa fie însoţitã de documentele menţionate la art. 13.
3. Autoritatea centrala sesizatã, dacã este alta decât autoritatea centrala a statului solicitat, transmite documentele acesteia din urma pe cale directa şi fãrã întârziere.
4. Autoritatea centrala sesizatã poate refuza intervenţia sa atunci când condiţiile cerute de prezenta convenţie nu sunt îndeplinite în mod evident.
5. Autoritatea centrala sesizatã îl informeazã fãrã întârziere pe solicitant asupra soluţionãrii cererii sale.
ART. 5
1. Autoritatea centrala a statului solicitat ia sau ordonã în cel mai scurt termen toate dispoziţiile pe care le considera potrivite, sesizand, dacã este cazul, autoritãţile sale competente, pentru:
a) a gãsi locul unde se afla copilul;
b) a evita, în special prin mãsurile provizorii necesare, ca interesele copilului sau ale solicitantului sa fie lezate;
c) a asigura recunoaşterea sau executarea hotãrârii;
d) a asigura predarea copilului cãtre reclamant atunci când se acorda executarea hotãrârii;
e) a informa autoritatea solicitanta asupra mãsurilor luate şi a soluţiilor date.
2. Atunci când autoritatea centrala a statului solicitat are motive sa creadã ca copilul se afla pe teritoriul altui stat contractant, ea transmite documentele autoritãţii centrale a acestui stat, pe cale directa şi fãrã întârziere.
3. Cu excepţia cheltuielilor de repatriere, fiecare stat contractant se angajeazã sa nu ceara de la solicitant nici o plata pentru orice mãsura luatã în contul acestuia în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol de autoritatea centrala a acestui stat, inclusiv cheltuielile procesuale şi, când este cazul, cheltuielile necesitate de participarea unui avocat.
4. Dacã recunoaşterea sau executarea este refuzatã şi dacã autoritatea centrala a statului solicitat considera ca trebuie sa dea curs cererii solicitantului de a introduce în acest stat o acţiune pe fond, aceasta autoritate pune totul în aplicare pentru a asigura reprezentarea solicitantului în aceasta procedura în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele de care poate beneficia o persoana care este rezidenţã şi cetãţean al acestui stat şi, în acest scop, poate sesiza în special autoritãţile competente.
ART. 6
1. Sub rezerva acordurilor private încheiate între autoritãţile centrale interesate şi a dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol:
a) comunicãrile adresate autoritãţii centrale a statului solicitat sunt redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori vor fi însoţite de o traducere în aceasta limba;
b) autoritatea centrala a statului solicitat trebuie totuşi sa accepte comunicãrile redactate în limba franceza sau engleza ori însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi.
2. Comunicãrile emise de autoritatea centrala a statului solicitat, inclusiv rezultatele anchetelor efectuate, pot fi redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori în limba franceza sau engleza.
3. Orice stat contractant poate exclude aplicarea în întregime sau în parte a dispoziţiilor paragrafului 1 lit. b) al prezentului articol. Atunci când un stat contractant a fãcut aceasta rezerva, orice alt stat contractant poate sa o aplice, de asemenea, în privinta acestui stat.
TITLUL II
Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor şi restabilirea încredinţãrii copilului
ART. 7
Hotãrârile referitoare la încredinţare, pronunţate într-un stat contractant, sunt recunoscute şi, atunci când sunt executorii în statul de origine, sunt puse în executare în orice alt stat contractant.
ART. 8
1. În caz de deplasare fãrã drept, autoritatea centrala a statului solicitat va trece imediat la restituirea copilului:
a) atunci când în momentul introducerii cererii în statul în care hotãrârea a fost pronunţatã sau la data deplasarii fãrã drept, dacã aceasta a avut loc anterior, copilul, precum şi pãrinţii sãi aveau numai cetãţenia acelui stat şi copilul avea resedinta obişnuitã pe teritoriul statului menţionat; şi
b) când o autoritate centrala a fost sesizatã asupra cererii de restituire în termen de 6 luni începând de la data deplasarii fãrã drept.
2. Dacã, conform legii statului solicitat, nu se pot satisface dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol fãrã intervenţia unei instanţe, nici unul dintre motivele de refuz prevãzute de prezenta convenţie nu se va aplica în procedura judiciarã.
3. Dacã un acord omologat de o autoritate competenta a survenit între persoana cãreia îi este încredinţat copilul şi o alta persoana pentru a-i acorda acesteia din urma dreptul la vizita şi când, la încheierea perioadei convenite, copilul, fiind dus în strãinãtate, nu este restituit persoanei care îl avea în încredinţare, se trece la restabilirea dreptului la încredinţare conform paragrafului 1 lit. b) şi paragrafului 2 ale prezentului articol. Acelaşi lucru se face în cazul hotãrârii autoritãţii competente care acorda acelaşi drept unei persoane care nu are încredinţarea copilului.
ART. 9
1. În alte cazuri de deplasare fãrã drept decât cele prevãzute de art. 8 şi dacã o autoritate centrala a fost sesizatã în termen de 6 luni începând de la data deplasarii, recunoaşterea şi executarea nu pot fi refuzate decât:
a) dacã, atunci când este vorba despre o hotãrâre pronunţatã în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, cererea de chemare în judecata sau un act echivalent nu a fost comunicat ori notificat reclamantului potrivit legii sau în timp util pentru a se putea apara; totuşi aceasta absenta a comunicãrii sau notificãrii nu va constitui un motiv de refuz al recunoaşterii sau executãrii atunci când comunicarea ori notificarea nu s-a produs deoarece paratul a tãinuit locul unde se gãseşte persoana care a initiat acţiunea în statul de origine;
b) dacã, atunci când este vorba despre o hotãrâre pronunţatã în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, competenta autoritãţii care a luat-o nu este intemeiata:
(i) pe resedinta obişnuitã a pârâtului; sau
(ii) pe ultima resedinta obişnuitã comuna a pãrinţilor copilului, cu condiţia ca unul dintre ei sa aibã încã resedinta obişnuitã;
sau
(iii) pe resedinta obişnuitã a copilului;
c) dacã hotãrârea este incompatibilã cu o hotãrâre referitoare la încredinţare, devenitã executorie în statul solicitat înainte de deplasarea copilului, cu condiţia ca acel copil sa nu aibã resedinta obişnuitã pe teritoriul statului solicitant în anul ce preceda deplasarea sa.
2. Dacã nici o autoritate centrala nu a fost sesizatã, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol sunt aplicabile atunci când recunoaşterea şi executarea sunt cerute într-un termen de 6 luni începând de la deplasarea fãrã drept.
3. În nici un caz hotãrârea nu poate face obiectul unui examen de fond.
ART. 10
1. În alte cazuri decât cele prevãzute la art. 8 şi 9, recunoaşterea, precum şi executarea pot fi refuzate nu numai din motivele prevãzute la art. 9, ci şi datoritã unuia dintre motivele urmãtoare:
a) dacã se constata ca efectele hotãrârii sunt clar incompatibile cu principiile fundamentale de drept ce acţioneazã asupra familiei şi copiilor în statul solicitat;
b) dacã se constata ca din cauza schimbãrii împrejurãrilor care includ trecerea timpului, dar exclud simpla schimbare a reşedinţei copilului în urma unei deplasãri fãrã drept, efectele hotãrârii de baza nu mai sunt conforme interesului copilului;
c) dacã în momentul introducerii acţiunii în statul de origine:
(i) copilul avea cetãţenia statului solicitat sau resedinta obişnuitã în acest stat, în timp ce nici una dintre aceste legãturi nu exista cu statul de origine;
(ii) copilul avea în acelaşi timp cetãţenia statului de origine şi a statului solicitat şi resedinta sa obişnuitã în statul solicitat;
d) dacã hotãrârea este incompatibilã cu o hotãrâre pronunţatã fie în statul solicitat, fie într-un stat terţ, fiind executorie în statul solicitat, în urma unei proceduri iniţiate înainte de introducerea cererii de recunoaştere sau de executare şi dacã refuzul este conform interesului copilului.
2. În aceleaşi cazuri procedura de recunoaştere, precum şi procedura de executare pot fi suspendate pentru unul dintre urmãtoarele motive:
a) dacã hotãrârea de origine face obiectul unui recurs ordinar;
b) dacã o procedura privind încredinţarea copilului, initiata înainte ca procedura în statul de origine sa fie introdusã, este în curs în statul solicitat;
c) dacã o alta hotãrâre referitoare la încredinţarea copilului face obiectul unei proceduri de executare sau oricãrei alte proceduri referitoare la recunoaşterea acestei hotãrâri.
ART. 11
1. Hotãrârile asupra dreptului la vizita şi dispoziţiile hotãrârilor referitoare la încredinţare care privesc dreptul la vizita sunt recunoscute şi puse în executare în aceleaşi condiţii ca celelalte hotãrâri referitoare la încredinţare.
2. Totuşi autoritatea competenta a statului solicitat poate stabili modalitãţile de aplicare şi de exercitare a dreptului la vizita, ţinând cont în special de angajamentele luate de pãrţi pe aceasta tema.
3. Atunci când nu s-a hotãrât asupra dreptului la vizita sau când recunoaşterea ori executarea hotãrârii referitoare la încredinţare este refuzatã, autoritatea centrala a statului solicitat poate sesiza autoritãţile sale competente pentru a decide asupra dreptului la vizita, la cererea persoanei care invoca acest drept.
ART. 12
Atunci când, la data la care copilul este deplasat peste o granita internationala, nu exista o hotãrâre executorie asupra încredinţãrii pronunţatã într-un stat contractant, dispoziţiile prezentei convenţii se aplica la orice hotãrâre ulterioara referitoare la încredinţarea acestui copil şi care declara deplasarea ilegala, pronunţatã într-un stat contractant la cererea oricãrei persoane interesate.
TITLUL III
Procedura
ART. 13
1. Cererea privind recunoaşterea sau executarea într-un alt stat contractant a unei decizii referitoare la încredinţare trebuie sa fie însoţitã:
a) de un document care abiliteaza autoritatea centrala a statului solicitat sa acţioneze în numele reclamantului sau sa desemneze în acest scop un alt reprezentant;
b) de un exemplar al hotãrârii care reuneste condiţiile necesare autenticitatii sale;
c) când este vorba despre o hotãrâre pronunţatã în absenta pârâtului sau a reprezentantului sau legal, de orice document de natura sa stabileascã faptul ca cererea de chemare în judecata sau un act echivalent a fost comunicat ori notificat, potrivit legii, pârâtului;
d) dacã este cazul, de orice document care stabileşte ca, conform legii statului de origine, decizia este executorie;
e) dacã este posibil, de un raport indicând locul în care s-ar putea afla copilul în statul solicitat;
f) de propuneri asupra modalitãţilor de restabilire a încredinţãrii copilului.
2. Documentele menţionate mai sus trebuie sa fie însoţite, dacã este cazul, de o traducere conform regulilor prevãzute la art. 6.
ART. 14
Orice stat contractant aplica pentru recunoaşterea şi executarea unei hotãrâri referitoare la încredinţare o procedura simpla şi rapida. În acest scop el vegheazã ca cererea de exequatur sa poatã fi introdusã în temeiul unei simple cereri.
ART. 15
1. Înainte de a decide asupra aplicãrii paragrafului 1 lit. b) al art. 10, autoritatea reprezentând statul solicitat:
a) trebuie sa ia cunostinta de punctul de vedere al copilului, exceptând cazul când exista o imposibilitate practica, în special în privinta vârstei şi capacitãţii de discernãmânt a acestuia; şi
b) poate cere efectuarea de anchete potrivite.
2. Cheltuielile anchetelor efectuate într-un stat contractant revin statului în care sunt efectuate.
3. Cererile de ancheta şi rezultatele lor pot fi adresate autoritãţii respective prin intermediul autoritãţilor centrale.
ART. 16
Pentru atingerea scopurilor prezentei convenţii, nici o legalizare sau formalitate similarã nu poate fi cerutã.
TITLUL IV
Rezerve
ART. 17
1. Orice stat contractant poate face o rezerva conform cãreia, în cazurile prevãzute la art. 8 şi 9 sau la unul dintre aceste articole, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor referitoare la încredinţare vor putea fi refuzate pentru acele motive prevãzute la art. 10 care vor fi indicate în rezerva.
2. Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor pronunţate într-un stat contractant, care au fãcut rezerva prevãzutã la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi refuzate în orice alt stat contractant pentru unul dintre motivele adiţionale indicate în aceasta rezerva.
ART. 18
Orice stat contractant poate face rezerva conform cãreia nu este legat de dispoziţiile art. 12. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplica hotãrârilor prevãzute la art. 12 care au fost pronunţate într-un stat contractant care a fãcut aceasta rezerva.
TITLUL V
Alte instrumente
ART. 19
Prezenta convenţie nu impiedica invocarea unui alt instrument internaţional care leagã statul de origine de statul solicitat sau a dreptului cutumiar al statului solicitat pentru a obţine recunoaşterea ori executarea unei sentinţe.
ART. 20
1. Prezenta convenţie nu aduce atingere angajamentelor pe care un stat contractant şi le poate asuma fata de un stat necontractant în temeiul unui instrument internaţional privind materiile reglementate de prezenta convenţie.
2. Atunci când doua sau mai multe state contractante au stabilit ori sunt în curs sa stabileascã o legislaţie uniforma în domeniul încredinţãrii copiilor sau un sistem deosebit de recunoaştere ori de executare a hotãrârilor în acest domeniu, vor avea dreptul sa aplice între ele aceasta legislaţie sau acest sistem, în locul prezentei convenţii ori al oricãrei pãrţi a acesteia. Pentru a se prevala de aceasta dispoziţie, aceste state vor trebui sa notifice decizia lor secretarului general al Consiliului Europei. Orice modificare sau revocare a acestei hotãrâri trebuie, de asemenea, sa fie notificatã.
TITLUL VI
Clauze finale
ART. 21
Prezenta convenţie este deschisã semnãrii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 22
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data la care 3 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi dat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie conform dispoziţiilor art. 21.
2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat prin convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 23
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenţie printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea de voturi prevãzutã la art. 20 lit. d) din statut şi în unanimitate de reprezentanţii statelor contractante având drept de a face parte din comitet.
2. Pentru orice stat care adera, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 24
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate, în orice alt moment succesiv, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare în privinta acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie data în virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 25
1. Un stat care cuprinde doua sau mai multe unitãţi teritoriale în care sisteme de drept diferite se aplica în materie de încredinţare a copiilor şi de recunoaştere şi executare a hotãrârilor referitoare la încredinţare poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica la toate acele unitãţi teritoriale ori la una sau mai multe dintre ele.
2. El poate, în orice moment dupã aceea, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alta unitate teritorialã desemnatã în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare fata de aceasta unitate teritorialã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie data în temeiul celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice unitate teritorialã desemnatã în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 26
1. În privinta unui stat care, în materie de încredinţare a copiilor, are doua sau mai multe sisteme de drept de aplicare teritorialã:
a) referirea la legea reşedinţei obişnuite sau a cetateniei unei persoane trebuie sa fie inteleasa ca referire la sistemul de drept stabilit de reguli în vigoare în acest stat sau, în lipsa acestor reguli, la sistemul cu care persoana respectiva are legãturile cele mai strânse;
b) referirea la un stat de origine sau la un stat solicitat trebuie sa fie inteleasa, dupã caz, ca referire la unitatea teritorialã în care hotãrârea a fost pronunţatã sau la unitatea teritorialã în care recunoaşterea ori executarea hotãrârii sau restabilirea încredinţãrii este cerutã.
2. Paragraful 1 lit. a) al prezentului articol se aplica, de asemenea, mutatis mutandis la statele care, în materie de încredinţare a copiilor, au doua sau mai multe sisteme de drept de aplicare personalã.
ART. 27
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca uzeaza de una sau mai multe rezerve ce figureazã la paragraful 3 al art. 6, la art. 17 şi la art. 18. Nu este admisã nici o alta rezerva.
2. Orice stat contractant care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului precedent poate sa o retragã în întregime sau parţial, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 28
La sfârşitul celui de-al treilea an care urmeazã datei intrãrii în vigoare a prezentei convenţii şi, la initiativa sa, în orice alt moment dupã aceasta data, secretarul general al Consiliului Europei va invita reprezentanţii autoritãţilor centrale desemnate de statele contractante sa se reuneascã în vederea studierii şi facilitãrii functionarii convenţiei. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte la convenţie va putea fi reprezentat de un observator. Lucrãrile fiecãreia dintre aceste reuniuni vor face obiectul unui raport care va fi adresat spre informare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
ART. 29
1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va avea efect din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 30
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) orice semnatura;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 22, 23, 24 şi 25;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Adoptatã la Luxembourg la 20 mai 1980, în limbile franceza şi engleza, cele doua texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copia conformã fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricãrui alt stat invitat sa adere la prezenta convenţie.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
