Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 20 iulie 2000 intre Romania si Statele Unite Mexicane pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 10 iulie 2001
România şi Statele Unite Mexicane, în scopul de a promova şi de a întãri relaţiile economice dintre cele doua tari, au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau subdiviziunilor sale politice, al entitatilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total ori pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe veniturile din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Mexicului:
(i) impozitul federal pe venit (denumit în continuare impozit mexican).
4. Convenţia se aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Mexic înseamnã Statele Unite Mexicane; când se foloseşte în sens geografic înseamnã teritoriul Statelor Unite Mexicane cuprinzând: pãrţile componente ale federaţiei; insulele, incluzând recifele şi stancile marine ale marilor adiacente; insulele Guadelupe şi Reviliagigedo; platforma continentala şi fundul marin şi soclul submarin al insulelor, stancilor şi recifelor; apele marilor teritoriale şi maritime interioare şi dincolo de acestea, zonele asupra cãrora, conform dreptului internaţional, Mexicul poate exercita drepturi suverane de exploatare şi explorare a resurselor naturale ale fundului marin, subsolului şi apelor supraiacente; şi spaţiul aerian situat peste teritoriul naţional în limitele şi în condiţiile care sunt stabilite în chiar dreptul internaţional;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Mexic, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) toate persoanele fizice având cetãţenia romana, în cazul României, şi naţionalitatea mexicana, în cazul Mexicului; şi
(ii) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau o aeronava, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; şi
(ii) în cazul Mexicului, Secretariatul de Finanţe şi Credit Public.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Totuşi aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) în orice alta situaţie autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care o întreprindere îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o ferma agricolã, de creştere a animalelor sau piscicolã.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier sau o construcţie ori un proiect de instalare sau de montaj ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai atunci când asemenea şantier, construcţie, proiect sau activitate continua pentru o perioada mai mare de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vânzarea de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea targului sau a expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul de a face publicitate, de a furniza informaţii, de a face investigaţii ştiinţifice, de a pregati acordarea de împrumuturi sau de a dezvolta alte activitãţi care au un caracter pregatitor sau auxiliar, numai dacã aceste activitãţi se exercita pentru întreprindere;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 - desfãşoarã activitatea în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele unei asemenea întreprinderi, se va considera ca aceasta întreprindere are un sediu permanent în acest stat menţionat, pentru activitãţile exercitate în numele întreprinderii de aceasta persoana, cu excepţia cazului în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 4 şi când, chiar dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu va face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în sensul prevederilor acestui paragraf.
6. Independent de prevederile prezentului articol, se considera ca o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, are un sediu permanent în celãlalt stat dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului urmãtor.
7. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, atunci când aceste persoane acţioneazã în cadrul activitãţii lor obişnuite şi când în relaţiile lor comerciale sau financiare cu acea întreprindere nu sunt condiţii acceptate sau impuse care diferã de acelea care sunt acordate agenţilor cu statut independent.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include în orice caz toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, ambarcatiunile şi aeronavele nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor în suma fixa sau variabila obţinute din utilizarea directa, din închirierea sau din exploatarea în orice alta forma a proprietãţilor imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita sau a exercitat activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita sau a exercitat activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi supuse impunerii în celãlalt stat, dar numai acea parte care este atribuibila:
a) acelui sediu permanent; sau
b) vânzãrilor în celãlalt stat de produse sau de mãrfuri identice sau similare cu cele vândute prin acel sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita sau a exercitat activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este. Dacã întreprinderea desfãşoarã activitatea sa în acest mod, profiturile acesteia pot fi supuse impunerii în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care sunt atribuibile acelui sediu permanent.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile care sunt efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, chiar dacã s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Totuşi nu vor fi admise la scãdere plãţile pe care le face sediul permanent (care nu ar fi fãcute ca restituire a cheltuielilor efective) cãtre sediul central al întreprinderii sau alte sedii ale acesteia, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare primite pentru dreptul de folosire a patentelor sau altor drepturi, cu titlu de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru administrare ori, cu excepţia societãţilor bancare, sub forma de dobânzi pentru împrumuturile bãneşti ale sediului permanent. Aceste prevederi se vor aplica potrivit legislaţiei interne a statului contractant în care se afla sediul permanent.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va trebui sa fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru simplul fapt ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Venituri din transporturi internaţionale
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor, pot fi supuse impunerii numai în acest stat contractant.
2. Profiturile la care se referã paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hoteliera ori dintr-o activitate de transport distinctã de exploatarea navelor sau a aeronavelor în trafic internaţional.
3. În sensul prezentului articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional cuprind:
a) veniturile obţinute din închirierea ca nava nudã a navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional; şi
b) veniturile obţinute din folosirea sau din închirierea containerelor (inclusiv a remorcilor folosite pentru transportul containerelor) utilizate în transportul bunurilor sau mãrfurilor, din sume primite pentru stalii, atunci când plãţile pentru asemenea închiriere, folosire sau stalii, dupã caz, sunt legate de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat, şi impune în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, autoritatea competenta a celuilalt stat, când a hotãrât includerea va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, când este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
3. Prevederile paragrafului 2 nu se vor aplica în caz de frauda, culpa sau neglijenţa.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celãlalt stat dacã rezidentul este beneficiarul efectiv al acestora.
2. Aceste dividende pot fi, de asemenea, supuse impunerii în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende potrivit legislaţiei acelui stat. Totuşi, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din drepturile de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia titlurilor de creanta, care permit participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã ori a desfãşurat în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, de care participarea generatoare de dividende este efectiv legatã. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Un stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de o societate care nu este un rezident al acestui stat, cu excepţia cazului în care dividendele sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când participarea generatoare de dividende este efectiv legatã de un sediu permanent ori de o baza fixa situata în celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, supuse impunerii în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul dobânzilor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile menţionate la paragraful 1 pot fi supuse impunerii numai în statul contractant în care este rezident beneficiarul efectiv al dobânzilor, când:
a) beneficiarul efectiv este guvernul unuia dintre statele contractante, una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre autoritãţile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau Banca Nationala a României ori Banca Mexicului;
b) dobânzile provenite din România şi plãtite pentru împrumuturi sau credite cu termene nu mai mici de 3 ani, care sunt acordate, garantate sau asigurate de Banco Nacional de Comercio Exterior - S.N.C., Nacional Financiera - S.N.C., Banco Nacional de Obras y Servicios - S.N.C. sau de alte instituţii al cãror capital este în totalitate proprietatea Guvernului Mexicului, a uneia dintre subdiviziunile sale politice ori a uneia dintre autoritãţile sale locale desemnate de autoritãţile competente ale statelor contractante printr-un acord amiabil;
c) dobânzile provenite din Mexic şi plãtite pentru împrumuturi sau credite cu termene nu mai mici de 3 ani, care sunt acordate, garantate sau asigurate de Banca de Export-Import a României (Eximbank) sau de alte instituţii al cãror capital este în totalitate proprietatea Guvernului României ori a uneia dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale desemnate de autoritãţile competente ale statelor contractante printr-un acord amiabil.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau neinsotite de garanţii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate potrivit legislaţiei fiscale a statului din care provin dobânzile. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile o activitate de afaceri printr-un sediu permanent situat în celãlalt stat sau presteazã profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, de care creanta generatoare de dobânzi este efectiv legatã. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acest stat, una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre entitatile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când debitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat un sediu permanent sau o baza fixa şi suporta aceste dobânzi, acestea vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale dintre debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzilor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor plãtite depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzilor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplica decât la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor va putea fi supusã impunerii potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. Prevederile prezentului articol nu vor fi aplicabile când creanta pentru care se plãtesc dobânzile s-a stabilit sau s-a acordat în principal cu scopul de a se obţine avantaje conform acestui articol.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, supuse impunerii în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul redevenţelor este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate sa depãşeascã 15% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi înregistrãrilor pe pelicule sau benzi magnetice ori alte moduri de reproducere folosite în radio şi televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare alt mijloc electronic folosit pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marca de fabrica sau de comerţ, desen ori model, plan, formula sau procedeu de fabricaţie secret, precum şi pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial ori ştiinţific şi pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrãinarea oricãruia dintre aceste bunuri sau drepturi care sunt legate de productivitatea sau folosirea acestora.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, de care dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acest stat, una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre entitatile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv al redevenţelor sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplica decât la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor va putea fi supusã impunerii potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile prezentului articol nu vor fi aplicabile când dreptul sau bunul pentru care se plãtesc redevenţele s-a stabilit sau s-a acordat în principal cu scopul de a se obţine avantaje conform acestui articol.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, situata în celãlalt stat contractant, pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea acţiunilor care reprezintã capitalul unei societãţi, a cãrui valoare provine în principal, direct sau indirect, din proprietãţi imobiliare situate într-un stat contractant sau din drepturi legate de astfel de proprietãţi imobiliare, pot fi supuse impunerii numai în acest stat contractant.
4. În plus fata de câştigurile ce pot fi supuse impunerii în conformitate cu prevederile paragrafelor anterioare ale prezentului articol, câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor, participatiilor sau altor drepturi de capital ale unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celãlalt stat contractant când primitorul câştigului a deţinut, direct sau indirect, într-o perioada de 12 luni anterioare înstrãinãrii, o participaţie de cel puţin 20% la capitalul acestei societãţi.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare folosite la exploatarea acestor nave sau aeronave pot fi supuse impunerii în statul contractant al cãrui rezident este întreprinderea.
6. Câştigurile provenind din înstrãinarea bunurilor sau drepturilor la care se referã paragraful 3 al art. 12 vor fi supuse impunerii potrivit prevederilor acestui articol.
7. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decât cele menţionate în paragrafele anterioare ale prezentului articol, pot fi supuse impunerii numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent pot fi supuse impunerii numai în acest stat contractant. Totuşi aceste venituri pot fi, de asemenea, supuse impunerii în celãlalt stat contractant, dacã:
a) rezidentul, fiind o persoana fizica, este prezent în celãlalt stat o perioada sau perioade care depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul fiscal considerat; sau
b) rezidentul are în mod obişnuit la dispoziţia sa o baza fixa în celãlalt stat pentru realizarea activitãţilor sale, dar numai pentru veniturile atribuibile activitãţilor realizate în celãlalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata pot fi supuse impunerii numai în acest stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite în acest mod pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant pot fi supuse impunerii numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul nu este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul fiscal considerat;
b) remuneraţiile se plãtesc pentru o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este un rezident al celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu se suporta de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere rezidenţã a unui stat contractant pot fi supuse impunerii în acest stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere ori în calitatea sa de administrator sau comisar al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea activitãţii personale în celãlalt stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio şi televiziune ori ca interpreti muzicali, sau ca sportivi, pot fi supuse impunerii în celãlalt stat. Când un artist de spectacol sau un sportiv, rezident al unui stat contractant, obţine din celãlalt stat contractant venituri provenite din activitãţile personale legate de notorietatea sa ca artist de spectacol sau ca sportiv, desfãşurate în celãlalt stat contractant, pot fi supuse impunerii în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau un sportiv, în calitatea sa, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri pot fi supuse impunerii în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile pe care un artist sau un sportiv le obţine din activitãţile personale vor fi scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfãşurate aceste activitãţi, atunci când activitãţile sunt desfãşurate în timpul unei vizite finanţate în mod substanţial de celãlalt stat, de una dintre subdiviziunile sale politice, una dintre entitatile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de o instituţie publica, în cadrul unui schimb cultural între guvernele statelor contractante.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut pot fi supuse impunerii numai în acest stat.
ART.19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, de una dintre subdiviziunile sale politice ori entitatile sale locale sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, entitãţi sau unitãţi, pot fi supuse impunerii numai în acest stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii pot fi supuse impunerii numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acest stat contractant şi persoana fizica este un rezident al acestui stat, care:
(i) poseda cetãţenia în cazul României sau naţionalitatea în cazul Mexicului; sau
(ii) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice, entitatile sale locale sau una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale, direct sau din fonduri constituite, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, entitãţi sau unitãţi, pot fi supuse impunerii numai în acest stat.
b) Totuşi aceste pensii pot fi supuse impunerii numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica devine un rezident şi un cetãţean în cazul României sau devine un rezident şi un naţional în cazul Mexicului.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o subdiviziune politica, entitate localã ori unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanti
Sumele pe care le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere, educare sau formare un student sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu pot fi supuse impunerii în acest stat contractant pentru o perioada de pana la 6 ani de la primul an de studiu, atunci când acestea provin din surse situate în afarã acestui stat.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
O persoana fizica, care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi sau altei instituţii educaţionale similare care este recunoscuta ca instituţie cu scop nonprofit de guvernul celuilalt stat, viziteaza celãlalt stat numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele la astfel de instituţii educaţionale va fi scutitã de impozit în celãlalt stat pentru remuneraţia primitã pentru astfel de activitãţi, când aceasta provine din surse situate în afarã acestui stat pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani socotiţi de la data primei sosiri în celãlalt stat.
ART. 22
Capital
1. Capitalul constituit din proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, aparţinând unui rezident al unui stat contractant şi situat în celãlalt stat contractant, poate fi supus impunerii în celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente ori de proprietãţi mobiliare care sunt folosite sau transformate de o întreprindere a celuilalt stat contractant, poate fi impus în celãlalt stat.
3. Capitalul format din nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional, precum şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave sau aeronave poate fi supus impunerii numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant pot fi supuse impunerii numai în acest stat.
ART. 23
Alte venituri
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi supuse impunerii în statul contractant din care provin.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica veniturilor, altele decât cele provenind din proprietãţile definite ca imobiliare în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul acestor venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, de care dreptul sau proprietatea pentru care sunt plãtite veniturile este efectiv legatã. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Mexic, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în Mexic;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în Mexic. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Mexic.
2. În cazul unui rezident al Mexicului, în conformitate cu prevederile şi ţinând seama de restricţiile prevãzute de legislaţia mexicana, în conformitate cu modificãrile survenite în aceasta legislaţie, care nu afecteazã principiile generale, Mexicul va permite acestui rezident sa crediteze din impozitul pe veniturile mexicane:
a) impozitul pe venit plãtit în România de acest rezident sau în contul acestuia; şi
b) în cazul unei societãţi care deţine cel puţin 10% din capitalul social al unei societãţi rezidente în România şi pentru care societatea menţionatã prima primeşte dividendele, impozitul pe venit plãtit în România de societatea distribuitoare a dividendelor sau plãtit în numele acesteia, pentru profiturile din care se plãtesc dividendele.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât aceea la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Independent de prevederile art. 1, aceste prevederi se aplica de asemenea şi cetãţenilor, în cazul României, şi naţionalilor, în cazul Mexicului, chiar dacã nu sunt rezidenţi ai nici unuia dintre state.
2. Un stat contractant nu va supune nici unei impuneri un rezident al celuilalt stat contractant, prin includerea veniturilor deja impuse în celãlalt stat contractant, dupã expirarea perioadei de prescripţie stabilite de legislaţia sa nationala.
3. Un sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi supus impunerii în acest stat în condiţii mai puţin favorabile decât întreprinderile celuilalt stat contractant care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu poate fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, înlesnirile şi reducerile de impozite pe care le acorda propriilor rezidenţi pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale.
4. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 şi ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele, precum şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplica tuturor impozitelor de orice fel şi de orice natura.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante implica sau pot implica pentru ea o impunere care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident sau naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa soluţioneze dificultãţile sau dubiile rezultate din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii pe cai amiabile. De asemenea se vor putea consulta reciproc în legatura cu cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor putea comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.
5. Când autoritãţile competente ale statelor contractante nu pot rezolva, în conformitate cu paragrafele precedente ale prezentului articol, dificultãţile sau dubiile apãrute în legatura cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, cazul respectiv se poate prezenta arbitrajului dacã autoritãţile competente şi contribuabilii cad de acord asupra acestui lucru, cu condiţia ca contribuabilii implicaţi sa accepte în scris ca se supun deciziei comisiei de arbitraj. Decizia comisiei de arbitraj pentru un caz particular va fi obligatorie în legatura cu acel caz pentru ambele state. Procedurile se vor stabili între ambele state prin intermediul unor note schimbate pe cai diplomatice.
6. Independent de cele prevãzute în orice acord internaţional în materie de comerţ şi investiţii la care statele contractante sunt sau ar putea fi parte, orice controversa asupra unei mãsuri adoptate de un stat contractant care se referã la oricare dintre impozitele cuprinse în art. 2 sau, în cazul nediscriminarii, orice mãsura fiscalã adoptatã de un stat contractant, inclusiv o controversa referitoare la aplicarea prezentei convenţii, va trebui sa fie rezolvatã numai în conformitate cu prevederile convenţiei, cu condiţia ca autoritãţile competente ale statelor contractante sa nu convinã altfel.
ART. 27
Asistenta la încasare
1. Fiecare stat contractant va incerca sa colecteze în numele celuilalt stat contractant impozitele şi spezele stabilite în celãlalt stat, ale cãror colectare şi plata au fost solicitate de primul stat menţionat.
2. În nici un caz prevederile prezentului articol nu pot fi interpretate în sensul de a impune statului solicitat obligaţia de a aplica unele mãsuri care sa nu fie autorizate de prevederile legale sau de reglementãrile unuia ori altuia dintre statele contractante sau de a lua mãsuri contrare ordinii publice.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele stabilite de statele contractante, în mãsura în care impunerea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Informaţiile obţinute de un stat contractant vor fi tratate ca secrete în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi vor fi dezvãluite numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor percepute în acest stat, cu procedurile declarative sau executive ori cu soluţionarea contestaţiilor în legatura cu aceste impozite. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu pot fi interpretate în nici un caz în sensul de a obliga un stat contractant:
a) sa adopte mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a acelui ori a celuilalt stat contractant;
b) sa furnizeze informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant; şi
c) sa furnizeze informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare în conformitate cu principiile generale ale dreptului internaţional sau în virtutea unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data la care statele contractante efectueazã schimbul notelor diplomatice în care se face notificarea satisfacerii cerinţelor necesare pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia va intra în vigoare la data primirii ultimei notificãri.
2. Convenţia va produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa la veniturile impozabile realizate, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului urmãtor datei la care aceasta intra în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului urmãtor datei la care aceasta intra în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta convenţia, comunicând aceasta pe cai diplomatice, prin notificarea denunţãrii într-un termen de cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricãrui an calendaristic ulterior încheierii termenului de 5 ani calculati de la data intrãrii în vigoare a acesteia.
2. Convenţia va inceta sa producã efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa la veniturile impozabile realizate, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Ciudad de Mexico la 20 iulie 2000, în doua exemplare originale, în limbile romana şi spaniola, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România,
Mircea Ciumara,
ministru de stat,
preşedintele Consiliului
Economico-Financiar
Pentru Statele Unite Mexicane,
Jose Angel Gurria Trevino,
ministru de finanţe
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
