Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 2 iulie 2003 intre Romania si Regatul Maroc pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 24 februarie 2004
România şi Regatul Maroc,
dorind sã promoveze şi sã întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit prevederile urmãtoare:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al colectivitãţilor lor locale ori al unitãţilor lor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele percepute pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente ale venitului ori ale capitalului, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele pe creşterea valorii acestor bunuri.
3. Impozitele existente cãrora li se aplicã prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe veniturile obţinute de nerezidenţi şi provenind din România; (denumite în continuare impozit român);
b) în cazul Regatului Maroc:
(i) impozitul pe societãţi;
(ii) impozitul general pe venit;
(iii) taxa pe veniturile din acţiuni, din pãrţi sociale şi din venituri asimilate acestora;
(iv) taxa pe profiturile imobiliare;
(v) taxa pe veniturile din plasamente cu venit fix;
(vi) taxa pe profiturile din cesiunea acţiunilor şi a pãrţilor sociale;
(vii) participarea la solidaritatea naţionalã; (denumite în continuare impozit marocan).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, impozitelor de naturã identicã sau similarã care vor fi stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii şi care se vor adãuga sau care vor înlocui impozitele actuale la care se face referire în paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã, dupã cum cere contextul, România sau Regatul Maroc;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii sale teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã, platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, drepturile suverane, inclusiv jurisdicţia;
c) termenul Maroc înseamnã Regatul Maroc şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Regatului Maroc şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Marocului, inclusiv marea teritorialã şi dincolo de aceasta, zona economicã exclusivã şi zonele asupra cãrora, în conformitate cu legislaţia naţionalã şi cu dreptul internaţional, Regatul Maroc îşi exercitã jurisdicţia sau drepturile sale suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului mãrilor, ale subsolului acestora şi ale apelor adiacente (platou continental);
d) termenul impozit înseamnã impozit român sau impozit marocan, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoanã cuprinde o persoanã fizicã, o societate şi orice alte asocieri de persoane, legal constituite în fiecare dintre statele contractante;
f) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice altã entitate care este consideratã persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoanã fizicã care are cetãţenia României sau naţionalitatea Marocului;
(ii) orice persoanã juridicã, asociere de persoane sau orice altã entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã, o aeronavã sau un vehicul rutier exploatat de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un astfel de transport este efectuat între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României: ministrul finanţelor publice sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Regatului Maroc: ministrul finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat.
2. Pentru aplicarea prevederilor convenţiei la un moment dat de cãtre un stat contractant, orice termen sau expresie care nu este definitã are, în afara cazului în care contextul cere o interpretate diferitã, înţelesul pe care îl atribuie în acel moment legislaţia acestui stat cu privire la impozitele la care se aplicã prezenta convenţie, sensul atribuit termenului sau expresiei de cãtre legislaţia fiscalã a acestui stat, prevalând faţã de sensul care i se atribuie de cãtre celelalte ramuri ale dreptului acestui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care, în virtutea legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi se aplicã atât acestui stat, cât şi tuturor colectivitãţilor sale locale ori unitãţilor sale administrativ-teritoriale. Totuşi aceastã expresie nu include o persoanã care nu este supusã impozitãrii în acest stat decât pentru venituri din surse situate în acest stat sau pentru capital situat acolo.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este un rezident al ambelor state contractante, situaţia sa se soluţioneazã în modul urmãtor:
a) aceastã persoanã este consideratã a fi un rezident numai al statului în care dispune de o locuinţã permanentã; dacã aceasta dispune de o locuinţã permanentã în ambele state, ea este consideratã a fi un rezident al statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceastã persoanã are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinţã permanentã în nici unul dintre state, ea este consideratã a fi un rezident al statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceastã persoanã locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este consideratã a fi un rezident al statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceastã persoanã are naţionalitatea ambelor state sau nu are naţionalitatea nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este un rezident al ambelor state contractante, ea va fi consideratã a fi un rezident al statului în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri, prin intermediul cãruia o întreprindere îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un magazin;
f) un atelier; şi
g) o minã, un puţ petrolier ori de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau de montaj nu constituie un sediu permanent decât dacã durata acestuia depãşeşte 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, se considerã cã nu existã sediu permanent dacã:
a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) produsele sau mãrfurile aparţinând întreprinderii sunt pãstrate numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii;
c) produsele sau mãrfurile aparţinând întreprinderii sunt pãstrate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) eşantioanele de mãrfuri aparţinând unei întreprinderi, folosite numai pentru a fi expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii temporare ori ocazionale, sunt vândute de aceastã întreprindere în cursul sau la închiderea târgului ori a expoziţiei menţionate;
e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori în scopul colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) un loc fix de afaceri este folosit numai pentru exercitarea cumulatã a activitãţilor menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultã din aceastã cumulare, sã pãstreze un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã, alta decât un agent cu statut independent, cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7, acţioneazã în contul unei întreprinderi şi dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercitã în mod obişnuit, permiţându-i sã încheie contracte în numele întreprinderii, aceastã întreprindere este consideratã ca având un sediu permanent în acel stat pentru toate activitãţile pe care acea persoanã le exercitã pentru întreprindere, cu condiţia ca activitãţile acelei persoane sã nu fie limitate la cele care sunt menţionate la paragraful 4, care, dacã ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite considerarea acelui loc fix de afaceri drept un sediu permanent potrivit prevederilor acestui paragraf.
6. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant este consideratã ca având un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurãrilor, dacã întreprinderea încaseazã prime de asigurare pe teritoriul celuilalt stat sau asigurã riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent, cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu este consideratã ca având un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul cã aceasta îşi exercitã activitatea în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor.
8. Faptul cã o societate care este un rezident al unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant ori care îşi exercitã activitatea sa de afaceri (prin intermediul unui sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din exploatãri agricole sau forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul pe care i-l atribuie dreptul statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, echipamentul şi inventarul viu al exploatãrilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile ori fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor ce provin din exploatarea directã, din închirierea sau din arendarea, precum şi din orice altã formã de exploatare a proprietãţilor imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor obţinute din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
5. Prevederile acestui articol se aplicã, de asemenea, acţiunilor şi pãrţilor sociale, în cazul societãţilor de persoane, care reprezintã proprietãţi imobiliare sau venituri provenind din utilizarea ori din dreptul de utilizare a proprietãţilor imobiliare care, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care sunt situate proprietãţile respective, sunt asimilate veniturilor din proprietãţi imobiliare.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea îşi exercitã activitatea în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea îşi exercitã activitatea în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sunt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant îşi exercitã activitatea în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã acesta ar fi constituit o întreprindere distinctã care sã exercite activitãţi identice ori similare, în condiţii identice sau similare, şi care sã trateze cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acel sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul în care este situat acel sediu permanent, fie în altã parte. Totuşi nici o deducere nu va fi acordatã pentru plãţile care ar fi fãcute de sediul permanent cãtre sediul întreprinderii sau cãtre una dintre sucursalele sale, în special sub formã de onorarii, comisioane, redevenţe sau dobânzi plãtite în legãturã cu sumele avansate ori împrumutate sediului permanent. În cazul societãţilor bancare, prevederile menţionate mai sus referitoare la dobânzi nu se aplicã.
4. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
6. Atunci când o societate care este un rezident al Marocului are un sediu permanent în România, profitul acelui sediu permanent poate fi impozitat în România, conform legislaţiei sale interne, cu o cotã ce nu poate depãşi 6,2% din profitul sediului permanent, înainte de aplicarea impozitului pe profit asupra profitului realizat de acel sediu permanent.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Profiturile la care se referã paragraful 1 nu includ profiturile obţinute din exploatarea hotelierã sau dintr-o activitate de transport distinctã de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor şi a vehiculelor rutiere.
3. Dacã sediul conducerii efective al unei întreprinderi de navigaţie maritimã se aflã la bordul unei nave, acel sediu este considerat a fi situat în statul contractant în care se aflã portul de înregistrare a navei sau, dacã nu existã un astfel de port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi când, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost realizate de cãtre una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi realizate de fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Atunci când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţã, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi când profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea primului stat, dacã condiţiile convenite între cele douã întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celãlalt stat contractant va proceda la ajustarea pe care el o considerã corespunzãtoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. La efectuarea acestei ajustãri se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã persoana care primeşte dividendele este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma brutã a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol indicã veniturile provenind din acţiuni sau din alte drepturi, cu excepţia creanţelor. El indicã, în acelaşi timp, veniturile din participarea la profituri, precum şi veniturile provenind din alte pãrţi sociale, supuse aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului al cãrui rezident este societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, fie o activitate industrialã sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentã printr-o bazã fixã situatã acolo şi când deţinerea drepturilor generatoare de dividende este efectiv legatã de acestea. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Atunci când o societate care este rezidentã a unui stat contractant obţine profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit pe dividendele plãtite de acea societate, cu excepţia situaţiei în care acele dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau în situaţia în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legãturã cu care dividendele sunt plãtite, este efectiv legatã de un sediu permanent ori de o bazã fixã situate în celãlalt stat, şi nici nu poate percepe vreun impozit, cu titlu de impozit pe profiturile nedistribuite, asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite constau în întregime ori în parte din profituri sau venituri provenind din celãlalt stat contractant.
6. Atunci când o societate care este rezidentã a României are un sediu permanent în Regatul Maroc, acesta poate fi supus unui impozit cu reţinere la sursã în conformitate cu legislaţia fiscalã marocanã, dar acest impozit nu poate depãşi 10% din suma profiturilor sediului permanent dupã aplicarea impozitului pe societãţi aferent profiturilor sediului permanent.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacã persoana care primeşte dobânzile este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile sunt scutite de impozit în statul contractant din care provin, în cazul în care sunt obţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de una dintre colectivitãţile sale locale sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale, atunci când creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanţate direct de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi folosit în acest articol indicã veniturile din creanţe de orice naturã, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul acestui articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã atunci când beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile fie o activitate industrialã sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentã printr-o bazã fixã situatã acolo şi când creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de acestea. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
6. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuşi acel stat, una dintre colectivitãţile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale ori un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul dobânzilor, indiferent dacã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa care genereazã obligaţia de platã a dobânzilor şi care suportã aceste dobânzi, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplicã decât la aceastã ultimã sumã. În aceastã situaţie partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat. Însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma brutã a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã remuneraţiile plãtite unui broker, unui agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate acestora de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin plãţile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã atunci când beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industrialã sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentã printr-o bazã fixã situatã acolo şi când activitatea pentru care se plãtesc comisioanele este efectiv legatã de acestea. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuşi acel stat, una dintre colectivitãţile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale ori un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul comisioanelor, indiferent dacã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã obligaţia de platã a comisioanelor şi care suportã comisioanele respective, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma comisioanelor, ţinând sema de serviciile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplicã decât la aceastã ultimã sumã. În aceastã situaţie partea excedentarã a comisioanelor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul efectiv al acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma brutã a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã remuneraţiile de orice naturã plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, precum şi filmelor şi înregistrãrilor folosite pentru transmisiunile radiofonice şi televizate, sau asupra transmisiunilor prin satelit, cablu, fibre optice ori tehnologii similare utilizate pentru transmisiunile destinate publicului, a unui brevet, mãrci de fabricã sau de comerţ, desen ori model, plan, formulã sau procedeu secret, precum şi pentru folosirea ori concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. De asemenea, sunt considerate redevenţe plãţile fãcute pentru asistenţa tehnicã, pentru activitatea de intermediere în scopul de a pune forţa de muncã la dispoziţia unei întreprinderi rezidente a celuilalt stat contractant, precum şi plãţile fãcute pentru elaborarea de studii.
Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenind din înstrãinarea acelor bunuri sau drepturi, în mãsura în care ele sunt legate de producţia, de productivitatea, de utilizarea sau de dispunerea de acele bunuri.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã atunci când beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele fie o activitate industrialã sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentã printr-o bazã fixã situatã acolo şi când dreptul sau bunul pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legat de acestea. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuşi acel stat, una dintre colectivitãţile sale locale, una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul redevenţelor, indiferent dacã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost încheiat contractul care genereazã obligaţia de platã a redevenţelor şi care suportã aceste redevenţe, acestea sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, ţinând seama de prestaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol nu se aplicã decât la aceastã ultimã sumã. În aceastã situaţie partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştigurile de capital
1. Câştigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare la care se face referire în art. 6 şi care sunt situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate acele proprietãţi imobiliare.
2. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participãri la capitalul unei societãţi ale cãrei active sunt constituite în întregime ori în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţilor mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţilor mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea acelui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
4. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport nu sunt impozabile decât în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, nu sunt impozabile decât în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi cu caracter independent nu sunt impozabile decât în acel stat, cu condiţia ca acel rezident sã nu dispunã în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o bazã fixã pentru desfãşurarea activitãţilor sale. Dacã el dispune de o astfel de bazã fixã, veniturile sunt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sunt atribuibile acelei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile independente ale doctorilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, medicilor stomatologi şi contabililor.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le obţine pentru o activitate remuneratã nu sunt impozabile decât în acel stat, cu condiţia ca activitatea remuneratã sã nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea remuneratã este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pentru aceastã activitate remuneratã sunt impozabile în celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate remuneratã desfãşuratã în celãlalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate remuneratã desfãşuratã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se aflã sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenţã şi alte plãţi similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activitãţile sale personale desfãşurate în celãlalt stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum este artistul de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfãşurate acele activitãţi.
2. Atunci când veniturile din activitãţile pe care un artist de spectacol sau un sportiv le desfãşoarã personal şi în aceastã calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri sunt impozabile, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, în statul contractant în care sunt desfãşurate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1 în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive, aprobat de guvernele celor douã state contractante, şi care nu sunt desfãşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozite în statul contractant în care sunt desfãşurate activitãţile.
ART. 19
Pensii, anuitãţi şi plãţi similare
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitãţile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca remuneratã desfãşuratã în trecut nu sunt impozabile decât în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plãţi similare fãcute în conformitate cu legislaţia internã a unui stat contractant din fonduri publice nu sunt impozabile decât în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o remuneraţie plãtibilã în mod periodic la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade determinate, în virtutea prevederilor contractuale.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Salariile, indemnizaţiile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, de una dintre colectivitãţile sale locale sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei colectivitãţi locale ori acelei unitãţi administrativ-teritoriale, nu sunt impozabile decât în acel stat.
b) Totuşi aceste salarii, indemnizaţii şi alte remuneraţii similare nu sunt impozabile decât în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi dacã persoana fizicã este rezidentã a acelui stat, şi:
(i) are naţionalitatea acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de un stat contractant, de una dintre colectivitãţile sale locale sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale, fie direct, fie prin prelevãri din fonduri constituite de acestea, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei colectivitãţi locale sau acelei unitãţi administrativ-teritoriale nu sunt impozabile decât în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii nu sunt impozabile decât în celãlalt stat contractant dacã persoana fizicã este rezidentã a acelui stat şi are naţionalitatea acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17, 18 şi 19 se aplicã salariilor, indemnizaţiilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor, plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate industrialã sau comercialã desfãşuratã de un stat contractant, de una dintre colectivitãţile sale locale ori de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale.
ART. 21
Studenţi şi practicanţi
1. Un rezident al unui stat contractant care este prezent temporar în celãlalt stat contractant ca student sau ca practicant care obţine o calificare tehnicã ori profesionalã nu este impozabil în celãlalt stat contractant pentru sumele primite din strãinãtate pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere, pentru studii sau pentru instruirea sa ori sub formã de bursã pentru continuarea studiilor, pentru o perioadã de 7 ani.
2. Remuneraţiile plãtite studentului sau practicantului, dupã caz, pentru serviciile prestate în celãlalt stat contractant nu sunt impozabile în celãlalt stat pentru o perioadã de 3 ani, cu condiţia ca astfel de servicii sã fie legate de studiile, de acoperirea cheltuielilor de întreţinere sau de instruirea practicã a acestuia.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. Remuneraţiile primite pentru predare sau cercetare de o persoanã fizicã care este sau care a fost imediat înainte de a sosi într-un stat contractant rezidentã a celuilalt stat contractant şi care locuieşte temporar pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani în primul stat, în unicul scop de a preda sau de a desfãşura activitãţi de cercetare într-o universitate, instituţie de învãţãmânt superior ori altã instituţie de învãţãmânt recunoscutã în mod oficial, nu sunt impozabile în primul stat, cu condiţia ca remuneraţiile sã provinã din surse situate în afara acelui stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã venitului provenind din cercetare, în cazul în care acea cercetare nu este efectuatã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sunt impozabile decât în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, atunci când beneficiarul unor astfel de venituri, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant fie o activitate industrialã sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independentã printr-o bazã fixã situatã acolo şi când dreptul sau proprietatea în legãturã cu care sunt plãtite veniturile este efectiv legatã de acestea. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
ART. 24
Capital
1. Capitalul constituit din proprietãţi imobiliare la care se face referire în art. 6, care sunt deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat.
2. Capitalul constituit din proprietãţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din proprietãţi mobiliare care aparţin unei baze fixe de care un rezident al unui stat contractant dispune în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave sau vehicule rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea acelor mijloace de transport nu este impozabil decât în statul contractant în care se aflã sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decât în acel stat.
ART. 25
Metode de eliminare a dublei impuneri
Atunci când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozabile în celãlalt stat contractant, primul stat acordã:
a) din impozitul pe care îl percepe asupra veniturilor acelui rezident o deducere într-o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în celãlalt stat;
b) din impozitul pe care îl percepe asupra capitalului acelui rezident o deducere într-o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în celãlalt stat.
Totuşi aceastã deducere nu poate sã depãşeascã, în nici unul dintre cele douã cazuri, partea din impozitul pe venit sau din impozitul pe capital, calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, corespunzãtoare, dupã caz, veniturilor sau capitalului impozabil în celãlalt stat.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât cea la care sunt ori ar putea fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere se aplicã, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în celãlalt stat în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale, pe care le acordã rezidenţilor sãi.
3. În mãsura în care prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13 nu sunt aplicabile, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale acelei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat.
În mod similar, datoriile unei întreprinderi ale unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acelei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în întregime sau în parte, direct ori indirect, deţinut sau controlat de unul ori mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant unei impozitãri sau unei obligaţii legate de aceasta care sã fie diferitã ori mai împovãrãtoare decât cea la care sunt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi similare ale primului stat.
5. Nici o prevedere a acestui articol nu poate fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente ale acelui stat toate deducerile personale, înlesnirile sau reducerile care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.
6. Prevederile prezentului articol se aplicã, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice naturã sau denumire.
ART. 27
Procedura amiabilã
1. Atunci când o persoanã care este rezidentã a unui stat contractant considerã cã datoritã mãsurilor luate de autoritãţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acelor state, sã supunã cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant a cãrui rezidentã este ori, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, celei a statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 4 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Înţelegerea realizatã se aplicã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea unei înţelegeri amiabile, sã rezolve dificultãţile sau sã elimine dubiile rezultate ca urmare a interpretãrii ori a aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acele autoritãţi sau din reprezentanţii lor, pentru a se ajunge la o înţelegere aşa cum este indicat în paragrafele precedente.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii şi ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã are ca scop prevenirea fraudei şi a evaziunii fiscale în legãturã cu acele impozite.
Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Acele persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Ele pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor putea în nici un caz sã fie interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei sale şi practicii sale administrative ori contrare celor ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu vor putea fi obţinute pe baza legislaţiei sale ori în cadrul practicii sale administrative normale sau pe baza celei a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care pãrţile îşi comunicã îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare ţarã pentru intrarea în vigoare a acesteia.
Prezenta convenţie se aplicã:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã pe venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
2. Începând cu prima lunã ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare, prevederile Convenţiei dintre Guvernul Regatului Maroc şi Guvernul Republicii Socialiste România pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnatã la Bucureşti la 11 septembrie 1981, vor înceta sã mai fie aplicabile.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o perioadã nedeterminatã.
2. Fiecare dintre statele contractante va putea sã remitã celuilalt stat contractant, pe cale diplomaticã, o notã de denunţare scrisã în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care prezenta convenţie a intrat în vigoare. În cazul unei astfel de denunţãri, prezenta convenţie va înceta sã mai fie aplicabilã:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã pe venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Semnatã la Bucureşti la 2 iulie 2003, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, arabã şi francezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor prezentei convenţii, textul în limba francezã va prevala.
Pentru România,
Mihai Nicolae Tãnãsescu,
ministrul finanţelor publice
Pentru Regatul Maroc,
Mohamed Benaissa,
ministrul afacerilor externe şi al cooperãrii
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
