Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 2 decembrie 1978 intre Republica Socialista Romania si Republica Araba Siriana privind asistenta judiciara in materie civila, familiala si penala
Republica Socialistã România şi Republica Arabã Siriana, având în vedere relaţiile de prietenie dintre popoarele celor doua tari, în continua adancire, şi dorind sa dezvolte raproturile de cooperare între cele doua tari în spiritul respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, au hotãrât sa încheie prezenta Convenţie privind asistenta judiciarã în materie civilã, familialã şi penalã şi, în acest scop, au desemnat împuterniciţii lor: domnul Constantin Statescu, ministrul justiţiei al Republicii Socialiste România, şi domnul Mouhammad Adib Al-Nahaoui, ministrul justiţiei al Republicii Arabe Siriene, care dupã schimbul deplinelor lor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit cele ce urmeazã:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante dreptul sa se adreseze liber şi nestanjenit autoritãţilor judiciare ale acestei pãrţi contractante, în componenta cãrora intra cauzele civile, familiale şi penale. Ei pot sa-şi susţinã interesele în fata acestor autoritãţi, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 3. Dispoziţiile prezentei convenţii se aplica, de asemenea, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile partii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul. ART. 2 Cetãţenii fiecãreia dintre pãrţile contractante, reclamanţii sau intervenienţi, nu pot fi obligaţi sa depunã nici cauţiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pe motivul ca sunt strãini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 În îndeplinirea dispoziţiilor prezentei convenţii şi în mãsura în care aceasta nu prevede astfel, autoritãţile judiciare ale celor doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 1. Cererile pentru acordarea asistenţei judiciare, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba partii solicitante şi vor fi insosite de traduceri în limba franceza. 2. Traducerea va fi certificatã de un traducãtor oficial al autoritãţii de la care emana actul sau de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al uneia dintre pãrţile contractante. ART. 5 Ministerele de justiţie ale celor doua pãrţi contractante îşi vor comunica reciproc, la cerere informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sunt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil, familial şi penal şi a dreptului procesual civil şi penal.
CAP. 2 Asistenta judiciarã gratuita, scutiri şi reduceri de taxe
ART. 6 Cetãţenii unei pãrţi contractante beneficiazã, în fata autoritãţilor judiciare de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de asistenta judiciarã gratuita, de scutiri şi reduceri de taxe de timbru, care se acorda cetãţenilor acesteia în legatura cu situaţia lor materialã, în aceasi mãsura şi în aceleaşi condiţii. ART. 7 1. Adeverinta cu privire la situaţia materialã, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la art. 6, va fi eliberata de autoritatea competenta a partii contractante pe teritoriul cãruia îşi are domiciliul sau resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã petiţionarul are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomaticã sau oficiul consular ale partii contractante al carei cetãţean este petiţionarul, competente la locul unde acesta îşi are domiciliul sau resedinta. ART. 8 Autoritatea judiciarã cãreia i s-a solicitat asistenta judiciarã gratuita şi înlesnirile prevãzute la art. 6 hotãrãşte în conformitate cu legea statului sau, putând cere date suplimentare. ART. 9 1. Dacã cetãţenii unei pãrţi contractante, având domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, vor sa beneficieze în fata unei autoritãţi judiciare a celeilalte pãrţi contractante de înlesnirile prevãzute la art. 6, ei pot face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la autoritatea judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta lor, potrivit legilor acestui stat. De traducerea cererii, a adeverintei prevãzute la art. 7 şi a eventualelor anexe trebuie sa se îngrijeascã autoritatea judiciarã cãreia i s-a prezentat cererea de cãtre petitionar. 2. Autoritatea judiciarã care, potrivit pct. 1, a primit cererea, o va trimite, împreunã cu adeverinta prevãzutã la art. 7 şi eventualele anexe, autoritãţii judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 3 Înmânarea actelor judiciare şi extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii
ART. 10 Pãrţile contractante, sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrãdare, vor efectua transmiteri de acte şi comisii rogatorii în materia dreptului civil, familial şi penal prin intermediul ministerelor de justiţie. Dispoziţiile alineatului precedent nu exclud posibilitatea pentru pãrţile contractante de a inmana direct, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate cetãţenilor lor, dacã aceştia accepta primirea. ART. 11 Cererea pentru inmanari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde urmãtoarele date: a) obiectul cererii; b) autoritatea de la care emana; c) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, iar la persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; d) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul; e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului, la cererea de inmanari de acte, iar la comisiile rogatorii, împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa se facã o proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care trebuie puse martorilor şi experţilor; f) în materie penalã, calificarea infracţiunilor comise; g) cererile trebuie sa fie semnate şi sa poarte ştampila oficialã. ART. 12 Autoritatea solicitatã înmâneazã actele în conformitate cu dispoziţiile legale privind înmânarea actelor în vigoare în statul ei şi numai dacã aceste acte au fost întocmite în limba sa, ori sunt însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, ea înmâneazã actele destinatarului dacã acesta este de acord sa le primeascã. ART. 13 1. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã sau cãreia urmeazã sa i se inmaneze un act nu este indicatã precis sau dacã se constata ca ea este inexactã, autoritatea solicitatã va stabili, în mãsura posibilitãţilor, adresa exactã. 2. Dacã autoritatea solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite, din oficiu, autoritãţii competente şi va informa despre aceasta autoritatea solicitanta. ART. 14 Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul partii solicitante. ART. 15 1. Autoritatea cãreia i-a fost adresatã o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci când este necesar, aceleaşi mijloace ca şi la efectuarea comsiilor rogatorii cerute de autoritãţile din statul sau. 2. La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã va incunostinta, în timp util, autoritatea solicitanta sau parţialã despre locul şi data la care urmeazã sa fie efectuatã comisia rogatorie. ART. 16 În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor înapoia actele şi se vor comunica motivele pentru care ea nu a fost îndeplinitã sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzatã. ART. 17 1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între pãrţile contractante, cu excepţia celor pantru remunerarea experţilor şi a altor cheltuieli pentru efctuarea expertizelor. 2. Cuantumul şi natura cheltuielilor fãcute vor fi comunicate autoritãţii solicitante. ART. 18 Acordarea asistenţei judiciare poate fi refuzatã dacã partea solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere principiilor funadamentale ale legislaţiei sale, suveranitãţii, securitãţii sau ordinii publice.
CAP. 4 Protecţia martorilor şi experţilor
ART. 19 Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citaţiei în fata autoritãţii celeilalte pãrţi contractante nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie urmãrit, arestat sau supus executãrii unei pedepse, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvârşitã înainte de plecarea sa de pe teritoriul partii solicitate şi nici pentru depozitia facuta în acel proces. ART. 20 Dispoziţiile art. 19 nu sunt aplicabile dacã martorul sau expertul nu a pãrãsit teritoriul partii solicitante, în termen de 30 de zile de la data când autoritatea care l-a citat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi, din motive indepedente de voita sa.
CAP. 5 Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi arbitrale
ART. 21 1 Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau, afarã de cazul când sunt contrare uneia dintre condiţiile prevãzute în prezenta convenţie, urmãtoarele hotãrâri judecãtoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante: a) hotãrârile definitive şi executorii pronunţate în cauzele civile şi comerciale; b) hotãrârile definitive şi executorii pronunţate într-o acţiune civilã de cãtre o instanta penalã; c) tranzacţiile judiciare încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti în cauzele civile şi comerciale. 2. Prezenta convenţie nu se aplica hotãrârilor pronunţate în materie succesoralã. ART. 22 Hotãrârile judecãtoreşti menţionate la art. 21 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, cu excepţia urmãtoarelor cazuri: a) dacã potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii este exclusa competenta instanţelor judecãtoreşti ale partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrârea în cauza; b) dacã prin recunoaşterea sau executarea hotãrârii judecãtoreşti se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sau ordinii publice a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã hotãrârea; c) dacã în aceeaşi cauza s-a dat anterior o hotãrâre definitiva între aceleaşi pãrţi, având acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia hotãrârea urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã; d) dacã partea în proces nu s-a prezentat sau a fost lipsitã deoarece ea sau mandatarul sau nu au fost legal citaţi de cãtre instanţele judecãtoreşti care au pronunţat hotãrârea. ART. 23 1. Cererea de încuviinţare a executãrii poate fi depusa de partea interesatã direct la autoritatea judiciarã competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie efectuatã executarea sau la instanta care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva, care o va transmite, dacã este cazul, autoritãţii judiciare competente sa o execute. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) copia certificatã a hotãrârii judecãtoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinta ca hotãrârea este definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrâre; b) adeverinta ca partea care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrârea a fost citata la timp şi în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrârea; c) traducerea certificatã a actelor indicate la lit. A) şi b), precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în limba partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se recunoascã sau sa se execute hotãrârea. 3 Odatã cu cererea de recunoaştere a hotãrârii şi încuviinţare a excutarii poate fi cerutã şi executarea hotãrârii. ART. 24 1. Instanţele partii contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrârea vor decide cu privire la încuviinţarea executãrii şi la obiecţiile fãcute impotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii naţionale, dacã prin prezenta convenţie nu se prevede astfel. 2. Instanta chematã sa se pronunţe cu privire la cererea de recunaostere a hotãrârii şi încuviinţare a executãrii se va limita sa stabileascã existenta condiţiilor prevãzute la art. 22 şi, dacã aceste condiţii sunt îndeplinite, va incuviinta executarea. ART. 25 Hotãrârile judecãtoreşti definitive ale unei pãrţi contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc şi produc efecte pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã nici o procedura de recunoaştere. ART. 26 1. Dacã una dintre pãrţile în proces, scutitã de garanţie procesuala, este obligatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, aceasta hotãrâre se va executa, la cerere, gratuit pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. 2. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutitã partea, instanta partii contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte pãrţi contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Suma încasatã se va pune la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al celeilalte pãrţi contractante. 3. La cererile prevãzute la pct. 1 şi 2 se va anexa o copie certificatã a acelei pãrţi din hotãrâre care se referã la cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta şi hotãrârea rãmasã definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. 4. Autoritatea judiciarã care încuviinţeazã executarea hotãrârilor prevãzute la pct. 1 şi 2 se limiteazã numai la verificarea elementelor care atesta ca hotãrârea este defintiiva şi executorie şi dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 21 şi 22. ART. 27 Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau hotãrârile arbitrale în materie comercialã pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New york la 10 iunie 1958. Hotãrârile arbitrale în materie civilã pronunţate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante vor fi recunoscute şi vor putea fi executate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante în condiţiile art. 22 şi 23, în mãsura în care aceste condiţii sunt aplicabile hotãrârilor arbitrale. ART. 28 Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi arbitrale, precum şi a tranzacţiilor judiciare, nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale pãrţilor contractante privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor obţinute prin executare.
CAP. 6 Extrãdarea
ART. 29 Pãrţile contractante se angajeazã sa-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevãzute în prezenta convenţie, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei, personale care se gãsesc pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante. Extrãdarea nu este admisã decât pentru infracţiunile susceptibile, potrivit legislaţiei celor doua pãrţi contractante, de o pedeapsa privatã de libertate de cel puţin doi ani sau au fãcut obiectul unei condamnãri de cãtre o instanta judecãtoreascã a partii solicitate la o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin un an. ART. 30 Nu pot fi extrãdate: a) persoanele care la data primirii cererii de extrãdare sunt cetãţeni ai partii solicitate; b) persoanele care au cetãţenie pe teritoriul partii solicitate; c) persoanele care au obţinut drept de azil pe teritoriul partii solicitate. ART. 31 Extrãdarea nu este admisã dacã: a) fapta a fost sãvârşitã pe teritoriul partii solicitate; b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost comisã în afarã teritoriului partii solicitante şi legislaţia partii solicitate nu prevede urmãrirea unei astfel de infracţiuni când este sãvârşitã în afarã teritoriului sau sau nu admite extrãdarea pentru infracţiuni care fac obiectul cererii de extrãdare; c) potrivit legii ambelor partii contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decât la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate; d) fapta sau pedeapsa pentru care se cere extrãdarea este, potrivit legii uneia dintre pãrţile contractante, prescrisã sau amnistiatã ori exista o alta cauza legalã care impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei; e) fata de persoana a carei extrãdare se cere, s-a pronunţat o hotãrâre definitiva ori s-a pus capãt urmãririi penale de cãtre autoritãţile judiciare ale partii solicitate, pentru aceeaşi fapta. ART. 32 Extrãdarea poate fi amanta dacã persoana a carei extrãdare se cere implicata într-un proces penal ori are de executat o pedeapsa privativã de libertate pronunţatã printr-o hotãrâre definitiva. În caz de amânare, extrãdarea se poate face numai dupã ce procesul penal a luat sfârşit, iar când s-a pronunţat o hotãrâre de condamnare, numai dupã ce pedeapsa a fost executatã. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea crea mari greutãţi pentru stabilirea faptelor, partea solicitatã poate admite extrãdarea temporarã cu condiţia expresã ca persoana extrãdatã va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea. ART. 33 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecata pentru alta infracţiune decât aceea pentru care s-a obţinut extrãdarea, nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decât aceea pentru care extrãdarea altei pedepse decât aceea pentru care extrãdarea a fost obţinutã şi nu poate fi extrãdatã unui stat terţ în afarã de cazul când: a) exista consimţãmântul partii solicitate; b) deşi a avut posiblitatea, nu a pãrãsit teritoriul partii solicitate în termen de o luna de la sfârşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, pãrãsind acest teritoriu, a revenit ulterior. ART. 34 În problemele extrãdãrii, cele doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 35 La cererea de extrãdare care se adreseazã partii solicitate vor fi anexate: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar când extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatului a hotãrârii rãmase definitive. În cazul în care în mandatul de arestare nu este menţionatã fapta cu indicarea locului şi timpului sãvârşirii acesteia, precum şi calificarea ei juridicã, aceste date vor fi arãtate într-o anexa certificatã; b) copia textelor de lege aplicabile în cauza respectiva; c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa; d) orice date care ar putea servi la identificarea persoanei a carei extrãdare se cere. Partea solicitanta poate cere date suplimentare dacã informaţiile prevãzute la alineatul precedent sunt incomplete. Cealaltã parte trebuie sa dea curs acestei cereri în cel mult doua luni. Aceasta durata poate fi prelungitã cu încã 30 de zile de cãtre pãrţile contractante, pentru motive temeinice. Dacã partea solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitanta poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate. ART. 36 Dupã primirea cererii de extrãdare, dacã sunt îndeplinite condiţiile de forma ale extrãdãrii, partea solicitatã va lua neîntârziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor când, potrivit prezentei convenţii, extrãdarea nu poate avea loc. ART. 37 Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenite în acest sens de la partea solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrârea defintiiva data impotriva acelei persoane, indicând ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telex sau radio. Despre arestarea facuta potrivit alineatului precedent va fi informatã neîntârziat cealaltã parte contractantã. Durata arestãrii preventive dispusã în condiţiile alin. 1 nu poate depãşi 30 de zile. Acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile, la cererea motivatã a partii solicitante. ART. 38 Partea solicitatã va face cunoscut partii solicitante hotãrârea sa asupra extrãdãrii. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, partea solicitatã este obligatã sa comunice partii solicitante locul şi data predãrii persoanei extrãdate. Dacã reprezentantul partii solicitante nu se prezintã la locul respectiv în termen de 10 zile de la data indicatã pentru a i se preda persoana a carei extrãdare a fost admisã, persoana arestata va fi pusã în libertate. În acest caz, dacã cererea de extrãdare este repetatã, ea poate fi respinsã. ART. 39 Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state, partea solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 40 Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul partii solicitate, ea va putea fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cererea de extrãdare nu se mai anexeazã actele prevãzute la art. 35. ART. 41 La cererea partii solicitante, partea solicitatã va transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit şi în cazul când extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii sau din alte împrejurãri; b) obiectele care în mod vadit provin din infracţiune ori au servit la sãvârşirea acesteia. Predarea obiectelor se face pe baza de dovada. Dacã obiectele cerute sunt necesare partii solicitate într-o cauza penalã, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi înapoiate. Drepturile partii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sunt rezervate. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi vor fi restituite partii solicitate, cat mai curând posibil. Predarea sumelor de bani sau a altor bunuri se va face cu respectarea legilor partii solicitate. ART. 42 Fiecare parte contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte pãrţi contractante de cãtre un stat terţ. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se transmite şi se rezolva potrivit aceloraşi norme ca şi cererea de extrãdare. Pãrţile contractante nu sunt obligate sa autorize tranzitul persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea lor potrivit prezentei convenţii. ART. 43 Cheltuielile de extrãdare se suporta de partea pe teritoriul cãreia s-au fãcut. Cheltuielile de tranzit se suporta de partea solicitanta. ART. 44 Pãrţile contractante îşi comunica reciproc: a) informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate; b) în caz de condamnare, dacã pedeapsa a fost sau nu executatã. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite o copie de pe acesta. ART. 45 Fiecare parte contractantã va comunica celeilalte pãrţi contractante date privind hotãrârile definitive pronunţate de instanţele unei pãrţi contractante impotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, transmitand, totodatã, amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 46 La cererea autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei pãrţi contractante; comunicarea se va face conform art. 3.
CAP. 7 Dispoziţii finale
ART. 47 Prezenta convenţie va fi ratificatã în conformitate cu prevederile constituţionale ale celor doua pãrţi contractante şi va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data primirii ultimei note prin care se notifica ratificarea. ART. 48 Prezenta convenţie se încheie pentru o perioada de 5 ani şi se prelungeşte de fiecare data pentru o alta perioada de 5 ani, dacã nici una dintre pãrţile contractante nu a denunţat cu 6 luni înaintea expirãrii perioadei pentru care a fost încheiatã. Facuta la Damasc la 2 decembrie 1978, în doua exemplare orginale în limbile romana, arabã şi franceza, având fiecare aceeaşi valoare. În caz de divergenta de interpretare, textul în limba franceza va face credinţa.
Pentru Republica Socialistã România Constantin Statescu, ministrul justiţiei
Pentru Republica Arabã Siriana, Mouhammad Adib Al-Nahaoui, ministrul justiţiei
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
