Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 19 septembrie 2007 intre Romania si Islanda pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 6 august 2008
România şi Islanda,
dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, al autoritãţilor locale sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã convenţia sunt în special:
a) În România:
(i) impozitul pe venit; şi
(ii) impozitul pe profit
(denumite în continuare impozit român).
b) În Islanda:
(i) impozitele pe venit care revin statului (tekjuskattar rikissjods); şi
(ii) impozitul pe venit care revine municipalitãţilor (utsvar til sveitarfelaganna)
(denumite în continuare impozit islandez).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã, platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Islanda înseamnã Islanda şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Islandei, inclusiv apele sale teritoriale şi orice zonã dincolo de apele sale teritoriale în cadrul cãrora Islanda, potrivit dreptului internaţional, exercitã jurisdicţie sau drepturi suverane cu privire la fundul mãrii, subsolul şi apele sale subiacente şi resursele lor naturale;
c) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
d) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Islanda, dupã cum cere contextul;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã sau aeronavã exploatatã de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Islandei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat;
i) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoanã fizicã având cetãţenia României şi orice persoanã juridicã, asociere de persoane sau altã entitate constituitã şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Islandei, orice persoanã fizicã având naţionalitatea Islandei şi orice persoanã juridicã, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Islanda.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplicã; orice interpretare conform legislaţiei fiscale a acelui stat prevaleazã faţã de orice interpretare datã termenului conform celorlalte legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii în acesta datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi include, de asemenea, acel stat şi orice subdiviziune politicã, autoritate localã sau unitate administrativteritorialã a acestuia. Totuşi, aceastã expresie nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã aceasta realizeazã venituri din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care aceasta are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã ea are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în ambele state, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care se aflã locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un atelier; şi
f) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã ori orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de bunuri ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg ori expoziţii comerciale temporare şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau unei astfel de expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de bunuri sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei altei activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activitãţilor menţionate în lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceastã întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care persoana le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai datoritã faptului cã aceasta îşi exercitã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercitã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, proprietãţile accesorii proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizate în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din folosirea directã, din închirierea sau din folosirea sub orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercitã activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuitã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi tratând cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacã s-au efectuat în statul în care se aflã situat sediul permanent sau în altã parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acel stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul în care existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se aflã locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se aflã la bordul unei nave, atunci acesta se considerã a fi situat în statul contractant în care se aflã portul de înregistrare a navei sau, dacã nu existã un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impune în consecinţã - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificãri se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 5% din suma brutã a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 10% din suma brutã a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitãri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã venituri provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma brutã a dobânzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitãri.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o subdiviziune politicã, de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie ori unitate bancarã sau instituţie a acelui guvern, subdiviziuni politice, autoritãţi locale sau unitãţi administrativteritoriale ori dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului şi, în special, venituri din efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de acest sediu permanent ori bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã unei relaţii speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma brutã a redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitãri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plãţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiune de orice fel cãtre public, orice patent, marcã de comerţ, desen sau model, plan, formulã secretã ori procedeu de fabricaţie sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã unei relaţii speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecarui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, care sunt situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participãri la capitalul unei societãţi ale cãrei active sunt formate în totalitate ori în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
6. Prevederile paragrafului 5 nu afecteazã dreptul fiecãrui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria legislaţie, un impozit pe câştigurile din înstrãinarea acţiunilor sau drepturilor într-o companie al cãrei capital este în întregime ori în parte format din acţiuni şi care, potrivit legislaţiei acelui stat, este rezidentã a acelui stat, iar aceste câştiguri sunt obţinute de o persoanã fizicã ce este rezidentã a celuilalt stat contractant şi care a fost rezidentã a primului stat menţionat în cursul ultimilor 5 ani anteriori înstrãinãrii acţiunilor sau drepturilor.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care acesta are în mod obişnuit o bazã fixã la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale. Dacã acesta are o astfel de bazã fixã, este impozabilã în celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuitã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariatã este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariatã este astfel exercitatã, remuneraţiile primite sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se aflã locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitãţile personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceastã calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele celor douã state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariatã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât o pensie, plãtite de un stat contractant, de o subdiviziune politicã, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, autoritãţi sau unitãţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant, de o subdiviziune politicã, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, autoritãţi sau unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant, de o subdiviziune politicã, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse aflate în afara acelui stat.
ART. 21
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei Convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercitã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo şi dreptul sau proprietatea în legãturã cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
ART. 22
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României dubla impunere va fi evitatã dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Islanda, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în Islanda.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuitã venitului care poate fi impozitat în Islanda.
2. În cazul Islandei dubla impunere va fi evitatã dupã cum urmeazã:
Când un rezident al Islandei realizeazã venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, Islanda va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în România.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuitã venitului care poate fi impozitat în România.
Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul realizat de un rezident al Islandei este scutit de impozit în Islanda, cu toate acestea Islanda poate sã ia în considerare venitul scutit când calculeazã valoarea impozitului pe venitul rãmas al acelui rezident.
ART. 23
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea ori obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplicã, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decât impunerea stabilitã asupra întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil ori de responsabilitãţile familiale pe care le acordã rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt ori pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 24
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acestor state, sã supunã cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 23, celei a statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţiei.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 25
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi naturã stabilite în numele statelor contractante ori al subdiviziunilor politice, al autoritãţilor locale sau al unitãţilor administrativ-teritoriale, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1 şi 2. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele la care se face referire în prima propoziţie. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret de comerţ, de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 26
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 27
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrãrii în vigoare a acesteia.
2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit plãtit în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
ART. 28
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie dupã 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe cãi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În aceastã situaţie, prezenta convenţie va înceta sã aibã efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit realizat în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, am semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti, la 19 septembrie 2007, în douã exemplare, în limbile românã, islandezã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu,
secretar de stat,
Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Islanda,
Bjorgvin G. Sigurdsson,
ministrul comerţului
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
