Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 19 octombrie 1984 intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 25 mai 1985
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka,
dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice dintre cele doua tari pa baza respectãrii principiilor independentei şi suveranitãţii naţionale, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne,
au hotãrît sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere.
În acest scop, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecãrui stat contractant, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.
3. Impozitele existente care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt:
a) În România
(i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi persoanele juridice;
(ii) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
(iii) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
(mai jos denumite impozit roman).
b) În Sri Lanka
(i) impozitul pe venit, inclusiv impozitul pe venit avînd la baza cifra de afaceri a întreprinderilor autorizate de Marea Comisie Economicã din Colombo;
(ii) impozitul pe avere;
(mai jos denumite impozit sri lankez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã care se vor stabili dupã data semnãrii prezentei convenţii sau se vor adauga celor existente ori le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislaţiei fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorialã şi platoul continental, precum şi orice alta zona în afarã apelor teritoriale ale României asupra cãreia România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;
b) termenul Sri Lanka înseamnã Republica Democratica Socialistã Sri Lanka, inclusiv orice zona în afarã marii teritoriale a Sri Lankai care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi desemnatã de acum înainte în cadrul legislaţiei Sri Lankai cu privire la platoul continental, ca o zona înãuntrul cãreia pot fi exercitate drepturile Sri Lankai cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele naturale;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica România sau Sri Lanka, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau oricare entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impunerii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat de o nava sau aeronava exploatatã de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatatã numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant:
h) termenul nationali înseamnã:
(i) toate persoanele fizice care poseda cetãţenia unui stat contractant;
(ii) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile care au acest statut juridic în baza legilor în vigoare într-un stat contractant;
i) expresia autoritate competenta indica:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Sri Lankai, împuternicitul general al veniturilor interne (the Commissioner - General of Inland Revenue).
2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit prin aceasta va avea sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediul conducerii sau oricãrui criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determina dupã cum urmeazã:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de cîte o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici un stat contractant, atunci este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, este consideratã rezidenţã a statului contractant a carei cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, în acest caz va fi consideratã rezidenţã a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un loc de extracţie a ţiţeiului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o proprietate agricolã, o ferma sau o plantaţie;
h) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 275 de zile;
i) furnizarea de servicii, inclusiv a serviciilor de consulting, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin intermediul angajaţilor sãi sau al altui personal, cînd activitãţile de aceasta natura se desfãşoarã în celãlalt stat contractant pe o durata sau perioada care insumeaza mai mult de 275 de zile în cuprinsul oricãrei perioade de 12 luni.
3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii ocazionale de produse sau de mãrfuri, aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii ocazionale;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) produsele sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, care sînt vîndute de cãtre întreprindere dupã închiderea tirgului sau a expoziţiei menţionate;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent cãruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 5 ale prezentului articol - acţioneazã într-un stat contractant, în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, se va considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat în legatura cu orice activitate pe care acea persoana o exercita pentru întreprindere, dacã o atare persoana are împuternicirea, pe care o exercita în mod obişnuit în acel stat, de a încheia contracte în numele întreprinderii, afarã de cazul cînd activitãţile desfãşurate de persoana respectiva sînt limitate la cele menţionate la paragraful 3 al prezentului articol, care, dacã sînt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu sînt de natura sa facã din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condiţiile prevederilor acelui paragraf.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca desfãşoarã activitate în acel stat printr-un intermediar (broker) sau un agent comisionar general (general commission agent) sau orice alt agent cu statut independent, dacã aceste persoane acţioneazã în cadrul obişnuit al profesiei lor. Cu toate acestea, cînd activitatea unui astfel de agent este exercitatã în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, el nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf, dacã se dovedeşte ca tranzacţiile dintre agent şi întreprindere nu au fost încheiate pe baze comerciale, în condiţiile în care acţioneazã doua întreprinderi independente.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care desfãşoarã activitate în celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Venitul provenind din bunuri imobile este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile are sensul pe care i-l atribuie legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente, variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale prezentului articol se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitate în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitate în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte care este atribuibila:
a) acelui sediu permanent;
b) vinzatorilor în acel celãlalt stat de produse sau de mãrfuri de acelaşi fel sau similare cu cele vîndute prin acel sediu permanent, sau
c) altor activitãţi comerciale exercitate în acel celãlalt stat contractant de natura identicã sau similarã cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent.
Prevederile subparagrafelor b) şi c) de mai sus nu se vor aplica dacã întreprinderea dovedeşte ca astfel de vinzari sau activitãţi sînt atribuibile unei persoane sau entitãţi alta decît sediul permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al prezentului articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se admit ca deduceri cheltuielile fãcute în legatura cu activitatea sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent dacã s-au efectuat în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în alta parte. Cu toate acestea, nici o astfel de deducere nu se va acorda în legatura cu sumele plãtite, dacã este cazul, de sediul permanent (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) sediul central al întreprinderii sau oricãrui alt sediu al acesteia sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare pentru folosirea brevetelor sau a altor drepturi, ori sub forma de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru o activitate de conducere (management) sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la sume împrumutate sediului permanent. De asemenea, nu se va tine cont, la determinarea beneficiului unui sediu permanent, de sumele primite sau de primit (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent de la sediul central al întreprinderii sau de la oricare alte sedii ale întreprinderii sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii brevetelor sau a altor drepturi, ori cu titlu de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere, sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la sume împrumutate sediului central al întreprinderii sau oricãror alte sedii ale sale.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 al prezentului articol nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile de impus printr-o astfel de repartizare dupã cum este uzual; metoda de repartizare trebuie, totuşi, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nu se atribuie nici un beneficiu unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, dacã nu sînt motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Beneficiile obţinute din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, beneficiile obţinute din exploatarea navelor în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care se exercita atare activitate, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 50 la suta din impozitul stabilit în alt mod prin legea interna a acelui stat, iar impozitul stabilit în aceste condiţii nu va depãşi 2 la suta din intreaga suma de primit pentru transportul pasagerilor, al poştei, al animalelor şi al produselor încãrcate în acel stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplica, de asemenea, în legatura cu participãrile la pool-uri, la întreprinderi comune sau la o agenţie de orice fel care desfãşoarã activitate pe plan internaţional printr-o întreprindere care exploateazã nave sau aeronave în trafic internaţional.
4. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale este la bordul unei nave, atunci se va considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare al navei sau, dacã nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Dacã:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - şi le impune în mod corespunzãtor - beneficiile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitului în acel celãlalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi erau acelea care ar fi fost stabilite între doua întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a cuantumului impozitului pe care l-a stabilit asupra acelor beneficii. Pentru determinarea rectificarii respective se va tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii şi autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacã este necesar.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 12,50 la suta din suma bruta a dividendelor.
3. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni, acţiuni miniere, acţiuni de fondator sau alte pãrţi sociale care participa la beneficii şi nu sînt creanţe, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de legislaţia de impozite a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare de dividende. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã activitate industriala sau comercialã (business) prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesiuni independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi acţiunile deţinute cu privire la care se plãtesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului şi în mãsura în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau în mãsura în care acţiunile deţinute pentru care se plãtesc dividendele sînt legate efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi nici sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacã persoana care primeşte dobinzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacã:
a) plãtitorul dobinzilor este acel stat contractant sau o autoritate localã din acesta; sau
b) dobinzile sînt plãtite celuilalt stat contractant sau unei autoritãţi locale din acesta sau oricãrei agenţii sau instituţii (inclusiv o instituţie financiarã) aparţinînd în totalitate acelui celãlalt stat contractant sau unei autoritãţi locale a acestuia; sau
c) dobinzile sînt plãtite: în cazul României, Bãncii Naţionale a Republicii Socialiste România sau Bãncii Romane de Comerţ Exterior, şi în cazul Sri Lankai, Bãncii Centrale a Ceylonului (Central Bank of Ceylon); sau
d) dobinzile sînt plãtite oricãrei alte agenţii sau instituţii (inclusiv unei instituţii financiare) în legatura cu împrumuturi fãcute în aplicarea unui acord încheiat la nivel guvernamental între cele doua state contractante.
4. Termenul dobinzi, în sensul prezentului articol, înseamnã venituri din efecte publice, din obligaţiuni de împrumut însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol nu se aplica în cazul cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, o activitate industriala sau comercialã (business) prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau presteazã în acel celãlalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi titlurile de creanta în legatura cu care se plãtesc dobinzile sînt efectiv legate de acel sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana care plãteşte dobinzile, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãtesc dobinzile şi aceste dobinzi sînt suportate de sediul permanent sau baza fixa, atunci acele dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care se plãtesc, excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma comisionului. La determinarea sumei supuse impozitului nu se va acorda nici o suma pentru cheltuielile suportate în realizarea acestui comision.
3. Termenul comision, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comisionar general sau cãtre orice alta persoana asimilatã unui astfel de intermediar (broker) sau agent de cãtre legislaţia de impozite a statului contractant din care provin aceste plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã primitorul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz sînt aplicabile prevederile art. 7.
5. Comisionul se considera ca provine dintr-un stat contractant, cînd plãtitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care activitatea pentru care se face plata a fost contractatã şi acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci se considera ca acest comision provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã dacã persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, în sensul prezentului articol, înseamnã remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau benzilor magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a oricãrui brevet de invenţie, marca de fabrica sau de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita o activitate industriala sau comercialã (business) în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, sau presteazã servicii cu caracter independent în acel celãlalt stat folosind o baza fixa situata acolo şi dreptul sau bunul în legatura cu care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plãtite, excede suma asupra cãreia s-ar fi convenit de debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1.Cistigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea bunurilor imobile menţionate la art. 6 şi situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, inclusiv cistigurile din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere), pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea vapoarelor sau a avioanelor exploatate în trafic internaţional sau a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de vapoare sau avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile obţinute în cadrul unui an fiscal din înstrãinarea efectelor şi acţiunilor care reprezintã peste 25 la suta din capitalul în acţiuni emise al societãţii sînt impozabile în statul contractant în care au fost emise efectele şi acţiunile.
5. Cistigurile din înstrãinarea oricãror alte bunuri decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 4 ale prezentului articol sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
6. Termenul înstrãinare înseamnã vînzarea, schimbul, transferul sau renunţarea la dreptul de proprietate ori stingerea oricãror drepturi componente sau dobindirea acestuia obligatorie, în conformitate cu prevederile oricãrei legi în vigoare în statele contractante respective.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile obţinute de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi cu caracter independent sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de urmãtoarele împrejurãri, cînd astfel de venituri pot fi impuse, de asemenea, în celãlalt stat contractant:
a) dacã are la dispoziţia sa în mod regulat, în celãlalt stat contractant, o baza fixa, în scopul exercitãrii activitãţii sale; în acest caz, se poate impune în acel celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe; sau
b) dacã şederea sa în celãlalt stat contractant dureazã o perioada sau perioade insumind sau depasind în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; în acest caz, se poate impune în acel celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este obţinutã din activitatea sa desfasurata în acel stat.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea pe cont propriu a activitãţii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 18 şi 19, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în totalitate 183 de zile în cursul oricãrui an fiscal, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele celui care a angajat persoana retribuitã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care a angajat persoana retribuitã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie a unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de funcţionar superior de conducere a unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii profesionisti de spectacole (cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali) sau sportivii le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care acele activitãţi sînt exercitate.
2. Veniturile realizate din astfel de activitãţi, desfãşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.
3. Cînd venitul rezultat din activitãţile personale exercitate de un artist sau de un sportiv nu revine acestora, ci unei alte persoane, acel venit poate fi impus, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, în statul contractant în care se desfãşoarã activitatea artistului sau a sportivului.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie, plãtitã de un stat contractant unei persoane fizice în legatura cu serviciile prestate acelui stat contractant se impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie se va impune numai în celãlalt stat dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidenţã a acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
(i) este un naţional al acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. Orice pensie, plãtitã, de cãtre sau din fonduri constituite de un stat contractant, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acelui stat, sînt impozabile numai în acest stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 20 se aplica remuneraţiei şi pensiilor pentru servicii prestate în legatura cu o activitate industriala sau comercialã (business) desfasurata de un stat contractant.
4. În sensul prezentului articol, termenul stat contractant include o autoritate localã a oricãrui stat contractant, Banca Centrala a Ceylonului şi Banca Nationala a Republicii Socialiste România.
ART. 20
Pensii şi rente, altele decît cele publice
1. Orice pensie (alta decît o pensie menţionatã la art. 19) sau renta obţinutã de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.
2. Termenul pensie înseamnã o suma plãtitã periodic pentru serviciile prestate în trecut sau sub forma de compensaţii pentru boli dobîndite în timpul efectuãrii serviciilor.
3. Termenul renta înseamnã o suma stabilitã platibila periodic, la date fixe, pe timpul vieţii sau pe o perioada specificatã sau determinabilã, cu obligaţia de a face în schimb plati în bani sau în echivalent banesc, pentru deplina şi corespunzãtoare compensare.
ART. 21
Profesori
Un profesor care se afla temporar într-un stat contractant, pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetãri la o universitate, institut (college), şcoala sau alta instituţie de învãţãmînt şi care este sau imediat anterior acestei vizite a fost rezident al celuilalt stat contractant se scuteşte, în primul stat contractant menţionat, de impozitul aferent remuneraţiei primite pentru aceste predari sau cercetãri.
ART. 22
Studenţi, stagiari şi persoane trimise la specializare
1. O persoana fizica care a fost rezidenţã a unuia dintre statele contractante şi este prezenta temporar în celãlalt stat contractant numai:
a) ca student la o universitate recunoscuta, institut (college) sau şcoala în acel celãlalt stat; sau
b) ca stagiar de întreprindere (business apprentice); sau
c) ca primitor al unei burse, alocaţii sau recompense de la o organizaţie de învãţãmînt, ştiinţificã, de caritate sau de cult cu scopul principal de a studia sau de a face cercetãri; se scuteşte de impozit în acel celãlalt stat pentru o perioada de 6 ani cu privire la:
(i) remiterile din strãinãtate în scopul întreţinerii sale, pentru învãţãmînt, studii, cercetare sau calificare;
(ii) burse, alocaţii sau recompense; şi
(iii) orice remuneraţii primite din strãinãtate.
2. Aceeaşi scutire se acorda veniturilor obţinute de persoanele mai sus menţionate din munca retribuitã prestatã în primul stat contractant menţionat pentru a-şi suplimenta mijloacele de întreţinere, învãţãmînt, calificare şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioada limitatã la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.
3. Un rezident al unuia dintre statele contractante, care este prezent în celãlalt stat contractant în cadrul unor înţelegeri cu autoritãţile acelui celãlalt stat sau cu orice agenţie ori instituţie din acel stat numai în scopul formãrii profesionale, al studiilor ori al orientarii profesionale, se scuteşte de impozit pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani în acel celãlalt stat cu privire la remuneraţia primitã de el pentru formarea profesionalã, cercetare sau studii.
ART. 23
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sînt menţionate în mod expres în articolele anterioare ale prezentei convenţii, în legatura cu care acesta este supus impozitului în acel stat, se impun numai în acel stat.
ART. 24
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile, fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi, este impozabilã în statul contractant în care este situat sediul permanent.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii unor astfel de nave şi aeronave, sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 25
Evitarea dublei impuneri
1. Legile în vigoare în fiecare dintre statele contractante vor continua sa guverneze impunerea veniturilor şi averii în statele respective, cu excepţia cazului cînd în prezenta convenţie sînt prevederi exprese contrare. Cînd veniturile sau averea sînt obiect de impunere în ambele state contractante, se acorda înlesnire pentru dubla impunere în conformitate cu prevederile urmãtoarelor paragrafe ale prezentului articol.
2. Sub rezerva prevederilor legislaţiei sri lankeze cu privire la acordarea drept credit fata de impozitul sri lankez a impozitului plãtibil într-un teritoriu în afarã Sri Lankai (care nu afecteazã principiul general din aceasta convenţie), impozitul roman plãtibil potrivit legislaţiei României şi în conformitate cu prevederile convenţiei, fie direct sau prin deducere, asupra beneficiilor, veniturilor sau cistigurilor impozabile realizat din surse situate în România (excluzind în cazul dividendelor impozitul plãtibil cu privire la beneficiile din care se plãtesc dividendele) sau asupra averii situate în România, se va acorda drept credit fata de orice impozit din Sri Lanka calculat referitor la aceleaşi feluri de venituri sau avere în legatura cu care se calculeazã impozitul sri lankez.
Creditul nu poate depãşi impozitul sri lankez (asa cum a fost calculat înainte de acordarea oricãrui astfel de credit) corespunzãtor venitului obţinut din surse din România sau averii situate în România.
3. În cazul României, impozitul sri lankez plãtit de un rezident roman pe venitul care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impus în Sri Lanka se scade din impozitul roman plãtibil în conformitate cu legislaţia romana de impozite.
Beneficiile plãtite de întreprinderile de stat romane bugetului de stat sînt considerate ca impozit roman.
4. În vederea acordãrii drept credit a impozitului plãtibil în Sri Lanka sau România, dupã caz, se considera ca acesta include şi impozitul care în alte condiţii ar fi plãtibil într-un stat contractant dacã n-ar fi fost redus sau dacã nu s-ar fi acordat scutirea de acel stat, în cadrul prevederilor legale, pentru stimulente fiscale.
5. În sensul prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celãlalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie se considera ca provin din surse situate în acel celãlalt stat.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de impunere, care sa fie diferita sau mai mare ori mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Întreprinderile unui stat contractant nu vor fi supuse în celãlalt stat contractant, pentru beneficiile atribuite sediilor permanente pe care le au în acel celãlalt stat, nici unei impuneri care sa fie diferita, mai mare sau mai împovãrãtoare decît impunerea la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile acelui celãlalt stat pentru aceleaşi beneficii.
3. În sensul acestui articol, termenul impunere înseamnã impozitele care constituie obiectul prezentei convenţii.
4. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretatã ca obligind pe fiecare stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant acele deduceri personale, înlesniri sau reduceri la stabilirea impozitelor pe care le acorda rezidenţilor proprii.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul trebuie prezentat într-un termen de 3 ani de la prima notificare a mãsurilor întreprinse ce au dus la impunerea care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii care apar cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii, pe mãsura ce va fi necesar pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau a legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin prezenta convenţie, în mãsura în care impunerea pe care impunerea pe care ele o prevãd nu este contrarã prevederilor convenţiei, precum şi pentru prevenirea evaziunii fiscale.
Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1.
Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca un secret, în acelaşi mod ca şi o informaţie obţinutã în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat, şi va fi facuta cunoscutã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv tribunale şi organe administrative) care au atribuţii în legatura cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmãrirea judiciarã sau rezolvarea apelurilor în legatura cu impozitele care constituie obiectul convenţiei. Persoanele şi autoritãţile menţionate trebuie sa foloseascã informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în procesele publice la tribunale sau în hotãrîrile judecãtoreşti.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;
b) de a da informaţii care nu pot fi obţinute în cadrul prevederilor legislaţiei sau în cadrul procedurii administrative normale ale acelui stat sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Colombo.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica cu privire la impozitele aferente oricãrui an de impunere care începe la sau dupã prima zi a lui ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenţie intra în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã, însã fiecare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricãrui an calendaristic dupã cel puţin 5 ani urmãtori anului în care s-a fãcut schimbul instrumentelor de ratificare, sa denunţe convenţia prin nota scrisã, transmisã celuilalt stat contractant pe cale diplomaticã; într-o astfel de eventualitate, prezenta convenţie înceteazã sa mai fie în vigoare pentru orice an de impunere începînd la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic urmãtor celui în care s-a remis nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, am semnat prezenta convenţie.
Facuta în dublu exemplar în Bucureşti la 19 octombrie 1984, în limbile romana, sinhala şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenta interpretarea acestei convenţii, textul în limba engleza are precãdere.
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
