Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele pãrţi,
hotãrâte sa punã capãt suferintelor şi pierderilor de vieţi omeneşti provocate de minele antipersonal care ucid sau mutileaza sute de persoane în fiecare saptamana, cel mai adesea civili fãrã apãrare şi, în special, copii, impiedica dezvoltarea economicã şi reconstructia, ingreuneaza repatrierea refugiatilor şi a persoanelor silite sa îşi pãrãseascã domiciliul şi au şi alte consecinţe grave ani de zile dupã amplasare,
considerând ca este necesar sa facã tot ceea ce depinde de ele pentru a contribui într-o maniera eficienta şi coordonata spre a face fata sarcinii eliminãrii minelor antipersonal amplasate în lume şi pentru a asigura distrugerea acestora,
dorind sa facã tot ceea ce depinde de ele în scopul furnizarii de asistenta pentru îngrijirea, reabilitarea, inclusiv reintegrarea economicã şi socialã a victimelor minelor,
recunoscând ca interzicerea totalã a minelor antipersonal ar constitui, de asemenea, o mãsura importanta de creştere a încrederii,
salutand adoptarea Protocolului de interzicere sau restrictionare a folosirii minelor, armelor-capcana şi a altor dispozitive, astfel cum a fost amendat la data de 3 mai 1996, anexat la Convenţia privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme convenţionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii, şi indemnand la ratificarea rapida a acestui protocol de cãtre toate statele care nu au fãcut încã acest lucru,
salutand, de asemenea, Rezoluţia Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite din 10 decembrie 1996, care indeamna toate statele sa promoveze riguros încheierea unui acord internaţional efectiv şi juridic obligatoriu privind interzicerea folosirii, stocãrii, producţiei şi transferului minelor antipersonal,
salutand, de asemenea, mãsurile adoptate în ultimii ani atât la nivel unilateral, cat şi multilateral, având ca scop interzicerea, restrictionarea sau suspendarea folosirii, stocãrii, producţiei şi transferului de mine antipersonal,
accentuand rolul conştiinţei publice în promovarea principiilor umanitare, astfel cum acestea sunt evidentiate în chemarea la interzicerea totalã a minelor antipersonal, şi recunoscând eforturile depuse în acest scop de Crucea Roşie Internationala, de Miscarea Semilunii Roşii, de Campania Internationala pentru Interzicerea Minelor Terestre şi de alte numeroase organizaţii neguvernamentale din intreaga lume,
evocand Declaraţia de la Ottawa din 5 octombrie 1996 şi Declaraţia de la Bruxelles din 27 iunie 1997, prin care comunitatea internationala era indemnata sa negocieze un acord internaţional şi juridic obligatoriu de interzicere a folosirii, stocãrii, producţiei şi transferului minelor antipersonal,
subliniind dorinta de a atrage toate statele sa adere la prezenta convenţie şi hotãrâte sa acţioneze energic pentru promovarea universalitatii sale în toate forurile relevante, incluzând, inter alia, Natiunile Unite, Conferinţa de Dezarmare, organizaţii şi grupãri regionale şi conferinţe de evaluare a aplicãrii Convenţiei privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme convenţionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii,
bazându-se pe principiile dreptului internaţional umanitar, conform cãrora dreptul pãrţilor aflate într-un conflict armat de a-şi alege metodele şi mijloacele de ducere a rãzboiului nu este nelimitat, pe principiul care interzice folosirea în conflictele armate a armelor, proiectilelor, materialelor şi metodelor de lupta de natura sa cauzeze prejudicii sau suferinţe inutile, precum şi pe principiul conform cãruia trebuie facuta distincţie între persoane civile şi combatanti,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Obligaţii generale
1. Fiecare stat parte se angajeazã ca niciodatã şi în nici o împrejurare:
a) sa nu foloseascã mine antipersonal;
b) sa nu dezvolte, sa nu producã, sa nu achizitioneze în alt mod, sa nu stocheze, sa nu conserve sau sa nu transfere cãtre oricine, direct sau indirect, mine antipersonal;
c) sa nu ajute, sa nu incurajeze sau sa nu determine în nici un fel pe oricine s-ar angaja în orice activitate interzisã unui stat parte prin prezenta convenţie.
2. Fiecare stat parte se angajeazã sa distruga sau sa asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal, în concordanta cu prevederile acestei convenţii.
ART. 2
Definiţii
1. Prin mina antipersonal se înţelege o mina conceputã sa explodeze în prezenta, la apropierea sau la contactul cu o persoana şi destinatã sa scoatã din lupta, sa raneasca sau sa omoare una sau mai multe persoane. Minele concepute pentru a exploda în prezenta, la apropierea sau la contactul cu un vehicul şi nu cu o persoana, care sunt echipate cu dispozitive antideminare, nu sunt considerate mine antipersonal ca rezultat al unei astfel de echipari.
2. Prin mina se înţelege tipul de munitie destinatã sa fie amplasata sub, pe sau în apropierea pãmântului ori a altei suprafeţe şi sa explodeze prin prezenta, la apropierea sau la contactul cu o persoana sau cu un vehicul.
3. Prin dispozitiv antideminare se înţelege un dispozitiv destinat sa protejeze o mina şi care face parte din aceasta, este legat de aceasta, atasat la aceasta sau plasat sub mina şi care se declanseaza la o acţiune intenţionatã de a modifica poziţia minei.
4. Transferul presupune, în plus fata de miscarea fizica a minelor antipersonal din afarã în interiorul teritoriului naţional sau din teritoriul naţional în afarã, transferul dreptului de proprietate şi de control asupra minelor, dar nu şi cesiunea teritoriului pe care au fost amplasate mine antipersonal.
5. Prin zona minata se înţelege o zona periculoasa datoritã prezentei sau presupusei prezente a minelor.
ART. 3
Excepţii
1. Fãrã a aduce atingere obligaţiilor generale care decurg din prevederile art. 1, se permite pãstrarea sau transferul unui numãr de mine antipersonal pentru punerea la punct a tehnicilor de detectare a minelor, de deminare sau de distrugere a minelor şi pentru instruirea în acest scop. Cantitatea de astfel de mine nu va depãşi numãrul minim absolut necesar pentru scopurile enumerate mai sus.
2. Transferul minelor antipersonal în scopul distrugerii acestora este permis.
ART. 4
Distrugerea stocurilor de mine antipersonal
Cu excepţia cazurilor stipulate la art. 3, fiecare stat parte se angajeazã sa distruga sau sa asigure distrugerea tuturor stocurilor de mine antipersonal pe care le deţine în proprietate sau le poseda ori care se afla sub jurisdicţia sau controlul propriu cat mai repede posibil, dar nu mai târziu de 4 ani dupã data intrãrii în vigoare a acestei convenţii pentru acel stat parte.
ART. 5
Distrugerea minelor antipersonal din zonele minate
1. Fiecare stat parte se angajeazã sa distruga sau sa asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal din zonele minate aflate sub propria jurisdicţie sau control cat mai repede posibil, dar nu mai târziu de 10 ani dupã data intrãrii în vigoare a acestei convenţii pentru acel stat parte.
2. Fiecare stat parte va depune toate eforturile pentru a identifica toate zonele aflate sub propria jurisdicţie sau control în care prezenta minelor antipersonal este cunoscutã sau presupusa şi pentru a se asigura cat mai repede posibil ca toate zonele minate de sub propria jurisdicţie sau control sunt marcate, supravegheate şi protejate prin împrejmuire ori prin alte mijloace care sa împiedice în mod eficace accesul civililor, pana când toate minele antipersonal existente în zona respectiva au fost distruse. Marcarea va respecta standardele stabilite prin Protocolul privind interzicerea sau restrictionarea folosirii minelor, armelor-capcana şi a altor dispozitive, astfel cum a fost modificat la data de 3 mai 1996, anexat la Convenţia privind interzicerea sau restrictionarea folosirii unor arme convenţionale care ar putea fi considerate ca producand efecte traumatice excesive sau nediscriminatorii.
3. Dacã un stat parte considera ca nu este în mãsura sa distruga sau sa asigure distrugerea, în perioada specificatã, a tuturor minelor antipersonal la care se face referire în paragraful 1, acesta poate transmite adunãrii statelor pãrţi sau Conferintei de evaluare a aplicãrii o cerere pentru prelungirea termenului de distrugere completa a acestor mine antipersonal pentru o perioada de pana la 10 ani.
4. Fiecare cerere va conţine:
a) durata propusã pentru prelungirea termenului;
b) expunerea detaliatã a motivelor care au stat la baza cererii de prelungire, incluzând:
(i) pregatirile şi stadiul activitãţii desfãşurate în cadrul programelor naţionale de deminare;
(ii) mijloacele financiare şi tehnice de care dispune statul parte în scopul distrugerii tuturor minelor antipersonal; şi
(iii) circumstanţele care impiedica statul parte sa distruga toate minele antipersonal din zonele minate;
c) implicatiile prelungirii din punct de vedere umanitar, social, economic şi al mediului înconjurãtor; şi
d) orice alte informaţii relevante în legatura cu cererea de prelungire propusã.
5. Adunarea statelor pãrţi sau Conferinţa de evaluare a aplicãrii, ţinând seama de factorii enuntati la paragraful 4, va evalua cererea şi va hotãrî, cu majoritatea voturilor statelor pãrţi prezente şi care voteazã, dacã va aproba cererea pentru prelungirea perioadei.
6. O asemenea prelungire poate fi reînnoitã dupã transmiterea unei noi cereri în conformitate cu paragrafele 3, 4 şi 5 ale acestui articol. În cererea de prelungire suplimentarã a duratei statul parte va transmite informaţii suplimentare relevante legate de ceea ce s-a întreprins în prima perioada de prelungire conform prezentului articol.
ART. 6
Cooperarea şi asistenta internationala
1. În îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezenta convenţie fiecare stat parte are dreptul de a solicita şi de a primi asistenta acolo unde este fezabil din partea altor state pãrţi, în limita posibilului.
2. Fiecare stat parte se angajeazã sa faciliteze şi va avea dreptul sa participe la cel mai amplu schimb posibil de echipamente, materiale şi informaţii ştiinţifice şi tehnologice legate de implementarea prezentei convenţii. Statele pãrţi nu vor impune restrictii nejustificate la furnizarea de echipamente de deminare, precum şi a informaţiilor tehnologice aferente pentru scopuri umanitare.
3. Fiecare stat parte capabil sa o facã va furniza asistenta pentru îngrijirea, reabilitarea şi reintegrarea socialã şi economicã a victimelor minelor şi pentru programele de avertizare. Aceasta asistenta poate fi furnizatã, inter alia, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin organizaţii sau instituţii internaţionale, regionale ori naţionale, prin Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, prin societãţile naţionale ale Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, precum şi prin Federaţia Internationala a acestora, prin organizaţii neguvernamentale sau pe baze bilaterale.
4. Fiecare stat parte capabil sa o facã va furniza asistenta pentru deminare şi pentru activitãţi aferente. Aceasta asistenta poate fi furnizatã, inter alia, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin instituţiile sau organizaţiile internaţionale ori regionale, prin instituţiile sau organizaţiile neguvernamentale ori pe baze bilaterale sau prin participarea la Fondul de contribuţii voluntare al Naţiunilor Unite pentru asistenta în domeniul deminarii ori prin participarea la alte fonduri regionale implicate în acţiuni de deminare.
5. Fiecare stat parte capabil sa o facã va furniza asistenta pentru distrugerea stocurilor de mine antipersonal.
6. Fiecare stat parte se angajeazã sa furnizeze informaţii la baza de date privind deminarea, instituitã în cadrul sistemului Naţiunilor Unite, şi îndeosebi informaţii privind diferite mijloace şi tehnologii de deminare, precum şi liste cuprinzând experţi, agenţii de specialitate sau puncte naţionale de contact în domeniul deminarii.
7. Statele pãrţi pot solicita Naţiunilor Unite, organizaţiilor regionale, altor state pãrţi ori altor foruri interguvernamentale sau neguvernamentale competente sa asiste autoritãţile lor în elaborarea unui program naţional de deminare, care sa vizeze, inter alia:
a) dimensiunea şi importanta problematicii minelor antipersonal;
b) resursele financiare, tehnologice şi umane cerute de aplicarea programului;
c) numãrul de ani apreciati ca fiind necesari pentru distrugerea tuturor minelor antipersonal din zonele minate aflate sub jurisdicţia sau controlul respectivului stat parte;
d) activitãţi de avertizare în domeniul minelor, având ca scop reducerea numãrului de cazuri de ranire sau de deces provocate de minele antipersonal;
e) asistenta pentru victimele minelor;
f) relaţia dintre guvernul respectivului stat parte şi entitatile relevante guvernamentale, interguvernamentale sau neguvernamentale relevante care vor contribui la implementarea acestui program.
8. Fiecare stat parte furnizor şi beneficiar de asistenta în conformitate cu prevederile acestui articol va coopera în vederea asigurãrii aplicãrii totale şi prompte a programelor de asistenta convenite.
ART. 7
Mãsuri de transparenta
1. Fiecare stat parte va raporta secretarului general al Naţiunilor Unite, cat mai curând posibil şi, în orice eventualitate, nu mai târziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acestei convenţii pentru respectivul stat parte, informaţii cu privire la:
a) mãsurile naţionale de implementare menţionate în art. 9;
b) totalul stocurilor de mine antipersonal pe care le are în proprietate sau în posesie ori care se afla sub jurisdicţia sau controlul propriu, inclusiv detalii despre tipul, cantitatea şi, în mãsura posibilului, numãrul lotului fiecãrui tip de mine antipersonal stocate;
c) în mãsura posibilului, localizarea tuturor zonelor aflate sub propria jurisdicţie sau control în care sunt amplasate sau unde se presupune ca ar fi amplasate mine antipersonal, inclusiv cat mai multe detalii cu privire la tipul şi cantitatea de mine antipersonal din zonele minate, precum şi cu privire la perioada amplasarii;
d) tipurile, cantitãţile şi, în mãsura posibilului, numerele loturilor de mine antipersonal deţinute sau transferate în scopul dezvoltãrii sau antrenamentului în tehnicile de detectare a minelor, de deminare sau de distrugere a minelor ori transferate în scopul distrugerii, precum şi instituţiile autorizate de un stat parte de a deţine sau de a transfera mine antipersonal, în conformitate cu prevederile art. 3;
e) stadiul programelor de conversie sau de desfiinţare a instalaţiilor de producere a minelor antipersonal;
f) stadiul programelor de distrugere a minelor antipersonal, în conformitate cu prevederile art. 4 şi 5, inclusiv detalii despre metodele care vor fi folosite în distrugere, amplasarea locurilor de distrugere, precum şi standardele de siguranta şi ecologice aplicabile care vor trebui sa fie respectate;
g) tipurile şi cantitãţile de mine antipersonal distruse dupã intrarea în vigoare, pentru respectivul stat parte, a acestei convenţii, inclusiv detalii privind cantitãţile distruse din fiecare tip de mina antipersonal, în conformitate cu prevederile art. 4 şi 5, şi, în mãsura posibilului, împreunã cu numerele loturilor fiecãrui tip de mina antipersonal în cazul distrugerii, în conformitate cu prevederile art. 4;
h) caracteristicile tehnice ale fiecãrui tip de mina antipersonal produsã, în mãsura în care acestea sunt cunoscute, precum şi ale celor deţinute sau aflate în posesia statului parte, în prezent furnizand, în mãsura posibilului, acele categorii de informaţii care ar putea facilita identificarea minelor antipersonal şi desfãşurarea activitãţilor de deminare; aceste informaţii vor include cel puţin dimensiunile, focosul, conţinutul exploziv, conţinutul metalic, precum şi fotografii color şi alte informaţii care ar putea facilita deminarea; şi
i) mãsurile luate pentru a preveni imediat şi eficient populaţia în legatura cu toate zonele aflate sub incidenta prevederilor paragrafului 2 al art. 5.
2. Informaţiile furnizate în conformitate cu acest articol vor fi actualizate anual de cãtre statele pãrţi, acoperind ultimul an calendaristic, şi vor fi transmise secretarului general al Naţiunilor Unite nu mai târziu de data de 30 aprilie a fiecãrui an.
3. Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite statelor pãrţi toate aceste rapoarte.
ART. 8
Facilitarea şi clarificarea aplicãrii convenţiei
1. Statele pãrţi sunt de acord sa se consulte şi sa coopereze în legatura cu aplicarea prevederilor acestei convenţii şi sa conlucreze în spiritul cooperãrii pentru a facilita respectarea de cãtre toate statele pãrţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile acestei convenţii.
2. Dacã unul sau mai multe state pãrţi doresc sa clarifice şi cauta sa soluţioneze aspecte referitoare la respectarea prevederilor acestei convenţii de cãtre un alt stat parte, acestea pot sa transmitã respectivului stat parte, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite, o cerere de clarificare a acelei probleme. O asemenea cerere va fi însoţitã de toate informaţiile pertinente necesare. Fiecare stat parte se va abţine de la formularea de cereri de clarificare nefondate, având grija sa evite abuzurile. Un stat parte care primeşte o cerere de clarificare va furniza statului solicitant, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite, în termen de 28 de zile, toate informaţiile care ar servi la clarificarea acestei probleme.
3. Dacã statul parte care a solicitat lãmuriri nu primeşte rãspuns prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite în aceasta perioada sau considera nesatisfãcãtor rãspunsul la cererea de clarificare, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite respectivul stat parte poate supune atentiei aceasta problema urmãtoarei reuniuni a statelor pãrţi. Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor pãrţi aceasta solicitare, însoţitã de toate informaţiile relevante cu privire la cererea de clarificare. Toate aceste informaţii vor fi prezentate statului parte solicitat, care va avea dreptul sa rãspundã.
4. Orice stat parte vizat poate solicita secretarului general al Naţiunilor Unite sa îşi ofere bunele sale oficii în vederea clarificarii respectivei cereri, în funcţie de convenirea reuniunii statelor pãrţi.
5. Statul parte solicitant poate propune, prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite, convocarea unei reuniuni speciale a statelor pãrţi în vederea analizarii acestei probleme. Secretarul general al Naţiunilor Unite va comunica imediat aceasta propunere şi toate informaţiile furnizate de statele pãrţi interesate, solicitând acordul tuturor statelor pãrţi pentru convocarea unei astfel de reuniuni speciale a statelor pãrţi, în scopul analizarii acestei probleme. În eventualitatea în care în decurs de 14 zile de la aceasta comunicare cel puţin o treime din numãrul statelor pãrţi sunt de acord cu o astfel de reuniune specialã, secretarul general al Naţiunilor Unite va convoca aceasta reuniune specialã a statelor pãrţi în urmãtoarele 14 zile. Cvorumul acestei reuniuni va fi constituit din majoritatea statelor pãrţi.
6. Reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi, dupã cum va fi cazul, va stabili oportunitatea continuãrii dezbaterilor cu privire la problema în cauza, luând în considerare toate informaţiile furnizate de statele pãrţi interesate. Reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi va depune toate eforturile pentru a adopta o decizie prin consens. Dacã în ciuda acestor eforturi nu se poate ajunge la o înţelegere, decizia se va lua cu majoritatea voturilor statelor pãrţi prezente şi care voteazã.
7. Toate statele pãrţi vor coopera pe deplin cu reuniunea statelor pãrţi sau cu reuniunea specialã a statelor pãrţi, în scopul analizarii problemelor în discuţie, inclusiv prin intermediul oricãror misiuni de stabilire a faptelor, care sunt autorizate în conformitate cu prevederile paragrafului 8.
8. Dacã sunt necesare clarificãri suplimentare, reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi va autoriza o misiune de stabilire a faptelor şi va decide cu privire la mandatul acesteia cu majoritatea voturilor statelor pãrţi prezente şi care voteazã. Statul parte solicitat poate invita în orice moment o misiune de stabilire a faptelor pe teritoriul sau. O asemenea misiune va avea loc fãrã autorizarea reuniunii statelor pãrţi sau a reuniunii speciale a statelor pãrţi. Misiunea, formatã din cel mult 9 experţi, desemnatã şi aprobatã în conformitate cu prevederile paragrafelor 9 şi 10, poate culege informaţii suplimentare de la fata locului sau din alte locuri aflate sub jurisdicţia ori controlul statului parte solicitat, care au legatura directa cu problema aflatã în discuţie.
9. Secretarul general al Naţiunilor Unite va pregati şi va actualiza o lista cuprinzând numele, nationalitatile şi alte date relevante cu privire la experţii calificaţi propuşi de statele pãrţi şi o va transmite tuturor statelor pãrţi. Orice expert inclus în aceasta lista va fi considerat desemnat pentru a face parte din toate misiunile de stabilire a faptelor, cu excepţia situaţiei în care un stat parte îşi declara în scris dezacordul. În aceasta situaţie expertul nu va participa la misiuni de stabilire a faptelor pe teritoriul sau în orice alt loc aflat sub jurisdicţia ori controlul statului parte care a avut obiecţii, dacã aceasta neacceptare a fost declarata înainte de desemnarea expertului pentru astfel de misiuni.
10. Dupã primirea unei cereri din partea reuniunii statelor pãrţi sau a reuniunii speciale a statelor pãrţi secretarul general al Naţiunilor Unite, dupã consultarea cu statul parte solicitat, va desemna membrii misiunii, inclusiv şeful acesteia. Nu vor fi incluşi în echipa de stabilire a faptelor experţi ai statelor pãrţi care au solicitat inspecţia sau care sunt direct afectate de aceasta misiune. Membrii misiunilor de stabilire a faptelor se vor bucura de privilegiile şi de imunitãţile conferite de prevederile art. IV din Convenţia privind privilegiile şi imunitãţile Naţiunilor Unite, adoptatã la 13 februarie 1946.
11. Membrii misiunii de stabilire a faptelor vor sosi pe teritoriul statului parte solicitat cat mai curând posibil, dupã transmiterea unui aviz cu cel puţin 72 de ore înaintea sosirii acestora. Statul parte inspectat va lua toate mãsurile administrative necesare pentru primirea, transportul şi cazarea misiunii şi va rãspunde de asigurarea securitãţii misiunii pe cat este posibil, atâta timp cat aceasta se afla pe teritoriul aflat sub propriul sau control.
12. Fãrã a aduce atingere suveranitãţii statului parte solicitat, misiunea de stabilire a faptelor poate introduce pe teritoriul acestuia echipamentul necesar, care va fi folosit exclusiv pentru a obţine informaţii legate de subiectul în discuţie. Înainte de sosire misiunea de stabilire a faptelor va informa statul parte inspectat în legatura cu echipamentul pe care intenţioneazã sa îl utilizeze pe parcursul misiunii.
13. Statul parte solicitat va face toate eforturile pentru a asigura ca misiunea de stabilire a faptelor are ocazia sa discute cu toate persoanele relevante care ar putea furniza informaţii referitoare la subiectul în discuţie.
14. Statul parte solicitat va asigura accesul misiunii de stabilire a faptelor în toate zonele şi la toate instalaţiile aflate sub controlul sau, în locurile din care se presupune ca ar putea fi obţinute informaţii relevante. Accesul va fi condiţionat de orice aranjamente pe care statul parte solicitat le considera necesare pentru:
a) protecţia echipamentului, a informaţiilor şi a zonelor sensibile;
b) protecţia tuturor obligaţiilor constituţionale pe care statul parte solicitat le-ar putea avea cu privire la drepturile de proprietate, cercetare şi confiscari ori cu privire la alte drepturi constituţionale; sau
c) asigurarea protecţiei fizice şi a securitãţii membrilor misiunii de stabilire a faptelor.
În eventualitatea în care statul parte solicitat încheie asemenea aranjamente, acesta va depune toate eforturile rezonabile pentru a demonstra, prin mijloace alternative, ca respecta aceasta convenţie.
15. Misiunea de stabilire a faptelor poate rãmâne maximum 14 zile pe teritoriul statului parte solicitat şi maximum 7 zile într-o anumitã zona, dacã nu a fost altfel convenit.
16. Toate informaţiile furnizate de o maniera confidenţialã şi care nu sunt legate de subiectul misiunii de stabilire a faptelor vor fi tratate drept informaţii confidenţiale.
17. Prin intermediul secretarului general al Naţiunilor Unite misiunea de stabilire a faptelor va raporta reuniunii statelor pãrţi sau reuniunii speciale a statelor pãrţi concluziile sale.
18. Reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi va lua în discuţie toate informaţiile relevante, inclusiv raportul prezentat de misiunea de stabilire a faptelor, şi poate cere statului parte solicitat sa ia mãsuri pentru rezolvarea problemei în discuţie într-o perioada data. Statul parte solicitat va raporta în legatura cu toate mãsurile luate ca rãspuns la aceasta cerere.
19. Reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi poate sugera statelor pãrţi interesate cai şi mijloace pentru clarificarea sau rezolvarea problemei în discuţie, inclusiv iniţierea de proceduri conforme cu dreptul internaţional. În situaţia în care problema în discuţie este determinata de circumstanţe în afarã controlului statului parte solicitat, reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi poate recomanda mãsuri adecvate, inclusiv folosirea mãsurilor de cooperare la care se referã art. 6.
20. Reuniunea statelor pãrţi sau reuniunea specialã a statelor pãrţi va întreprinde toate eforturile pentru a adopta prin consens deciziile la care se referã prevederile paragrafelor 18 şi 19, iar altfel, printr-o majoritate de doua treimi din numãrul statelor pãrţi care sunt prezente şi voteazã.
ART. 9
Mãsurile naţionale de aplicare
Fiecare stat parte va lua toate mãsurile juridice, administrative şi alte mãsuri adecvate, inclusiv aplicarea de sancţiuni penale, pe care le considera necesare pentru prevenirea şi suprimarea oricãrei activitãţi interzise unui stat parte în temeiul acestei convenţii, desfasurata de persoane sau pe teritoriul aflat sub jurisdicţia ori controlul acestuia.
ART. 10
Rezolvarea diferendelor
1. Statele pãrţi se vor consulta şi vor coopera pentru rezolvarea oricãrui diferend care ar putea aparea în legatura cu aplicarea sau cu interpretarea prezentei convenţii. Fiecare stat parte poate aduce un astfel de diferend în fata reuniunii statelor pãrţi.
2. Reuniunea statelor pãrţi poate contribui la rezolvarea diferendului prin orice mijloace pe care le considera potrivite, inclusiv oferirea de bune oficii, solicitând statelor pãrţi aflate în diferend sa înceapã procedura de rezolvare a acestuia la alegerea lor, recomandand un termen limita pentru orice procedura asupra cãreia se va fi cãzut de acord.
3. Acest articol nu aduce atingere prevederilor convenţiei care se referã la facilitarea şi clarificarea aplicãrii acesteia.
ART. 11
Reuniunile statelor pãrţi
1. Statele pãrţi se vor întruni regulat pentru a discuta orice problema referitoare la aplicarea convenţiei, inclusiv:
a) funcţionarea şi stadiul aplicãrii prevederilor prezentei convenţii;
b) probleme decurgând din rapoartele prezentate conform prevederilor convenţiei;
c) asistenta şi cooperarea internationala în conformitate cu art. 6;
d) dezvoltarea tehnologiilor de deminare;
e) prezentãrile pe care le fac statele pãrţi conform art. 8; şi
f) decizii referitoare la prezentãrile fãcute de statele pãrţi conform art. 5.
2. Prima reuniune a statelor pãrţi va fi convocatã de secretarul general al Naţiunilor Unite în decurs de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. Urmãtoarele reuniuni vor fi convocate anual de secretarul general al Naţiunilor Unite, pana la prima Conferinţa de evaluare a aplicãrii convenţiei.
3. În condiţiile specificate la art. 8 secretarul general al Naţiunilor Unite va convoca o reuniune specialã a statelor pãrţi.
4. Statele care nu sunt pãrţi la prezenta convenţie, Natiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale cu atribuţii în domeniu, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la aceste reuniuni cu statut de observatori, în conformitate cu Regulile de procedura convenite.
ART. 12
Conferinţele de evaluare a aplicãrii
1. O conferinţa de evaluare a aplicãrii va fi convocatã de secretarul general al Naţiunilor Unite la 5 ani dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Urmãtoarele conferinţe de evaluare a aplicãrii vor fi convocate de secretarul general al Naţiunilor Unite la solicitarea unuia sau mai multor state pãrţi, cu condiţia ca intervalul dintre conferinţele de evaluare a aplicãrii sa nu fie în nici un caz mai mic de 5 ani. Toate statele pãrţi la prezenta convenţie vor fi invitate la fiecare conferinţa de evaluare a aplicãrii.
2. Scopul Conferintei de evaluare a aplicãrii va fi:
a) examinarea functionarii şi a stadiului ratificãrii prezentei convenţii;
b) analizarea necesitãţii convocãrii de reuniuni ale statelor pãrţi, la care se face referire în paragraful 2 al art. 11, precum şi intervalul dintre aceste reuniuni;
c) adoptarea de decizii privind prezentãrile fãcute de statele pãrţi în conformitate cu prevederile art. 5; şi
d) adoptarea, dacã este necesar, în raportul final a concluziilor referitoare la implementarea prezentei convenţii.
3. Statele care nu sunt pãrţi la prezenta convenţie, Natiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la fiecare conferinţa de evaluare a aplicãrii ca observatori, în conformitate cu Regulile de procedura convenite.
ART. 13
Amendamente
1. În orice moment dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii orice stat parte poate propune amendamente la aceasta. Orice propunere pentru un amendament va fi comunicatã depozitarului, care o va transmite tuturor statelor pãrţi şi le va consulta în legatura cu oportunitatea convocãrii unei conferinţe de amendare care sa analizeze propunerea. Dacã majoritatea statelor pãrţi notifica depozitarul, nu mai târziu de 30 de zile dupã ce propunerea a circulat, ca sprijinã dezbaterea propunerii de amendare, depozitarul va convoca o conferinţa de amendare la care vor fi invitate toate statele pãrţi.
2. Statele care nu sunt pãrţi la prezenta convenţie, Natiunile Unite, alte organizaţii internaţionale sau instituţii relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate sa participe la fiecare conferinţa de amendare, cu statut de observatori, în conformitate cu Regulile de procedura convenite.
3. Conferinţa de amendare va avea loc imediat dupã reuniunea statelor pãrţi sau dupã Conferinţa de evaluare a aplicãrii, în afarã de cazul în care majoritatea statelor pãrţi solicita sa fie organizatã mai devreme.
4. Orice amendament la prezenta convenţie va fi adoptat cu o majoritate de doua treimi din numãrul statelor pãrţi prezente şi care voteazã la Conferinţa de amendare. Depozitarul va comunica statelor pãrţi orice amendament astfel adoptat.
5. Un amendament la prezenta convenţie va intra în vigoare, pentru toate statele pãrţi la prezenta convenţie care l-au acceptat, în momentul în care majoritatea statelor pãrţi au depus instrumentele de acceptare la depozitar. Apoi va intra în vigoare pentru orice alt stat parte la data la care acesta depune instrumentul de acceptare.
ART. 14
Costuri
1. Costurile reuniunilor statelor pãrţi, ale reuniunilor speciale ale statelor pãrţi, ale conferinţelor de evaluare a aplicãrii şi ale conferinţelor de amendare vor fi suportate de statele pãrţi şi de statele care nu sunt pãrţi la prezenta convenţie, participante la aceste reuniuni, în conformitate cu baremul de contribuţii al Naţiunilor Unite, ajustat în mod corespunzãtor.
2. Costurile care revin secretarului general al Naţiunilor Unite în conformitate cu prevederile art. 7 şi 8, precum şi costurile oricãrei misiuni de stabilire a faptelor vor fi suportate de statele pãrţi în conformitate cu baremul de contribuţii al Naţiunilor Unite, ajustat în mod corespunzãtor.
ART. 15
Semnarea
Prezenta convenţie, adoptatã la Oslo, Norvegia, la data de 18 septembrie 1997, va fi deschisã spre semnare la Ottawa, Canada, pentru toate statele, începând cu data de 3 decembrie 1997 pana la data de 4 decembrie 1997, şi la sediul Naţiunilor Unite din New York, începând cu data de 5 decembrie 1997 şi pana la intrarea sa în vigoare.
ART. 16
Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
1. Prezenta convenţie face subiectul ratificãrii, al acceptãrii sau al aprobãrii semnatarilor.
2. Prezenta convenţie va fi deschisã pentru aderare oricãrui stat care nu a semnat-o.
3. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la depozitar.
ART. 17
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni dupã luna în care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru orice stat care depune instrumentul de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare dupã data la care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni de la data la care acel stat a depus instrumentul de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 18
Aplicarea provizorie
Orice stat poate, la data ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau a aderãrii, sa declare ca va aplica provizoriu prevederile paragrafului 1 al art. 1 din prezenta convenţie pana la intrarea sa în vigoare.
ART. 19
Rezerve
Articolele prezentei convenţii nu vor fi supuse rezervelor.
ART. 20
Durata şi retragerea
1. Prezenta convenţie se va aplica pe o perioada nelimitatã.
2. În exercitarea suveranitãţii sale naţionale fiecare stat parte va avea dreptul sa se retragã din prezenta convenţie. Respectivul stat parte va notifica o asemenea retragere tuturor statelor pãrţi, depozitarului şi Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Un asemenea instrument de retragere va include o explicaţie detaliatã a motivelor acestei retrageri.
3. O asemenea retragere va avea efect numai la 6 luni de la primirea instrumentului de retragere de cãtre depozitar. Dacã la expirarea perioadei de 6 luni statul parte care se retrage este angajat în conflict armat, retragerea nu va avea efect înainte de sfârşitul conflictului armat.
4. Retragerea unui stat parte din prezenta convenţie nu va afecta în nici un fel obligaţia statelor de a continua sa se achite de obligaţiile asumate prin orice norme de drept internaţional pertinente.
ART. 21
Depozitarul
Secretarul general al Naţiunilor Unite este desemnat prin prezenta dispoziţie ca depozitar al prezentei convenţii.
ART. 22
Texte autentice
Originalul prezentei convenţii, ale cãrui texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt deopotrivã autentice, va fi depus la secretarul general al Naţiunilor Unite.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
