Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 18 mai 1994 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Filipine pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 7 aprilie 1995
Guvernul României şi Guvernului Republicii Filipine, dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit, stabilite în numele fiecãrui stat contractant, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile.
3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sînt:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole
(denumite în continuare impozit roman).
b) în cazul Filipinelor:
- impozitele pe venit stabilite în conformitate cu Codul naţional al veniturilor interne al Republicii Filipine
(denumite în continuare impozit filipinez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã, care se vor adauga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente.
Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la sfîrşitul fiecãrui an calendaristic, orice modificãri importante aduse legislatiilor lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã România şi, cînd este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental, asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;
b) termenul Filipine se referã la teritoriul Republicii Filipine în conformitate cu Constituţia şi legislaţia sa, inclusiv suprafeţele adiacente şi alte asemenea suprafeţe asupra cãrora Republica Filipine exercita drepturi suverane sau alte drepturi, potrivit legislaţiei internaţionale;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica România sau Filipine, dupã cum este contextul;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o proprietate, un administrator, o societate sau orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul impozit înseamnã un impozit roman sau un impozit filipinez, dupã cum cere contextul;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Filipinelor, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
i) termenul nationali înseamnã orice persoana fizica avînd cetãţenia unui stat contractant şi orice persoana juridicã sau alta entitate constituitã în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
j) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau cu o aeronava exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea sensul ce i se atribuie de legislaţia acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
Prin derogare de la alineatul precedent, dacã sensul unui atare termen, conform legislaţiei unuia dintre statele contractante, este diferit de sensul ce i se atribuie de legislaţia celuilalt stat contractant sau dacã sensul unui atare termen nu este uşor determinabil conform legislaţiei unuia dintre statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante, pentru a preveni dubla impunere sau pentru a promova orice prevedere a prezentei convenţii, pot stabili un înţeles comun al termenului, în sensul acestei convenţii.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Aceasta expresie nu cuprinde însã nici o persoana impozabilã în acel stat contractant, numai pentru faptul ca obţine venituri din surse situate în acel stat.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul legal al acesteia se determina dupã urmãtoarele reguli:
a) va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
b) dacã nu este nationalul nici unuia dintre state, va fi consideratã rezidenţã a statului în care este situat locul conducerii sale efective;
c) dacã locul conducerii sale efective nu poate fi stabilit, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui ca, de comun acord, sa rezolve problema şi sa determine modul de aplicare a convenţiei într-un astfel de caz.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi exercita, în total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o ferma, o plantaţie, o livada sau o vie;
h) un şantier de construcţii sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 6 luni;
i) un antrepozit aparţinînd unei persoane care pune la dispoziţia altor persoane spaţii de depozitare.
3. Expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii. Cînd astfel de produse sau mãrfuri sînt vîndute direct de la locurile de depozitare, aceste locuri se considera sediu permanent;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre alta întreprindere;
d) produsele sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, vîndute dupã închiderea acelui tirg sau acelei expoziţii;
e) menţinerea unui loc de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi analoage, care au caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoana care activeazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant (alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6) va fi consideratã ca are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) are şi exercita în mod obişnuit împuternicirea de a încheia în acel stat contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea sa se limiteazã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru acea întreprindere ; sau
b) nu are o astfel de împuternicire, dar întreţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, din care face livrãri în mod regulat în numele întreprinderii.
5. O întreprindere de asigurare a unui stat contractant se considera ca are sediu permanent în celãlalt stat contractant dacã încaseazã prime pe teritoriul acelui stat contractant sau asigura riscuri situate acolo, cu excepţia reasigurarilor, prin intermediul unui angajat sau printr-un reprezentant care nu este un agent cu statut independent în sensul prevederilor paragrafului 6.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu este consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant prin intermediul unui curtier, al unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
Totuşi, cînd activitatea unui astfel de agent este exercitatã în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, el nu poate fi considerat agent cu statut independent în sensul prevederilor acestui paragraf, dacã se dovedeşte ca tranzacţiile dintre agent şi întreprindere nu au fost încheiate pe baze comerciale, în condiţiile în care acţioneazã doua întreprinderi independente.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitãţi în acel celãlalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent, fie în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din agricultura sau exploatãri forestiere, sau impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunurile imobile folosite pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderilor
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant. Dacã întreprinderea exercita sau a exercitat o activitate în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibila:
a) acelui sediu permanent; sau
b) vinzarilor, în acel stat contractant, de produse sau mãrfuri de acelaşi fel sau de natura similarã cu cele vîndute prin sediul permanent sau altor activitãţi comerciale de acelaşi fel sau de natura similarã cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitatea sa în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
Totuşi, în mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profiturile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea profiturilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a prezentului paragraf nu va impiedica acel stat contractant sa determine, dupã cum este uzual, profiturile impozabile pe baza unei astfel de repartizari; metoda de repartizare adoptatã va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul sa fie în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent se vor admite la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte. Totuşi, nu vor fi admise la scãdere sumele, dacã exista, plãtite (altfel decît ca restituire a cheltuielilor curente) de sediul permanent cãtre sediul central al întreprinderii sau alte sedii ale acesteia, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte drepturi, sau sub forma de comisioane pentru servicii de specialitate prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia societãţilor bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturile bãneşti ale sediului permanent. În acelaşi fel nu vor fi luate în calcul la determinarea profiturilor unui sediu permanent sumele datorate (altfel decît ca restituire a cheltuielilor curente) de sediul permanent cãtre sediul central al întreprinderii sau alte sedii ale acesteia, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii brevetelor sau a altor drepturi, sau sub forma de comisioane pentru servicii de specialitate prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia societãţilor bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturi bãneşti ale sediului central al întreprinderii sau ale oricãrui alt sediu al acesteia.
4. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profiturile de atribuit sediului permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
6. Cînd profiturile cuprind elemente de venit separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor sînt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, profiturile provenite din surse dintr-un stat contractant, obţinute de o întreprindere a celuilalt stat contractant din exploatarea navelor sau a aeronavelor în trafic internaţional, pot fi impuse în primul stat contractant menţionat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi cea mai mica cota dintre:
a) 1,5 la suta din venitul brut obţinut din surse din acel stat, şi
b) cea mai mica cota a impozitului filipinez care poate fi aplicatã asupra profiturilor de acelaşi fel obţinute în condiţii similare de cãtre un rezident al unui stat terţ.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
4. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor şi aeronavelor, utilizate numai în transporturi efectuate între locuri situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi,
fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd profiturile asupra cãrora o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acel stat contractant sînt, de asemenea, incluse în profiturile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinta, iar profiturile astfel impuse sînt profituri care ar fi revenit acelei întreprinderi a celuilalt stat contractant, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care se stabilesc între doua întreprinderi independente, atunci primul stat contractant menţionat va modifica în mod corespunzãtor suma impozitului astfel stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii referitoare la natura venitului şi, în acest scop, autoritãţile componente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacã este necesar.
3. Un stat contractant nu va modifica venitul impozabil al unui contribuabil dupã expirarea termenului de prescripţie prevãzut în legislaţia sa nationala şi, în nici un caz, dupã mai mult de 5 ani de la sfîrşitul anului fiscal în care veniturile care ar fi supuse unei astfel de modificãri ar fi revenit unui contribuabil al acelui stat contractant. Acest paragraf nu se va aplica în caz de frauda, culpa sau neglijenţa.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã primitorul este o societate (exclusiv societãţile de persoane) şi cel puţin 25 la suta din acţiunile cu drept de vot ale societãţii plãtitoare au fost deţinute în proprietate de societatea primitoare în timpul partii de an impozabil al societãţii plãtitoare, care precede data plãţii dividendelor, şi, dacã este cazul, în timpul întregului an impozabil anterior acesteia.
b) 15 la suta din suma bruta a dividendelor în toate celelalte cazuri.
3. Remiterile din profituri fãcute de o sucursala cãtre sediul central al acesteia pot fi supuse, conform legii interne, unui impozit care nu poate depãşi 10 la suta din acestea, separat de impozitul pe profitul societãţilor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu afecteazã impunerea societãţii pentru profiturile din care se plãtesc dividendele.
5. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sînt creanţe, din participarea la profituri, precum şi veniturile asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã primitorul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita o activitate comercialã sau industriala în celãlalt stat contractant a cãrui rezidenţã este societatea plãtitoare de dividende, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectueazã servicii printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea de acţiuni în virtutea cãrora se plãtesc dividendele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
7. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat contractant sau a cazului cînd participarea generatoare de dividende este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat contractant, şi nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite sînt, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri care iau naştere în acel celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi:
a) 10 la suta, dacã aceste dobinzi sînt plãtite:
(i) în legatura cu vînzarea pe credit a oricãror maşini, echipamente sau instalaţii similare, industriale, comerciale ori ştiinţifice; sau
(ii) pentru orice împrumut, indiferent de natura lui, acordat de o banca; sau
(iii) cu privire la emisiunile de obligaţiuni de stat, efecte publice sau alte obligaţiuni similare;
b) 15 la suta din suma bruta a dobinzilor în legatura cu vînzarea pe credit a oricãror mijloace de transport şi în toate celelalte cazuri nemenţionate la paragraful 2 a) al acestui articol.
3. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţiuni şi titluri de creanta, inclusiv premiile şi recompensele legate de aceste efecte, titluri şi obligaţiuni, precum şi veniturile asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului în care iau naştere veniturile, inclusiv dobinzile la vinzarile cu plata esalonata. Penalizãrile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prevederilor prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã primitorul dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita o activitate comercialã sau industriala în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care se plãtesc dobinzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau de acea baza fixa, atunci dobinzile se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzii plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care este plãtitã, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2:
a) dobinzile care provin dintr-un stat contractant şi sînt plãtite pentru obligaţiuni de stat, efecte publice sau alte obligaţiuni de natura similarã ale guvernului acelui stat contractant sau ale unei subdiviziuni politice, ale unei autoritãţi locale sau ale unei unitãţi administrativ-teritoriale din acel stat, se impun numai în acel celãlalt stat contractant, cu condiţia ca beneficiarul respectiv sa fie un rezident al celuilalt stat contractant;
b) dobinzile care provin dintr-un stat contractant şi sînt plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile numai în acel celãlalt stat contractant, dacã sînt plãtite pentru un împrumut acordat, garantat sau asigurat sau în legatura cu un credit acordat, garantat sau asigurat de o instituţie guvernamentalã a celuilalt stat contractant, cum este Banca Nationala a României, în cazul României, sau Banca Centrala a Filipinelor, în cazul Filipinelor, ori de alta instituţie, asa cum se va mentiona şi se va conveni prin schimb de scrisori între autoritãţile competente ale statelor contractante.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant, dacã rezidentul este beneficiarul efectiv al redevenţelor.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a redevenţelor, cînd redevenţele sînt plãtite de o întreprindere înregistratã la Agenţia Romana de Dezvoltare, în cazul României, sau la Consiliul Investiţiilor, în cazul Filipinelor, şi care desfãşoarã activitãţi în domenii prioritare;
b) 15 la suta din suma bruta a redevenţelor pentru filmele cinematografice şi pentru benzile de televiziune sau radio; şi
c) 25 la suta din suma bruta a redevenţelor în toate celelalte cazuri.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plãţile de orice natura efectuate pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, a oricãrui brevet de invenţie, marca de fabrica sau de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific şi include, de asemenea, plãţile de orice natura cu privire la filmele de cinematograf şi operele înregistrate pe filme sau benzi video, la benzile şi discurile folosite la emisiunile de radio şi televiziune.
4. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd persoana plãtitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este efectiv legatã obligaţia de plata a redevenţelor şi acele redevenţe sînt suportate de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci se considera ca redevenţele provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
5. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se vor aplica dacã beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, sau exercita profesii independente printr-o baza fixa situata în acel stat, şi dreptul sau bunul pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legat de acest sediu permanent sau de aceasta baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
ART. 13
Cistiguri din înstrãinarea bunurilor
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate bunurile în cauza.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere), ori din înstrãinarea acelei baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor şi aeronavelor exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi a bunurilor mobile necesare exploatãrii acestor nave şi aeronave, sînt impozabile numai în acel stat contractant.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea acţiunilor unei societãţi ale carei bunuri sînt constituite, în principal, din bunuri imobile situate într-un stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant. Cistigurile provenind din înstrãinarea unei participari la o societate de persoane sau la o administrare în comun, ale cãror bunuri sînt constituite, în principal, din bunuri imobile situate într-un stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
5. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror altor bunuri, altele decît cele menţionate în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat. Totuşi astfel de venituri pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dacã acesta dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant pentru exercitarea activitãţii sale; în acest caz, este impozabilã în acel celãlalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat contractant, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia primitã este impozabilã în acel celãlalt stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata, exercitatã în celãlalt stat contractant, sînt impozabile numai în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pe o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant, şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat contractant.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata ca membru al echipajului unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sau ca membru în completarea acestui echipaj se impun numai în acel stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Remuneraţiile pe care o persoana cãreia i se aplica prevederile paragrafului 1 le primeşte de la o societate, ca urmare a îndeplinirii funcţiilor zilnice de conducere sau de natura tehnica, sînt impozabile în conformitate cu prevederile art. 15.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de artişti de teatru, film, radio sau televiziune sau de muzicieni şi de sportivi din activitãţile lor personale desfãşurate în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care sînt exercitate acele activitãţi.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale ale unui artist sau sportiv nu revin acestora, ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, acele venituri sînt impozabile în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului sau ale sportivului.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, veniturile realizate din activitãţile menţionate în paragraful 1 al acestui articol, desfãşurate în cadrul unor programe de schimburi culturale sau sportive convenite de ambele state contractante, finanţate în principal din fonduri publice, sînt scutite de impozit în statul contractant în care sînt exercitate aceste activitãţi.
4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, cînd veniturile din activitatea personalã a unui artist sau sportiv, desfasurata într-un stat contractant, nu revin acelui artist sau sportiv ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, acele venituri sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã aceasta persoana este finanţatã în principal din fonduri publice ale acelui celãlalt stat contractant.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut sînt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile de asigurãri sociale plãtite de o instituţie de asigurãri sociale a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã din acel stat contractant, oricãrei persoane fizice, în legatura cu servicii prestate acelui stat contractant, acelei subdiviziuni, autoritãţi sau unitãţi, sînt impozabile în acel stat contractant.
b) Totuşi astfel de remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat contractant, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant, şi dacã:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acelui stat contractant oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei subdiviziuni, autoritãţi locale sau unitãţi a acelui stat contractant va fi impozabilã numai în acel stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legatura cu orice activitate producãtoare de venituri desfasurata de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acelui stat contractant.
ART. 20
Profesori şi cercetãtori
1. Un profesor, un invatator sau alţi membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt autorizata a celuilalt stat contractant, sînt supuşi impozitului numai în primul stat contractant pentru toate remuneraţiile primite pentru acea activitate, pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data începerii activitãţilor lor.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, remuneraţiilor primite de o persoana fizica, rezidenţã a unui stat contractant, pentru efectuarea de cercetãri în celãlalt stat contractant, dacã asemenea cercetãri nu sînt întreprinse în special pentru beneficiul propriu al unei anumite întreprinderi sau persoane.
ART. 21
Studenţi şi stagiari
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student, un participant, un stagiar sau o persoana trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesionalã sau comercialã de specialitate, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau instruirii sale, nu vor fi impuse în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de sume sa-i fie remise din afarã acelui stat contractant.
2. Remuneraţiile pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant în scopul exclusiv al educãrii sau instruirii, le obţine din servicii prestate în acel celãlalt stat contractant, nu se vor impune în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca astfel de servicii sa fie legate de educarea sau instruirea sa şi ca remuneraţiile pentru astfel de servicii sa fie necesare suplimentarii resurselor de care dispune în scopul întreţinerii sale.
ART. 22
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în urmãtorul mod:
1. În cazul României:
Impozitele plãtite în Filipine de rezidentii romani asupra veniturilor obţinute, care în conformitate cu prevederile acestei convenţii sînt impozabile în Filipine, se deduc din impozitele datorate statului roman.
2. În cazul Filipinelor:
Impozitele plãtite sau datorate, potrivit legislaţiei din România şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct, fie prin deducere, pentru venituri din surse situate în România, se scad din impozitele similare stabilite în Filipine pentru acele venituri, potrivit prevederilor legislaţiei Filipinelor referitoare la deducerea din impozitul filipinez a impozitelor plãtite într-un teritoriu în afarã Filipinelor. Deducerea nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului filipinez pe venit, astfel cum a fost calculat anterior acordãrii deducerii corespunzãtoare venitului impozabil în România.
3. Impozitele pentru care s-a acordat scutire sau reducere într-unul dintre statele contractante, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, se deduc în celãlalt stat contractant la nivelul unei sume egale cu impozitul care ar fi fost corespunzãtor venitului în cauza, dacã scutirea sau reducerea nu s-ar fi acordat. Deducerea nu va depãşi însã, în nici un caz, suma impozitului de plãtit în acel stat contractant.
4. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va fi interpretatã în sensul ca ar interzice unui stat contractant sa impunã cetãţenii proprii, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale interne.
ART. 23
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt în mod expres menţionate în articolele precedente ale acestei convenţii, pot fi impuse în statul din care provin.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţiile conexe la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în acel celãlalt stat contractant în condiţii mai puţin favorabile decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat contractant, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri de ordin fiscal pe care le acorda propriilor rezidenţi, pe baza situaţiei civile sau a sarcinilor familiale.
3. Cu excepţia cazurilor în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 5 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte plati, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deductibile, în scopul determinãrii profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat contractant menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct ori indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţiile conexe la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat contractant menţionat.
5. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, fiecare stat contractant poate, în vederea promovãrii industriei, agriculturii sau comerţului, sa limiteze acordarea înlesnirilor fiscale numai cetãţenilor sãi.
6. Termenul impunere, în sensul prezentului articol, indica impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 25
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana considera ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului a cãrui rezidenţã este sau, în situaţia în care cazul intra sub incidenta paragrafului 1 al art. 24, statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie sa fie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a mãsurii din care rezulta o impozitare care nu este conformã cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve cazul în calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile care nu sînt prevãzute de convenţie.
ART. 26
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu prezenta convenţie, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii la aceste impozite. Autoritãţile competente, prin consultãri, vor stabili condiţii, metode şi tehnici corespunzãtoare referitoare la problemele legate de modul în care trebuie fãcute astfel de schimburi, precum şi schimbul de informaţii privind evaziunea fiscalã, cînd este cazul.
Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie primitã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute conform legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, urmãrirea sau judecarea, sau cu soluţionarea contestaţiilor referitoare la impozitele vizate de convenţie. Persoanele sau autoritãţile respective vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în şedinţele publice ale tribunalelor sau prin hotãrîri judecãtoreşti.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi, în nici un caz, interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul normal al mãsurilor administrative ale unuia sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial sau profesional sau un procedeu comercial, ori informaţii a cãror divulgare este contrarã ordinii publice.
3. Dacã informaţia este solicitatã de un stat contractant în conformitate cu prezentul articol, celãlalt stat contractant va obţine informaţia la care se referã solicitarea de la sau cu privire la rezidentii sau societãţile sale, în acelaşi mod şi în aceeaşi mãsura ca şi cum impozitul statului solicitant ar fi fost impozit al celuilalt stat şi ar fi fost stabilit de celãlalt stat. Un stat contractant poate obţine informaţii de la sau cu privire la rezidentii sau societãţile sale, în conformitate cu prezentul paragraf, numai în scopul de a sprijini celãlalt stat contractant în stabilirea impozitelor acelui celãlalt stat.
4. Dacã se solicita detalii de autoritatea competenta a unui stat contractant, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant va furniza informaţii, în condiţiile prezentului articol, sub forma de depozitii de martori şi copii ale unor documente originale needitate (inclusiv registre, acte, declaraţii, înregistrãri, conturi sau documente scrise), în aceeaşi mãsura în care aceste depozitii şi documente pot fi obţinute în condiţiile legislaţiei şi practicii administrative ale fiecãrui stat contractant cu privire la propriile impozite.
ART. 27
Asistenta la încasãri
1. Fiecare stat contractant se va strãdui sa încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celãlalt stat contractant şi va asigura ca de orice scutire sau cote reduse de impozit, acordate în condiţiile acestei convenţii de acel celãlalt stat contractant, nu vor beneficia persoane care nu sînt îndreptãţite la astfel de beneficii.
2. Acest articol nu va fi interpretat, în nici un caz, ca impunind unui stat contractant obligaţia de a lua mãsuri contrare legislaţiei sau practicii administrative a oricãrui stat contractant în legatura cu încasarea impozitelor proprii.
ART. 28
Agenţii diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau consulare acordate în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor, la sau dupã data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru anii de impunere care încep la sau dupã data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Oricare stat contractant poate totuşi, la sau înainte de data de 30 iunie a oricãrui an calendaristic, dupã cel de-al 5-lea an urmãtor schimbului instrumentelor de ratificare, sa remitã o nota de denunţare celuilalt stat contractant, caz în care convenţia înceteazã sa fie aplicabilã:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa asupra sumelor plãtite nerezidentilor, la sau dupã data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a remis nota de denunţare, şi
b) cu privire la celelalte impozite, pentru anii de impunere care încep la sau dupã data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care s-a remis nota de denunţare.
Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în doua exemplare originale la Bucureşti, în a 18-a zi a lunii mai 1994, în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Dan Mogos,
secretar de stat la
Ministerul Finanţelor
Pentru Guvernul Republicii Filipine,
Tomas Alcantara,
prim-adjunct al ministrului
comerţului şi industriei
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
