Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 18 august 1977 intre R.S.R. si Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe avere si a protocolului la aceasta, incheiate la Helsinki la 18 august 1977
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 16 din 6 martie 1978
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al colectivitãţilor publice, indiferent de modul cum sînt percepute.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.
3. Impozitele existente care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) În România:
(i) impozitele pe retribuţii, pe veniturile din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, precum şi pe veniturile obţinute din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare;
(ii) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;
(iii) impozitul pe veniturile de la societãţile mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romane şi a unor parteneri strãini;
(iv) impozitul pe veniturile obţinute din activitãţi lucrative cum ar fi meserii, profesii libere, precum şi din întreprinderi altele decât cele de stat;
(v) impozitul pe veniturile obţinute din închirierea clãdirilor şi terenurilor; şi
(vi) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole; (mai jos denumite impozit roman).
b) În Finlanda:
(i) impozitul de stat pe venit şi avere;
(ii) impozitul comunei;
(iii) impozitul bisericii;
(iv) impozitul marinarilor; şi
(v) impozitul reţinut la sursa din venitul nerezidentilor; (mai jos denumite impozit finlandez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã care se vor adauga sau care le vor înlocui pe cele existente dupã data semnãrii prezentei convenţii. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri mai importante aduse legislatiilor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine situate în afarã apelor teritoriale asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, în scopul explorãrii şi pentru exploatarea resurselor naturale a unor astfel de arii;
b) termenul Finlanda înseamnã Republica Finlanda şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Finlanda şi orice suprafata adiacenta apelor teritoriale ale Republicii Finlanda înãuntrul cãrora, în conformitate cu legislaţia Finlandei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Finlanda îşi exercita drepturile sale cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului marilor şi subsolului marin; în ce priveşte impozitul comunal, termenul nu include tinutul Aland;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Finlanda;
d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane; cuprinde, de asemenea, o societate de persoane;
e) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau oricare entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul nationali înseamnã:
(i) cu privire la România, orice persoana care are cetãţenia roman şi orice persoana juridicã sau alta entitate constituitã potrivit legilor romane în vigoare;
(ii) cu privire la Finlanda, orice persoana fizica care are cetãţenia finlandeza şi orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţie care îşi obţine statutul juridic ca atare, conform legislaţiei în vigoare în Finlanda;
h) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut de cãtre o nava sau o aeronava exploatate de cãtre o întreprindere care are sediul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatatã numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta indica:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Finlandei, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul autorizat al acestuia.
2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitiva va avea, dacã contextul nu cere altfel, înţelesul ce i se atribuie de cãtre legislaţia acelui stat contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei. Contrar prevederilor propozitiei anterioare, dacã înţelesul unei asemenea expresii conform legislaţiei unui stat contractant este diferit de înţelesul expresiei conform legislaţiei celuilalt stat contractant sau dacã înţelesul unei atari expresii nu este uşor determinabil conform legislaţiei unuia dintre statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante pot stabili un înţeles comun al expresiei, în sensul acestei convenţii.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã în ambele state contractante, atunci acest caz se va rezolva conform urmãtoarelor reguli:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinata sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi consideratã ca este rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenia o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.
3. Când, dupã prevederile paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului unde se gãseşte sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii ca urmare a unui contract de vânzare de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv al stocãrii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul exclusiv de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) vânzarea produselor sau mãrfurilor aparţinând întreprinderii, expuse exclusiv în cadrul unui târg sau expoziţii temporare, care sînt vândute de cãtre întreprindere dupã închiderea acelui târg sau expoziţii;
e) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoana activând într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decât un agent cu statut independent în sensul paragrafului 3 - se considera ca este un sediu permanent în primul stat contractant, dacã dispune de puteri pe care le exercita în mod obişnuit în acest stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul când activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar (agent) cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea sa în acest ultim stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. a) Expresia bunuri imobile supuse prevederilor subparagrafelor b) şi c) se defineste în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate;
b) Expresia bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe ca plata pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi altor bogatii naturale ale solului;
c) Navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. În cazul când deţinerea în proprietate a acţiunilor sau a altor pãrţi sociale ale unei societãţi indreptateste pe deţinãtorul de acţiuni sau pãrţi sociale la folosirea unor bunuri imobile proprietatea societãţii, veniturile obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din utilizarea în orice alta forma a unui asemenea drept de folosinta sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate bunurile imobile.
5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la executarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea îşi exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Când o întreprindere a unui stat contractant îşi exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se va atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitând activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda ca deducere cheltuielile fãcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul contractant în care se afla sediul permanent, fie în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant de a determina beneficiile de impus printr-o asemenea repartiţie, asa dupã cum este uzual. Metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie, în orice caz, astfel încât rezultatul sa corespundã principiilor enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se vor determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul când exista motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.
7. În cazul când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi maritime şi aeriene
1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã sediul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau dacã nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau când
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi dacã n-ar fi fost acele condiţii, dar, datoritã acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor.
2. În cazul când beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusa în acel stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse ca atare, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit sa revinã acelei întreprinderi a celuilalt stat dacã condiţiile stabilite între întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci primul stat menţionat va face o modificare corespunzãtoare sumei impozitului stabilit asupra acelor beneficii în primul stat menţionat. Pentru determinarea unei asemenea modificãri se va acorda cuvenitã atentie celorlalte prevederi ale prezentei convenţii în legatura cu provenienta venitului, iar în acest scop autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta dacã considera necesar.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat; dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societãţii cu privire la beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol indica venituri provenind din acţiuni sau alte drepturi, fãrã a fi drepturi de creanta, participari la beneficii, precum şi venituri din alte pãrţi sociale, care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile provenite din acţiuni de legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context beneficiile repartizate de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţile în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat contractant, sau presteazã în acel celãlalt stat contractant servicii la liber-profesionist servindu-se de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, şi de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. În cazul când o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor rezidente ale primului stat menţionat sau sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat. Prevederile acestui paragraf nu vor impiedica pe acel celãlalt stat contractant de a impune dividendele plãtite rezidenţilor acelui stat sau dividendele referitoare la o participare care este în mod efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa menţinutã în acel celãlalt stat de cãtre un rezident al primului stat menţionat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dobânzilor.
3. Contrar prevederilor paragrafelor 1 şi 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite celuilalt stat contractant însuşi, unei autoritãţi locale, unei colectivitãţi publice sau oricãrei instituţii din acesta aparţinând în întregime acelui stat sau autoritãţi locale ori colectivitãţi publice vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat.
4. Termenul dobânzi folosit în acest articol indica veniturile provenite din creanţe de orice fel indiferent dacã sînt sau nu garantate ipotecar şi indiferent dacã dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului şi în special veniturile provenite din efecte publice de stat şi din obligaţiuni, incluzând prime şi premii legate de obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate ca dobânzi în sensul acestui articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat în acest stat, sau presteazã servicii profesionale în celãlalt stat folosind o baza fixa situata în acest stat, şi creanta pentru care se plãtesc dobânzile sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau baza fixa. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobânzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este statul însuşi, o autoritate localã sau o colectivitate publica ori un rezident al acelui stat. Totuşi, când persoana care plãteşte dobânzile, indiferent dacã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractantã creanta asupra cãreia se plãtesc dobânzile, iar aceste dobânzi sînt suportate de un atare sediu permanent, atunci se va considera ca asemenea dobânzi provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. În cazul când, datoritã unor relaţii speciale dintre plãtitor şi primitor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor plãtite, ţinând cont de creanta pentru care s-a plãtit aceasta, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã de plãtitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, conform legislaţiei acelui stat dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3 la suta din suma comisioanelor.
3. Termenul comision asa cum este folosit în acest articol înseamnã orice plata facuta unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui asemenea intermediar sau agent prin legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã primitorul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant din care provine comisionul printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat sau presteazã în acel celãlalt stat servicii ca liber-profesionist servindu-se de o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi activitatea generatoare de comision este legatã în mod efectiv de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În atare situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este statul însuşi, o autoritate localã, o colectivitate publica sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când persoana care plãteşte comisioanele indiferent dacã este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagã activitãţile pentru care au fost fãcute plãţile şi aceste comisioane sînt suportate de un atare sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. În cazul când, datoritã unor relaţii speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor plãtite, ţinând seama de activitãţile pentru care se plãtesc, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã de plãtitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, se vor aplica prevederile prezentului articol numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura primite ca plata pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, oricãrui brevet de invenţie, mãrci de fabrica, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii cu privire la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent, sau îndeplineşte servicii profesionale în celãlalt stat printr-o baza fixa, iar dreptul sau bunul pentru care sînt plãtite redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În acest caz se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat însuşi, o autoritate localã, o colectivitate publica sau un rezident din acel stat.
Totuşi, în cazul când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã obligaţia de a plati redevenţele şi asemenea redevenţe sînt suportate de un atare sediu permanent, atunci redevenţele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite ţinând seama de prestarea pentru care ele sînt plãtite depãşeşte suma care ar fi fost convenitã de plãtitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând cont şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Câştigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel, cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, ori plãţile sociale menţionate la paragraful 4 al art. 6 pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate astfel de bunuri imobile.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv câştiguri provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei astfel de baza fixe pot fi impuse în celãlalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile de natura celor menţionate la paragraful 3 al art. 23 vor fi impozabile numai în statul contractant în care asemenea bunuri mobile sînt impozabile conform menţionatului articol.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, vor fi impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când rezidentul dispune pentru exercitarea activitãţii sale în celãlalt stat contractant de o baza fixa sau dacã este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care insumate depãşesc în total 183 de zile în cursul unui an calendaristic în scopul exercitãrii activitãţii sale. Dacã dispune de o asemenea baza fixa sau este astfel prezent, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelei baza fixe sau perioadei ori perioadelor de şedere.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 21, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate exercitatã ca angajat sînt impozabile numai în acest stat, dacã activitatea nu este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea remuneratã este exercitatã în acest fel, remuneraţiile primite acolo pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate exercitatã ca angajat în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant, dacã:
a) primitorul rãmâne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic vizat;
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru munca prestatã ca angajat la bordul unei nave sau a unei aeronave în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care se afla situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat contractant.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Când venitul în legatura cu activitãţile personale ale unui astfel de artist sau sportiv nu revine acestora, ci altei persoane, prin excepţie de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului sau sportivului.
ART. 19
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţia, alta decât o pensie, plãtitã de un stat contractant, o autoritate localã sau de o colectivitate publica din acel stat oricãrei persoane fizice în legatura cu servicii prestate acelui stat ori autoritate localã sau colectivitate din acesta, se vor impune numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi disponibilizata numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acel stat iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
(i) este cetãţean ala celui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant ori autoritate localã sau o colectivitate publica din acesta oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritate localã sau colectivitate din acesta va fi impozabilã numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã primitorul este cetãţean sau rezident al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 20 se vor aplica remuneraţiei şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în legatura cu orice activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau o autoritate localã ori de o colectivitate publica din acesta.
ART. 20
Pensii
Cu excepţia prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca desfasurata ca angajat în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 21
Studenţi
1. Sumele pe care le primeşte în scopul întreţinerii, educãrii sau instruirii un student sau un practicant în domeniul comercial, tehnic, agricol sau forestier, ori un stagiar care este prezent într-un stat contractant numai în scopul învãţãrii şi instruirii sale şi care este sau a fost anterior venirii rezident al celuilalt stat contractant, nu va fi impus în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de plati sa-i fie fãcute din surse din afarã acelui stat.
2. Un student al unei universitãţi sau al altei instituţii de învãţãmânt superior dintr-un stat contractant sau un practicant în domeniul comercial, tehnic, agricol sau forestier care se afla în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 zile în anul calendaristic respectiv şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al primului stat menţionat, nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remuneraţiile primite pentru serviciile prestate în acel celãlalt stat, cu condiţia ca serviciile sa fie legate de studiile sau instruirea sa, iar remuneraţia sa constituie venitul necesar întreţinerii.
3. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat anterior venirii sale în celãlalt stat contractant şi se afla în acest celãlalt stat numai ca student la universitãţi sau la alte instituţii de învãţãmânt superior din acest celãlalt stat sau ca practicant în domeniul comercial, tehnic, agricol sau forestier, ori ca stagiar nu va fi supus impozitului în acel celãlalt stat cu privire la remuneraţiile primite pentru servicii prestate în acel celãlalt stat, cu condiţia ca remuneraţia sa nu depãşeascã 125 dolari S.U.A. pe luna, sau echivalentul lor în lei sau mãrci finlandeze.
Avantajele cuprinse în prevederile acestui paragraf se vor acorda numai pentru perioada necesarã în mod rezonabil şi obişnuit pentru îndeplinirea scopului venirii sale şi în nici un caz nu se vor putea extinde pe o perioada mai mare de 5 ani.
ART. 22
Venituri nemenţionate expres
Alte venituri ale unui rezident al unui stat contractant care nu sînt menţionate expres în articolele anterioare ale prezentei convenţii vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 23
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6 sau pãrţi sociale menţionate la paragraful 4 al art. 6, se impun în statul contractant unde sînt situate bunurile imobile.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinând de o baza fixa folositã pentru exercitarea unor servicii profesionale este impozabilã în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile legate de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel sat.
ART. 24
Evitarea dublei impuneri
1. În cazul când un rezident al Finlandei obţine venit sau deţine avere care, conform prevederilor prezentei convenţii, pot fi supuse impozitului în România, Finlanda, când nu se aplica prevederile paragrafului 2, va acorda:
a) ca o deducere din impozitele pe venit ale acelei persoane, o suma egala cu impozitele pe venit plãtite în România;
b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe avere plãtiţi în România.
Deducerea, în ambele cazuri, nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe avere respectiv astfel cum s-a calculat înainte de acordarea deducerii, care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului sau averii care pot fi supuse impozitului în România.
2. Contrar prevederilor paragrafului 1, dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a României unei societãţi rezidenţã a Finlandei vor fi scutite de impozitul finlandez în mãsura în care dividendele ar fi fost scutite de impozit conform legii fiscale din Finlanda, dacã ambele societãţi ar fi fost rezidente ale Finlandei.
3. Când un rezident al României obţine venit sau deţine avere care, conform, prevederilor prezentei convenţii, sînt supuse impozitului în Finlanda, România va acorda ca o deducere din impozitul roman o suma egala cu impozitele plãtite în Finlanda.
În sensul acestui paragraf, plãţile fãcute bugetului statului de cãtre întreprinderile de stat romane din beneficiile lor vor fi considerate ca impozit roman.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât acelea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi facuta în condiţii mai puţin avantajoase în acest celãlalt stat decât impunerea întreprinderilor acelui celãlalt stat desfasurand aceleaşi activitãţi.
Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri cu caracter personal, degrevari şi reduceri de impozit în funcţie de situaţia sau sarcinile de familie pe care le acorda propriilor rezidenţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este în întregime sau parţial deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat mici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât acelea la care sînt sau pot fi supuse întreprinderilor de acelaşi fel ale primului stat menţionat.
4. În acest articol termenul impozitare indica impozite de orice natura sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de mãsurile prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri de comun acord cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, de comun acord, orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii care vor fi necesare pentru aplicarea prezentei convenţii şi a legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea pe care ele o prevãd este conformã cu prezenta convenţie.
Orice informaţie astfel obţinutã va fi tratata ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, inclusiv tribunale, altele decât cele însãrcinate cu stabilirea, încasarea, executarea sau judecarea cu privire la impozitele vizate de prezenta convenţie.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în nici un caz ca impunând unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute conform legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgate ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta privilegiile fiscale acordate funcţionarilor diplomatici sau consulari în conformitate cu normele dreptului internaţional sau cu prevederile unor acorduri speciale.
ART. 29
Aplicabilitatea extinderii teritoriale a convenţiei
1. Prezenta convenţie poate fi extinsã, fie în totalitatea ei, fie cu unele modificãri necesare, tinutului Aland cu privire la impozitul comunal. Extinderea va intra în vigoare de la data şi cu modificãrile şi condiţiile - inclusiv cele referitoare la denunţare - ce se vor specifica şi conveni de cãtre statele contractante prin note care vor fi schimbate pe cale diplomaticã.
2. Dacã nu se convine în alt mod de cãtre ambele state contractante, în cazul în care convenţia va fi denunţatã de unul dintre state conform art. 31, aceasta îşi va inceta aplicarea în tinutul Aland şi cu privire la impozitul comunal.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Guvernele statelor contractante îşi vor notifica ca au fost îndeplinite cerinţele de ordin constituţional pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
2. Convenţia va intra în vigoare la 30 de zile dupã data ultimei notificãri la care s-a referit paragraful 1, iar prevederile sale se vor aplica în ambele state contractante:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa, la sumele obţinute la sau dupã 1 ianuarie din anul calendaristic urmãtor anului în care intra în vigoare convenţia;
b) cu privire la alte impozite pe venit şi impozite pe avere, la impozitele stabilite pentru oricare an fiscal care începe la sau dupã 1 ianuarie în anul calendaristic urmãtor anului în care intra în vigoare convenţia.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de cãtre unul dintre statele contractante. Oricare stat contractant poate sa denunţe convenţia pe cale diplomaticã, notificând denunţarea cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul anului calendaristic care urmeazã dupã perioada de 5 ani de la data la care intra în vigoare convenţia. În acest caz, convenţia va inceta de a mai fi în vigoare în ambele state contractante:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa, la sumele obţinute la sau dupã 1 ianuarie din anul calendaristic care urmeazã anului în care s-a fãcut notificarea;
b) cu privire la alte impozite pe venit şi impozite pe avere, la impozitele stabilite pentru oricare an fiscal care începe la sau dupã 1 ianuarie din anul calendaristic urmãtor anului în care s-a fãcut notificarea.
Drept care subsemnaţii autorizaţi pentru aceasta în buna şi cuvenitã forma au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Helsinki în 18 august 1977, în doua exemplare în limbile romana, finlandeza şi engleza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. În cazul oricãrei divergenţe de interpretare, textul în limba engleza are precãdere.
PROTOCOL
Cu ocazia semnãrii Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, statele contractante iau în considerare Acordul de cooperare în domeniul culturii, ştiinţei şi în alte domenii asemãnãtoare dintre Republica Socialistã România şi Republica Finlanda, semnat la 29 aprilie 1974, în conformitate cu care statele contractante se vor strãdui sa promoveze şi sa faciliteze exempli gratia schimburile de profesori universitari şi de alte grade.
Statele contractante convin ca autoritãţile competente ale ambelor state sa reglementeze evitarea dublei impuneri cu privire la schimbul de profesori cu ocazia negocierii programelor de cooperare obişnuite ce se vor încheia în cadrul acordului menţionat.
Încheiat la Helsinki în ziua de 18 august 1977, în doua exemplare în limbile finlandeza, romana şi engleza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. În cazul oricãrei divergenţe de interpretare, textul în limba engleza are precãdere.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
