Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 17 noiembrie 1965 intre Republica Socialista Romania si Republica Austria cu privire la asistenta juridica in materia dreptului civil si de familie si la valabilitatea si transmiterea actelor si Protocolul anexa la conventie
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România şi Preşedintele Federal al Republicii Austria, în vederea reglementãrii asistenţei juridice în materia dreptului civil şi de familie şi a valabilitãţii şi transmiterii actelor între cele doua state, au hotãrît sa încheie o convenţie şi în acest scop şi-au desemnat plenipotenţiarii: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, pe Cornel Manescu, ministrul afacerilor externe; Preşedintele Federal al Republicii Austria, pe Dr. Bruno Kreisky, ministru pentru afaceri strãine, şi Dr. Christian Brada, ministru pentru justiţie, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unui stat contractant au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti ale celuilalt stat contractant, sa facã cereri, sa introducã acţiuni şi sa-şi susţinã interesele în fata lor în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 2. Prevederile prezentei convenţii referitoare la cetãţenii unuia dintre statele contractante se aplica şi persoanelor juridice, inclusiv societãţilor comerciale, înfiinţate în conformitate cu legile statului contractant pe teritoriul cãruia îşi au sediul. ART. 2 Scutirea de cauţiune procesuala Cetãţenii unui stat contractant care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celuilalt stat contractant, în calitate de reclamanţi (petitionari) sau intervenienţi, dacã au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiune pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta ori sediul în statul cãruia îi aparţine instanta solicitatã. ART. 3 Modul de legatura În îndeplinirea prevederilor prezentei convenţii şi în mãsura în care aceasta nu stabileşte altfel, instanţele judecãtoreşti ale celor doua state contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 Limba folositã şi traducerile 1. În aplicarea prevederilor prezentei convenţii, instanţele judecãtoreşti ale unui stat contractant se pot folosi de limba lor proprie în cererile adresate instanţelor judecãtoreşti ale celuilalt stat contractant. Cererile trebuie sa poarte ştampila oficialã; ele nu trebuie sa fie legalizate. 2. În mãsura în care prin prezenta convenţie nu se stabileşte altfel, anexele la cererile menţionate la punctul 1 vor fi însoţite de traduceri în limba statului contractant cãruia îi aparţine instanta judecãtoreascã solicitatã. 3. Certificarea traducerilor prevãzute la punctul 2 se va face de un traducãtor autorizat sau de un organ competent al unuia dintre statele contractante, inclusiv, în cadrul atribuţiilor lor, de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al statului contractant de la a cãrui instanta judecãtoreascã provine cererea; o alta certificare nu este necesarã. ART. 5 Informaţii juridice Ministerele de justiţie ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la cerere informaţii cu privire la dispoziţiile legale care sînt sau au fost în vigoare în statul lor în materia dreptului civil şi de familie şi a dreptului procesual civil. ART. 6 Notariate de stat şi autoritãţi tutelare Prevederile prezentei convenţii cu privire la instanţele judecãtoreşti se aplica în mod corespunzãtor notariatelor de stat şi autoritãţilor tutelare din Republica Socialistã România.
CAP. 2 Executarea silitã a cheltuielilor de judecata
ART. 7 1. În cazul în care reclamantul (petiţionarul) sau intervenientul, scutit de cauţiune procesuala în conformitate cu articolul 2 sau cu legea statului în care a fost intentatã acţiunea, a fost obligat printr-o hotãrîre definitiva şi executorie sa plãteascã cheltuieli de judecata, dispoziţiile hotãrîrii cu privire la aceste cheltuieli sînt executorii şi pe teritoriul celuilalt stat contractant, la cererea partii interesate. 2. Prevederile punctului 1 se aplica şi hotãrîrilor prin care se stabileşte ulterior cuantumul cheltuielilor de judecata. ART. 8 1. Cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi introdusã la instanta judecãtoreascã competenta sa se pronunţe asupra ei sau la instanta judecãtoreascã care a hotãrît în prima instanta asupra cheltuielilor de judecata. 2. Dacã cererea este introdusã la instanta judecãtoreascã care a hotãrît în prima instanta, ea va fi transmisã instanţei competente a celuilalt stat contractant. 3. Executarea hotãrîrilor prevãzute în articolul 7 se va incuviinta fãrã citarea pãrţilor, cu drept de recurs pentru partea interesatã, potrivit legii statului în care are loc executarea. ART. 9 1. Petiţionarul trebuie sa prezinte: a) o copie certificatã a dispozitivului hotãrîrii, cu menţiunea ca aceasta este definitiva şi executorie; b) o traducere certificatã a acestei copii în limba instanţei judecãtoreşti competente sa se pronunţe asupra cererii; e) o traducere certificatã a cererii în limba instanţei judecãtoreşti competente sa se pronunţe asupra ei, în cazul în care cererea a fost introdusã la instanta judecãtoreascã care a hotãrît în prima instanta. 2. Cheltuielile pentru certificarile prevãzute la punctul 1 litera a şi pentru traducerile prevãzute la punctul 1 literele b şi c sînt considerate cheltuieli de judecata. Ele vor fi stabilite, la cerere, de instanta judecãtoreascã care urmeazã sa se pronunţe asupra încuviinţãrii executãrii.
ART. 10 1. Cetãţenii unui stat contractant beneficiazã în fata instanţelor judecãtoreşti ale celuilalt stat contractant de înlesnirile care se acorda cetãţenilor acestuia în legatura cu situaţia lor materialã şi de familie (pentru partea austriaca "Armenrecht"), în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii. 2. Înlesnirile prevãzute la punctul 1, acordate unei pãrţi într-o acţiune intentatã la o instanta judecãtoreascã a unuia dintre statele contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii şi la inminarea de acte în aceeaşi cauza, efectuate pe teritoriul celuilalt stat contractant. ART. 11 1. Adeverinta cu privire la situaţia materialã şi de familie, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute de articolul 10, va fi eliberata de autoritatea competenta a statului contractant pe teritoriul cãruia îşi are domiciliul sau resedinta persoana care a fãcut cererea. Dacã petiţionarul are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unui al treilea stat, este suficienta adeverinta eliberata de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al statului contractant al cãrui cetãţean este petiţionarul, competente în locul unde acestea îşi are domiciliul sau resedinta. ART. 12 Autoritatea cãreia i s-a adresat cererea pentru acordarea înlesnirilor prevãzute la articolul 10 punctul 1 hotãrãşte în conformitate cu legea statului sau, putind cere, la nevoie, date suplimentare. ART. 13 1. Dacã un cetãţean al unui stat contractant, avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul unuia dintre statele contractante, voieşte sa beneficieze în fata unei instanţe judecãtoreşti a celuilalt stat contractant de înlesnirile prevãzute la articolul 10 punctul 1, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instanta judecãtoreascã competenta de la domiciliul sau resedinta sa, potrivit legii statului acesteia. 2. Instanta judecãtoreascã care, potrivit punctului 1, a primit cererea, o va trimite, împreunã cu adeverinta prevãzutã de articolul 11 şi eventualele anexe, instanţei judecãtoreşti competente a celuilalt stat contractant. ART. 14 1. Cererea prevãzutã de articolul 13 punctul 1 trebuie soluţionatã fãrã a se tine seama de faptul ca nu ar fi redactatã în limba autoritãţii care urmeazã sa hotãrascã asupra ei. De traducerea cererii, a adeverintei prevãzute la articolul 11 şi a eventualelor anexe trebuie sa se îngrijeascã autoritatea solicitatã. 2. În cazul acordãrii înlesnirilor, instanta judecãtoreascã competenta va numi din oficiu petitionarului un reprezentant, în conformitate cu legea statului sau.
CAP. 4 Inminarea actelor şi comisiile rogatorii
ART. 15 Statele contractante vor efectua, la cerere, prin instanţele judecãtoreşti, inminari de acte şi comisii rogatorii în materia dreptului civil şi de familie. ART. 16 Cererea pentru inminari de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde urmãtoarele date: a) obiectul cererii; b) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, iar la persoanele juridice, inclusiv societãţile comerciale, denumirea şi sediul lor; c) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul: d) datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi adresa destinatarului - la cererea de inminari de acte, iar la comisiile rogatorii - împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa se facã o proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care trebuie puse persoanelor de audiat. ART. 17 1. Îndeplinirea cererilor de inminari de acte şi de efectuare a comisiilor rogatorii se face potrivit dispoziţiilor legale ale statului contractant cãruia îi aparţine instanta judecãtoreascã solicitatã. 2. Instanta judecãtoreascã solicitatã va aplica un anumit mod de a proceda cerut de instanta judecãtoreascã solicitanta, în mãsura în care aceasta nu contravine principiilor de baza ale legislaţiei statului sau. ART. 18 1. Dacã adresa persoanei care urmeazã sa fie audiatã sau cãreia urmeazã sa i se inmineze un act nu este indicatã precis sau dacã se constata ca ea este inexactã, instanta judecãtoreascã solicitatã va stabili, în mãsura posibilitatii, adresa exactã. 2. Dacã instanta judecãtoreascã solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite, din oficiu, instanţei judecãtoreşti competente şi va informa despre aceasta instanta judecãtoreascã solicitanta. ART. 19 1. În cazul în care actele de inminat sînt redactate în limba instanţei judecãtoreşti solicitate sau sînt însoţite de o traducere în aceasta limba, instanta va efectua inminarea aplicind prevederile sale legale; aceasta dispoziţie nu aduce atingere prevederilor articolului 17. 2. În alte cazuri decît acelea prevãzute la punctul 1, actele se vor inmina numai dacã destinatarul le accepta de buna voie. ART. 20 Proba inminarii actelor se va face fie printr-o dovada de inminare, fie printr-un proces-verbal, care var trebui sa conţinã semnatura primitorului şi a agentului inminator şi data inminarii. ART. 21 1. Instanta judecãtoreascã cãreia i-a fost adresatã o cerere de comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar, aceleaşi mijloace de constringere ca şi la efectuarea de comisii rogatorii cerute de instanţele judecãtoreşti din statul sau. Nu se vor folosi mijloace de constringere pentru prezentarea personalã a pãrţilor, chiar dacã ele sînt prevãzute de legea unuia dintre statele contractante. 2. La cererea instanţei judecãtoreşti solicitante, instanta solicitatã va incunostinta în timp util instanta solicitanta sau pãrţile despre locul şi data la care urmeazã sa fie efectuatã comisia rogatorie. ART. 22 În cazul în care cererea nu a putut fi satisfacuta, se vor înapoia actele şi se vor comunica motivele pentru care ea nu a fost îndeplinitã sau pentru care îndeplinirea ei a fost refuzatã. ART. 23 1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între statele contractante, cu excepţia celor pentru remunerarea experţilor şi a altor cheltuieli pentru efectuarea expertizelor. 2. Cuantumul şi natura cheltuielilor fãcute vor fi comunicate instanţei judecãtoreşti solicitante. ART. 24 Îndeplinirea unei cereri va putea fi refuzatã numai în cazul în care statul contractant solicitat va socoti ca îndeplinirea ei ar putea atinge drepturile sale suverane, primejdui securitatea sa sau contraveni principiilor de baza ale legislaţiei sale.
CAP. 5 Valabilitatea şi transmiterea actelor
ART. 25 1. Actele eliberate de o instanta judecãtoreascã sau de o autoritate administrativã a unui stat contractant în limitele competentei sale şi prevãzute cu semnatura oficialã şi cu sigiliul oficial vor avea şi în fata instanţelor judecãtoreşti şi a autoritãţilor administrative ale celuilalt stat contractant puterea probatorie a actelor oficiale. Aceasta prevedere este valabilã şi pentru alte acte cãrora, potrivit dispoziţiilor legale ale statului contractant pe teritoriul cãruia au fost eliberate, le este atribuitã puterea probatorie a actelor oficiale. 2. Aceasta putere probatorie o va avea şi legalizarea semnãturii pe un act sub semnatura privatã, facuta de cãtre o instanta judecãtoreascã sau de cãtre o autoritate administrativã a unuia dintre statele contractante ori de un notar public austriac. ART. 26 Actele prevãzute la articolul 25 punctul 1 şi legalizarea prevãzutã la articolul 25 punctul 2 nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în fata instanţelor judecãtoreşti şi a autoritãţilor administrative ale celuilalt stat contractant. ART. 27 1. Statele contractante îşi vor transmite, fãrã plata vreunei taxe, la cerere şi pentru folosinta oficialã a organelor lor, certificate de stare civilã şi copii legalizate de pe hotãrîrile instanţelor judecãtoreşti referitoare la starea civilã. În cerere se va motiva suficient interesul oficial. 2. În aplicarea prevederilor punctului 1 se va folosi calea diplomaticã. ART. 28 În cazul decesului unui cetãţean al unui stat contractant, înregistrat pe teritoriul celuilalt stat contractant, autoritatea competenta a acestuia va înştiinţa de îndatã despre deces misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului contractant al cãrui cetãţean era cel decedat.
CAPITOLUL VI Dispoziţii finale
ART. 29 Prezenta convenţie nu aduce nici o atingere prevederilor altor convenţii care, în momentul intrãrii ei în vigoare, leagã unul sau ambele state contractante. ART. 30 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti cît mai curînd posibil. 2. Convenţia intra în vigoare în a saizecea zi dupã schimbul instrumentelor de ratificare. ART. 31 Convenţia se încheie pe durata nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia printr-o comunicare scrisã facuta celuilalt stat contractant. Denunţarea îşi va produce efectul dupã un an de la data la care a fost comunicatã. Prezenta convenţie s-a încheiat la Viena la data de 17 noiembrie 1965, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba germanã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care plenipotenţiarii celor doua state contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.
PROTOCOL la Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Austria cu privire la asistenta juridicã în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor
La încheierea convenţiei menţionate mai sus, semnatã astãzi, s-a cãzut de acord asupra urmãtoarelor: În Republica Austria se considera acte oficiale de stare civilã şi actele de cetãţenie eliberate de organele confesionale competente ale bisericilor şi asociaţiilor religioase legal recunoscute, cu privire la cãsãtorii care au fost încheiate în fata lor înainte de 1 august 1938, precum şi actele de naştere (certificate de naştere) şi actele de deces, dacã naşterea sau decesul au fost înregistrate înainte de 1 ianuarie 1939. Pentru teritoriul Burgenland, datele de 1 august 1938 şi 1 ianuarie 1939 se înlocuiesc cu data de 1 octombrie 1895. Ministerul Federal al Afacerilor Strãine al Republicii Austria va transmite Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România, pînã în trei luni de la data intrãrii în vigoare a acestei convenţii, o lista a acestor biserici şi asociaţii religioase. Prezentul protocol a fost încheiat la Viena la data de 17 noiembrie 1965, în doua exemplare originale, fiecare în limba germanã şi în limba romana, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care plenipotenţiarii celor doua state contractante au semnat prezentul protocol, care face parte integrantã din convenţie.
PROTOCOL ADIŢIONAL la Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Austria cu privire la asistenta juridicã în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor
În scopul reglementãrii asistenţei juridice în probleme de asigurãri sociale, pãrţile contractante au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Actele eliberate de organele de asigurãri sociale ale unei pãrţi contractante, în cadrul competentei lor, care sînt prevãzute cu semnatura şi sigiliul oficial, nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în fata tribunalelor, autoritãţilor administrative sau a instituţiilor de asigurãri sociale ale celeilalte pãrţi contractante. ART. 2 Prevederile Convenţiei din 17 noiembrie 1965 dintre Republica Socialistã România şi Republica Austria cu privire la asistenta juridicã în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor îşi gãsesc aplicarea corespunzãtoare şi asupra cererilor de asistenta juridicã fãcute de instituţiile celor doua pãrţi contractante, competente sa soluţioneze cereri de asigurãri sociale. Cheltuielile ocazionate de soluţionarea unor asemenea cereri de asistenta juridicã vor fi recuperate. ART. 3 Instituţiile centrale competente ale celor doua pãrţi contractante îşi vor transmite, la cerere, pentru uz oficial, acte şi informaţii în domeniul asigurãrilor sociale, fãrã plata taxelor şi a cheltuielilor. ART. 4 1. Prezentul protocol adiţional va fi supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti, cît mai curînd posibil. 2. Prezentul protocol adiţional intra în vigoare în a saizecea zi dupã schimbul instrumentelor de ratificare. 3. Prezentul protocol adiţional se încheia pe timp nedeterminat. Fiecare parte contractantã îl poate denunta printr-o notificare scrisã, adresatã celuilalt stat contractant. Denunţarea îşi va produce efectele dupã un an de la data notificãrii ei. Încheiat la Viena la 18 februarie 1972, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba germanã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care plenipotenţiarii celor doua pãrţi contractante au semnat prezentul protocol adiţional şi au aplicat sigiliile lor.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
