Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 17 martie 1992 privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale *)
Pãrţile la aceasta convenţie, ţinînd cont de faptul ca protecţia şi utilizarea cursurilor de apa transfrontiere şi a lacurilor internaţionale sînt sarcini importante şi urgente a cãror îndeplinire efectivã poate fi asigurata doar prin cooperare intensa, preocupate de faptul ca schimbãrile în starea cursurilor de apa transfrontiere şi a lacurilor internaţionale pot avea efecte negative pe termen scurt sau lung asupra mediului înconjurãtor, economiilor şi bunastarii ţãrilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa (C.E.E.), subliniind necesitatea intaririi mãsurilor naţionale şi internaţionale de prevenire, control şi reducere a degajarii de substanţe periculoase în mediul acvatic şi de diminuare a eutrofizarii şi acidificarii, precum şi a poluarii din surse terestre a mediului marin, în special a zonelor de coasta, apreciind eforturile deja fãcute de guvernele ţãrilor membre ale C.E.E. pentru întãrirea cooperãrii la nivel bilateral şi multilateral, pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluarii transfrontiere, asigurarea gospodãririi durabile a apelor, conservarea resurselor de apa şi protecţia mediului, reamintind prevederile pertinente şi principiile Declaraţiei Conferintei de la Stockholm asupra mediului, ale Actului final al Conferintei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.), Documentele finale ale reuniunilor de la Madrid şi Viena ale reprezentanţilor statelor participante ale C.S.C.E. şi Strategia regionala pentru protecţia mediului şi utilizarea raţionalã a resurselor naturale în ţãrile membre ale C.E.E., acoperind perioada pînã în anul 2000 şi dupã, constiente de rolul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite în promovarea cooperãrii internaţionale pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluarii apelor transfrontiere şi utilizarea durabila a acestor ape şi, în acest scop, reamintind Declaraţia de principiu a C.E.E. privind prevenirea şi controlul poluarii apelor, inclusiv poluarea transfrontiera şi în ceea ce priveşte lupta contra acestei poluari, Declaraţia de principiu a C.E.E. privind utilizarea raţionalã a apei, Principiile C.E.E. privind cooperarea în domeniul apelor transfrontiere, Carta C.E.E. privind gospodãrirea apelor subterane şi Codul de comportare în caz de poluare accidentala a apelor interioare transfrontiere, referindu-se la deciziile nr. I (42) şi nr. I (44) adoptate de Comisia Economicã pentru Europa la cea de-a 42-a şi, respectiv, cea de-a 44-a sesiune a sa şi la rezultatul Întrunirii C.S.C.E. pentru protecţia mediului (Sofia, Bulgaria, 16 octombrie - 3 noiembrie 1989), subliniind ca o cooperare între ţãrile membre în vederea protecţiei şi utilizãrii apelor transfrontiere trebuie sa fie implementata în primul rind prin elaborarea de acorduri între ţãrile care marginesc aceleaşi ape, în special acolo unde astfel de acorduri nu au fost încã realizate, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Definiţii Pentru obiectivele acestei convenţii: 1. ape transfrontiere înseamnã orice ape de suprafata sau subterane care marcheaza frontierele dintre doua sau mai multe state, le traverseaza sau sînt localizate pe acestea; oriunde apele transfrontiere se vãrsa direct în mare fãrã sa formeze estuare, limita acestor ape transfrontiere este o linie dreapta trasata peste respectivele lor guri de vãrsare, între limitele inferioare de reflux de pe malurile lor; 2. impact transfrontier înseamnã orice efect negativ semnificativ asupra mediului, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor transfrontiere, cauzatã de o activitate umanã a carei origine fizica este situata în întregime sau parţial într-o zona aflatã sub jurisdicţia unei pãrţi, produsã asupra mediului dintr-o zona aflatã sub jurisdicţia altei pãrţi. Astfel de efecte asupra mediului includ: atentate la sãnãtatea şi securitatea omului, flora, fauna, solul, aerul, apa, clima, peisajul şi monumentele istorice sau alte construcţii sau interactiunea între aceşti factori; ele includ, de asemenea, efecte asupra moştenirii culturale sau asupra condiţiilor socioeconomice care rezulta din alterarea acestor factori; 3. parte înseamnã, dacã textul nu indica altfel, o parte contractantã la aceasta convenţie; 4. pãrţi riverane înseamnã pãrţile care marginesc aceleaşi ape transfrontiere; 5. organism comun înseamnã orice comisie bilaterala sau multilaterala sau alte mecanisme instituţionale specifice pentru cooperare între pãrţile riverane; 6. substanţe periculoase înseamnã substanţe toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special atunci cînd sînt persistente; 7. cea mai buna tehnologie disponibilã (definitia este continuta în anexa nr. 1 la aceasta convenţie).
PARTEA I Prevederi referitoare la toate pãrţile
ART. 2 Prevederi generale 1. Pãrţile vor lua toate mãsurile adecvate pentru prevenirea, controlul şi reducerea oricãrui impact transfrontier. 2. Pãrţile vor lua, în special, toate mãsurile adecvate pentru: a) a preveni, a controla şi a reduce poluarile apelor care pot cauza impact transfrontier; b) a asigura ca apele transfrontiere sînt utilizate în scopul gospodãririi rationale şi sigure din punct de vedere ecologic, conservãrii resurselor de apa şi protecţiei mediului; c) a asigura utilizarea apelor transfrontiere într-un mod rezonabil şi echitabil, luind în considerare, în mod special, caracterul lor transfrontier în cazul activitãţilor care cauzeazã sau pot cauza impact transfrontier; d) a asigura conservarea şi, unde este necesar, restaurarea ecosistemelor. 3. Mãsurile pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluarii apelor vor fi luate, pe cît este posibil, la sursa. 4. Aceste mãsuri nu vor provoca, direct sau indirect, un transfer al poluarii în alte medii. 5. În luarea mãsurilor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale acestui articol, pãrţile se vor conduce dupã urmãtoarele principii: a) principiul precautiei în virtutea cãruia acţiunea de evitare a impactului transfrontier potenţial, prin degajarea de substanţe periculoase, nu va fi amînatã pe baza faptului ca cercetarea ştiinţificã nu a demonstrat din plin legatura cauzala între aceste substanţe, pe de o parte, şi impactul transfrontier potenţial, pe de alta parte; b) principiul "poluatorul plãteşte", în virtutea cãruia costurile mãsurilor de prevenire, control şi reducere a poluarii vor fi suportate de cãtre cel care polueaza; c) resursele de apa vor fi gospodãrite astfel încît sa rãspundã necesitãţilor generaţiilor prezente, fãrã a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesitaţi. 6. Pãrţile riverane vor coopera pe baza de egalitate şi reciprocitate, în special prin acorduri bilaterale sau multilaterale, în vederea dezvoltãrii de politici armonioase, programe şi strategii care sa acopere zonele bazinelor relevante sau pãrţi ale acestora, avînd ca scop prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier şi protecţia mediului înconjurãtor al apelor transfrontiere sau a mediului înconjurãtor influentat de astfel de ape, inclusiv mediul marin. 7. Aplicarea acestei convenţii nu va duce la deteriorarea condiţiilor de mediu, nici la intensificarea impactului transfrontier. 8. Prevederile acestei convenţii nu vor afecta dreptul pãrţilor de a adopta şi a implementa, individual sau în comun, mãsuri mai stringente decît cele stabilite în aceasta convenţie. ART. 3 Prevenire, control şi reducere 1. Pentru a preveni, controla şi reduce impactul transfrontier, pãrţile vor elabora, adopta, implementa şi, pe cît posibil, vor face compatibile mãsuri relevante legale, administrative, economice, financiare şi tehnice în scopul asigurãrii, printre altele, ca: a) emisiile de poluanti sa fie prevenite, controlate şi reduse la sursa prin aplicarea, printre altele, a tehnologiilor mai puţin poluante sau fãrã reziduuri; b) apele transfrontiere sa fie protejate impotriva poluarii din surse punctuale prin aprobarea anterioarã a descarcarilor de ape uzate de cãtre autoritãţile naţionale competente şi ca descarcarile autorizate sa fie supravegheate şi controlate; c) limitele stabilite în autorizaţia pentru descarcarile de ape uzate sa se bazeze pe tehnologiile cele mai bune disponibile, aplicabile la descãrcarea de substanţe periculoase; d) cerinţe mai stricte, chiar ducind la interdicţie în cazuri individuale, sa se impunã atunci cînd calitatea apei receptoare sau ecosistemul le cere; e) cel puţin tratamentul biologic sau tratamentele echivalente sa fie aplicate apei uzate menajere, acolo unde este necesar, printr-o abordare treptata; f) sa se ia mãsuri specifice, cum este aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile, în scopul reducerii aportului de nutrienti din surse industriale şi urbane; g) sa se dezvolte şi sa se implementeze mãsuri specifice şi cele mai bune practici pentru mediul înconjurãtor, în scopul reducerii aportului de nutrienti şi substanţe periculoase provenind din surse difuze, în special acolo unde sursa principala este agricultura (liniile directoare pentru dezvoltarea celor mai bune practici legate de mediu sînt menţionate în anexa nr. 2 la aceasta convenţie); h) sa fie aplicatã evaluarea impactului asupra mediului înconjurãtor şi alte mijloace de evaluare; i) sa fie promovata gospodãrirea durabila a resurselor de apa, inclusiv aplicarea abordarii ecosistemelor; j) sa fie puse la punct dispozitive de intervenţie; k) sa se ia mãsuri suplimentare specifice pentru prevenirea poluarii apelor subterane; l) riscul poluarii accidentale sa fie redus la minimum. 2. În acest scop, fiecare parte va stabili limite de emisie pentru descarcarile în apele de suprafata din surse punctuale, bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile care sînt aplicabile în mod specific sectoarelor industriale individuale sau industriilor din care provin substantele periculoase. Mãsurile specifice, menţionate în paragraful 1 al acestui articol, de prevenire, control şi reducere a evacuarii în ape a substanţelor periculoase din surse punctuale sau difuze, ar trebui sa includã, printre altele, total sau parţial, interdicţia producerii sau utilizãrii unor astfel de substanţe. Vor fi luate în considerare listele existente cu astfel de sectoare industriale sau ramuri ale industriei şi listele cu astfel de substanţe periculoase ce sînt stabilite deja în convenţiile sau reglementãrile internaţionale aplicabile în zona de sub influenta acestei convenţii. 3. În plus, fiecare parte va defini, unde este cazul, obiectivele de calitate a apelor şi va adopta criteriile de calitate a apelor în scopul prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier. Îndrumãri generale pentru definirea acestor obiective şi criterii sînt cuprinse în anexa nr. 3 la aceasta convenţie. Dacã este necesar, pãrţile vor face eforturi sa actualizeze aceasta anexa. ART. 4 Supraveghere Pãrţile vor stabili programe pentru supravegherea condiţiilor calitãţii apelor transfrontiere. ART. 5 Cercetare şi dezvoltare Pãrţile vor coopera pentru efectuarea de lucrãri de cercetare-dezvoltare vizind tehnici eficiente pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. În acest scop pãrţile vor lua în considerare, pe baze bilaterale şi/sau multilaterale, activitãţile de cercetare urmãrite în forumurile internaţionale relevante, se vor strãdui sa initieze sau sa intensifice programele de cercetare specifice, cu scopul de a obţine, acolo unde este necesar, printre altele: a) punerea la punct de metode pentru evaluarea toxicitatii substanţelor periculoase şi a nocivitatii poluantilor; b) îmbunãtãţirea cunoştinţelor privind apariţia, distribuţia şi efectele poluantilor şi ale proceselor implicate asupra mediului; c) punerea la punct şi aplicarea tehnologiilor şi metodelor de producţie şi a modelelor de consum care sa ţinã cont de protecţia mediului; d) eliminarea şi/sau înlocuirea substanţelor care pot avea impact transfrontier; e) punerea la punct de metode sigure din punct de vedere al protecţiei mediului, pentru îndepãrtarea substanţelor periculoase; f) conceperea de metode speciale pentru îmbunãtãţirea situaţiei calitãţii cursurilor de apa transfrontiere; g) dezvoltarea lucrãrilor de construcţii hidrotehnice şi a tehnicilor de regularizare a apelor, sigure din punct de vedere al protecţiei mediului; h) evaluarea materialã şi financiarã a pagubelor rezultate din impactul transfrontier. Rezultatele acestor programe de cercetare vor fi schimbate între pãrţi în conformitate cu art. 6 al acestei convenţii. ART. 6 Schimbul de informaţii Pãrţile vor asigura, pe cît posibil, un schimb de informaţii cît mai larg privind problemele acoperite de prevederile acestei convenţii. ART. 7 Responsabilitate Pãrţile vor depune eforturi internaţionale corespunzãtoare pentru a elabora reguli, criterii şi proceduri în domeniul responsabilitãţii. ART. 8 Protecţia informaţiilor Prevederile acestei convenţii nu vor afecta drepturile sau obligaţiile pãrţilor, în conformitate cu sistemele lor legale naţionale şi cu regulamentele supranationale aplicabile, pentru protejarea informatiei legate de secretul industrial şi comercial, inclusiv proprietatea intelectualã sau securitatea nationala.
PARTEA a II-a Dispoziţii aplicabile pãrţilor riverane
ART. 9 Cooperarea bilaterala şi multilaterala 1. Pãrţile riverane, pe baza principiilor de egalitate şi reciprocitate, vor participa la acorduri bilaterale şi multilaterale sau la alte acorduri, dacã acestea nu exista, sau le vor adapta pe cele existente, acolo unde este necesar, inlocuind contradictiile cu principiile de baza ale acestei convenţii, în scopul definirii relaţiilor lor reciproce şi comportamentului privind prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. Pãrţile riverane vor specifica ariile bazinului hidrografic sau parte (pãrţi) a (ale) lui supuse cooperãrii. Aceste acorduri sau aranjamente vor trata problemele relevante ale acestei convenţii, cît şi orice alte probleme asupra cãrora pãrţile riverane pot decide ca este necesar sa coopereze. 2. Acordurile sau aranjamentele menţionate în paragraful 1 al acestui articol vor asigura crearea de organisme comune. Sarcinile acestor organisme comune vor fi, printre altele şi fãrã a aduce prejudicii acordurilor sau aranjamentelor relevante existente, urmãtoarele: a) colectarea, prelucrarea şi evaluarea datelor în scopul identificarii surselor de populare susceptibile a cauza impact transfrontier; b) elaborarea de programe comune de supraveghere a calitãţii şi cantitãţii resurselor de apa; c) efectuarea de inventare şi schimb de informaţii privind sursele de poluare menţionate în paragraful 2 a) al acestui articol; d) stabilirea de limite de emisie pentru apele uzate şi evaluarea eficacitatii programelor de lupta contra poluarii; e) definirea obiectivelor şi a criteriilor comune de calitate a apelor, ţinînd seama de prevederile art. 3 paragraful 3 al acestei convenţii, şi propunerea de mãsuri relevante pentru menţinerea şi, unde este necesar, îmbunãtãţirea calitãţii apei; f) dezvoltarea programelor de acţiune pentru reducerea incarcarilor poluante din ambele surse punctuale (urbane şi industriale) şi din sursele difuze (în special din agricultura); g) stabilirea procedurilor de avertizare şi alarma; h) sa serveascã drept cadru în domeniul schimbului de informaţii privind utilizarea apei şi instalaţiilor aferente existente şi a celor planificate care sînt susceptibile sa cauzeze impact transfrontier; i) promovarea cooperãrii şi a schimbului de informaţii despre cele mai bune tehnologii disponibile în conformitate cu prevederile art. 13 al acestei convenţii, cît şi încurajarea cooperãrii în programele de cercetare ştiinţificã; j) participarea la realizarea studiilor de impact asupra mediului, relativ la apele transfrontiere, în conformitate cu reglementãrile internaţionale specifice. 3. În cazurile în care un stat de coasta, fiind parte la aceasta convenţie, este direct şi semnificativ afectat de impactul transfrontier, pãrţile riverane pot, dacã sînt toate de acord, sa invite acel stat de coasta sa fie implicat într-o maniera specifica în activitãţile organismelor comune multilaterale stabilite de pãrţile riverane acestor ape transfrontiere. 4. Organismele comune, conform acestei convenţii, vor invita organismele comune stabilite de statele de coasta sa coopereze pentru protecţia mediului marin direct afectat de impactul transfrontier, în scopul armonizarii muncii lor şi al prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier. 5. Dacã doua sau mai multe organisme comune exista în acelaşi bazin hidrografic, ele se vor strãdui sa-şi coordoneze activitãţile în scopul intaririi, prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier în cadrul aceluiaşi bazin. ART. 10 Consultaţii Consultatiile vor fi ţinute între pãrţile riverane pe baza de reciprocitate, buna-credinţa şi buna-vecinãtate, la cererea oricãrei astfel de pãrţi. Astfel de consultaţii vor avea ca scop cooperarea în probleme care rezulta din prevederile acestei convenţii. Acolo unde exista un organism stabilit în conformitate cu art. 9 al acestei convenţii, o astfel de consultatie va fi efectuatã prin intermediul acestuia. ART. 11 Supraveghere şi evaluare comuna 1. În cadrul cooperãrii generale menţionate în art. 9 al acestei convenţii sau în acordurile specifice, pãrţile riverane vor stabili şi vor implementa programe comune pentru a supraveghea situaţia calitãţii apelor transfrontiere, inclusiv inundatii şi gheturi plutitoare ca şi impactul transfrontier. 2. Pãrţile riverane vor cãdea de acord asupra parametrilor poluarii şi a poluantilor ale cãror debite şi concentratii în apele transfrontiere vor face obiectul unei supravegheri permanente. 3. Pãrţile riverane, la intervale regulate, vor efectua evaluãri comune sau coordonate ale situaţiei apelor transfrontiere şi ale eficacitatii mãsurilor luate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. Rezultatele acestor evaluãri vor fi fãcute disponibile pentru public în conformitate cu prevederile art. 16 al acestei convenţii. 4. Pentru aceste scopuri, pãrţile riverane trebuie sa armonizeze reguli pentru stabilirea şi aplicarea de programe de supraveghere, sisteme de mãsura, dispozitive, tehnici de analiza, metode de prelucrare şi evaluare a datelor şi metode pentru înregistrarea poluantilor evacuati. ART. 12 Activitãţi comune de cercetare şi dezvoltare În cadrul cooperãrii generale menţionate în art. 9 al acestei convenţii sau în acordurile specifice, pãrţile riverane vor întreprinde activitãţi de dezvoltare şi cercetare specifica, în sprijinul realizãrii şi menţinerii criteriilor şi obiectivelor de calitate a apei pe care au convenit sa le stabileascã şi sa le adopte. ART. 13 Schimbul de informaţii între pãrţile riverane 1. În cadrul acordurilor importante sau al altor aranjamente conform art. 9 al acestei convenţii, pãrţile riverane vor face schimb de date rezonabil disponibile asupra: a) condiţiilor de mediu ale apelor transfrontiere; b) experienţei cistigate în aplicarea şi operarea celor mai bune tehnologii disponibile şi a rezultatelor cercetãrii şi dezvoltãrii; c) datelor privind emisiile şi supravegherea; d) mãsurilor luate sau planificate a fi luate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier; e) autorizarilor sau reglementãrilor pentru deversarile de apa uzata, elaborate de autoritatea competenta sau organismul specific. 2. În scopul punerii de acord a limitelor de evacuari, pãrţile riverane vor efectua schimbul de informaţii conform reglementãrilor lor naţionale. 3. Dacã o parte riverana este solicitatã de o alta parte riverana sa asigure date sau informaţii care nu sînt disponibile, cea dintii se va strãdui sa rãspundã la solicitare, dar poate conditiona solicitarea cu plata, de cãtre partea solicitanta, a unor costuri rezonabile pentru colectarea şi, unde este cazul, preluarea de astfel de date şi informaţii. 4. În scopurile implementarii acestei convenţii, pãrţile riverane vor facilita schimburile celor mai bune tehnologii disponibile, în special prin promovarea de: schimb comercial de tehnologie disponibilã; contacte şi cooperare industriala directa, inclusiv companii mixte; schimbul de informaţii şi experienta şi asigurarea de asistenta tehnica. Pãrţile riverane vor efectua, de asemenea, programe de instruire şi vor organiza seminarii şi intilniri necesare. ART. 14 Sisteme de avertizare şi alarma Pãrţile riverane se vor informa una pe cealaltã, fãrã intirziere, asupra oricãrei situaţii critice ce poate avea impact transfrontier. Pãrţile riverane vor fixa, unde este cazul, şi vor exploata sisteme coordonate sau comune de comunicare, avertizare şi alarma, în scopul obţinerii şi transmiterii de informaţii. Aceste sisteme vor opera pe baza de proceduri şi facilitãţi compatibile de transmitere şi validare de date ce urmeazã a fi agreate de pãrţile riverane. Pãrţile riverane se vor informa reciproc asupra autoritãţilor competente stabilite sau asupra punctelor de contact desemnate în acest scop. ART. 15 Asistenta reciprocã 1. În cazul în care apare o situaţie critica, pãrţile riverane vor asigura asistenta reciprocã la cerere, urmînd procedurile ce se stabilesc în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol. 2. Pãrţile riverane vor elabora şi vor cãdea de acord asupra procedurilor de asistenta reciprocã, care sa se refere, printre altele, la urmãtoarele probleme: a) direcţia, controlul, coordonarea şi supervizarea asistenţei; b) facilitãţi şi servicii locale ce urmeazã a fi efectuate de partea care solicita asistenta, inclusiv, unde este cazul, facilitarea formalitãţilor de trecere a frontierei; c) aranjamente pentru despãgubirea, asigurarea de indemnizaţii şi/sau compensarea partii care asista şi/sau a personalului sau, cît şi pentru tranzit pe teritoriile unor terţe pãrţi, acolo unde este necesar; d) metode de rambursare a serviciilor de asistenta. ART. 16 Informarea publicului 1. Pãrţile riverane vor avea grija ca informaţiile despre situaţia cantitãţii şi calitãţii apelor transfrontiere, mãsurilor luate sau planificate a fi luate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier şi eficacitatea acestor mãsuri sa fie fãcute disponibile pentru public. În acest scop, pãrţile riverane vor avea grija ca urmãtoarele informaţii sa fie fãcute disponibile pentru public: a) obiectivele privind calitatea apei; b) autorizaţii emise şi condiţiile necesare respectãrii acestora; c) rezultatele prelevarilor de probe de apa şi efluenti realizate în scopul supravegherii şi evaluãrii, cît şi rezultatele verificãrii practice pentru determinarea mãsurii în care sînt respectate obiectivele de calitate a apei şi condiţiile de aprobare. 2. Pãrţile riverane vor avea grija ca aceste informaţii sa fie fãcute disponibile pentru public în orice moment rezonabil pentru controlul gratuit al incarcarilor şi vor asigura membrilor din public facilitãţi rezonabile pentru a obţine de la pãrţile riverane, cu plata unor taxe rezonabile, copii dupã astfel de informaţii.
PARTEA a III-a Prevederi instituţionale şi finale
ART. 17 Reuniunea pãrţilor 1. Prima şedinţa a pãrţilor va fi stabilitã nu mai tirziu de un an de la data intrãrii în vigoare a acestei convenţii. Dupã aceea, şedinţele ordinare vor fi ţinute la fiecare 3 ani sau la intervale mai scurte, dupã cum este prevãzut în regulile procedurale. Pãrţile vor tine o şedinţa extraordinarã, dacã decid astfel în cursul unei şedinţe ordinare sau la o cerere scrisã a uneia dintre pãrţi, cu condiţia ca, în termen de 6 luni de la comunicarea sa cãtre toate pãrţile, cererea respectiva sa fie susţinutã de cel puţin o treime din numãrul pãrţilor. 2. La şedinţele lor, pãrţile vor trece în revista stadiul implementarii acestei convenţii şi, în acest scop: a) vor examina politicile şi abordarile lor metodologice pentru protecţia şi utilizarea apelor transfrontiere, pentru îmbunãtãţirea viitoare a protecţie şi utilizãrii apelor transfrontiere; b) vor schimba informaţii în legatura cu experienta cistigata prin încheierea şi implementarea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau a altor aranjamente privind protecţia şi utilizarea apelor transfrontiere, la care una sau mai multe sînt pãrţi; c) vor cere, unde este cazul, serviciile organismelor relevante ale C.E.E., cît şi oricãror alte organisme internaţionale şi comitete competente în toate aspectele pertinente pentru realizarea obiectivelor acestei convenţii; d) vor considera, la prima lor întrunire, şi vor adopta, prin consens, reguli de procedura pentru şedinţele lor; e) vor examina şi vor adopta propuneri de amendamente la aceasta convenţie; f) vor considera şi vor efectua orice acţiune suplimentarã care poate fi necesarã pentru realizarea scopurilor acestei convenţii. ART. 18 Dreptul la vot 1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al acestui articol, fiecare parte la aceasta convenţie va avea un vot. 2. Organizaţiile de integrare economicã regionala, în domeniile care intra în competenta lor, îşi vor exercita dreptul la vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sînt pãrţi la aceasta convenţie. Astfel de organizaţii nu-şi vor exercita dreptul la vot dacã statele lor membre şi-l exercita pe al lor şi invers. ART. 19 Secretariat Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele funcţii de secretariat: a) convocarea şi pregãtirea şedinţelor pãrţilor; b) transmiterea cãtre pãrţi a rapoartelor şi a altor informaţii ce decurg din aplicarea prevederilor acestei convenţii; şi c) îndeplinirea altor funcţii ce pot fi determinate de cãtre pãrţi. ART. 20 Anexe Anexele la convenţie constituie parte integrantã din aceasta. ART. 21 Amendamente la convenţie 1. Toate pãrţile pot propune amendamente la aceasta convenţie. 2. Propunerile pentru amendamente la aceasta convenţie vor fi examinate la o şedinţa a pãrţilor. 3. Textul oricãrui amendament propus la aceasta convenţie va fi prezentat în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va comunica tuturor pãrţilor cu cel puţin 90 de zile înainte de şedinţa la care este propus pentru a fi adoptat. 4. Un amendament la prezenta convenţie va fi adoptat prin consensul reprezentanţilor pãrţilor la aceasta convenţie, prezenţi la şedinţa pãrţilor, şi va intra în vigoare, pentru pãrţile convenţiei care l-au acceptat, în a 90-a zi dupã data la care doua treimi din numãrul acestor pãrţi au depus la depozitar instrumentele lor de acceptare a amendamentului. Amendamentul va intra în vigoare, pentru orice alta parte, în a 90-a zi de la data la care fiecare parte îşi depune instrumentul de acceptare a amendamentului. ART. 22 Soluţionarea diferendelor 1. Dacã apare un diferend între doua sau mai multe pãrţi privind interpretarea sau aplicarea acestei convenţii, ele vor cauta o soluţie, prin negociere sau prin alte mijloace, pentru o soluţionare acceptabilã a diferendului. 2. La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la aceasta convenţie sau oricind dupã aceea, o parte poate declara în scris depozitarului ca, pentru un diferend nesolutionat conform paragrafului 1 al acestui articol, accepta unul sau ambele mijloace de soluţionare a diferendului ca obligatorii în relaţia cu orice alta parte care accepta aceeaşi obligaţie: a) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie; b) arbitraj în conformitate cu procedura stabilitã în anexa nr. 4. 3. Dacã pãrţile la diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendului, descrise la paragraful 2 al acestui articol, diferendul poate fi supus numai Curţii Internaţionale de Justiţie, dacã pãrţile nu convin altfel. ART. 23 Semnarea Convenţia va fi deschisã spre semnare la Helsinki de la 17 martie la 18 martie 1992 inclusiv şi apoi la sediul Naţiunilor Unite de la New York pînã la 18 septembrie 1992 pentru statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cît şi pentru statele avînd statut consultativ în Comisia Economicã pentru Europa ca urmare a prevederilor paragrafului 8 al Rezoluţiei nr. 36 (IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social şi pentru organizaţiile de integrare economicã regionala constituite de statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa cãrora statele membre le-au transferat competenta în problemele guvernate de aceasta convenţie, inclusiv competenta de a intra în tratative privind respectarea acestor probleme. ART. 24 Depozitarul Secretarul general al O.N.U. va acţiona ca depozitar al acestei convenţii. ART. 25 Ratificare, acceptare, aprobare şi aderare 1. Convenţia este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele şi organizaţiile de integrare economicã regionala semnatare. 2. Convenţia este deschisã spre aderare pentru statele şi organizaţiile menţionate în art. 23. 3. Orice organizaţie menţionatã în art. 23, care devine parte la aceasta convenţie fãrã ca vreunul dintre statele sale membre sa fie parte, va fi angajata la toate obligaţiile care decurg din aceasta convenţie. În cazul acelor organizaţii ale cãror unul sau mai multe state membre sînt parte la aceasta convenţie, organizaţia şi statele sale membre decid asupra respectivelor lor responsabilitãţi pentru îndeplinirea obligaţiilor acestei convenţii. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu vor fi îndreptãţite sa-şi exercite simultan drepturile prevãzute de aceasta convenţie. 4. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economicã regionala menţionate în art. 23 vor declara înţelegerea competentelor lor privind problemele guvernate de aceasta convenţie. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, depozitarul despre orice modificare substantiala asupra competentelor lor. ART. 26 Intrarea în vigoare 1. Aceasta convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. În scopurile prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economicã regionala nu va fi socotit ca suplimentar la cele depuse de cãtre statele membre ale unei astfel de organizaţii. 3. Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionatã în art. 23 care ratifica, accepta sau aproba aceasta convenţie sau care adera la ea dupã depunerea celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii de cãtre un astfel de stat sau o astfel de organizaţie a instrumentelor sale de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. ART. 27 Retragere Oricind dupã 3 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte se poate retrage din convenţie, notificind în scris depozitarului. Orice astfel de retragere va intra în vigoare în a nouazecea zi de la data primirii sale de cãtre depozitar a modificãrii sale. ART. 28 Texte autentice Originalul acestei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, franceza şi rusa sînt în egala mãsura autentice, va fi depus la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Pentru conformitate, subsemnaţii, deplin autorizaţi pentru aceasta, au semnat aceasta convenţie. Încheiatã la Helsinki la 17 martie 1992.
ANEXA 1
DEFINITIA TERMENULUI cea mai buna tehnologie disponibilã 1. Termenul cea mai buna tehnologie disponibilã înseamnã ultimul stadiu de dezvoltare a procedeelor, echipamentelor şi metodelor de exploatare care indica practica corespunzatoare a unei anumite mãsuri pentru limitarea descarcarilor, emisiilor şi cantitãţilor de deşeuri. Pentru a determina dacã un astfel de set de procedee, echipamente şi metode de exploatare constituie cea mai buna tehnologie disponibilã în cazuri generale sau particulare, trebuie, în special, ţinut cont de: a) compararea procedeelor, echipamentelor sau metodelor de exploatare, care au fost recent experimentate cu succes; b) progresele tehnologice şi evolutiile în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã; c) aplicabilitatea acestor tehnologii din punct de vedere economic; d) termenele pentru punerea în funcţie a instalaţiilor noi cît şi a celor existente; e) natura şi volumul descarcarilor şi efluentelor în cauza; f) tehnologii puţin poluante sau fãrã deşeuri. 2. Rezulta, asadar, ca ceea ce se numeşte cea mai buna tehnologie disponibilã pentru un anumit proces se va schimba cu timpul în lumina progresului tehnologic, a factorilor economici şi sociali, cît şi în lumina schimbãrilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã.
ANEXA 2
LINII DIRECTOARE pentru dezvoltarea celor mai bune practici de mediu 1. În selectarea, pentru cazurile individuale, a celor mai potrivite combinatii de mãsuri care sa constituie cea mai buna practica de mediu, trebuie luat în considerare urmãtorul şir gradat de mãsuri: a) informarea şi educarea publicului şi a utilizatorilor privind consecinţele asupra mediului ale alegerii anumitor activitãţi sau produse şi pentru acestea din urma a utilizãrii şi eliminãrii lor finale; b) elaborarea şi aplicarea codurilor practice bune din punct de vedere al mediului care sa acopere toate aspectele vieţii produsului; c) etichete care sa informeze utilizatorii asupra riscurilor pentru mediu legate de un produs, de utilizare şi eliminarea lui finala; d) sistemele de colectare şi eliminare disponibile pentru public; e) reciclarea, reconditionarea şi refolosirea; f) aplicarea instrumentelor economice la activitãţi, produse sau grupe de produse; g) adoptarea unui sistem de autorizare care sa implice un domeniu de restrictii sau interdicţie. 2. În determinarea combinatiei de mãsuri care sa constituie cea mai buna practica din punct de vedere al mediului, atît în cazul general cît şi în particular, o atentie specialã trebuie acordatã: a) pericolului asupra mediului al: (i) produsului; (ii) producţiei produsului; (iii) utilizãrii produsului; (iv) eliminãrii finale a produsului; b) înlocuirii cu procedee sau substanţe mai puţin poluante; c) scãrii de utilizare; d) potentialelor beneficii şi pierderi pentru mediu legate de înlocuirea materialelor sau a activitãţilor; e) progreselor şi schimbãrilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã; f) limitelor de timp pentru implementare; g) implicatiilor sociale şi economice; 3. Rezulta, asadar, ca cele mai bune practici de mediu pentru o anumitã sursa se vor schimba cu timpul în lumina progreselor tehnologice, a factorilor economici şi sociali, cît şi în lumina schimbãrilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã.
ANEXA 3
LINII DIRECTOARE pentru dezvoltarea obiectivelor şi criteriilor privind calitatea apei Obiectivele şi criteriile privind calitatea apei: a) vor lua în considerare scopul menţinerii şi, acolo unde este necesar, îmbunãtãţirii calitãţii existente a apei; b) vor tinde cãtre reducerea incarcarilor medii de poluare (în special substanţe periculoase) într-un anumit grad, într-o anumitã perioada de timp; c) vor lua în considerare cerinţele specifice privind calitatea apei (apa bruta pentru alimentarea cu apa a populaţiei, irigaţii etc.); d) vor lua în considerare cerinţele speciale privind apele sensibile şi protejate în mod special şi mediul lor înconjurãtor (de exemplu: lacuri şi resurse de apa subterane); e) vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare ecologica şi a indicilor chimici ce permit menţinerea şi îmbunãtãţirea calitãţii apei pe termen mediu şi lung; f) vor lua în considerare gradul în care sînt atinse obiectivele şi mãsurile de protecţie suplimentare bazate pe limitele de emisii care pot fi necesare în cazuri individuale.
ANEXA 4
ARBITRAJUL 1. În cazul unui diferend supus arbitrajului conform art. 22 paragraful 2 al acestei convenţii, o parte (sau pãrţi) va (vor) notifica secretariatului subiectul arbitrajului şi va (vor) indica în special articolele acestei convenţii a cãror interpretare sau aplicare este în discuţie. Secretariatul va inainta informaţia primitã tuturor pãrţilor la aceasta convenţie. 2. Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri. Atît partea (sau pãrţile) reclamanta(e), cît şi cealaltã parte (sau pãrţi) în diferend vor stabili cîte un arbitru şi cei doi arbitri astfel stabiliţi vor desemna de comun acord un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Cel din urma nu trebuie sa fie de naţionalitatea nici uneia dintre pãrţile în diferend, nici sa aibã resedinta pe teritoriul vreuneia dintre pãrţi, nici sa fie angajat de vreuna dintre aceste pãrţi, nici sa fi avut de-a face cu cazul în vreo alta calitate. 3. Dacã preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va desemna, la cererea oricãreia dintre pãrţile în diferend, preşedintele în cel mult doua luni. 4. Dacã una dintre pãrţile în diferend nu numeşte un arbitru în decurs de doua luni de la primirea cererii, cealaltã parte poate informa pe secretarul executiv al C.E.E., care va desemna preşedintele tribunalului de arbitraj în termen de cel mult doua luni. Dupã desemnare, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere partii care nu şi-a numit un arbitru s-o facã în termen de doua luni. Dacã aceasta nu o va face în acest termen, preşedintele va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va face aceasta numire în termen de cel mult doua luni. 5. Tribunalul de arbitraj va lua decizia în conformitate cu dreptul internaţional şi cu prevederile acestei convenţii. 6. Orice tribunal de arbitraj constituit conform prevederilor stabilite în aceasta anexa îşi va stabili propriile sale reguli de procedura. 7. Deciziile tribunalului de arbitraj, atît de procedura cît şi de conţinut, vor fi luate cu majoritatea de voturi ale membrilor sãi. 8. Tribunalul de arbitraj poate lua mãsurile adecvate pentru stabilirea faptelor. 9. Pãrţile în diferend vor facilita sarcina tribunalului de arbitraj şi, în special, utilizînd toate mijloacele aflate la dispoziţia lor: a) îi vor asigura toate documentele relevante, facilitãţile şi informaţiile; şi b) îl vor autoriza, acolo unde este necesar, sa cheme şi sa audieze martori sau experţi. 10. Pãrţile şi arbitrii vor proteja secretul oricãrei informaţii pe care o primesc confidenţial în timpul procedurilor tribunalului de arbitraj. 11. Tribunalul de arbitraj poate, la cererea uneia dintre pãrţi, sa recomande mãsuri de protecţie. 12. Dacã una dintre pãrţile în diferend nu apare înaintea tribunalului de arbitraj sau nu îşi apara cauza, cealaltã parte poate cere tribunalului sa continue procedura şi sa-şi formuleze decizia finala. Absenta uneia dintre pãrţi sau lipsa apãrãrii cauzei de cãtre o parte nu va constitui o piedica pentru derularea procedurii. 13. Tribunalul de arbitraj poate audia şi determina cereri reconventionale legate direct de subiectul diferendului. 14. Dacã tribunalul de arbitraj nu hotãrãşte altfel, datoritã circumstanţelor particulare ale cazului, cheltuielile tribunalului, inclusiv remunerarea membrilor sãi, vor fi suportate de pãrţile în diferend în proporţii egale. Tribunalul va tine o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va asigura pãrţilor o situaţie finala. 15. Orice parte la aceasta convenţie, care are un interes de natura legalã la subiectul diferendului şi care poate fi afectatã de decizia în cazul respectiv, poate interveni în procedura cu consimţãmîntul tribunalului. 16. Tribunalul de arbitraj îşi va da sentinta în termen de 5 luni de la data la care a fost stabilit, dacã nu gãseşte de cuviinţã sa extindã timpul limita pentru o perioada care nu trebuie sa depãşeascã 5 luni. 17. Sentinta tribunalului de arbitraj trebuie sa fie motivatã. Aceasta va fi finala şi va fi obligatorie pentru pãrţile în diferend. Sentinta va fi transmisã de cãtre tribunalul de arbitraj pãrţilor în diferend şi secretariatului. Acesta va transmite informaţiile primite tuturor pãrţilor la convenţie. 18. Orice diferend care poate aparea între pãrţi privind interpretarea sau executarea sentinţei poate fi supus, de cãtre oricare parte, tribunalului de arbitraj care a dat sentinta sau, dacã acesta din urma nu poate fi sesizat, unui alt tribunal constituit în acelaşi mod ca şi primul.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
