Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 16 septembrie 1997 intre Romania si Republica Portugheza pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 4 mai 1999
Guvernul României şi Guvernul Republicii Portugheze, dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice ori administrative, al autoritãţilor locale ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul sau pe capitalul total ori pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe fondul total de salarii plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cãrora se aplica prezenta convenţie, sunt, în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol; şi
(v) impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Portugaliei:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe venitul corporatiei; şi
(iii) suprataxa localã la impozitul pe venitul corporatiei
(denumite în continuare impozit portughez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã România, iar atunci când este folosit în sens geografic înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
b) termenul Portugalia înseamnã teritoriul Republicii Portugheze, situat pe continentul european, arhipelagurile Azore şi Madeira, marea teritorialã respectiva şi orice alta zona în care, conform legilor Portugaliei şi dreptului internaţional, Republica Portughezã are jurisdicţie sau drepturi suverane cu privire la explorarea şi la exploatarea resurselor naturale ale fundului marii şi subsolului şi ale apelor supraiacente;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Portugalia, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Portugaliei, ministrul finanţelor sau directorul general al fiscalitatii ori reprezentantul sau autorizat;
i) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoana fizica având cetãţenia României, în cazul României, şi orice persoana fizica având naţionalitatea Portugaliei, în cazul Portugaliei;
(ii) orice persoana juridicã, asociaţie sau alta entitate având statutul în conformitate cu legile în vigoare într-un stat contractant.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii la o anumitã data de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are la acea data, în baza legislaţiei acestui stat, cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica şi orice interpretare data conform legislaţiei fiscale aplicabile a acelui stat prevaleazã fata de înţelesul care este atribuit acestui termen de alte legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat ca urmare a domiciliului sau rezidentei, a locului de conducere sau a oricãrui alt criteriu de natura similarã. Totuşi aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau din capital situat în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau dacã nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţie ori de instalare constituie un sediu permanent numai dacã dureazã mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrãrii;
c) vânzarea de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mãrfurile sunt vândute în decurs de o luna de la închiderea targului sau a expoziţiei menţionate;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri care aparţin întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere va fi consideratã ca are un sediu permanent în acel stat, în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le desfãşoarã pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent, cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata zacamintele minerale, izvoarele şi ale resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor obţinute din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
5. Prevederile anterioare ale acestui articol se aplica, de asemenea, veniturilor obţinute din proprietãţi mobiliare sau veniturilor obţinute din servicii legate de utilizarea sau de dreptul de a utiliza proprietãţi imobiliare, care, conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate, sunt asimilate veniturilor obţinute din proprietãţile imobiliare.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al acestui articol nu impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; totuşi metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, în cazul în care condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri când acel celãlalt stat considera modificarea justificatã. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma bruta a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este o societate care, pentru o perioada neîntreruptã de 2 ani anteriori plãţii dividendelor, deţine direct cel puţin 25% din capitalul social al societãţii care plãteşte dividendele, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor.
4. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenite din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare de dividende.
5. Prevederile paragrafelor 1-3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau a cazului în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, şi nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat:
a) dacã debitorul unei astfel de dobânzi este guvernul acelui stat, o subdiviziune politica sau administrativã, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia; sau
b) dacã dobanda este plãtitã guvernului celuilalt stat contractant, unei subdiviziuni politice sau administrative, unei autoritãţi locale sau unei unitãţi administrativ-teritoriale a acestuia ori unei instituţii sau organism (inclusiv o instituţie financiarã) în legatura cu orice finanţare acordatã de ele în baza unui acord între guvernele statelor contractante; sau
c) în legatura cu împrumuturile sau cu creditele fãcute de bãncile centrale ale statelor contractante şi de orice alta instituţie financiarã controlatã de stat şi care finanţeazã activitãţi de afaceri în exterior, care pot fi convenite între autoritãţile competente ale statelor contractante.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni sau din titluri de creanta, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanta. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1-3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politica sau administrativã, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau de acea baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice fel, inclusiv cele în natura, primite pentru folosirea sau pentru concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, asupra transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, asupra oricãrui patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politica sau administrativã, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile provenite din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare, necesare pentru exploatarea unor asemenea nave, aeronave sau vehicule rutiere, sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participari similare într-o societate ale carei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.
5. Câştigurile provenite din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant:
a) dacã rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau
b) dacã rezidentul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care insumeaza sau depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, care începe sau se termina în anul calendaristic vizat.
În situaţiile la care se face referire la lit. a) sau b), venitul poate fi impus în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din el care este atribuibila bazei fixe sau care este obţinutã din activitãţi desfãşurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în acel celãlalt stat.
2. Expresia servicii profesionale cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16 şi 18-21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, care începe sau se termina în anul calendaristic vizat;
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricãrui organ similar al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lui personale, desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, veniturile menţionate în acesta vor fi scutite de impozit în statul contractant în care este exercitatã activitatea artistului de spectacol sau a sportivului, cu condiţia ca aceasta activitate sa fie finanţatã în cea mai mare parte din fonduri publice ale acestui stat sau ale celuilalt stat ori ca activitatea sa fie exercitatã în cadrul unui acord cultural sau al unei înţelegeri între statele contractante.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori administrativã, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau subdiviziuni, autoritãţi sau unitãţi, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori administrativã, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autoritãţi locale sau unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezident şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15-18 se aplica salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensii, plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o subdiviziune politica sau administrativã, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Profesori şi cercetãtori
1. Remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare ştiinţificã de cãtre o persoana fizica care este sau a fost imediat anterior vizitarii unui stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezenta în primul stat pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, în scopul cercetãrii ştiinţifice sau pentru predare la o universitate, colegiu, instituţie de învãţãmânt superior, instituit de cercetare sau la un alt institut similar acreditat de guvernul celuilalt stat contractant, va fi scutitã de impozit în primul stat, cu condiţia ca toate aceste entitãţi sa aibã caracter nonprofit.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student sau un practicant care, imediat anterior vizitarii unui stat contractant, este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau al pregãtirii sale vor fi scutite de impozit în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat.
2. Remuneraţia plãtitã unui student sau practicant rezident al unui stat contractant pentru scopurile la care se face referire în paragraful 1 şi obţinutã ca urmare a unei activitãţi salariate desfãşurate în acel celãlalt stat nu va fi impusa în acel celãlalt stat, dacã nu depãşeşte 3.000 de dolari pe an în timpul unei perioade care nu depãşeşte 2 ani de la data primei lui sosiri, cu condiţia ca aceasta activitate salariata sa fie direct legatã de studiile sale.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietãţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi dacã dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 23
Capitalul
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare care aparţin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave şi vehicule rutiere, exploatate în trafic internaţional, şi din proprietãţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vehicule rutiere este impozabil numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va recunoaşte:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în acel celãlalt stat;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în acel celãlalt stat.
Aceasta deducere, în ambele cazuri, nu va depãşi totuşi acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Când, în conformitate cu orice prevedere a acestei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Portugaliei este scutit de impozit în acest stat, Portugalia poate, cu toate acestea, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau pe capitalul rãmas al acestui rezident, sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în legatura cu rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, aceasta prevedere se va aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire şi reducere, în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, integral sau parţial, deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se vor aplica impozitelor de orice fel şi de orice natura.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, din cauza mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la data primei notificãri a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din ele sau din reprezentanţii lor, pentru a ajunge la o înţelegere, în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, cu aplicarea sau cu urmãrirea impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, de afaceri, industrial sau un secret profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Statele contractante îşi vor comunica reciproc faptul ca au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii.
2. Convenţia va intra în vigoare la data ultimei notificãri la care se face referire în paragraful 1 şi prevederile ei se vor aplica:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa, faptul care le genereazã sa apara la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care prezenta convenţie intra în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care prezenta convenţie intra în vigoare;
b) în cazul Portugaliei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa, faptul care le genereazã sa apara la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut în anul fiscal care începe la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia, pe canale diplomatice, dând o nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul fiecãrui an calendaristic care urmeazã dupã o perioada de 5 ani de la data la care convenţia intra în vigoare. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa, faptul care le genereazã sa apara la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã;
b) în cazul Portugaliei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa, faptul care le genereazã sa apara la sau dupã prima zi a lunii ianuarie imediat urmãtoare datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut în anul fiscal care începe la sau dupã prima zi a lunii ianuarie imediat urmãtoare datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 16 septembrie 1997, în doua exemplare originale, în limbile romana, portughezã şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Lazar Comanescu,
secretar de stat la
Ministerul Afacerilor Externe
Pentru Republica Portughezã,
Jose Alberto Rebelo dos Reis Lamego,
secretar de stat la
Ministerul Afacerilor Externe
PROTOCOL
La data semnãrii Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, încheiatã între România şi Republica Portughezã, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de statele lor, au convenit asupra urmãtoarelor prevederi care fac parte integrantã din convenţie:
1. La articolul 2
În situaţia în care orice stat contractant ar introduce un impozit pe capital cu baza mondialã, statele contractante se vor consulta reciproc pentru a largi sfera de aplicare a convenţiei prin includerea acestui impozit.
2. La articolul 10 paragraful 4
Termenul dividende, în cazul Portugaliei, include profiturile atribuite unei asociaţii pentru participare la profituri.
3. La articolul 11 paragraful 3 lit. c)
Autoritãţile competente ale ambelor state contractante vor face un schimb de liste cuprinzând entitatile la care se face referire în paragraful 3 lit. c), dupã semnarea şi înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
4. La articolul 25
Prevederile acestui articol nu vor impiedica aplicarea dispoziţiilor legislaţiei fiscale a unui stat contractant referitoare la subcapitalizare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul protocol.
Semnat la Bucureşti la 16 septembrie 1997, în doua exemplare originale, în limbile romana, portughezã şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Lazar Comanescu,
secretar de stat la
Ministerul Afacerilor Externe
Pentru Republica Portughezã,
Jose Alberto Rebelo dos Reis Lamego,
secretar de stat la
Ministerul Afacerilor Externe
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
