Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 16 mai 1996 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Federal al Republicii Federale Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 15 iulie 1997
Guvernul României şi Guvernul Federal al Republicii Federale Iugoslavia, dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, în vederea creãrii de condiţii stabile pentru dezvoltarea pe multiple planuri a cooperãrii economice şi în alte domenii între cele doua tari, în special în domeniul cooperãrii şi investiţiilor pe termen lung, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale ori al autoritãţilor sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe suma totalã a salariilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente, asupra cãrora se aplica prezenta convenţie, sunt:
în cazul României:
(1) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(2) impozitul pe profit;
(3) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(4) impozitul pe venitul agricol;
(5) impozitul pe dividende;
(denumite în continuare impozit roman);
în cazul Iugoslaviei:
(1) impozitul pe profitul societãţilor;
(2) impozitul pe venitul cetãţenilor;
(3) impozitele pe capital;
(4) impozitul pe venitul din activitãţi de transport internaţional;
(denumite în continuare impozit iugoslav).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau, în esenta, similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii:
(1) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Iugoslavia, dupã cum cere contextul;
(2) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
(3) termenul Iugoslavia înseamnã Republica Federala Iugoslavia şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul uscat al Iugoslaviei, apele sale interioare şi fundul marii sale teritoriale, spaţiul aerian aferent, precum şi fundul marii şi subsolul partii de mare, departata peste limita exterioarã a marii teritoriale, asupra cãrora Iugoslavia exercita drepturile sale suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional;
(4) termenul naţional înseamnã:
- în cazul României, orice persoana fizica care poseda cetãţenia României;
- în cazul Iugoslaviei, orice persoana fizica care poseda naţionalitatea Iugoslaviei;
(5) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
(6) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
(7) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
(8) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
(9) expresia autoritate competenta înseamnã:
- în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
- în cazul Iugoslaviei, Ministerul Federal al Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica. Sensul din legislaţia fiscalã a acestui stat va prevala asupra sensului dat termenului în alte legi ale acestui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
(1) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
(2) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
(3) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
(4) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
(1) un loc de conducere;
(2) o sucursala;
(3) un birou;
(4) o fabrica;
(5) un atelier; şi
(6) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent, numai dacã dureazã o perioada mai mare de 24 de luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
(1) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii;
(2) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
(3) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
(4) vânzarea de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale, dupã încheierea targului sau a expoziţiei menţionate;
(5) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
(6) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul de a face reclama, pentru furnizare de informaţii, pentru cercetare ştiinţificã sau pentru activitãţii similare, care au un caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere;
(7) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele (1)-(6), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat pentru orice activitate pe care acea persoana le îndeplineşte pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile unei asemenea persoane sunt limitate la cele menţionate la paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant, numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include în orice caz accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţilor imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii între diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul când exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Profiturile obţinute din exploatarea vapoarelor angajate în transport internaţional pe cai navigabile interioare sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
3. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe cai navigabile interioare se afla la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava sau vaporul.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
(1) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
(2) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinta profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau din alte drepturi ca nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sunt plãtite, este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa, situate în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot şi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacã sunt obţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, o subdiviziune politica sau o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia sau de orice banca a acelui guvern, a subdiviziunii politice sau a unitãţii administrativ-teritoriale ori a autoritãţii locale a acestuia.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice şi venituri din titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi, în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta, în legatura cu care sunt plãtite dobânzile, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi, şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice fel, primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor destinate publicului prin satelit, cablu sau tehnologii similare, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu de fabricaţie secret sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial ori ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau cãtre oricare alta persoana asimilatã unui broker sau agent de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar activitãţile pentru care se plãtesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi când, plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi comisioanele se suporta de sediul permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri din capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, şi situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare, fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, a vapoarelor angajate în transport internaţional pe cai navigabile interioare sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant:
(1) dacã rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau
(2) dacã rezidentul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care insumeaza sau depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat.
În situaţia de la subparagrafele 1) sau 2), venitul poate fi impus în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din acesta, care este atribuibila bazei fixe sau venitului obţinut din activitãţile desfãşurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în acel celãlalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
(1) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
(2) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
(3) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional sau la bordul vapoarelor angajate în transport internaţional pe cai navigabile interioare, sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al uni stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile sale personale desfãşurate în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sunt exercitate.
2. Când veniturile, în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor doua state contractante, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 19
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariala desfasurata în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 20
Funcţii publice
1. (1) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau subdiviziuni politice, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale, sunt impozabile numai în acest stat.
(2) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat, şi:
- este un naţional al acelui stat, sau
- nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. (1) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o subdiviziune politica, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziunii politice sau unitãţii administrativ-teritoriale ori unitãţii locale sunt impozabile numai în acel stat.
(2) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezident şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o subdiviziune politica, de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia.
ART. 21
Studenţi
1. Plãţile pe care un student sau un practicant care este sau a fost imediat înaintea sosirii într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai pentru studii sau instruire le primeşte pentru întreţinere, studiu sau instruire nu vor fi impuse în acest stat, cu condiţia ca aceste plati sa provinã din surse aflate în afarã acestui stat.
2. Pentru alocaţiile, bursele şi remuneraţiile dintr-o activitate salariata, care nu sunt acoperite de paragraful 1, un student sau un practicant la care s-a fãcut referire la paragraful 1 va fi, de asemenea, îndreptãţit pe perioada de studii sau de instruire la aceleaşi scutiri, înlesniri sau reduceri de impozite de care beneficiazã rezidentii statului contractant pe care în viziteaza.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica, care viziteaza un stat contractant pentru a preda sau a face cercetare ştiinţificã la o universitate, colegiu, şcoala sau alta instituţie de învãţãmânt recunoscuta în acel stat şi care este sau a fost, imediat înainte de aceasta vizita, un rezident al celuilalt stat contractant, va fi scutitã de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare, pentru o perioada care nu va depãşi 2 ani de la data primei sale vizite în scopul menţionat, cu condiţia ca remuneraţia sa fie obţinutã de aceasta persoana din surse aflate în afarã acestui stat.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţi imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant, care desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
ART. 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acest celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional, sau din vapoare angajate în transport internaţional pe cai navigabile interioare şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport este impozabil numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va recunoaşte:
- ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în acel celãlalt stat;
- ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în acel celãlalt stat.
Aceasta deducere, în ambele cazuri, nu va depãşi totuşi acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Când, în concordanta cu prevederile convenţiei, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, acest stat poate totuşi, la calcularea nivelului impozitului pe venitul rãmas sau pe capitalul acelui rezident, sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
3. În scopul acordãrii unui credit într-un stat contractant, impozitul plãtit în celãlalt stat contractant se va considera ca include impozitul plãtibil în acel celãlalt stat, dar care a fost redus sau la care acel stat a renunţat în virtutea prevederilor sale legale pentru facilitãţi fiscale.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Rezidentii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi rezidentii celuilalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului când se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menţionat, nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplica impozitelor la care se face referire în art. 2 al acestei convenţii.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a mãsurii luate, din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc, pentru eliminarea dublei impuneri, în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau a legislaţiei interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare.
2. Precederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în nici un caz ca impunând autoritãţii competente a unui stat contractant obligaţia:
(1) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
(2) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
(3) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau comercial, ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare la 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã ultima notificare prin care ambele state contractante îşi comunica îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare ţara pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica, în ce priveşte impozitele pe venitul obţinut sau capitalul deţinut în fiecare an fiscal, începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost facuta ultima notificare.
2. De la data de 1 ianuarie a anului în care aceasta convenţie va intra în vigoare şi se va aplica, Convenţia încheiatã între Republica Socialistã România şi Republica Socialistã Federativã Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Belgrad la 29 aprilie 1986 şi în vigoare de la 1 ianuarie 1987, îşi va inceta valabilitatea între România şi Republica Federala Iugoslavia.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioada nedeterminatã.
2. Fiecare dintre statele contractante poate sa remitã celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice o nota de denunţare scrisã, la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al cincilea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În aceasta situaţie, prezenta convenţie va inceta sa aibã efect în ce priveşte impozitele pe venitul obţinut sau pe capitalul deţinut în fiecare an fiscal, începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Belgrad la 16 mai 1996, în doua exemplare originale, în limbile romana, sarba şi engleza, ambele originale fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii
Federale Iugoslavia,
Iovan Zebici,
viceprim-ministru federal şi
ministrul federal al finanţelor
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
