Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 16 decembrie 1976 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Republicii Franceze privind asigurarile sociale
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze, animate de dorinta de a întãri cooperarea lor, cu respectarea stricta a suveranitãţii şi independentei naţionale a fiecãrui stat, dorind sa dezvolte relaţiile între cele doua state în domeniul asigurãrilor sociale, afirmind principiul egalitãţii de tratament al cetãţenilor celor doua pãrţi contractante fata de legislaţia de asigurãri sociale a fiecãreia dintre ele,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
TITLUL I Dispoziţii generale
ART. 1 Cetãţenii romani sau francezi care presteazã în Franta sau în Republica Socialistã România o activitate retribuitã sau asimilatã sînt, ca şi membrii de familie care locuiesc cu ei, supuşi legislatiilor de asigurãri sociale ale statului pe teritoriul cãruia îşi exercita activitatea, astfel cum acestea sînt enumerate în art. 3 de mai jos, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii statului respectiv, sub rezervele şi modalitãţile speciale convenite de comun acord. ART. 2 Teritoriile avute în vedere prin dispoziţiile prezentei convenţii sînt: În ceea ce priveşte România: teritoriul Republicii Socialiste România. În ceea ce priveşte Franta: departamentele Republicii Franceze. ART. 3 1. Legislatiile de asigurãri sociale avute în vedere prin prezenta convenţie sînt:
A. În România: a) Legislaţia privind asigurãrile sociale (batrinete, invaliditate, boala, accidente de munca şi boli profesionale, deces). b) Legislaţia privind asistenta medicalã. c) Legislaţia referitoare la alocaţiile familiale.
B. În Franta: a) Legislaţia care stabileşte organizarea asigurãrilor sociale, cu excepţia dispoziţiilor care reglementeazã participarea strãinilor la alegerile prilejuite de funcţionarea regimurilor de asigurare socialã. b) Legislaţia care stabileşte regimul asigurãrilor sociale aplicabil lucrãtorilor din profesiunile neagricole şi legislaţia de asigurãri sociale aplicabilã lucrãtorilor din profesiunile agricole, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la asigurarea voluntara în favoarea cetãţenilor francezi care lucreazã sau care au lucrat în afarã teritoriului francez. c) Legislatiile asupra prevenirii şi repararii daunelor din accidente de munca şi din boli profesionale. d) Legislaţia referitoare la prestaţii familiale. e) Legislatiile asupra regimurilor speciale de asigurare socialã, în mãsura în care se referã la riscurile şi prestaţiile avute în vedere de legislatiile amintite la alineatele precedente, cu excepţia, în ceea ce priveşte functionarii, numai a dispoziţiilor specifice aplicabile acestora. f) Legislatiile asupra regimului marinarilor, în condiţiile stabilite, dacã este cazul, prin înţelegerea generalã. Prezenta convenţie nu are în vedere dispoziţiile referitoare la asigurarea socialã a studenţilor şi la prestaţiile necontributive.
2. Prezenta convenţie va avea, de asemenea, în vedere toate actele legislative sau de reglementare care ar modifica sau completa legislatiile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol. Totuşi: a) pentru aplicarea convenţiei la actele legislative sau de reglementare care se referã la o ramura noua a asigurãrilor sociale, va fi necesar, în acest scop, un acord între cele doua pãrţi contractante; b) aplicarea convenţiei la actele legislative sau de reglementare, care vor extinde regimurile existente asupra unor noi categorii de beneficiari, se va face de drept, în afarã de cazul în care ar exista opoziţie, în aceasta privinta, a partii contractante interesate, notificatã celeilalte pãrţi contractante în termen de 3 luni începînd de la data publicãrii oficiale a acestor acte. ART. 4 Perioadele de asigurare şi cele asimilate, realizate, dacã este cazul, sub regimul de asigurare romanesc, pot fi luate în considerare pentru admiterea cetãţenilor celor doua state, care domiciliazã în Franta, la asigurarea voluntara de batrinete (asigurare neîntreruptã), prevãzutã de legislaţia franceza. ART. 5 1. Membrii misiunilor diplomatice şi posturilor consulare ale pãrţilor contractante nu sînt cuprinşi în domeniul de aplicare a prezentei convenţii. 2. Totuşi, membrii personalului administrativ şi tehnic, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, precum şi personalul de serviciu al membrilor misiunilor diplomatice şi posturilor consulare, care au cetãţenia statului acreditant sau trimiţãtor şi fãrã a avea cetãţenia statului acreditar sau de resedinta, fiind în acelaşi timp rezidenţi permanenţi în statul acreditar sau de resedinta, au facultatea de a opta între aplicarea legislaţiei statului acreditant sau trimiţãtor şi cea a statului acreditar sau de resedinta. Acest drept de opţiune nu poate fi exercitat decît o singura data, în condiţiile stabilite prin înţelegerea generalã. ART. 6 Prin excepţie de la dispoziţiile art. 1 din prezenta convenţie: 1. Nu sînt supuşi regimului de asigurãri sociale al statului în care se presteazã activitatea şi rãmîn supuşi regimului de asigurãri sociale al statului de origine: a) de drept, personalul retribuit, detaşat de cãtre cel care l-a angajat, în celãlalt stat, pentru a efectua o lucrare determinata cu caracter temporar, în mãsura în care durata detaşãrii nu depãşeşte 3 ani, în care sînt cuprinse şi perioadele de concediu; b) sub rezerva unui acord prealabil, consimţit concomitent de autoritãţile competente ale celor doua state sau de autoritãţile pe care acestea le-au delegat în acest scop, personalul retribuit, detaşat de cãtre cel care l-a angajat, în celãlalt stat, sa efectueze o lucrare determinata cu caracter temporar a carei durata, iniţial prevãzutã sau nu, trebuie sa se prelungeascã mai mult de 3 ani. 2. Personalul retribuit al întreprinderilor publice sau particulare de transport din una dintre pãrţile contractante, care lucreazã în celãlalt stat, fie în mod permanent, fie cu titlu temporar, fie ca personal ambulant, este supus regimului de asigurãri sociale în vigoare în statul unde îşi are sediul întreprinderea. Totuşi, atunci cînd întreprinderea are pe teritoriul celuilalt stat o sucursala sau o reprezentanta permanenta, înţelegerea generalã va determina condiţiile în care personalul retribuit, folosit de cãtre aceasta, va putea fi supus legislaţiei statului unde este instalata aceasta unitate. ART. 7 Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante vor putea sa prevadã de comun acord şi, în special, în interesul personalului retribuit din unul sau din celãlalt stat, şi alte excepţii de la dispoziţiile art. 1. De asemenea, vor putea conveni ca excepţiile prevãzute la articolul precedent nu se vor aplica în anumite cazuri particulare.
TITLUL II Dispoziţii speciale fiecãrei categorii de prestaţii
CAP. 1 Boala, maternitate, deces
ART. 8 Persoanele care se duc dintr-un stat în altul pentru a exercita o activitate retribuitã beneficiazã, ca şi membrii lor de familie care le însoţesc, de prestaţiile de boala, maternitate, prevãzute de legislaţia statului noului loc de munca, dacã: a) au început o perioada de asigurare în baza legislaţiei acestui din urma stat; b) îndeplinesc condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestaţii tinindu-se seama, la nevoie, de perioadele de asigurare sau asimilate realizate anterior potrivit legislaţiei din celãlalt stat. ART. 9 Personalul roman salariat în Franta sau lucrãtorii francezi salariaţi în Republica Socialistã România beneficiazã în timpul unei sederi temporare efectuatã în statul de origine, cu ocazia unui concediu plãtit sau a unui concediu fãrã plata, de prestaţiile de boala, maternitate, dacã le sînt necesare îngrijiri medicale, imediate, inclusiv spitalizarea, sub rezerva ca instituţia de asigurare de care aparţine cel interesat sa fi atestat ca dreptul la prestaţii este deschis. Aceasta atestare, care echivaleaza cu o aprobare, nu este valabilã decît pentru o durata maxima de 3 luni. Totuşi, acest termen poate fi prelungit pentru o noua perioada de 3 luni, prin hotãrîrea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, pe baza unui aviz favorabil al organelor de control medical. ART. 10 În ipoteza unei boli care prezintã un caracter de exceptionala gravitate, astfel definitã prin înţelegerea generalã amintita mai sus, personalul retribuit, care are dreptul la prestaţii de boala, maternitate, în sarcina instituţiei competente a statului unde lucreazã, pãstreazã acest beneficiu în sarcina acestei instituţii atunci cînd el este autorizat sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat. Aceasta autorizare nu poate fi refuzatã decît dacã este stabilit ca deplasarea celui interesat este de natura sa-i pericliteze starea sãnãtãţii sau aplicarea tratamentului medical. ART. 11 Prevederile art. 9 şi 10 se aplica şi membrilor de familie care însoţesc personalul retribuit. ART. 12 Personalul retribuit roman sau lucrãtorii francezi, la care se referã art. 6 (1) din prezenta convenţie, ca şi membrii lor de familie care îi însoţesc, beneficiazã de prestaţii de boala, maternitate, pe timpul întregii durate a şederii lor în statul unde lucreazã. Aceleaşi drepturi le au şi persoanele prevãzute la art. 5 (2) care au optat pentru aplicarea legislaţiei statului acreditant. Asigurarea prestaţiilor în natura se face, potrivit modalitãţilor ce vor fi prevãzute în înţelegerea generalã, fie prin instituţia locului de şedere temporarã, în contul instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, fie direct de cãtre aceasta din urma. ART. 13 În cazurile prevãzute la art. 9, 10, 11 şi 12, prestaţiile în natura (îngrijiri) vor fi acordate de instituţia statului locului de şedere, potrivit legislaţiei aplicabile în statul respectiv. Cheltuielile efectuate nu pot duce la obligaţii mai mari decît cele care decurg din aplicarea legislaţiei statului respectiv cetãţenilor proprii. Înţelegerea generalã stabileşte modalitãţile potrivit cãrora sînt restituite costurile prestaţiilor în natura, ca şi cheltuielile ocazionate de controalele medicale pe care instituţiile din statul de şedere temporarã sau în care are noul domiciliu le-ar putea efectua la solicitarea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat. ART. 14 În cazul în care se convine asupra unei restituiri pe baza de justificare, acordarea de proteze, de mare aparatura şi alte prestaţii în natura de mare importanta, a cãror lista va fi anexatã la înţelegerea generalã, este, în afarã cazurilor de urgenta absolutã, supusã autorizãrii instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat. ART. 15 În cazurile prevãzute la art. 9 şi 10, decesul survenit pe teritoriul statului de şedere temporarã se considera ca şi cum ar fi survenit pe teritoriul celuilalt stat.
CAP. 2 Accidente de munca şi boli profesionale
ART. 16 Personalul roman retribuit sau lucrãtorul francez, victima a unui accident de munca sau care a contractat o boala profesionalã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi are dreptul la prestaţiile cuvenite pe perioada de incapacitate temporarã, pãstreazã beneficiul acestor prestaţii în sarcina instituţiei competente atunci cînd cere sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat, cu condiţia ca, înainte de plecarea sa, sa fi obţinut autorizarea instituţiei franceze sau romane de asigurare de care aparţine cel interesat. Aceasta autorizare nu poate fi refuzatã decît dacã se stabileşte ca deplasarea celui interesat este de natura sa pericliteze starea sãnãtãţii sale sau aplicarea tratamentului medical. ART. 17 Personalul prevãzut la art. 6 (1) din prezenta convenţie, victima a unui accident de munca sau care a contractat o boala profesionalã pe teritoriul statului unde acesta lucreazã, are drept la prestaţiile cuvenite pe timpul perioadei de incapacitate temporarã. El beneficiazã de primele îngrijiri potrivit legislaţiei statului pe teritoriul cãruia lucreazã. Acordarea prestaţiilor se continua, potrivit modalitãţilor ce vor fi definite prin înţelegerea generalã, fie cãtre instituţia locului de şedere temporarã, în contul instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, fie direct de cãtre aceasta din urma. ART. 18 Dispoziţiile art. 13 şi 14 de mai sus sînt aplicabile la prestaţiile în natura acordate pe timpul perioadei de incapacitate temporarã, potrivit legislaţiei privind accidentele de munca şi bolile profesionale. ART. 19 Pentru a se aprecia gradul de incapacitate permanenta, rezultatã dintr-un accident de munca sau dintr-o boala profesionalã, în raport de legislaţia unui stat, accidentele şi bolile profesionale ivite mai înainte sub legislaţia celuilalt stat sînt luate în considerare pentru deschiderea dreptului, ca şi cum s-ar fi ivit sub legislaţia primului stat.
CAP. 3 Invaliditate
ART. 20 Pentru lucrãtorii salariaţi care se duc dintr-un stat în altul, perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul asigurãrilor sociale din primul stat, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca acestea sa nu se suprapuna cu perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul de asigurare al celuilalt stat şi numai pentru deschiderea dreptului la prestaţii la acest din urma stat.
CAP. 4 Batrinete
ART. 21 1. Perioadele de asigurare îndeplinite sub fiecare dintre legislatiile celor doua pãrţi contractante, precum şi perioadele recunoscute ca asimilate cu perioadele de asigurare, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca ele sa nu se suprapuna şi numai pentru aprecierea condiţiilor de deschidere a dreptului la prestaţii. 2. Perioadele recunoscute ca asimilate perioadelor de asigurare sînt, în fiecare stat, acelea care sînt recunoscute ca atare prin legislaţia statului respectiv. Atunci cînd perioada recunoscuta ca asimilatã unei perioade de asigurãri prin legislaţia unui stat coincide cu o perioada de asigurãri realizatã în celãlalt stat se ia în considerare de cãtre instituţia acestui din urma stat numai perioada de asigurare. Atunci cînd aceeaşi perioada este recunoscuta ca asimilatã unei perioade de asigurãri, în acelaşi timp de cãtre legislaţia romana şi de cãtre legislaţia franceza, aceasta perioada este luatã în considerare de cãtre instituţia statului unde cel interesat a fost asigurat cu titlu obligatoriu, în ultimul timp, înainte de perioada în cauza. 3. Atunci cînd legislaţia unuia dintre cele doua state acorda anumite avantaje de batrinete, numai dacã perioadele de asigurãri au fost îndeplinite într-o profesie supusã unui regim special de asigurãri sau, eventual, într-o profesie sau o munca determinata, perioadele îndeplinite sub legislaţia celuilalt stat nu vor fi luate în considerare pentru admiterea la beneficiarul acestor avantaje, decît dacã ele au fost realizate sub un regim de asigurare corespunzãtor sau, în lipsa, în aceeaşi profesie ori, eventual, în aceeaşi funcţie. Dacã, cu toatã însumarea unor astfel de perioade, cel interesat nu îndeplineşte condiţiile care sa-i permitã sa beneficieze de aceste avantaje, perioadele amintite sînt atunci insumate în vederea admiterii la beneficiul prestaţiilor regimului general de asigurare, fãrã a se tine seama de specificul lor.
CAP. 5 Prestaţii familiale
ART. 22 Copiii personalului la care se referã art. 6 (1) din prezenta convenţie, care însoţesc acest personal pe teritoriul celuilalt stat, au dreptul la prestaţiile familiale prevãzute de cãtre legislaţia cãreia personalul respectiv îi rãmîne supus, asa cum vor fi stabilite prin înţelegerea generalã.
TITLUL III Dispoziţii diverse
ART. 23 O înţelegere generalã, adoptatã de cãtre autoritãţile competente ale celor doua state, va stabili, în mãsura în care va fi necesar, condiţiile de aplicare a prezentei convenţii şi, în special, cele referitoare la articolele care trimit în mod expres la amintita înţelegere generalã. Prin aceasta înţelegere generalã vor fi desemnate organismele de legatura ale celor doua state. În afarã de acestea, vor fi stabilite modelele de formulare necesare punerii în aplicare a procedurilor şi formalitãţilor stabilite în comun. ART. 24 Sînt considerate, pentru fiecare dintre pãrţile contractante, ca autoritãţi competente, în sensul prezentei convenţii, miniştrii care sînt însãrcinaţi, fiecare în ceea ce priveşte aplicarea legislatiilor enumerate în art. 3. ART. 25 Autoritãţile competente ale celor doua state: - vor încheia, în afarã de înţelegerea generalã la care se referã art. 23, orice înţelegeri care sa o completeze sau sa o modifice, mai ales în vederea definirii modalitãţilor efectuãrii atît a controlului medical şi administrativ, cît şi a procedurilor de expertiza necesare aplicãrii prezentei convenţii; - îşi vor comunica direct toate informaţiile referitoare la mãsurile luate, pe plan intern, pentru aplicarea prezentei convenţii şi a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa; - îşi vor sesiza reciproc dificultãţile care ar putea aparea pe plan tehnic din aplicarea dispoziţiilor convenţiei sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa; - îşi vor comunica direct toate informaţiile referitoare la modificãrile aduse legislatiilor şi reglementãrilor la care se referã art. 3, în mãsura în care aceste modificãri ar fi susceptibile de a afecta aplicarea prezentei convenţii sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa. ART. 26 Autoritãţile competente şi instituţiile de asigurãri sociale ale celor doua pãrţi contractante îşi vor da concursul pentru aplicarea atît a prezentei convenţii, cît şi a legislaţiei de asigurãri sociale a celuilalt stat. ART. 27 Beneficiul scutirilor de taxe de timbru şi de taxe consulare, prevãzute de cãtre legislaţia uneia dintre pãrţile contractante pentru acele ce trebuie prezentate administraţiilor sau instituţiilor de asigurare socialã ale acestei pãrţi contractante, se extinde la actele corespunzãtoare ce trebuie prezentate pentru aplicarea prezentei convenţii administraţiilor sau instituţiilor de asigurare socialã ale celeilalte pãrţi contractante. Toate actele, documentele şi orice dovezi ce trebuie prezentate în executarea prezentei convenţii sînt scutite de viza de legalizare. ART. 28 Comunicãrile pentru aplicarea prezentei convenţii de cãtre beneficiarii acestei convenţii sau de cãtre autoritãţi, instituţii sau organe de jurisdicţie ale unui stat, adresate autoritãţilor, instituţiilor sau organelor de jurisdicţie ale celuilalt stat, sînt redactate în limba oficialã a unuia sau a celuilalt stat. ART. 29 De ambele pãrţi nu poate fi facuta nici o dificultate transferurilor financiare care rezulta din aplicarea atît a prezentei convenţii, cît şi a legislaţiei de asigurãri sociale a celeilalte pãrţi, şi, în special, cu privire la asigurarea voluntara şi la regimurile complimentare de pensionare. Autoritãţile competente ale celor doua state vor putea, de comun acord, sa încredinţeze organismelor de legatura sarcina de a centraliza, în vederea transferãrii în celãlalt stat, sumele rezultate din unele operaţii prevãzute în prezenta convenţie. ART. 30 Transferurile prevãzute la art. 29 se efectueazã în devize libere, pe baza cursului oficial de schimb în vigoare la data transferului. ART. 31 Toate dificultãţile referitoare la aplicarea prezentei convenţii vor fi soluţionate, de comun acord, de cãtre autoritãţile prevãzute la art. 24. În cazul în care nu ar fi posibil sa se ajungã, pe aceasta cale, la o soluţie, aceasta va trebui sa fie cautata pe cale diplomaticã. ART. 32 Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor constituţionale necesare, în ceea ce o priveşte, pentru intrarea în vigoare prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei ultimei notificãri. ART. 33 Orice perioada de asigurare realizatã în baza legislaţiei unui stat, înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, este luatã în considerare dar numai pentru deschiderea dreptului la prestaţiile prevãzute de dispoziţiile prezentei convenţii, în conformitate cu dispoziţiile acesteia. ART. 34 Pentru personalul a cãrui detaşare este în curs la data intrãrii în vigoare a convenţiei, aceasta data constituie punctul de plecare al termenului prevãzut la art. 6 paragraful 1 al convenţiei. ART. 35 Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe durata nedeterminatã. Fiecare parte contractantã o va putea denunta cu un preaviz de 6 luni, notificat pe cale diplomaticã. În caz de denunţare, prevederile prezentei convenţii vor rãmîne aplicabile drepturilor dobîndite.
Încheiatã la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba romana şi în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, MANEA MANESCU
Pentru guvernul Republicii Franceze, RAYMOND BARRE -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
