Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Traducere. Statele semnatare ale prezentei convenţii, dorind sa creeze mijloacele corespunzãtoare pentru ca actele judiciare şi extrajudiciare care trebuie notificate sau comunicate în strãinãtate sa fie cunoscute de destinatarii lor în timp util, preocupate sa imbunatateasca în acest scop asistenta judiciarã reciprocã prin simplificarea şi accelerarea procedurii, au hotãrât sa încheie o convenţie în aceste scopuri şi au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 Prezenta convenţie se aplica, în materie civilã sau comercialã, în toate cazurile în care un act judiciar ori extrajudiciar trebuie sa fie transmis în vederea notificãrii sau comunicãrii în strãinãtate. Convenţia nu se aplica dacã adresa destinatarului actului nu este cunoscutã. CAP. 1 Acte judiciare ART. 2 Fiecare stat contractant desemneazã o autoritate centrala care îşi asuma sarcina de a primi cererile de notificare sau de comunicare provenind de la un alt stat contractant şi de a le da curs în conformitate cu prevederile art. 3-6. Autoritatea centrala este organizatã potrivit normelor prevãzute de statul solicitat. ART. 3 Autoritatea sau funcţionarul ministerial competent potrivit legilor statului de origine înainteazã autoritãţii centrale a statului solicitat o cerere conformã cu formularul-model anexat la prezenta convenţie, fãrã sa fie nevoie de supra-legalizarea actelor şi nici de o alta formalitate echivalenta. Cererea trebuie sa fie însoţitã de actul judiciar sau de copia sa, ambele în câte doua exemplare. ART. 4 Dacã autoritatea centrala apreciazã ca dispoziţiile prezentei convenţii nu au fost respectate, aceasta informeazã imediat solicitantul, precizând obiecţiile pe care le are cu privire la cerere. ART. 5 Autoritatea centrala a statului solicitat îndeplineşte sau transmite spre îndeplinire actul de cãtre o instituţie competenta: a) fie potrivit modalitãţilor prevãzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea sau comunicarea actelor întocmite în aceasta ţara şi care sunt destinate persoanelor care se afla pe teritoriul sau; b) fie potrivit modalitatii speciale cerute de solicitant, cu condiţia ca aceasta sa nu contravina legii statului solicitat. În afarã cazului prevãzut la alin. 1 lit. b), actul poate fi oricând înmânat destinatarului care îl accepta de bunãvoie. Dacã actul trebuie sa fie notificat sau comunicat conform alin. 1, autoritatea centrala poate solicita ca actul sa fie redactat ori tradus în limba sau în una dintre limbile oficiale ale tarii sale. Partea cererii, conformã formularului-model anexat la prezenta convenţie, care conţine elementele esenţiale ale actului este înmânatã destinatarului. ART. 6 Autoritatea centrala a statului solicitat sau oricare autoritate pe care o va desemna în acest scop întocmeşte o dovada potrivit formularului-model anexat la prezenta convenţie. Dovada menţioneazã îndeplinirea cererii, indica forma, locul şi data îndeplinirii, precum şi persoana cãreia i-a fost înmânat actul. Dupã caz, aceasta precizeazã împrejurarea care ar fi împiedicat executarea. Solicitantul poate cere ca dovada care nu este întocmitã de cãtre autoritatea centrala sau de cãtre o autoritate judiciarã sa fie avizatã de cãtre una dintre aceste autoritãţi. Dovada este înaintatã direct solicitantului. ART. 7 Menţiunile din formularul-model anexat la prezenta convenţie sunt redactate în mod obligatoriu fie în limba franceza, fie în limba engleza. Ele pot fi redactate, în plus, în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului de origine. Spaţiile albe corespunzãtoare acestor menţiuni sunt completate fie în limba statului solicitat, fie în limba franceza, fie în limba engleza. ART. 8 Fiecare stat contractant are facultatea sa notifice sau sa comunice acte judiciare fãrã constrângere, prin grija agenţilor sãi diplomatici sau funcţionarilor sãi consulari, persoanelor care se afla în strãinãtate. Orice stat poate declara ca se opune folosirii acestei facultãţi pe teritoriul sau, cu excepţia cazului în care actul trebuie sa fie notificat sau comunicat unui cetãţean al statului de origine. ART. 9 Fiecare stat contractant are în plus facultatea de a folosi calea consularã pentru transmiterea, în vederea notificãrii sau comunicãrii, a actelor judiciare autoritãţilor unui alt stat contractant pe care acesta l-a desemnat. Dacã circumstanţe excepţionale o cer, fiecare stat contractant are facultatea de a folosi în aceleaşi scopuri calea diplomaticã. ART. 10 Prezenta convenţie nu impiedica, cu condiţia ca statul de destinaţie sa nu declare ca se opune la aceasta: a) libertatea de a transmite actele judiciare direct, prin posta, persoanelor care se afla în strãinãtate; b) libertatea, pentru functionarii ministeriali, funcţionari sau alte persoane competente ale statului de origine, de a proceda la notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin grija funcţionarilor ministeriali, funcţionarilor sau altor persoane competente ale statului de destinaţie; c) libertatea, pentru orice persoana interesatã într-o acţiune judiciarã, de a îndeplini notificarea sau comunicarea de acte judiciare prin grija funcţionarilor ministeriali, funcţionarilor sau altor persoane competente ale statului de destinaţie. ART. 11 Prezenta convenţie nu impiedica statele contractante sa convinã asupra acceptãrii, în scopul notificãrii sau comunicãrii actelor judiciare, a unor cai de transmitere, altele decât cele prevãzute de articolele precedente, şi, în special, a comunicãrii directe dintre autoritãţile din statele respective. ART. 12 Notificãrile şi comunicãrile de acte judiciare care provin dintr-un stat contractant nu pot da loc la plati sau rambursãri de taxe ori cheltuieli pentru serviciile statului solicitat. Solicitantul va plati sau va rambursa cheltuielile prevãzute de: a) intervenţia unui funcţionar ministerial sau a unei persoane competente potrivit legii statului de destinaţie; b) folosirea unei forme speciale. ART. 13 Îndeplinirea unei cereri de notificare sau de comunicare, conform dispoziţiilor prezentei convenţii, nu poate fi refuzatã decât dacã statul solicitat considera ca aceasta executare este de natura sa aducã atingere suveranitãţii sau securitãţii sale. Îndeplinirea nu poate fi refuzatã pentru singurul motiv ca legea statului solicitat impune competenta judiciarã exclusiva în cauza în speta sau nu permite acţiune în justiţie pentru obiectul pe care se întemeiazã cererea. În caz de refuz, autoritatea centrala îl informeazã imediat despre aceasta pe solicitant şi indica motivele. ART. 14 Dificultãţile care apar cu ocazia transmiterii, în vederea notificãrii sau comunicãrii, de acte judiciare vor fi reglementate pe cale diplomaticã. ART. 15 Dacã un act de chemare în judecata sau un act echivalent a trebuit sa fie transmis în strãinãtate în vederea notificãrii ori comunicãrii, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi când paratul nu se prezintã, judecãtorul nu se va pronunţa pana când nu se stabileşte ca: a) actul a fost notificat sau comunicat potrivit formelor prevãzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea ori comunicarea de acte întocmite în aceasta ţara şi care sunt destinate persoanelor care se afla pe teritoriul sau; sau b) actul a fost înmânat efectiv pârâtului ori la locuinta acestuia, conform unei alte proceduri prevãzute de prezenta convenţie, şi ca, în fiecare dintre aceste cazuri, fie notificarea sau comunicarea, fie înmânarea a avut loc în timp util, pentru ca paratul sa se poatã apara. Fiecare stat contractant are facultatea sa declare ca judecãtorii sãi, cu toate dispoziţiile alin. 1, pot hotãrî, deşi nu a fost primitã nici o dovada care sa ateste fie notificarea, fie comunicarea, fie înmânarea, dacã urmãtoarele condiţii sunt întrunite: a) actul a fost transmis potrivit uneia dintre modalitãţile prevãzute de prezenta convenţie; b) un termen pe care judecãtorul îl va aprecia în fiecare caz şi care va fi de cel puţin 6 luni s-a scurs de la data transmiterii actului; c) deşi s-au fãcut toate demersurile necesare pe lângã autoritãţile competente ale statului solicitat, nici o dovada nu a putut fi obţinutã. Prezentul articol nu se opune ca, în caz de urgenta, judecãtorul sa dispunã orice mãsura provizorie sau de conservare. ART. 16 Dacã un act de chemare în judecata sau un act echivalent a trebuit sa fie transmis în strãinãtate în scopul notificãrii ori comunicãrii, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi o hotãrâre judecãtoreascã a fost data impotriva unui parat care nu a fost prezent, judecãtorul are facultatea de a pune în vedere pârâtului decãderea care rezulta din expirarea termenelor de exercitare a cãilor de atac, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) paratul, fãrã sa aibã culpa, nu a luat cunostinta în timp util de actul respectiv pentru a se apara de hotãrâre prin exercitarea unei cai de atac; b) mijloacele de apãrare ale pârâtului nu apar lipsite de orice temei. Cererea vizând înlãturarea decãderii din termen este inadmisibila dacã nu a fost formulatã într-un termen rezonabil începând din momentul în care paratul a avut cunostinta de hotãrâre. Fiecare stat contractant are facultatea sa declare ca aceasta cerere este inadmisibila dacã este formulatã dupã expirarea unui termen pe care acesta îl va preciza în declaraţia sa, cu condiţia ca acest termen sa nu fie mai mic de un an calculat de la pronunţarea hotãrârii. Prezentul articol nu se aplica hotãrârilor privind statutul persoanelor. CAP. 2 Acte extrajudiciare ART. 17 Actele extrajudiciare emise de autoritãţile şi functionarii ministeriali ai unui stat contractant pot fi transmise în scopurile notificãrii sau comunicãrii într-un alt stat contractant, potrivit modalitãţilor şi condiţiilor prevãzute de prezenta convenţie. CAP. 3 Dispoziţii generale ART. 18 Orice stat contractant poate desemna, în afarã autoritãţii centrale, alte autoritãţi, stabilind competentele acestora. Cu toate acestea, solicitantul are întotdeauna dreptul sa se adreseze direct autoritãţii centrale. Statele federale au facultatea sa desemneze mai multe autoritãţi centrale. ART. 19 Prezenta convenţie nu se opune ca legea interna a unui stat contractant sa permitã alte forme de transmitere care nu sunt prevãzute în articolele precedente, în scopurile notificãrii sau comunicãrii pe teritoriul sau a actelor provenind din strãinãtate. ART. 20 Prezenta convenţie nu se opune ca statele contractante sa convinã pentru a deroga de la prevederile: a) art. 3 alin. 2, în ceea ce priveşte cerinta dublului exemplar al documentelor transmise; b) art. 5 alin. 3 şi art. 7, în ceea ce priveşte folosirea limbilor; c) art. 5 alin. 4; d) art. 12 alin. 2. ART. 21 Fiecare stat contractant va notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei fie în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie ulterior: a) desemnarea autoritãţilor prevãzute la art. 2 şi 18; b) desemnarea autoritãţii competente pentru stabilirea dovezii prevãzute la art. 6; c) desemnarea autoritãţii competente pentru primirea actelor transmise pe cale consularã, potrivit art. 9. Acesta va notifica, dupã caz, în aceleaşi condiţii: a) opunerea sa la folosirea cãilor de transmitere prevãzute la art. 8 şi 10; b) declaraţiile prevãzute la art. 15 alin. 2 şi la art. 16 alin. 3; c) orice modificare a desemnarilor, opunerilor şi declaraţiilor menţionate mai sus. ART. 22 Prezenta convenţie va înlocui în raporturile dintre statele care au ratificat-o art. 1-7 ale convenţiilor privind procedura civilã, semnate la Haga la 17 iunie 1905 şi, respectiv, la 1 martie 1954, în mãsura în care statele menţionate sunt pãrţi la una sau la cealaltã dintre aceste convenţii. ART. 23 Prezenta convenţie nu aduce atingere aplicãrii art. 23 al Convenţiei privind procedura civilã, semnatã la Haga la 17 iunie 1905, nici art. 24 al Convenţiei privind procedura civilã, semnatã la Haga la 1 martie 1954. Aceste articole nu sunt totuşi aplicabile decât dacã se folosesc modalitãţi de comunicare identice celor prevãzute de convenţiile menţionate. ART. 24 Acordurile adiţionale la convenţiile menţionate din 1905 şi, respectiv, din 1954, încheiate de statele contractante, sunt considerate, de asemenea, aplicabile la prezenta convenţie numai dacã statele interesate nu convin altfel. ART. 25 Fãrã a se aduce atingere aplicãrii art. 22 şi 24, prezenta convenţie nu deroga de la convenţiile la care statele contractante sunt sau vor fi pãrţi şi care conţin dispoziţii în materiile reglementate de prezenta convenţie. ART. 26 Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor reprezentate la a 10-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept internaţional privat. Aceasta va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. ART. 27 Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 60-a zi dupã depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare prevãzut la art. 26 alin. 2. Pentru fiecare stat semnatar care ratifica ulterior, prezenta convenţie va intra în vigoare în a 60-a zi dupã depunerea instrumentului sau de ratificare. ART. 28 Orice stat nereprezentat la cea de-a 10-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept internaţional privat va putea adera la prezenta convenţie dupã intrarea sa în vigoare în baza art. 27 alin. 1. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru acel stat cu condiţia ca un stat care a ratificat convenţia înaintea acestei depuneri sa nu se opunã în termen de 6 luni începând de la data la care Ministerul Afacerilor Externe al Olandei îi va notifica aceasta aderare. În lipsa opunerii, prezenta convenţie va intra în vigoare pentru statul care adera în prima zi din luna care urmeazã expirãrii ultimului dintre termenele menţionate la alin. 2. ART. 29 Orice stat, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, va putea declara ca prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintã pe plan internaţional sau la unul ori mai multe dintre ele. Aceasta declaraţie va avea efect din momentul intrãrii în vigoare a convenţiei pentru statul respectiv. Ca urmare, orice extindere de aceasta natura va fi notificatã Ministerului Afacerilor Externe al Olandei. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru teritoriile la care se referã extinderea în a 60-a zi dupã notificarea menţionatã la alin. 2. ART. 30 Prezenta convenţie va avea o durata de 5 ani începând de la data intrãrii sale în vigoare conform art. 27 alin. 1, chiar pentru statele care o vor ratifica sau care vor adera ulterior la aceasta. Prezenta convenţie va fi reînnoitã în mod tacit din 5 în 5 ani, dacã nu exista denunţare. Denunţarea va fi notificatã Ministerului Afacerilor Externe al Olandei cu cel puţin 6 luni înaintea expirãrii termenului de 5 ani. Ea va putea sa se limiteze la unele dintre teritoriile la care se aplica prezenta convenţie. Denunţarea nu va avea efect decât fata de statul care a notificat-o. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pentru celelalte state contractante. ART. 31 Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor la care se referã art. 26, precum şi statelor care vor adera conform dispoziţiilor art. 28: a) semnãturile şi ratificarile prevãzute la art. 26; b) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform dispoziţiilor art. 27 alin. 1; c) aderarile vizate la art. 28 şi data la care acestea vor avea efect; d) extinderile prevãzute la art. 29 şi data la care acestea vor avea efect; e) desemnarile, opunerile şi declaraţiile menţionate la art. 21; f) denuntarile vizate la art. 30 alin. 2. Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi, am semnat prezenta convenţie. Adoptatã la Haga la 15 noiembrie 1965, în limbile franceza şi engleza, cele doua texte având aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei şi a cãrui copie certificatã pentru conformitate va fi comunicatã pe cale diplomaticã fiecãrui stat reprezentat la a 10-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept internaţional privat. ANEXA 1 Formulare de cerere şi de dovada, elementele esenţiale ale actului (prevãzute la art. 3, 5, 6 şi 7 din convenţie) CERERE în vederea notificãrii şi comunicãrii în strãinãtate a unui act judiciar sau extrajudiciar Convenţia privind notificarea şi comunicarea în strãinãtate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilã sau comercialã, semnatã la Haga la 15 noiembrie 1965
┌──────────────────────────────────────┬──┬───────────────────────────────────┐
│ Identitatea şi adresa solicitantului│ │ Adresa autoritãţii destinatare │
└──────────────────────────────────────┴──┴───────────────────────────────────┘
Subsemnatul solicitant are onoarea de a transmite, în dublu exemplar, autoritãţii destinatare documentele enumerate mai jos, cu rugamintea, în conformitate cu art. 5 din convenţia sus menţionatã, de a transmite fãrã întârziere un exemplar destinatarului, şi anume:
..................................................................
(identitatea şi adresa)
a) potrivit formalitãţilor legale [art. 5 alin. 1 lit. a)]*);
b) potrivit formei speciale urmãtoare [art. 5 alin. 1 lit. b)]:...........;
c) dupã caz, prin înmânarea simpla [art. 5 alin. 2]*).
Aceasta autoritate este rugata sa restituie sau sa ia mãsuri în vederea restituirii cãtre solicitant a unui exemplar al actului şi al anexelor sale, cu dovada menţionatã pe verso.
Enumerarea pieselor .............................................
Facuta la ................... în data de ...............
Semnatura şi/sau sigiliul
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
