Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 15 iunie 1978 intre Republica Socialista Romania si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord privind asistenta juridica in materie civila si comerciala
Republica Socialistã România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, animate de dorinta intaririi în continuare a relaţiilor de prietenie dintre ele, pe baza respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze colaborarea reciprocã în realizarea asistenţei juridice în materie civilã şi comercialã,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
Partea I Definiţii şi scop
ART. 1 1. Prezenta convenţie se aplica numai cauzelor civile şi comerciale, inclusiv celor necontencioase. 2. În înţelesul prezentei convenţii, expresiile: a) persoane înseamnã persoane fizice şi persoane juridice; b) persoane juridice înseamnã asociaţii, companii, societãţi şi alte organizaţii comerciale sau necomerciale, care au sediul principal de activitate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi care au fost înfiinţate în conformitate cu legile acestei pãrţi.
Partea a II-a Transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare
ART. 2 1. Cînd actele judiciare sau extrajudiciare întocmite pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante sînt solicitate sau autorizate de o autoritate judiciarã situata pe teritoriul acesteia pentru a fi transmise persoanelor domiciliate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceste acte pot fi remise destinatarului, prin oricare din modurile prevãzute la art. 3 şi 4 din prezenta convenţie. 2. În partea a II-a a prezentei convenţii, expresia parte solicitanta înseamnã statul de la care emana actele ce urmeazã a fi transmise, iar expresia parte solicitatã înseamnã statul în care urmeazã sa fie efectuatã transmiterea actelor. ART. 3 1. Cererea de transmitere va fi adresatã şi transmisã de cãtre agentul diplomatic sau funcţionarul consular care acţioneazã pentru partea solicitanta, autoritãţii competente a partii solicitate, cerind autoritãţii respective transmiterea actului. 2. Cererea de transmitere va fi întocmitã într-o limba acceptabilã partii solicitate şi va cuprinde numele şi ocupaţia pãrţilor, numele, ocupaţia şi adresa destinatarului, precum şi natura actului ce urmeazã a fi transmis, care va fi anexat în doua exemplare. 3. Actul ce urmeazã a fi transmis va fi întocmit fie într-o limba acceptabilã partii solicitate sau va fi însoţit de o traducere în aceasta limba, în doua exemplare. Traducerea va fi certificatã pentru conformitate de un traducãtor autorizat. 4. În înţelesul prezentei convenţii: a) limba acceptabilã în Republica Socialistã România va fi limba romana; b) limba acceptabilã în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord va fi limba engleza. 5. Cererile de transmitere vor fi adresate şi trimise; a) în Republica Socialistã România: Ministerului Justiţiei, Bucureşti; b) în Anglia şi Ţara Galilor: Curţii Supreme de Justiţie; c) în Scotia: Agentului Coroanei, Edinburgh; d) în Irlanda de Nord: Curţii Supreme de Justiţie pentru Irlanda de Nord, Belfast; e) în cazuri neprevãzute, pe cale diplomaticã. Dacã autoritatea cãreia i-a fost trimisa cererea de transmitere nu este competenta sa o îndeplineascã, aceasta autoritate, cu excepţia cazurilor cînd transmiterea este refuzatã în conformitate cu paragraful 7 al prezentului articol, va trimite cererea, din proprie initiativa, autoritãţii competente a partii solicitate şi va informa agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a trimis cererea. 6. Transmiterea va fi efectuatã de autoritatea competenta a partii solicitate, care va remite actul modul prevãzut de legea sa privind transmiterea de acte similare, cu excepţia cazului cînd în cerere s-a exprimat dorinta pentru un mod special de transmitere, caz în care se va da curs modului de transmitere solicitat, în mãsura în care nu este incompatibil cu prevederile legii acestei pãrţi. 7. Îndeplinirea unei cereri de transmitere, întocmitã în conformitate cu prevederile prezentului articol, va fi refuzatã numai dacã: a) autenticitatea cererii de transmitere nu este stabilitã; b) taxa nu a fost plãtitã potrivit paragrafului 1 al art. 5; sau c) partea contractantã pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie îndeplinitã, considera ca s-ar aduce atingere suveranitãţii sau securitãţii statului. 8. În cazul cînd o cerere de transmitere nu este îndeplinitã de autoritatea cãreia i-a fost transmisã, aceasta va informa, de îndatã, agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a trimis cererea, despre motivele pentru care aceasta a fost refuzatã. 9. Autoritatea care a îndeplinit cererea de transmitere va elibera un certificat din care sa rezulte transmiterea sau în care sa se explice motivul care a împiedicat efectuarea transmiterii şi va trimite certificatul agentului diplomatic sau funcţionarului consular care a trimis cererea de transmitere. Certificatul va fi anexat la unul din exemplarele ataşate la cererea de transmitere. ART. 4 1. Transmiterea poate fi efectuatã, fãrã o cerere adresatã autoritãţilor partii solicitate sau o intervenţie a acestor autoritãţi, în unul din urmãtoarele moduri: a) de cãtre agentul diplomatic sau funcţionarul consular care acţioneazã pentru partea solicitanta, unui cetãţean al partii solicitante, care accepta de buna voie o astfel de transmitere; b) prin posta; sau c) prin oricare alt mod de transmitere care este conform legislaţiei în vigoare la data transmiterii în statul solicitat. 2. Actele transmise în modul prevãzut la subparagrafele b) şi c) ale paragrafului 1 al prezentului articol vor fi însoţite, dacã destinatarul nu este cetãţean al partii contractante de pe al carei teritoriu emana actul ce urmeazã a fi transmis, de o traducere în limba celeilalte pãrţi contractante, certificatã pentru conformitate de un traducãtor autorizat. 3. Valabilitatea oricãrei transmiteri efectuate prin folosirea unuia dintre modurile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol se stabileşte de cãtre instanţele pãrţilor contractante, în conformitate cu legile lor. ART. 5 1. În cazul cînd cererea de transmitere este facuta în baza prevederilor art. 3 din prezenta convenţie, partea solicitanta va plati partii solicitate cheltuielile de transmitere. Suma corespunzãtoare va fi trimisa odatã cu cererea de transmitere. Cheltuielile ce se vor plati de fiecare parte contractantã vor consta dintr-o suma stabilitã de pãrţile contractante cu ocazia schimbului instrumentelor de ratificare a prezentei convenţii, cu condiţia ca aceasta sa poatã fi modificatã, ulterior, de comun acord. Suma stabilitã nu va depãşi cheltuielile medii rezonabile de transmitere. 2. În cazul cînd actele au fost transmise într-un mod special, la cererea unei pãrţi contractante, asa cum se prevede la paragraful 6 al art. 3 din prezenta convenţie, acea parte contractantã va restitui celeilalte pãrţi contractante orice cheltuieli ocazionate de efectuarea transmiterii într-un mod special şi care nu sînt acoperite de suma menţionatã la paragraful 1 al prezentului articol. Plata acestor cheltuieli va fi cerutã de cãtre autoritatea competenta care a efectuat transmiterea, de la agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a trimis cererea, odatã cu remiterea certificatului prevãzut la paragraful 9 al art. 3. 3. Cu excepţia cazurilor prevãzute în prezentul articol, pãrţile contractante nu vor plati una celeilalte alte cheltuieli pentru transmiterea de acte.
Partea a III-a Administrarea de probe
ART. 6 Cînd o autoritate judiciarã de pe teritoriul unei pãrţi contractante solicita administrarea unei probe pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, proba poate fi administratã în unul din modurile prevãzute la art. 7 sau 8. 2. În înţelesul partii a III-a a prezentei convenţii, expresiile: a) administrarea de probe înseamnã luarea unei declaraţii reclamantului, piritului, expertului sau oricãrei alte persoane, sub prestare de jurãmînt sau în alt mod; b) martor înseamnã orice persoana de la care se ia o depozitie; c) jurãmînt înseamnã o declaraţie solemna prin care o persoana se obliga sa spunã adevãrul. ART. 7 1. Autoritatea judiciarã a partii solicitante poate, în conformitate cu prevederile legii acestei pãrţi, sa se adreseze, pe calea comisiei rogatorii, autoritãţii competente a partii solicitate, cerind acestei autoritãţi sa administreze proba. 2. Comisia rogatorie va fi întocmitã în limba partii solicitate sau va fi însoţitã de o traducere în aceasta limba. Traducerea va fi certificatã, pentru conformitate, de un traducãtor autorizat. Comisia rogatorie va mentiona natura procedurii pentru care este cerutã proba şi va da toate informaţiile necesare cu privire la aceasta, numele pãrţilor interesate şi numele, ocupaţia şi adresele martorilor. Comisia rogatorie: a) va fi însoţitã fie de o lista a intrebarilor ce urmeazã a fi puse martorului sau martorilor, fie, dacã este cazul, de o descriere a actelor ori a altor obiecte ce urmeazã a fi prezentate, identificate sau examinate, precum şi de o traducere; sau b) va cere autoritãţii competente sa permitã ca întrebãrile sa fie puse direct de pãrţi sau reprezentanţii lor. 3. Comisiile rogatorii vor fi transmise de cãtre agentul diplomatic sau funcţionarul consular: a) în Republica Socialistã România: Ministerului Justiţiei, Bucureşti; b) în Anglia şi Ţara Galilor: Curţii Supreme de Justiţie; c) în Scotia: Agentului Coroanei, Edinburgh; d) în Irlanda de Nord: Curţii Supreme de Justiţie pentru Irlanda de Nord, Belfast; e) în cazuri neprevãzute, pe cale diplomaticã. În cazul cînd autoritatea cãreia i-a fost transmisã comisia rogatorie nu este competenta sa o efectueze, aceasta autoritate, exceptind cazurile cînd efectuarea este refuzatã potrivit paragrafului 6 al prezentului articol, va trimite, din proprie initiativa, comisia rogatorie, autoritãţii competente a partii solicitate şi va informa agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a transmis cererea. 4. Autoritatea competenta a partii solicitate va efectua comisia rogatorie şi va administra proba solicitatã, folosind aceeaşi procedura şi, dacã va fi cazul, aceleaşi mãsuri de constringere ca şi la executarea dispoziţiilor care emana de la autoritãţile proprii. 5. Agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a transmis comisia rogatorie va fi informat, la cerere, cu privire la data şi locul efectuãrii acesteia, în scopul ca el sa poatã informa partea sau pãrţile interesate, care vor avea dreptul sa fie prezente personal sau sa fie reprezentate, dacã doresc, de avocaţi sau orice reprezentanţi care sînt competenţi sa apara în fata instanţelor partii solicitate. 6. Efectuarea unei comisii rogatorii care este conformã prevederilor prezentului articol poate fi refuzatã numai dacã: a) autenticitatea comisiei rogatorii nu este stabilitã; b) în statul solicitat, efectuarea comisiei rogatorii nu este de competenta autoritãţilor judiciare; c) partea contractantã pe al carei teritoriu urmeazã sa fie efectuatã considera ca s-ar aduce atingere suveranitãţii sau securitãţii statului. 7. În cazurile cînd o comisie rogatorie nu este efectuatã de autoritatea cãreia i-a fost adresatã, aceasta va informa, de îndatã, agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a transmis-o, menţionînd motivele pentru care efectuarea comisiei rogatorii a fost refuzatã. 8. Cînd comisia rogatorie a fost efectuatã, autoritatea competenta cãreia i-a fost transmisã sau înaintatã va trimite agentului diplomatic sau funcţionarului consular care a transmis-o documentele din care rezulta efectuarea ei. ART. 8 1. Proba poate fi, de asemenea, administratã, fãrã o cerere adresatã autoritãţilor statului de resedinta sau o intervenţie a acestor autoritãţi, de cãtre funcţionarul consular care acţioneazã pentru statul trimiţãtor, de la un cetãţean al statului sau, fãrã a se folosi mãsuri de constringere. El poate administra orice probe care nu sînt contrare legii statului de resedinta şi este în drept sa ia un jurãmînt. 2. Proba va fi administratã potrivit procedurii recunoscute de legea statului trimiţãtor. ART. 9 Faptul ca o încercare de a administra o proba în modul prevãzut la art. 8 nu a fost posibila datoritã refuzului martorului de a se prezenta sau a depune, nu exclude posibilitatea unei cereri ulterioare fãcute potrivit art. 7 din prezenta convenţie. ART. 10 1. Cînd proba a fost administratã în modul prevãzut la art. 7 din prezenta convenţie, partea contractantã a carei autoritate judiciarã a cerut efectuarea comisiei rogatorii va plati celeilalte pãrţi contractante toate cheltuielile suportate de autoritatea competenta a acesteia din urma în îndeplinirea cererii. 2. Restituirea acestor cheltuieli va fi cerutã de autoritatea competenta care a efectuat comisia rogatorie de la agentul diplomatic sau funcţionarul consular care a transmis-o, cu ocazia trimiterii documentelor din care rezulta efectuarea ei, asa cum se prevede la paragraful 8 al art. 7. 3. Cu excepţia celor prevãzute în prezentul articol, pãrţile contractante nu-şi vor plati nici un fel de taxe în legatura administrarea probelor.
Partea a IV-a Prevederi referitoare la egalitatea de tratament în cauzele judiciare
ART. 11 Cetãţenii unei pãrţi contractante se vor bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante de tratament egal în ceea ce priveşte protecţia legalã a drepturilor lor personale şi patrimoniale şi vor avea acces liber la instanţe pentru urmãrirea şi apãrarea drepturilor lor, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii celeilalte pãrţi contractante. ART. 12 Cetãţenii unei pãrţi contractante, cu domiciliul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, nu vor fi obligaţi sa depunã cauţiune pentru cheltuieli în toate cazurile cînd un cetãţean al celeilalte pãrţi contractante nu este obligat la cauţiune. ART. 13 Cetãţenii unei pãrţi contractante se vor bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante de egalitate de tratament cu cetãţenii acesteia, în ceea ce priveşte asistenta legalã gratuita sau cu plata redusã.
Partea a V-a Prevederi generale
ART. 14 Orice divergenţe care vor aparea în legatura cu aplicarea prezentei convenţii vor fi reglementate pe cale diplomaticã. ART. 15 Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti. Convenţia va intra în vigoare dupã o luna de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va rãmîne în vigoare o perioada de 5 ani. Dacã nici una dintre pãrţile contractante nu va notifica celeilalte pãrţi contractante, pe cale diplomaticã, cu cel puţin 6 luni anterior expirãrii perioadei de 5 ani, intenţia sa de a face ca efectele convenţiei sa înceteze, aceasta va rãmîne în vigoare pînã la expirarea a 6 luni din ziua cînd oricare dintre pãrţile contractante a notificat denunţarea ei. Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzãtor, au semnat prezenta convenţie. Încheiatã la Londra la data de 15 iunie 1978, în doua exemplare în limba romana şi în limba engleza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru Republica Socialistã România Ştefan Andrei
Pentru Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord David Owen
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
