Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 14 octombrie 1976 intre Republica Socialista Romania si Regatul Belgiei privind extradarea si asistenta judiciara in materie penala
Preşedintele Republicii Socialiste România şi Majestatea Sa regele Belgiei, dorind sa contribuie la dezvoltarea relaţiilor de prietenie între cele doua tari pe baza principiilor respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze, de comun acord, problemele privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi au numit, în acest scop, ca împuterniciţi ai lor:
Preşedintele Republicii Socialiste România, pe domnul George Macovescu, ministrul afacerilor externe;
Majestatea Sa regele Belgiei, pe domnul Rent Van Elslande, ministrul afacerilor externe,
care, dupã ce au schimbat deplinele lor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
Titlul I Extrãdarea
ART. 1 Pãrţile contractante se obliga sa-şi predea reciproc, în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie, persoanele care, aflîndu-se pe teritoriul unuia dintre cele doua state, sînt urmãrite pentru o infracţiune sau sînt cautate în vederea executãrii unei pedepse, de autoritãţile judiciare ale celuilalt stat. ART. 2 Extrãdarea se admite dacã: a) fapta sau faptele care, potrivit legislatiilor celor doua state, constituie infracţiuni pedepsite cu o pedeapsa privativã de libertate al carei maximum este de cel puţin 2 ani sau cu o pedeapsa mai severã; b) condamnãrile privesc o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin un an, pronunţatã de instanţele judecãtoreşti ale statului solicitant pentru infracţiunile menţionate la lit. a) a prezentului articol. ART. 3 Statul solicitat nu extrãdeazã cetãţenii proprii, apatrizii cu domiciliul pe teritoriul sau, precum şi persoanele care beneficiazã de azil pe teritoriul sau. ART. 4 Extrãdarea nu se admite: a) dacã infracţiunea pentru care se cere este consideratã de partea solicitatã ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexã la o asemenea infracţiune. Nu va fi considerat ca o astfel de infracţiune atentatul la viata unui şef de stat sau a membrilor familiei acestuia; b) dacã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea este consideratã de partea solicitatã ca infracţiune militarã care nu constituie o infracţiune de drept comun; c) pentru infracţiunile în materie vamalã, de impozite, de taxe şi de schimb valutar. Totuşi, prin schimb de scrisori, se va putea decide în alt mod pentru anumite din aceste infracţiuni sau categorii de infracţiuni. ART. 5 Extrãdarea nu se admite dacã: a) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul statului solicitat; b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost sãvîrşitã în afarã teritoriului statului solicitant, iar legislaţia statului solicitat nu autoriza urmãrirea infracţiunilor de aceeaşi natura sãvîrşite în afarã teritoriului sau, ori nu admite extrãdarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii de extrãdare; c) potrivit legislaţiei celor doua state, urmãrirea penalã este subordonata existenţei unei plingeri a persoanei vãtãmate; d) potrivit legislaţiei unuia dintre cele doua state, a intervenit prescripţia acţiunii penale sau a pedepsei; e) în unul dintre cele doua state a intervenit o amnistie; f) în statul solicitat, impotriva persoanei a carei extrãdare se cere, a fost pronunţatã, pentru aceeaşi infracţiune, o hotãrîre care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. ART. 6 Extrãdarea poate fi refuzatã dacã persoana a carei extrãdare se cere face obiectul urmãririi în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se cere extrãdarea sau dacã autoritãţile competente ale acestui stat au hotãrît sa nu înceapã urmãrirea ori sa punã capãt urmãririi pe care au început-o pentru aceasta infracţiune. ART. 7 Dacã fapta pentru care se cere extrãdarea este pedepsita cu pedeapsa capitala potrivit legii partii solicitante, extrãdarea poate sa nu fie admisã decît cu condiţia ca partea solicitanta sa dea asigurãri, apreciate de partea solicitatã ca fiind suficiente, ca pedeapsa capitala nu va fi executatã. ART. 8 În materie de extrãdare şi în mãsura în care prezenta convenţie nu dispune altfel, pãrţile contractante comunica între ele pe cale diplomaticã. ART. 9 1. Cererea pentru extrãdarea unei persoane urmãrite este însoţitã de originalul sau copia certificatã a mandatului de arestare sau de orice alt act avînd aceeaşi forta şi emis în formele prevãzute de legea statului solicitant. Acest document trebuie sa arate sau sa fie însoţit de un alt document, emanind de la autoritãţile judiciare, în care se menţioneazã împrejurãrile sãvîrşirii infracţiunii, data şi locul unde aceasta a fost sãvîrşitã, calificarea legalã şi trimiterile la dispoziţiile legale şi, în cazul în care prin infracţiune au fost produse daune materiale, orice precizãri posibile asupra naturii şi importantei lor. 2. Cererea pentru extrãdarea unei persoane condamnate este însoţitã de originalul sau copia certificatã a hotãrîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. 3. În ambele cazuri, cererea este însoţitã de dispoziţiile legale aplicabile infracţiunii şi, dacã este posibil, de semnalmentele persoanei şi de fotografia sa, precum şi de orice indicaţie de natura sa stabileascã identitatea şi cetãţenia sa. ART. 10 1. În caz de urgenta, autoritãţile judiciare ale statului solicitant pot, în vederea extrãdãrii, sa ceara arestarea provizorie a persoanei cautate. 2. Cererea de arestare provizorie va mentiona infracţiunea sãvîrşitã, durata pedepsei aplicabile sau pronunţate, data şi locul unde infracţiunea a fost sãvîrşitã, precum şi, în mãsura în care este posibil, semnalmentele persoanei cautate. 3. Cererea este transmisã autoritãţilor judiciare ale statului solicitat, fie direct prin posta sau telegrafic, fie prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale - Interpol -, fie prin orice alt mijloc potrivit. 4. Dacã cererea este consideratã intemeiata, i se va da urmare de cãtre autoritãţile judiciare ale statului solicitat, în conformitate cu legea acestuia. 5. Partea solicitanta este informatã fãrã intirziere despre urmarea data cererii de arestare provizorie. Arestarea provizorie poate lua sfîrşit dacã, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitatã nu a primit cererea de extrãdare şi actele menţionate în art. 9. 6. Punerea în libertate nu impiedica o noua arestare dacã cererea de extrãdare este primitã dupã expirarea termenului prevãzut la paragraful precedent. ART. 11 Dacã informaţiile transmise de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului solicitat sa ia o hotãrîre în aplicarea prezentei convenţii, acest din urma stat cere, pe cale diplomaticã, informaţiile suplimentare necesare, înainte de a respinge cererea. El poate stabili un termen pentru obţinerea acestor informaţii. ART. 12 Dupã primirea cererii de extrãdare sau a cererii de arestare provizorie şi dacã condiţiile prevãzute în titlul I al prezentei convenţii sînt îndeplinite, partea solicitatã va lua toate mãsurile necesare în vederea cautarii persoanei cerute şi, dacã este cazul, procedeazã la arestarea acesteia. ART. 13 1. Partea solicitatã informeazã, într-un termen potrivit, partea solicitanta, despre hotãrîrea sa privind cererea de extrãdare. 2. Dacã partea solicitatã respinge cererea de extrãdare în întregime sau în parte, ea face cunoscute dispoziţiile prezentei convenţii pe care îşi întemeiazã hotãrîrea. 3. Dacã extrãdarea este admisã, partea solicitatã informeazã partea solicitanta asupra locului şi datei predãrii persoanei cerute, precum şi cu privire la durata detentiei executate. 4. Pãrţile contractante pot, la cererea prezentatã în timp util de una dintre ele şi dacã împrejurãrile o justifica, sa stabileascã, de comun acord, un nou termen şi, eventual, un nou loc pentru predarea persoanei cerute. 5. Dacã partea solicitanta nu preia persoana la locul şi data stabilite în paragraful 3 sau 4 al prezentului articol, aceasta va fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 5 zile; la cererea partii solicitante, intemeiata pe împrejurãri excepţionale, acest termen poate fi prelungit la 15 zile. Dacã cererea de extrãdare este reînnoitã pentru aceeaşi fapta, ea poate fi respinsã. 6. Dacã este necesar, comunicãrile privind aplicarea paragrafelor 4 şi 5 ale prezentului articol pot fi efectuate pe cãile prevãzute în art. 10 paragraful 3 al prezentei convenţii. 7. Dispoziţiile prezentului articol sînt, de asemenea, aplicabile şi în cazul transportului pe cale aerianã. ART. 14 1. Dacã extrãdarea este cerutã concomitent de mai multe state, fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea solicitatã hotãrãşte liber, ţinînd seama de toate împrejurãrile şi în special de cetãţenia persoanei cerute, de locul şi de gravitatea infracţiunii şi de datele cererilor. 2. În cazul prevãzut în paragraful precedent, partea solicitatã poate, admitind extrãdarea, sa permitã partii solicitante sa predea persoana a carei extrãdare i-a fost admisã, unui stat terţ, care a cerut-o concomitent. ART. 15 1. Dacã persoana cerutã este urmãritã sau condamnata în statul solicitat pentru o alta infracţiune decît cea care a motivat cererea de extrãdare, acest stat hotãrãşte totuşi cu privire la cerere şi face cunoscutã statului solicitant hotãrîrea sa asupra extrãdãrii în condiţiile prevãzute în art. 13. Predarea persoanei cerute poate fi amînatã pînã cînd aceasta va fi o judecata în statul solicitat. 2. Predarea se face la o data care se stabileşte conform dispoziţiilor art. 13. ART. 16 1. Partea contractantã cãreia i-a fost predatã persoana cerutã va informa cealaltã parte contractantã asupra rezultatului urmãririi penale pornitã impotriva acesteia. 2. În caz de condamnare, se va transmite o copie a hotãrîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. ART. 17 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã, judecata, detinuta în vederea executãrii unei pedepse, nici supusã la vreo alta limitare a libertãţii sale personale, nici predatã unui stat terţ pentru o infracţiune anterioarã predãrii, alta decît cea care a motivat extrãdarea, decît în urmãtoarele cazuri; a) dacã statul solicitat consimte la aceasta; b) dacã persoana extrãdatã nu pãrãseşte teritoriul statului solicitant în 30 de zile de la eliberarea sa definitiva; acest termen nu cuprinde timpul cît persoana predatã nu a putut pãrãsi teritoriul acestui stat din motive independente de vointa sa; c) dacã, dupã ce l-a pãrãsit, persoana extrãdatã a revenit de bunãvoie pe teritoriul statului cãruia i-a fost predatã. ART. 18 1. Dacã consimţãmîntul partii solicitate este cerut în scopul urmãririi sau executãrii unei pedepse pentru o infracţiune anterioarã predãrii, alta decît cea care a motivat cererea de extrãdare, partea solicitanta este ţinuta sa se conformeze dispoziţiilor art. 8 şi 9 ale prezentei convenţii. 2. Dacã consimţãmîntul partii solicitate este cerut în vederea predãrii persoanei extrãdate unui stat terţ, partea solicitanta va trimite partii solicitate cererea de extrãdare prezentatã de statul terţ, însoţitã de toate actele referitoare la aceasta. ART. 19 Dacã calificarea data faptei incriminate este modificatã în cursul procesului, persoana extrãdatã nu va fi urmãritã sau judecata decît în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii altfel calificatã permit extrãdarea. ART. 20 1. Dacã extrãdarea este admisã, obiectele care au servit la sãvîrşirea infracţiunii sau care provin din infracţiune ori sînt dobîndite în schimbul obiectelor care provin din aceasta sînt predate partii solicitante. 2. Obiectele menţionate la paragraful precedent se predau chiar dacã extrãdarea nu poate avea loc ca urmare a decesului persoanei cerute, evadãrii acesteia sau din orice alta cauza. 3. Drepturile terţilor asupra unor astfel de obiecte sînt totuşi rezervate. La sfîrşitul procesului acestea se restituie persoanei cãreia îi aparţin. În cazul cînd identitatea acestei persoane nu poate fi stabilitã, obiectele se restituie partii solicitate. 4. Partea solicitatã poate retine temporar obiectele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol dacã apreciazã ca acestea sînt necesare într-un proces penal. Ea poate cere restituirea obiectelor transmise, angajindu-se sa le înapoieze imediat ce procedura care se desfãşoarã pe teritoriul sau o va permite. 5. Partea solicitatã nu este ţinuta sa predea obiectele menţionate în paragraful precedent, dacã autoritãţile sale au dispus confiscarea sau distrugerea acestora. ART. 21 1. Fiecare parte contractantã admite, la cererea celeilalte pãrţi, tranzitul pe teritoriul sau al persoanei predate acestei din urma pãrţi de un stat terţ. În sprijinul acestei cereri sînt prezentate actele din care rezulta ca este vorba de o infracţiune pentru care se admite extrãdarea potrivit prezentei convenţii. Cu toate acestea, nu se va tine seama de dispoziţiile art. 2 referitoare la cuantumul pedepselor. 2. Partea solicitatã admite tranzitul cu mijloacele de transport şi potrivit modalitãţilor care-i convin cel mai mult. 3. Pãrţile contractante nu sînt obligate sa admitã tranzitul persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentei convenţii. ART. 22 1. Cheltuielile ocazionate de extrãdare sînt în sarcina statului pe teritoriul cãruia au fost efectuate. 2. Cheltuielile ocazionate de tranzit sînt în sarcina partii solicitante.
Titlul II Asistenta judiciarã
ART. 23 Pãrţile contractante se obliga sa-şi acorde reciproc asistenta judiciarã cea mai larga posibil în materie de infracţiuni în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie şi în special în ceea ce priveşte efectuarea de comisii rogatorii, transmiterea actelor judiciare şi schimbul extraselor de cazier judiciar. ART. 24 Dispoziţiile titlului II al prezentei convenţii nu se aplica: a) infracţiunilor considerate de partea solicitatã fie infracţiuni politice sau infracţiuni conexe la astfel de infracţiuni, fie infracţiuni militare, fie infracţiuni fiscale; b) dacã partea solicitatã apreciazã ca executarea cererii de asistenta judiciarã este de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. ART. 25 Transmiterile referitoare la asistenta judiciarã prevãzutã în prezentul titlu fac obiectul comunicãrilor directe între ministerele de justiţie. ART. 26 1. Pãrţile contractante vor efectua, în formele prevãzute de legislaţia statului solicitat, comisiile rogatorii referitoare la o cauza penalã care sînt adresate de autoritãţile uneia dintre ele autoritãţilor celeilalte pãrţi şi care au ca obiect îndeplinirea unor acte de instrucţie, precum şi transmiterea actelor care constituie mijloace de proba, a dosarelor sau a documentelor. 2. Comisiile rogatorii menţioneazã inculparea, precum şi obiectul cererii şi cuprind o expunere sumarã a faptelor. 3. Comisiile rogatorii prin care se urmãreşte efectuarea unei perchezitii sau a unui sechestru nu se efectueazã decît pentru una dintre faptele care pot justifica extrãdarea în condiţiile prezentei convenţii. 4. Predarea obiectelor poate fi subordonata condiţiei ca acestea sa fie restituite imediat ce nu mai prezintã interes pentru administrarea justiţiei. ART. 27 1. Autoritatea solicitatã în vederea transmiterii unui act judiciar va face aceasta printr-o simpla remitere cãtre destinatar, în mãsura în care autoritatea solicitanta nu a cerut o alta forma de transmitere. 2. Proba transmiterii se face cu ajutorul unei recipise datatã şi semnatã de destinatar sau al unei atestãri a autoritãţii solicitate prin care se constata fie faptul, forma şi data transmiterii, fie refuzul destinatarului de a primi actul. 3. Dacã transmiterea nu se poate face, autoritatea solicitatã va restitui fãrã intirziere actul autoritãţii solicitante, indicind motivul care a împiedicat transmiterea. 4. Dacã o citaţie destinatã unui martor sau unui expert conţine o clauza sanctionatoare, în caz de neprezentare, autoritatea solicitatã poate sa comunice destinatarului ca, în ceea ce o priveşte, aceasta dispoziţie este fãrã efect. ART. 28 1. Dacã, într-o cauza penalã, partea solicitanta apreciazã ca prezentarea personalã a unui martor sau expert în fata autoritãţilor sale judiciare este în mod deosebit necesarã, ea face menţiune despre aceasta în cererea de transmitere a citaţiei şi partea solicitatã va recomanda martorului sau expertului sa se prezinte. Partea solicitatã face cunoscut partii solicitante dacã martorul sau expertul înţelege sa se prezinte. 2. Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere, precum şi la o indemnizaţie echitabila, care sînt în sarcina partii solicitante. ART. 29 Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetãţenia sa, avînd domiciliul pe teritoriul uneia dintre pãrţi, care se prezintã în fata autoritãţilor celeilalte pãrţi în baza unei citaţii ce i-a fost adresatã, nu poate fi urmãrit, nici supus vreunei alte limitãri a libertãţii sale personale pentru fapte sau condamnãri anterioare sosirii sale, afarã de cazul cînd, în termen de 30 de zile de la încetarea activitãţii sale ca martor sau expert nu a pãrãsit teritoriul partii solicitante, deşi a avut posibilitatea sa o facã. ART. 30 Fiecare dintre pãrţile contractante comunica celeilalte pãrţi, cel puţin o data pe an, hotãrîrile pronunţate cu privire la cetãţenii acesteia din urma şi înscrise în cazierul judiciar. La cerere expresã, se transmite o copie a hotãrîrii pronunţate. ART. 31 1. Informaţiile rezultind din cazierul judiciar, cerute într-o cauza penalã, sînt comunicate ca şi cum ar fi fost cerute de o autoritate judiciarã a statului solicitat. 2. Dacã aceste cereri emana de la o instanta civilã sau de la o autoritate administrativã, ele sînt motivate. Acestora li se va da curs în conformitate cu dispoziţiile legale sau reglementãrile interne ale statului solicitat. ART. 32 Cererile de asistenta judiciarã referitoare la transmiterea actelor judiciare, citaţiilor pentru martori sau experţi, obţinerea de extrase de pe cazierul judiciar sau comunicarea de simple informaţii cuprind urmãtoarele date: a) autoritatea de la care emana; b) obiectul cererii; c) fapta pe care se întemeiazã cererea; d) numele, prenumele, locul şi data naşterii şi, dacã este posibil, cetãţenia persoanei în cauza; e) dacã este cazul, numele şi adresa destinatarului. ART. 33 1. Fiecare dintre pãrţile contractante poate denunta celeilalte pãrţi, în vederea urmãririi, infracţiunile comise pe teritoriul sau de cãtre cetãţenii celuilalt stat, care se înapoiazã pe teritoriul acestui stat. 2. În acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele referitoare la infracţiune se transmit gratuit. 3. Partea solicitatã informeazã partea solicitanta despre urmarea care s-a dat cererii sale. ART. 34 Partea solicitatã nu va cere restituirea cheltuielilor ocazionate de asistenta judiciarã în aplicarea titlului II al prezentei convenţii, cu excepţia celor care privesc cheltuielile şi onorariile experţilor. ART. 35 1. Dacã autoritatea solicitatã nu este competenta, ea transmite cererea de asistenta judiciarã autoritãţii competente. 2. Dacã autoritatea solicitatã nu poate îndeplini cererea de asistenta judiciarã, ea informeazã imediat despre aceasta autoritatea solicitanta, aratind motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc.
Titlul III Dispoziţii comune
ART. 36 Pentru aplicarea prezentei convenţii: 1. Actele produse în materie de extrãdare, precum şi comisiile rogatorii, sînt însoţite de o traducere în limba sau în una din limbile partii solicitate. 2. Actele judiciare sînt însoţite de o traducere în limba sau în una din limbile partii solicitate, afarã de cazul cînd sînt destinate cetãţenilor partii solicitante. 3. În relaţiile dintre ele, ministerele de justiţie comunica fiecare în limba sa şi, dacã este cazul, comunicãrile lor sînt însoţite de o traducere în limba franceza.
Titlul IV Dispoziţii finale
ART. 37 1. Fiecare dintre pãrţile contractante va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor cerute de constituţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de a doua luni urmãtoare datei ultimei notificãri. 2. Prin intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Convenţia de extrãdare încheiatã între România şi Belgia la 15 august 1880 se abroga. ART. 38 1. Prezenta convenţie se încheie pe o durata nelimitatã. 2. Fiecare dintre pãrţile contractante va putea, în orice moment, sa o denunţe şi aceasta denunţare va intra în vigoare la 6 luni dupã data primirii notificãrii sale de cãtre cealaltã parte contractantã.
Facuta la Bucureşti la 14 octombrie 1976, în doua exemplare în limbile romana, neerlandeza şi franceza, cele trei texte fãcînd egala credinţa.
Pentru Republica Socialistã România Ministrul afacerilor externe, George Macovescu
Pentru Regatul Belgiei Ministrul afacerilor externe, Rent Van Elslande
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
Bucureşti, 14 octombrie 1976
Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei între Republica Socialistã România şi Regatul Belgiei privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã astãzi, s-a convenit ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 4, dacã cererea de extrãdare se întemeiazã pe o infracţiune de deturnare de aeronava, statul solicitat va tine seama de circumstanţele şi consecinţele acestei infracţiuni. Dacã extrãdarea este refuzatã, statul solicitat se obliga sa supunã cauza autoritãţilor însãrcinate cu urmãrirea penalã, în condiţiile prevãzute de legislaţia sa. Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care mi-l veţi adresa sa constituie acordul între cele doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul afacerilor externe, George Macovescu
Excelentei Sale domnului RENAAT VAN ELSLANDE, ministrul afacerilor externe al Regatului Belgiei
REGATUL BELGIEI MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
Bucureşti, 14 octombrie 1978
Domnule ministru, Aţi binevoit sa-mi adresati, astãzi, o scrisoare cu urmãtorul conţinut: "Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Regatul Belgiei privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã astãzi, s-a convenit ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 4, dacã cererea de extrãdare se întemeiazã pe o infracţiune de deturnare de aeronava, statul solicitat va tine seama de circumstanţele şi consecinţele acestei infracţiuni. Dacã extrãdarea este refuzatã, statul solicitat se obliga sa supunã cauza autoritãţilor însãrcinate cu urmãrirea penalã, în condiţiile prevãzute de legislaţia sa. Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care mi-l ve-ti adresa sa constituie acordul între cele doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii." Am onoarea sa va aduc la cunostinta ca scrisoarea dumneavoastrã sus - menţionatã şi prezentul rãspuns constituie acordul celor doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul afacerilor externe, Rent Van Elslande
Excelentei Sale domnului GEORGE MACOVESCU, ministrul afacerilor externe al Republicii Socialiste România
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
