Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 14 octombrie 1976 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 34-35 din 23 aprilie 1977
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei, în dorinta de a încheia o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere,
ţinînd cont de evoluţia favorabilã a relaţiilor economice între ţãrile lor,
dorind sa aducã o noua contribuţie la dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor lor economice pe baze durabile şi reciproc avantajoase,
acordind o importanta deosebita aplicãrii Actului final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa cu privire la cooperarea economicã, industriala şi tehnica,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecãruia dintre cele doua state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor administrativ-teritoriale şi al colectivitãţilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele asupra retributiilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
3. Impozitele actuale la care se aplica convenţia sînt urmãtoarele:
1● În ceea ce priveşte România:
a) impozitul pe retribuţii şi alte remuneraţii;
b) impozitul pe veniturile din activitãţi literare, artistice sau ştiinţifice;
c) impozitul pe veniturile obţinute din colaborãri la publicaţii;
d) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi persoanele juridice nerezidente;
e) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
f) impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative, profesii libere, precum şi din întreprinderi, altele decît întreprinderile de stat;
g) impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri;
h) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
(denumite în cele ce urmeazã impozit roman).
2● În ceea ce priveşte Belgia:
a) impozitul persoanelor fizice;
b) impozitul societãţilor;
c) impozitul persoanelor juridice;
d) impozitul nerezidentilor,
inclusiv impozitele antecalculate (precomptul), decimele şi cetimele adiţionale la sus-mentionatele impozite, precum şi impozitele antecalculate şi taxa comunalã adiţionalã la impozitul persoanelor fizice;
(denumite în cele ce urmeazã impozit belgian).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identicã sau analoagã care vor intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care s-ar adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislaţiei lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita
1● a) termenul România, utilizat în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv zonele situate în afarã apelor teritoriale ale României, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi dupã propria sa legislaţie, România exercita drepturi suverane cu privire la solul şi subsolul marii şi resurselor ei naturale;
b) termenul Belgia, utilizat în sens geografic, înseamnã teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv zonele situate în afarã apelor teritoriale ale Belgiei, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi dupã propria sa legislaţie, Belgia poate exercita dreptul cu privire la solul şi subsolul marii şi resurselor ei naturale;
2● expresiile un stat contractant indica, dupã context, România sau Belgia;
3● termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupuri de persoane;
4● termenul societate indica orice persoana juridicã - inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane - sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în vederea impozitãrii;
5● expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica o întreprindere exploatatã de un rezident al unuia dintre statele contractante şi respectiv o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
6● termenul nationali indica:
a) orice persoane fizice care poseda cetãţenia unuia dintre statele contractante;
b) orice persoane juridice, societãţi de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în unul dintre statele contractante;
7● prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de cãtre o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-unul dintre statele contractante cu excepţia cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier nu este exploatatã decît dintre punctele situate în celãlalt stat contractant;
8● expresia autoritate competenta indica:
a) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
b) în ceea ce priveşte Belgia, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unuia dintre statele contractante indica orice persoana al carei venit sau avere sînt supuse impozitului în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul obţinut din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, situaţia sa se reglementeazã în modul urmãtor:
1● aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
2● dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
3● dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
4● dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãruia dintre statele contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.
3● Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este socotitã rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu stabil
1. În sensul prezentei convenţii expresia sediul stabil indica un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
1● un sediu de conducere;
2● o sucursala;
3● un birou;
4● o uzina;
5● un atelier;
6● o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
7● un şantier de construcţii sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera ca exista sediu stabil cînd:
1● se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
2● mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
3● mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
4● mãrfurile aparţinînd întreprinderii şi expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziţie;
5● un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii;
6● un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparatoriu sau auxiliar.
4. O persoana - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activind în unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant se considera sediu stabil al întreprinderii din primul stat contractant, dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere - inclusiv o companie de asigurãri - a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unuia dintre statele contractante controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau fãrã acesta) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor bogatii ale solului; navele, vapoarele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatare sau folosire directa, din închiriere sau arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil.
2. Cînd o întreprindere a unuia dintre statele contractante exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu stabil este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scãdere cheltuielile destinate scopurilor urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în alta parte.
4. În mãsura în care în unul dintre statele contractante se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate pe baza repartizãrii beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile conţinute în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile prezentului articol nu impiedica aplicarea dispoziţiilor celorlalte articole pentru impozitarea acelor elemente de venit.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritima se afla la bordul unei nave, acesta se va considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacã nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor de transport feroviar sau rutier nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
1● o întreprindere a unuia dintre statele contractante participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanţarea unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd
2● aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanţarea unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-un caz sau în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unuia dintre statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Dispoziţiile acestui paragraf nu limiteazã impunerea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividende.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni sau bunuri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte pãrţi sociale, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare.
Acest termen indica, de asemenea:
a) veniturile - chiar şi acelea atribuite sub forma de dobinzi- impozabile cu titlu de venituri din capitalul investit de asociaţi în societãţi, altele decît societãţile pe acţiuni, rezidente în Belgia;
b) beneficiile repartizate asociaţilor lor de societãţi mixte constituite în conformitate cu legislaţia romana.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celãlalt stat contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare a dividendelor, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat aici, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situata aici şi de care se leagã efectiv participarea generatoare a dividendelor. În acest caz dividendele sînt impozabile în acest celãlalt stat, în conformitate cu propria sa legislaţie.
5. Cînd o societate rezidenţã a unuia dintre statele contractante realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate rezidenţilor primului stat, decît în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însã dacã persoana care încaseazã dobinzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din aceasta suma.
3. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile plãtite pe baza de împrumuturi nereprezentate în titluri la purtãtor, acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public din acest celãlalt stat, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este beneficiarul efectiv.
4. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica bunurile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului şi, în special, veniturile din fonduri publice şi din obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate sau tratate în acelaşi mod ca veniturile din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile; totuşi, termenul dobinzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizãrile pentru plãţile cu intirziere şi nici dobinzile tratate ca dividende în baza art. 10 paragraful 3 alin. 2 a).
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situata acolo şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi.
În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legatura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi şi care suporta plata lor, aceste dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentarã a dobinzilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însã dacã persoana care încaseazã redevenţele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma lor bruta.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi filmele sau benzile de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific neconstituind un bun imobil arãtat la art. 6 şi pentru informaţiile legate de o experienta dobindita în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo, de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost încheiat contractul care da loc plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, redevenţelor sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, depãşeşte suma normalã asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentarã a redevenţelor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, însã dacã persoana care încaseazã comisioanele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma lor bruta.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plãtite cu titlu de venituri din activitãţi independente menţionate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menţionate la art. 16.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita în celãlalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo şi de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
5. Comisioanele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacã plãtitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ - teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacã debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legatura cu care a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi care suporta sarcina plãţii acestora, comisioanele sînt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul stabil.
6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte suma normalã asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor atari relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãruia dintre statele contractante şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Cînd un rezident al unuia dintre statele contractante care primeşte comisioane provenind din celãlalt stat contractant solicita, pentru un an de impunere sau un an financiar determinat, impozitul care poate fi stabilit asupra acestor comisioane în statul contractant de unde ele provin poate fi calculat ca şi cum acel rezident ar fi avut un sediu stabil în acest stat şi ca şi cum comisioanele ar fi fost impozabile în conformitate cu art. 7, cu titlu de beneficii imputabile acestui sediu stabil.
ART. 14
Cistiguri în capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la art. 6 paragraful 2, sînt impozabile în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea de bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celãlalt stat contractant sau de bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unuia dintre statele contractante în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrãinarea globalã a acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant în care aceste bunuri sînt impozabile în virtutea art. 23 paragraful 3.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror alte bunuri care nu fac parte din activul unui sediu stabil arãtat la paragraful 2 alin. 1, inclusiv o participare într-o societate pe acţiuni, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este cedentul.
ART. 15
Profesii libere
1. Veniturile pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le obţine dintr-o profesie libera sau alte activitãţi independente cu caracter analog nu sînt impozabile decît în acest stat.
Totuşi, aceste venituri sînt impozabile în celãlalt stat contractant în urmãtoarele cazuri:
1● dacã cel interesat dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale; în acest caz, numai partea din veniturile care sînt imputabile activitãţilor exercitate prin intermediul acelei baze fixe este impozabilã în celãlalt stat contractant;
2● dacã îşi exercita activitãţile în celãlalt stat contractant pe o perioada sau perioade - inclusiv durata intreruperilor normale de lucru - care depãşesc în total 183 de zile în cursul unui an calendaristic.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile independente de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primeşte pentru o activitate retribuitã nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unuia dintre state contractante le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã:
1● remuneraţiile se plãtesc pentru activitatea exercitatã în celãlalt stat pe o perioada sau perioade - inclusiv durata intreruperilor normale de lucru - care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic;
2● acestea sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezident al celuilalt stat; şi
3● sarcina de remunerare nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, remuneraţiile pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme
1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere sau a unui organism similar al unei societãţi pe acţiuni rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Remuneraţiile pe care o persoana menţionatã la paragraful 1 le primeşte de la societate în baza exercitãrii unei activitãţi zilnice de conducere sau cu caracter tehnic sînt impozabile conform dispoziţiilor art. 16.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artişti de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitãţile lor personale în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd venitul din activitãţile exercitate personal şi în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, el poate, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, sa fie impus în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile artistului sau sportivului.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, veniturile din activitãţi exercitate personal şi în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv care este rezident al unuia dintre statele contractante nu sînt impozabile decît în acest stat, cînd activitãţile sînt exercitate în celãlalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de statele contractante.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 20 paragraful 2, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unuia dintre statele contractante pentru o activitate anterioarã nu sînt impozabile decît în acest stat.
2. Rentele sau pensiile de întreţinere şi celelalte plati de întreţinere provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant nu sînt impozabile decît în acest celãlalt stat.
ART. 20
Remuneraţii şi pensii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat.
b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi dacã primitorul remuneraţiei este rezident al acestui stat care:
(i) poseda naţionalitatea acelui stat, sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de cãtre unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat.
b) Totuşi, aceste pensii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacã poseda naţionalitatea acestuia.
3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale.
ART. 21
Profesori, studenţi şi stagiari
1. Orice remuneraţii ale profesorilor şi altor membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, care locuiesc temporar în celãlalt stat contractant pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetãri ştiinţifice pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani, la o universitate sau la o alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiilor primite pentru o activitate de cercetãri, dacã aceste lucrãri sînt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane.
3. O persoana fizica care imediat înaintea plecãrii sale în unul dintre statele contractante este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 5 ani, numai în calitate de student într-o universitate sau în alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial de acest prim stat, este scutitã de impozit în primul stat:
a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primeşte din surse situate în celãlalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare;
b) pentru remuneraţiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant, în vederea completãrii resurselor sale destinate pentru a face fata cheltuielilor sus-citate, cu condiţia ca aceste sume sa nu depãşeascã, într-un an calendaristic, 100.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda româneascã.
4. O persoana fizica care imediat înaintea plecãrii sale în unul dintre statele contractante este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 3 ani, numai în calitate de stagiar, aceasta denumire cuprinzînd în egala mãsura şi persoanele în curs de perfecţionare profesionalã, este scutitã de impozit în primul stat:
a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primeşte din celãlalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare;
b) pentru remuneraţiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant şi care nu depãşesc, pe an calendaristic, 150.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda româneascã, cu condiţia ca aceste servicii sa fie conexe sau accesorii studiilor sau formãrii acestei persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unuia dintre statele contractante, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabil decît în acest stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã beneficiarul venitului, rezident al unuia dintre statele contractante, desfãşoarã, în celãlalt stat contractant, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situata acolo şi dacã dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15.
ART. 23
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt definite la art. 6 paragraful 2, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unuia dintre statele contractante - inclusiv o participare la o societate pe acţiuni - nu sînt impozabile decît în acest stat.
ART. 24
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã:
1● impozitul plãtit de un rezident roman asupra veniturilor impozabile în Belgia, în aplicarea prezentei convenţii, se va scãdea din suma impozitului roman exigibilã în conformitate cu legislaţia fiscalã romana.
2● Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman.
2. În ce priveşte Belgia, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã:
1● Cînd un rezident al Belgiei primeşte venituri nearãtate la pct. 2● şi 3● de mai jos sau poseda elemente de avere care sînt impozabile în România în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, Belgia scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de avere, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale asupra restului venitului sau averii acestui rezident, sa aplice aceeaşi cota ca şi cum veniturile sau elementele de avere în chestiune nu ar fi fost scutite.
2● În ce priveşte dividendele impozabile în conformitate cu art. 10 paragraful 2 şi nescutite de impozitul belgian în baza pct. 3● de mai jos, dobinzile impozabile în conformitate cu art. 11 paragraful 2 sau 7 şi redevenţele impozabile în conformitate cu art. 12 paragraful 2 sau 6, cotitatea forfetara pentru impozitul strãin prevãzutã de legislaţia belgiana este supusã, în condiţiile şi cu cotele prevãzute de aceasta legislaţie, impozitului belgian aferent acelor venituri.
3● Cînd o societate rezidenţã în Belgia are în proprietate acţiuni sau pãrţi dintr-o societate rezidenţã în România şi este supusã în acest stat impozitului pe beneficiile societãţilor mixte, dividendele care sînt plãtite prin aceasta din urma societate şi care sînt impozabile în România, conform art. 10 paragraful 2, sînt scutite de impozitul pe societãţi în Belgia, în mãsura în care aceasta scutire ar fi acordatã dacã cele doua societãţi erau rezidente ale Belgiei.
4● Cînd, în conformitate cu legislaţia belgiana, pierderile suferite de o întreprindere belgiana într-un sediu stabil situat în România au fost efectiv scãzute din beneficiile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevãzutã la pct. 1● nu se aplica în Belgia beneficiilor altor perioade impozabile care sînt imputabile acestui sediu, în mãsura în care aceste beneficii au fost, de asemenea, scutite de impozit în România, în scopul compensãrii lor cu pierderile menţionate.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unuia dintre statele contractante, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acest stat celãlalt în condiţii mai puţin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate.
Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind unul dintre statele contractante sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scaderi şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi.
3. Ca excepţie, în cazul aplicãrii art. 9, 11 paragraful 7 şi 12 paragraful 6, dobinzile, redevenţele şi alte cheltuieli plãtite de o întreprindere a unuia dintre statele contractante unui rezident din celãlalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat.
De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante fata de un rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea averii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura din acest prim stat.
5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca impiedicind Belgia:
a) sa impunã cu cota prevãzutã de legislaţia belgiana suma totalã a beneficiilor unui sediu stabil belgian al unei societãţi rezidente în România sau a unei asociaţii avînd sediul de conducere efectivã în România, intelegindu-se prin aceasta ca sus-citata cota nu poate depãşi cota maxima aplicabilã beneficiilor societãţilor rezidente în Belgia;
b) de a preleva precomptul mobiliar asupra dividendelor aferente unei participari legate efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa de care dispune în Belgia o societate rezidenţã a României sau o asociaţie avînd sediul de conducere efectivã în România şi care este impozabilã ca persoana juridicã în Belgia.
6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unuia dintre statele contractante apreciazã ca mãsurile luate de unul dintre statele contractante sau de fiecare dintre cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impunere neconforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa adreseze, autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este, o cerere scrisã şi motivatã de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisã, respectiva cerere trebuie sa fie prezentatã într-un termen de 3 ani începînd de la prima notificare a mãsurii care antreneaza o impunere neconforma cu convenţia.
2. Autoritatea competenta vizata la paragraful 1 se straduieste, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor pune de acord în legatura cu mãsurile administrative necesare executãrii dispoziţiilor convenţiei şi, în special, cu justificãrile ce trebuie produse de rezidentii fiecãruia dintre state pentru a beneficia în celãlalt stat de scutirile sau reducerile de impozit prevãzute în aceasta convenţie.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi pe cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia.
Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã în afarã contribuabilului sau mandatarului sau decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie sau cu examinarea reclamatiilor şi acţiunilor relative la acestea, ca şi autoritãţilor judiciare, în vederea urmãririi penale.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:
1● de a lua mãsuri administrative derogatorii de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã sau a celor ale celuilalt stat contractant;
2● de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sate legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a acelora ale celuilalt stat contractant;
3● de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Asistenta la încasãri
1. Statele contractante se angajeazã sa-şi acorde reciproc ajutor şi asistenta, în scopul de a notifica şi incasa, în principal, majorãri, suplimentari, dobinzi, cheltuieli şi amenzi fãrã caracter penal, la impozitele prevãzute la art. 2.
2. La cererea autoritãţii competente a unuia dintre statele contractante, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant asigura, potrivit dispoziţiilor legale şi reglementãrilor aplicabile în momentul notificãrii şi încasãrii mentionatelor impozite ale acestui din urma stat, notificarea şi încasarea creanţelor fiscale prevãzute la paragraful 1, care sînt exigibile în primul stat. Aceste creanţe nu se bucura de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat sa aplice mijloacele de execuţie care nu sînt autorizate de dispoziţiile legale sau regulamentare ale statului solicitant.
3. Cererile prevãzute la paragraful 2 sînt întãrite de o copie oficialã a titlului executoriu, însoţitã, dacã este cazul, de o copie oficialã a deciziilor administrative sau judiciare care au dobîndit autoritatea de lucru judecat.
4. În ce priveşte creanţele fiscale care sînt susceptibile de recurs, autoritatea competenta a unuia dintre statele contractante poate, pentru apãrarea drepturilor sale, sa ceara autoritãţii competente a celuilalt stat contractant sa ia mãsurile asiguratorii prevãzute de legislaţia acestuia; dispoziţiile paragrafelor 1 la 3 sînt aplicabile "mutatis mutandis" acestor mãsuri.
5. Articolul 27 paragraful 1 alin. 2 se aplica, de asemenea, oricãrei informaţii aduse la cunostinta autoritãţii competente a statului solicitat în executarea prezentului articol.
ART. 29
Diverse
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu limiteazã impunerea unei societãţi rezidente a Belgiei, în conformitate cu legislaţia belgiana, în caz de rãscumpãrare a acţiunilor proprii sau pãrţi ori cu ocazia partajului activului sau social.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acorduri speciale.
3. Prezenta convenţie nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai unei misiuni diplomatice sau ai unui post consular ale unui stat terţ, dacã se gãsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi ai unuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor comunica direct între ele, în vederea aplicãrii prezentei convenţii.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bruxelles, cît mai curînd posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 15 zi urmãtoare celei în care s-au schimbat instrumentele de ratificare şi se va aplica:
a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plata cu începere de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare;
b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pentru perioadele impozabile care au luat sfîrşit la 31 decembrie al anului acestui schimb.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Totuşi, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui în cursul cãruia aceasta a intrat în vigoare, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz minim de 6 luni, notificat pe calea diplomaticã, sa o denunţe pentru finele anului calendaristic. În acest caz, convenţia va inceta sa se aplice:
a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plata, cu începere de la 1 ianuarie ce urmeazã imediat anului de denunţare;
b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pe care perioadele impozabile, începînd cu 1 ianuarie al anului care urmeazã imediat celui de denunţare.
Drept care, împuterniciţii celor doua state au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor.
Facuta în Bucureşti la 14 octombrie 1976 exemplar, în dublu exemplar, în limbile romana, franceza şi neerlandeza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. Textul în limba franceza va fi de referinta în caz de divergenta între texte.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România
Ministrul finanţelor,
Florea Dumitrescu
Pentru guvernul
Regatului Belgiei
Ministrul afacerilor externe,
Rent Van Elslande
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
