Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 14 ianuarie 1977 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri in materie de impozite pe venit si pe avere si pentru prevenirea evaziunii fiscale
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene, în dorinta de a promova şi întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne,
au convenit sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, ale carei dispoziţii sînt urmãtoarele:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor politice sau administrative şi al organizaţiilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe cuantumul total al retributiilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii. 3. Impozitele actuale care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) În ce priveşte România:
(1) impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare; (2) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente; (3) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini şi impozitul asupra reprezentantelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice strãine; (4) impozitul pe veniturile din activitãţi productive (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat; (5) impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri; (6) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole; (denumite în continuare impozit roman).
b) În ce priveşte Italia:
(1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice; (2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice; şi (3) impozitul local pe venituri; chiar dacã se percep prin reţinere la sursa (denumite în continuare impozit italian).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare, de natura identicã sau analoagã, care vor fi instituite dupã semnarea convenţiei, completind sau inlocuind impozitele menţionate la paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificãrile importante aduse legislatiilor fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Italia; b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alta asociere de persoane; c) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv societãţile mixte prevãzute de legislaţia romana sau orice alta entitate consideratã persoana juridicã, în scopul aplicãrii impozitelor; d) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, un mod corespunzãtor, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; e) prin trafic internaţional se înţelege orice activitate de transport efectuatã, prin intermediul unei nave sau aeronave sau al unui vehicul feroviar sau rutier, de cãtre o întreprindere al carei sediu de conducere efectivã este situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier este folosit exclusiv între localitãţi situate în în celãlalt stat contractant; f) termenul nationali indica: (1) persoanele fizice care au cetãţenia (nazionalita) unui stat contractant; (2) persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; g) expresia autoritate competenta indica: (1) în România: ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (2) în Italia: Ministerul Finanţelor. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, expresiile care nu sînt altfel definite au sensul care li se atribuie de cãtre legislaţia menţionatului stat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliul fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea legislaţiei statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obţin din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a ambelor sate contractante, situaţia sa este rezolvatã în felul urmãtor: a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are legãturile sale economice cele mai strinse nu poate fi determinat sau persoana respectiva nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, este consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãrui stat contractant sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord. 3. Cînd, fata de dispoziţiile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã rezidenţã a ambelor state contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant unde se afla sediul conducerii sale efective. Aceeaşi dispoziţie se aplica societãţilor de persoane sau celor asimilate lor, constituite şi organizate în conformitate cu legislaţia unui stat contractant. ART. 5 Sediu stabil 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un sediu fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi: a) un sediu al conducerii; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale; g) un şantier de montaj sau de construcţii a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera un sediu stabil dacã: a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii, în urma unui contract de vînzare, a mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt inmagazinate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt inmagazinate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) mãrfurile aparţinînd întreprinderii, expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie, sînt vîndute de întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziţie; e) un sediu fix de afaceri este folosit numai pentru cumpãrarea de mãrfuri sau stringerea de informaţii pentru întreprindere; f) un sediu fix de afaceri este folosit de întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar. 4. O persoana care activeazã într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - cu excepţia unui agent cu statut independent, în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat dacã dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit şi care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului în care activitatea sa se limiteazã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin simplul fapt ca îşi exercita activitatea aici, prin intermediul unui mijlocitor, al unui comisionar general sau al oricãrui intermediar care se bucura de statut independent, cu condiţia ca respectivele persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau desfãşoarã activitatea în acest celãlalt stat (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu constituie prin el însuşi un motiv suficient pentru a considera vreuna dintre aceste societãţi ca sediu stabil al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din activitãţile agricole sau forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legile statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al întreprinderilor agricole şi forestiere, precum şi drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului privat cu privire la proprietatea funciarã. Se considera de asemenea bunuri imobile uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii ale solului; navele maritime, navele fluviale şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatare directa, din arendare sau închiriere, precum şi din orice alta forma de folosire a bunurilor imobile. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica şi veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care întreprinderea îşi exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici. Dacã întreprinderea îşi desfãşoarã astfel activitatea, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care aceste beneficii sînt atribuibile sediului stabil. 2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici, în fiecare stat contractant sînt atribuite acestui sediu stabil beneficiile care se considera ca le-ar fi obţinut dacã ar fi fost o întreprindere distinctã şi separatã desfasurind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi în deplina independenta fata de întreprinderea al carei sediu stabil este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil, cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, sînt admise la scãdere, indiferent de faptul ca s-au produs în statul în care se afla sediul stabil sau în alta parte. 4. Cînd un stat contractant foloseşte practica de determinare a beneficiilor de atribuit unui sediu stabil prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi, dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; totuşi, metoda de repartiţie adoptatã trebuie sa fie astfel încît rezultatul sa corespundã cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu poate fi atribuit unui sediu stabil numai pentru faptul ca acesta a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere. 6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transport internaţional 1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã sediul conducerii efective a întreprinderii de navigaţie maritima este situat la bordul unei nave, acest sediu este considerat situat în statul contractant în care se gãseşte portul de înregistrare a navei sau, în lipsa unui port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident. 3. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, beneficiilor unei întreprinderi a unui stat contractant care participa la un fond comun (pool), la o exploatare comuna sau la un organism internaţional de exploatare. ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi în unul şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, sînt legate de condiţii acceptate sau impuse, altele decît cele ce ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care în lipsa unor astfel de condiţii ar fi fost realizate de una dintre aceste întreprinderi, dar care din cauza acestor condiţii nu au fost realizate, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este situata societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. Acest paragraf nu priveşte impozitarea societãţii pentru beneficiile din care au fost plãtite dividendele. 3. În sensul acestui articol, termenul dividende indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte pãrţi de participare la beneficii, cu excepţia creditelor şi a veniturilor din alte pãrţi sociale, inclusiv beneficiile distribuite de societãţile mixte, supuse aceluiaşi regim fiscal al veniturilor din acţiuni potrivit legislaţiei fiscale a statului a carei rezidenţã este societatea distribuitoare. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul în care beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant a cãrui rezidenţã este societatea plãtitoare a dividendelor, fie o activitate comercialã sau industriala printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo, şi participarea generatoare de dividende se leagã efectiv de ele. În acest caz, dividendele sînt impozabile în celãlalt stat contractant în conformitate cu propria sa legislaţie. 5. Dacã o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, afarã de cazul în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau dacã participarea generatoare de dividende se leagã efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, şi nici nu poate preleva impozite, cu titlu de impunere asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constituie, în total sau în parte, beneficii sau venituri realizate în acest celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însã, dacã persoana care încaseazã dobinzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile provenind din unul dintre statele contractante sînt scutite de impozit în acest stat, dacã: a) plãtitorul dobinzilor este guvernul acestui stat sau o organizaţie localã a sa; sau b) dobinzile sînt plãtite guvernului celuilalt stat contractant sau unei organizaţii locale a sa ori unei organizaţii sau organism (inclusiv instituţiile financiare) care sînt în întregime în proprietatea acestui stat contractant sau a unei organizaţii locale a sa; sau c) dobinzile sînt plãtite altor organizaţii sau organisme (inclusiv instituţiile financiare) ce depind de finantarile fãcute de acestea în aplicarea acordurilor încheiate între guvernele statelor contractante. 4. În sensul acestui articol, termenul dobinzi indica veniturile din efecte publice, din obligaţiuni la împrumuturi garantate sau nu de ipoteca şi purtãtoare sau nu a clauzei participãrii la beneficii şi din creanţe de orice fel, precum şi orice alte venituri asimilabile, potrivit legislaţiei fiscale a statului din care provin veniturile, veniturilor din sume împrumutate. 5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul în care beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate comercialã sau industriala printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo şi creditul generator de dobinzi se leagã efectiv de ele. În acest caz dobinzile sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant potrivit propriei legislaţii. 6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativã a sa, o organizaţie localã a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cãrui necesitaţi a contractat împrumutul generator de dobinzi şi aceste dobinzi sînt în sarcina sediului stabil, dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil. 7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre aceştia şi terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor se impune în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însã, dacã persoana care încaseazã redevenţele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. În sensul acestui articol termenul redevenţe indica remuneraţiile de orice fel plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra operelor literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi înregistrãrile pentru transmisii radiofonice şi de televiziune, a brevetelor, a marcilor de fabrica sau de comerţ, a desenelor sau modelelor, a planurilor, a formulelor sau procedeelor secrete, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii echipamentelor industriale, comerciale sau ştiinţifice şi pentru informaţii relative la experienţe cu caracter industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica în cazul în care beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo şi drepturile şi bunurile generatoare de redevenţe sînt legate efectiv de ele. În acest caz, redevenţele sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant dupã legislaţia proprie. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativã a sa, o organizaţie localã a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cãrui necesitaţi a fost încheiat contractul care a dat loc la plata redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, acele redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa acestor relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celeilalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însã, dacã persoana care încaseazã comisioanele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma comisioanelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. În sensul acestui articol, termenul comisioane indica plãţile fãcute unei persoane pentru servicii prestate de aceasta în calitate de agent, dar nu cuprinde plãţile fãcute în legatura cu activitãţile independente prevãzute la art. 15 sau cu activitãţile dependente prevãzute la art. 16. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul în care beneficiarul comisioanelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi comisioanele sînt legate efectiv de ele. În acest caz, comisioanele sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant dupã legislaţia proprie. 5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativã a sa, organizaţie localã a sa sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd debitorul comisioanelor, fie ca este rezident sau nu al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cãrui necesitaţi a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi acestea sînt în sarcina sediului stabil, comisioanele se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi terţe persoane, suma comisioanelor plãtite, ţinînd seama de serviciile pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai acestei ultime sume. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte dintr-un sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea totalã a acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile prevãzute la paragraful 3 al art. 24 sînt impozabile numai în statul contractant în care bunurile menţionate sînt impozabile conform dispoziţiilor menţionatului articol. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. ART. 15 Profesii libere 1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altei activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacã acest rezident nu dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat însã limitat la partea atribuibila acelei baze fixe. 2. Expresia profesie libera cuprinde, în special, activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, ştiinţific, educativ şi pedagogic, precum şi activitãţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor. ART. 16 Activitãţi dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate dependenta sînt impozabile numai în acest stat, dacã aceasta activitate nu este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã acolo, remuneraţiile încasate cu acest titlu sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate dependenta exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat, dacã: a) beneficiarul sta în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele celui care angajeazã, care nu este rezident al celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu stabil sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile ce privesc munca dependenta desfasurata la bordul navelor sau aeronavelor ori al vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Tantieme şi jetoane de prezenta Participarea la beneficii, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii asemãnãtoare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al comitetului de cenzori al unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le realizeazã din activitãţile lor pe cont propriu prestate în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care sînt desfãşurate aceste activitãţi. 2. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii rezidenţi ai unui stat contractant le realizeazã din activitãţi exercitate în celãlalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale prevãzute de acordurile culturale încheiate între cele doua state contractante nu sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. 3. Cînd venitul provenind din activitãţi pe cont propriu ale unui artist de spectacole sau sportiv, în aceasta calitate, este atribuit unei alte persoane care nu este acelaşi artist sau sportiv, acest venit poate fi impus în statul contractant unde respectivele activitãţi se desfãşoarã, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16. ART. 19 Pensii Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi celelalte remuneraţii asemãnãtoare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut sînt impozabile numai în acest stat. ART. 20 Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativã a sa ori de o organizaţie localã a sa unei persoane fizice, pentru servicii prestate respectivului stat sau mentionatelor subdiviziuni sau organizaţii locale, sînt impozabile numai în acest stat. b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi beneficiarul remuneraţiei este un rezident al acestui din urma stat care: (i) are cetãţenia acestui stat, sau (ii) nu a devenit rezident al acestui stat cu singurul scop de a-i pune la dispoziţie serviciile sale. 2. a) Pensiile plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativã a sa sau de o organizaţie localã a sa, fie direct fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate respectivului stat sau respectivei subdiviziuni sau organizaţii locale, sînt impozabile numai în acest stat. b) Totuşi, aceste pensii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant cînd beneficiarul este un rezident al acestui stat şi are cetãţenia acestuia. 3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitatã de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativã a sa sau de o organizaţie localã a sa. ART. 21 Profesori, învãţãtori şi cercetãtori Remuneraţiile profesorilor şi ale celorlalţi membri ai corpului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant şi care stau temporar în celãlalt stat contractant pentru a preda sau a efectua cercetãri ştiinţifice, pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt sau de cercetare ştiinţificã fãrã scop lucrativ, sînt impozabile numai în primul stat. ART. 22 Studenţi sau ucenici 1. Sumele pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant şi care se afla în celãlalt stat contractant cu singurul scop de a-şi face studiile sau de a-şi completa pregãtirea profesionalã, le primeşte în scopul întreţinerii, instruirii sau pregãtirii profesionale nu sînt impozabile în acest celãlalt stat cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acestui celãlalt stat. 2. Remuneraţiile pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant, le primeşte pentru o activitate dependenta pe care o desfãşoarã cu program redus sau în mod ocazional în celãlalt stat contractant o perioada de timp care este raţional justificatã de scopul prezentei sale, despre care s-a amintit la paragraful 1, nu sînt impozabile în acest celãlalt stat. ART. 23 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acesta, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acest stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica în cazul în care beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo de care se leagã efectiv dreptul sau bunul producãtor de venit. În aceasta situaţie elementele de venit sînt impozabile în celãlalt stat contractant dupã propria legislaţie. ART. 24 Avere 1. Averea constituitã din bunuri imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate. 2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat. ART. 25 Metoda pentru evitarea dublei impuneri 1. Se stabileşte ca dubla impunere sa fie eliminata în conformitate cu paragrafele urmãtoare din prezentul articol. 2. Dacã un rezident al României poseda elemente de venit care sînt impozabile în Italia, România, în calcularea propriilor impozite specificate în art. 2 al prezentei convenţii, poate include în baza impozabilã a acestor impozite mentionatele elemente de venit, dacã unele dispoziţii exprese ale prezentei convenţii nu stabilesc altfel. În acest caz impozitul plãtit în Italia va fi dedus din impozitul datorat în România în conformitate cu propriile legi fiscale. Suma astfel dedusã nu poate, totuşi, sa depãşeascã cota de impozit romanesc atribuibila mentionatelor elemente de venit. În vederea aplicãrii prezentului paragraf, beneficiile pe care întreprinderile de stat romane le vãrsa bugetului de stat sînt considerate ca impozite datorate în România. 3. Dacã un rezident al Italiei poseda elemente de venit care sînt impozabile în România, Italia, în calcularea propriilor impozite pe venit specificate în art. 2 al prezentei convenţii, poate include în baza impozabilã a acestor impozite mentionatele elemente de venit, dacã unele dispoziţii exprese ale prezentei convenţii nu stabilesc altfel. În acest caz, Italia trebuie sa deducã din impozitele astfel calculate impozitul pe venit plãtit în România, dar suma deducerii nu poate depãşi cota de impozit italian atribuibila mentionatelor elemente de venit în proporţia în care ele participa la formarea venitului global. Nici o deducere nu va fi în schimb acordatã dacã elementul de venit este supus în Italia impunerii prin reţinere cu titlu de impozit la cererea beneficiarului venitului în baza legislaţiei italiene. ART. 26 Nediscriminare 1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît cele la care sînt sau vor fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat care se gãsesc în aceeaşi situaţie. În special, nationalii unui stat contractant care sînt impozabili în celãlalt stat contractant beneficiazã de scutiri, de reduceri ale bazei impozabile, de deduceri şi reduceri de impozite sau taxe acordate pentru sarcini familiale ca şi nationalii acestui stat care se gãsesc în aceeaşi situaţie. 2. Impunerea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu poate fi în acest celãlalt stat mai puţin favorabilã decît este impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã în sensul ca obliga un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, scutirile şi deducerile de impozit pe care le acorda propriilor rezidenţi conform situaţiei lor şi sarcinilor lor familiale. 3. Prin derogare de la dispoziţiile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi celelalte cheltuieli plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se deduc, în scopul determinãrii beneficiilor impozabile ale menţionatei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost deductibile dacã ar fi fost plãtite unui rezident din primul stat. De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unui contractant fata de rezidentii celuilalt stat contractant sînt deductibile, în scopul determinãrii averii impozabile a menţionatei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost deductibile dacã ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãrui capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la vreo impunere sau obligaţie legate de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuse celelalte întreprinderi de aceeaşi natura ale primului stat. 5. În sensul prezentului articol, termenul impunere indica impozitele de orice natura şi denumire. ART. 27 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu dispoziţiile prezentei convenţii, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a respectivelor state, sa supunã cazul autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã cazul sau face parte din sfera de aplicare a paragrafului 1 din art. 26, autoritãţii statului contractant a cãrui cetãţenie o are. Cazul va trebui supus în termen de 3 ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care atrage impozitarea neconforma cu convenţia. 2. Autoritatea competenta, dacã reclamaţia îi apare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare satisfãcãtoare, se va strãdui sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Acordul va fi aplicat indiferent de termenele prevãzute de legislatiile naţionale ale statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe cale amiabila dificultãţile sau indoielile inerente interpretãrii sau aplicãrii convenţiei. Ele vor putea, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute în convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor putea comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri potrivit paragrafelor precedente. Dacã se considera ca schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru a aplica dispoziţiile prezentei convenţii sau pe cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele prevãzute de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care aceste legi o prevãd nu este contrarã convenţiei, precum şi pentru a evita evaziunea fiscalã. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Informaţiile primite de un stat contractant vor fi ţinute în secret, la fel ca şi informaţiile obţinute în baza legislaţiei interne a respectivului stat şi vor fi comunicate numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv autoritãţilor judecãtoreşti şi organelor administrative) care au sarcina stabilirii sau încasãrii impozitelor prevãzute de prezenta convenţie, a procedurilor privitoare la aceste impozite sau a hotãrîrilor de atac prezentate pentru aceste impozite. Persoanele sau autoritãţile mai sus menţionate vor folosi aceste informaţii numai în acest scop. Respectivele persoane sau autoritãţi se vor putea servi de aceste informaţii în timpul audierilor publice sau în justiţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi propriei practici administrative sau celor ale celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Funcţionari diplomatici şi consulari Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau ale acordurilor speciale. ART. 30 Procedura de restituire 1. Impozitele încasate în unul dintre cele doua state contractante prin reţinere la sursa sînt restituite la cererea celui interesat sau a statului al cãrui rezident este, cînd dreptul la perceperea respectivelor impozite este limitat de dispoziţiile prezentei convenţii. 2. Cererile de restituire, care trebuie fãcute în termenele stabilite de legislaţia statului contractant ce urmeazã sa efectueze restituirea, trebuie sa fie însoţite de un atestat oficial al statului contractant al cãrui rezident este contribuabilul, care sa certifice ca exista condiţiile necesare pentru a avea dreptul la aplicarea avantajelor prevãzute de prezenta convenţie. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord, în conformitate cu dispoziţiile art. 27, modalitãţile de aplicare a prezentului articol. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Roma de îndatã ce va fi posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale se vor aplica în legatura cu veniturile realizate în timpul perioadelor de impunere care încep la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenţie intra în vigoare. ART. 32 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea din partea unuia dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe cale diplomaticã, nu înainte de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, facindu-i cunoscutã încetarea, cu un preaviz minim de 6 luni, înainte de sfîrşitul fiecãrui an calendaristic. În acest caz convenţia se va aplica pentru ultima oara: a) impozitelor percepute prin reţinere la sursa pe veniturile plãtibile cel mai tirziu la 31 decembrie al anului denunţãrii; b) celorlalte impozite din perioadele impozabile care se încheie cel mai tirziu la 31 decembrie al aceluiaşi an. Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Facuta în Bucureşti la 14 ianuarie 1977, în doua exemplare în limba romana şi în limba italiana, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Florea Dumitrescu
Pentru guvernul Republicii Italiene, Filippo Maria Pandolfi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
