Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 13 martie 1987 intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii Populare Bangladesh pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziuni fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 37 din 7 septembrie 1987
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Bangladesh,
în dorinta de a promova şi întãri relaţiile economice între cele doua tari, pe baza deplinei egalitati în drepturi, respectului independentei şi suveranitãţii naţionale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite de un stat contractant sau în numele acestuia, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit toate impozitelor stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile.
3. Impozitele actuale asupra cãrora se aplica convenţia sînt urmãtoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;
ii) impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a unor parteneri strãini;
iii) impozitul pe venitul realizat din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman);
b) în ceea ce priveşte Bangladesh, impozitul pe venit (denumit în continuare impozit bangladesh).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau analoage care se vor stabili dupã data semnãrii prezentei convenţii şi cale se vor adauga sau vor înlocui pe cele existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri importante aduse legislaţiei lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã Republica Socialistã România;
b) termenul Bangladesh înseamnã Republica Populara Bangladesh;
c) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica România sau Bangladesh, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana înseamnã o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate indica orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii;
f) termenii întreprindere a unui stat contractantã şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta indica:
1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
2) în cazul Bangladesh, Consiliul Naţional al Veniturilor sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul naţional înseamnã toate persoanele fizice care poseda naţionalitatea sau cetãţenia statului contractant respectiv, precum şi toate persoanele fizice, societãţile de persoane şi asociaţiile care au statut juridic în baza legilor în vigoare în statul contractant respectiv;
i) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat de o nava sau aeronava exploatate de o întreprindere, care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava efectueazã transporturi numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice termen cale nu este altfel definit va avea, dacã contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, conform legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau fiscal se va rezolva dupã cum urmeazã:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de cîte o locuinta permanenta la dispoziţia sa în fiecare din ambele state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state atunci va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statutului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita, în totalitate sau în parte, activitatea sa.
Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) un depozit prin care o persoana pune la dispoziţia altor persoane spaţii de depozitare; şi
g) o mina, un put de extracţie a petrolului sau a gazului, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau de montaj constituie sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 183 de zile.
4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii sau expunerii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în vederea depozitarii sau expunerii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în vederea prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri, ori de a culege informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi cu caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru desfãşurarea de activitãţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a)-e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri, rezultatã din aceasta combinare, sa aibã un caracter preparator sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana, alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica paragraful 6, acţioneazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se va considera ca are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat cu privire la orice activitãţi pe care acea persoana le efectueazã pentru întreprindere, dacã acea persoana:
a) are ca activitate obişnuitã în acest stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitãţile acelei persoane sa nu fie limitate la cele enumerate la paragraful 4 şi care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în sensul acelui paragraf; sau
b) nu are ca activitate o astfel de împuternicire, dar dispune în mod obişnuit, în primul stat, de un stoc de produse sau mãrfuri, din care livreaza cu regularitate în numele întreprinderii.
6. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celuilalt stat contractant numai prin faptul ca îşi exercita activitatea în acel stat prin intermediul unui intermediar, al unui agent comisionar general sau al oricãrui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitãţi în acel celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatãrile agricole ori forestiere) situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Expresia bunuri imobile va fi definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi altor resurse naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunurile imobile folosite pentru desfãşurarea unei activitãţi de prestãri de servicii cu caracter profesional independent.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitãţi astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte care poate fi atribuitã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitãţi în celãlalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite la scãdere cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte, dar nu vor include cheltuielile care, conform reglementãrilor acelui stat, nu sînt admise la scãdere întreprinderilor acelui stat.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza repartizãrii beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi însã de asa natura încît rezultatul sa corespundã cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile acestui articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Beneficiile din exploatarea în trafic internaţional a aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Beneficiile obţinute din exploatarea navelor în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care se exercita atare activitate, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 50% din impozitul stabilit în alt mod prin legea interna a acelui stat, iar impozitul stabilit în aceste condiţii nu va depãşi 2,50% din intreaga suma de primit pentru transportul pasagerilor, al poştei, al animalelor şi al produselor încãrcate în acel stat.
3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, beneficiilor provenind din participãrile într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, în oricare din aceste situaţii, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare, ce diferã de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã n-ar fi fost acele condiţii, ar fi fost obţinute, dar datoritã acelor condiţii nu au putut fi obţinute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse, de asemenea, în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã societatea primitoare este beneficiara efectivã a dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiul efectiv este o societate care deţine direct cel puţin 10% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 15% din suma bruta a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Acest paragraf nu va afecta impozitarea societãţilor cu privire la beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale, care sînt asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat în acel stat, sau efectueazã în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo, iar pachetul de acţiuni în legatura cu care se plãtesc dividendele este efectiv legat de acel sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau art. 14, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, exceptind situaţia în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau în mãsura în care pachetul de acţiuni în legatura cu care se plãtesc dividendele este efectiv legat de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobinzi sînt impozabile, de asemenea, în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2:
a) dobinzile provenind din România şi plãtite Guvernului Bangladesh sau Bãncii Bangladesh vor fi scutite de impozit în România;
b) dobinzile provenind din Bangladesh şi plãtite Guvernului din România, Bãncii Naţionale a Republicii Socialiste România şi Bãncii Romane de Comerţ Exterior vor fi scutite de impozit în Bangladesh.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din titluri de creanta de orice fel garantate sau nu ipotecar şi indiferent dacã dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste efecte publice sau obligaţiuni.
Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectueazã în celãlalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi dacã titlurile de creanta cu privire la care se plãtesc dobinzile sînt efectiv legate de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
6. Dobinda se va considera ca provine dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãteşte dobinda şi aceasta dobinda se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceasta dobinda se va considera ca provine din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sînt impozabile, de asemenea, în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv a filmelor cinematografice, a oricãrui brevet de invenţie, marca de fabrica, sau a altor bunuri sau drepturi sau a unui desen sau model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant din care provin aceste redevenţe, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat servicii personale cu caracter independent printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care se plãtesc redevenţele sînt legate efectiv de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Se va considera ca redevenţele provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare de redevenţe, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care s-a creat obligaţia de a se plati redevenţele şi plata acestor redevenţe este suportatã de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de folosirea, concesionarea sau informaţia pentru care se plãtesc, depãşeşte suma asupra cãreia s-ar fi convenit de cãtre debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri din capital
1. Cistigurile obţinute din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, precum şi cistigurile din înstrãinarea acţiunilor unei societãţi ale carei active constau în principal în bunuri imobile sînt impozabile în statul în care sînt situate bunurile respective.
2. Cistigurile care provin din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant în scopul efectuãrii unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, sînt impozabile în acel celãlalt stat.
3. Cistigurile care provin din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave vor fi impozitate numai în statul contractant a cãrui rezidenţã este întreprinderea.
4. Cistigurile care provin din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 14
Servicii personale cu caracter independent
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau din alte activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat.
Cu toate acestea, în urmãtoarele împrejurãri, asemenea venituri pot fi impuse în celãlalt stat contractant:
a) dacã are o baza fixa la dispoziţia sa în mod regulat în celãlalt stat contractant în scopul desfasurari activitãţii sale; în acest caz se poate impune în celãlalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibila acelei baze fixe; sau
b) dacã şederea sa în celãlalt stat contractant este pentru o perioada sau perioade care insumate depãşesc în total 183 de zile în anul fiscal; sau
c) dacã remuneraţiile pentru serviciile şase în celãlalt stat contractant obţinute de la rezidenţi ai acelui stat contractant depãşesc o suma în taka Bangladesh sau în lei româneşti egala cu 4.000 dolari S.U.A., în anul impozabil, fãrã a tine seama ca şederea sa în acel stat are loc pe o perioada sau perioade care insumeaza puţin de 183 de zile în cursul anului fiscal.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Servicii personale dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd aceasta activitate este exercitatã în acel celãlalt stat contractant. Dacã activitatea retribuitã este exercitatã în celãlalt stat, remuneraţia primitã din aceasta activitate este impozabilã în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) primitorul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în anul de impunere respectiv; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de sau în numele persoanei care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe cale cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3) Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în internaţional de o întreprindere a unui stat contractant vor fi impuse numai în acel stat.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
Remuneraţiile directorilor şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant calitatea lui de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de profesionist de spectacole cum ar fi artişti le teatru, de cinema, de radio sau televiziune ori interpreti muzicali, precum şi de sportivi, din activitãţile personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Cînd veniturile privitoare la activitãţile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin acestui profesionist de spectacole sau sportiv, ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, aceste venituri sînt impuse în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile profesionistului de spectacole sau sportivului.
3. Veniturile realizate din astfel de activitãţi pot fi, totuşi, scutite de impozit în acel stat, dacã activitãţile sînt desfãşurate în cadrul unui acord cultural încheiat între statele contractante.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impuse numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţi sau autoritãţi vor fi impuse numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de remuneraţii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat care:
i) este un naţional al acelui stat; sau
ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unitãţi sau autoritãţi va fi impusa numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezident şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legatura cu o activitate producãtoare de venituri desfasurata de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia.
ART. 20
Profesori
O persoana fizica care este sau a fost rezident al unui stat contractant imediat înainte de sosire în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare, recunoscute de autoritatea competenta a acelui celãlalt stat contractant, viziteaza acest celãlalt stat contractant o perioada care nu depãşeşte doi ani, numai pentru scopul de a preda sau cerceta sau amindoua, în cadrul unei astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã ca urmare a predãrii sau cercetãrii.
ART. 21
Studenţi şi stagiari
1. O persoana fizica care este sau a fost imediat înaintea sosirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezenta în primul stat menţionat numai în calitate de student la o universitate recunoscuta, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţionalã similarã recunoscuta în primul stat menţionat sau se afla în acel stat ca practicant în domeniul comercial sau tehnic, pentru o perioada care nu depãşeşte cinci ani de la data primei sale sosiri în primul stat menţionat în legatura cu aceasta vizita, va fi scutitã de impozit în primul stat menţionat, pentru:
a) toate sumele primite din strãinãtate în scopul întreţinerii, educaţiei sau calificãrii sale; şi
b) orice remuneraţie primitã ca urmare a unei activitãţi retribuite prestate în primul stat menţionat în scopul suplimentarii mijloacelor de întreţinere.
2. o persoana fizica care a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înaintea sosirii sale în celãlalt stat contractant şi este prezenta temporar în acel celãlalt stat numai pentru a studia, cerceta sau a se perfectiona, ca urmare a obţinerii unei burse sau acordãrii unui premiu de cãtre o organizaţie ştiinţificã, educaţionalã, de cult sau caritabila sau în baza unui program de asistenta tehnica încheiat între guvernele statelor contractante, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat de la data primei sale vizite în acel celãlalt stat în legatura cu acea vizita:
a) pentru sumele obţinute ca burse, premii; şi
b) pentru toate trimiterile din strãinãtate în scopul întreţinerii sale, educaţiei sau calificãrii.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de locul de unde provin, care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impuse numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, câte nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
ART. 23
Evitarea dublei impuneri
1. Cînd un impozit este plãtit asupra veniturilor obţinute în Bangladesh de un rezident al României, acel impozit va fi dedus din impozitul plãtit în România în conformitate cu prevederile legilor de impozite din România.
2. Sub rezerva prevederilor legii de impozite din Bangladesh referitoare la acordarea creditului fata de impozitul din Bangladesh a impozitului plãtit într-un teritoriu din afarã Bangladesh, impozitul asupra venitului plãtit în România de cãtre o persoana rezidenţã în Bangladesh se va acorda ca un credit fata de orice impozit din Bangladesh plãtibil pentru acele venituri.
3. În sensul prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cistigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celãlalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie, se considera ca provin din surse situate în acel celãlalt stat.
4. Independent de prevederile paragrafelor precedente ale acestui articol, dacã se acorda pentru o perioada de timp scutire de impozit, fie totalã fie parţialã, asupra oricãrui venit, de cãtre unul din statele contractante, atunci celãlalt stat contractant va acorda credit pentru impozitul astfel scutit, fata de impozitul pentru asemenea venituri plãtibil în acel celãlalt stat.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici un impozit sau alta obligaţie legatã de acesta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi cerinţele legate de aceasta impunere la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Aceasta prevedere se va putea, independent de prevederile articolului 1, sa se aplice, de asemenea, persoanelor care nu sînt rezidente ale unui sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decît impunerea stabilitã întreprinderilor acestui stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceste prevederi nu vor fi interpretate ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant acele deduceri personale, înlesniri sau reduceri la stabilirea impozitului în baza responsabilitãţilor din statul civil sau familial pe care le acorda rezidenţilor proprii.
3. Cu excepţia cazului cînd prevederile art. 9, paragrafului 7 al art. 11, sau paragrafului 6 al art. 12 se aplica dobinzilor, redevenţelor şi altor plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant în scopul determinãrii beneficiului impozabil al unei astfel de întreprinderi, se vor putea deduce în aceleaşi condiţii ca şi cum acestea ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. Prevederile acestui paragraf nu vor afecta aplicarea legii din Bangladesh referitoare la reducerea la sursa a dobinzilor, redevenţelor sau a altor plati ca o condiţie pentru deducere.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, integral sau parţial, deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unui impozit sau obligaţie legatã de acesta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitul sau obligaţiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice natura sau denumire.
ART. 25
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este sau, dacã cazul sau intra sub incidenta prevederilor paragrafului 1 al art. 24, va supune cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima comunicare privind mãsura prin care s-a stabilit impunerea care nu este conformã cu prevederile convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. Orice acord realizat se va aduce la îndeplinire independent de termenele limita prevãzute de legislatiile interne ale statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri pentru aplicarea prevederilor paragrafelor precedente.
Cînd, pentru a ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb verbal de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţii autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 26
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii dacã este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevãzute de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care o prevãd nu este contrarã convenţiei. Schimbul de informaţii nu este influentat de art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret, în aceleaşi condiţii ca şi informaţiile obţinute conform legislaţiei interne a acelui stat, şi va fi divulgatã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv organelor judiciare sau administrative) care au atribuţii în legatura cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmãrirea judiciarã sau rezolvarea apelurilor în legatura cu impozitele care fac obiectul convenţiei. Aceste persoane sau autoritãţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în procesele publice sau în hotãrîrile judecãtoreşti.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei proprii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 27
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici şi functionarii consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea prevederilor acordurilor speciale.
ART. 28
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare, iar prevederile acesteia se vor aplica:
a) în România: asupra impozitelor aferente oricãrui an de impunere care începe la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic urmãtor aceluia în care convenţia intra în vigoare;
b) în Bangladesh: asupra oricãrui an de impunere care începe la sau dupã 1 iulie al anului calendaristic urmãtor aceluia în care convenţia intra în vigoare.
ART. 29
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare atita timp cît nu va fi denunţatã de unul din statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta convenţia pe cale diplomaticã, transmiţînd o nota de denunţare celuilalt stat contractant pînã la 30 iunie a fiecãrui an calendaristic începînd cu cel de al V-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În acest caz, prezenta convenţie va inceta sa se aplice;
a) în România: cu privire la impozitele aferente oricãrui an de impunere care începe la sau dupã 1 ianuarie a anului calendaristic urmãtor aceluia în care s-a transmis nota de denunţare;
b) în Bangladesh: pentru orice an de impunere care începe la sau dupã 1 iulie al anului calendaristic urmãtor aceluia în care s-a transmis nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Dhaka la 13 martie 1987, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, bangla şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza are precãdere.
Pentru Guvernul
Republicii Socialiste România,
Dimitrie Ancuta
Pentru Guvernul
Republicii Populare Bangladesh,
M. Syeduzzaman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
