Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 13 iulie 1979 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Republicii Arabe Egipt pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 84 din 17 octombrie 1980
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Egipt, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice între cele doua tari pe baza suveranitãţii naţionale şi a respectãrii independentei, a egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au convenit sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, dupã cum urmeazã:
CAP. 1
Sfera de aplicare a convenţiei
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite în contul fiecãrui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice ori al subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau autoritãţilor locale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total ori asupra elementelor de venit, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile ori imobile şi impozitele pe suma totalã a retributiilor plãtite de întreprinderi.
3. Impozitele existente cãrora li se aplica prevederile convenţiei sînt urmãtoarele:
a) În cazul Republicii Socialiste România:
(1) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;
(2) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romane şi a unor parteneri strãini;
(3) impozitul pe venitul realizat din activitãţi agricole, (denumite mai jos impozit roman)
b) În cazul Republicii Arabe Egipt:
(1) impozitul pe venitul obţinut din bunuri imobile (inclusiv impozitul pe teren, impozitul pe clãdiri) şi impozitul pentru paza (ghaffir tax);
(2) impozitul pe valori mobiliare (movable capital);
(3) impozitul pe beneficiile comerciale şi industriale;
(4) impozitul asupra salariilor, indemnizaţiilor şi pensiilor;
(5) impozitul asupra beneficiilor din profesii libere şi din alte profesii necomerciale;
(6) impozitul general pe venit;
(7) impozitul pentru apãrare;
(8) impozitul pentru securitate nationala;
(9) impozitul de apãrare (jehad tax)
(10) impozitele suplimentare stabilite ca procent din impozitele menţionate mai sus sau în alt mod, (denumite mai jos impozit egiptean).
4. Convenţia se aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoagã pe care fiecare stat contractant le va stabili ulterior în afarã de cele existente sau care le vor înlocui.
5. La sfîrşitul fiecãrui an, autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante care au fost aduse în legislatiile lor de impozite.
6. În cazul unor modificãri importante în sistemul de impunere al oricãrui stat contractant, statele contractante se pot consulta în vederea adaptãrii prezentei convenţii la modificãrile aduse.
CAP. 2
Definiţii
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, dacã contextul nu cere altfel:
(a) expresia România înseamnã Republica Socialistã România;
expresia Egipt înseamnã Republica Arabã Egipt;
(b) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Egipt, dupã cum cere contextul;
(c) expresia România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine dincolo de marea teritorialã, asupra cãrora România exercita drepturi suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, în vederea explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale unor astfel de arii, dar numai în mãsura în care persoana, proprietatea ori activitatea la care prevederile prezentei convenţii se aplica sînt legate de acea explorare sau exploatare;
(d) expresia Egipt înseamnã teritoriul Republicii Arabe Egipt şi, cînd este folositã în sens geografic, o atare expresie cuprinde, de asemenea, marea teritorialã, fundul şi subsolul ariilor submarine adiacente coastei, dar dincolo de marea teritorialã, asupra cãreia Egiptul exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia proprie, în vederea explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale unor astfel de arii, dar numai în mãsura în care persoana, proprietatea ori activitatea la care prevederile prezentei convenţii se aplica sînt legate de o asemenea explorare sau exploatare;
(e) expresia impozit înseamnã impozit roman sau impozit egiptean, dupã cum cere contextul;
(f) expresia persoana cuprinde persoane fizice, societãţi şi toate celelalte entitãţi care sînt tratate ca unitãţi impozabile conform legilor în vigoare în fiecare stat contractant;
(g) expresia societate (company) indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã conform prevederilor legale din România sau din Egipt sau orice entitate care este tratata ca persoana juridicã în vederea impunerii;
(h) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
(i) expresia autoritãţi competente indica în cazul României ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat şi în cazul Egiptul ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(j) expresia subdiviziune politica înseamnã o subdiviziune politica în Egipt;
(k) expresia subdiviziune administrativ-teritorialã înseamnã o subdiviziune administrativ-teritorialã în România;
(l) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport naval sau aerian efectuat de cãtre o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd un asemenea transport are loc numai între doua locuri din celãlalt stat contractant.
2. În aplicarea prevederilor prezentei convenţii de cãtre unul din statele contractante, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacã contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în conformitate cu legea în vigoare în acel stat cu privire la impozitele care constituie obiectul prezentei convenţii.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, conform prevederilor legale ale acelui stat, este supusã impozitãrii în acel stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã.
2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci acest caz se va rezolva în conformitate cu urmãtoarele reguli:
a) Ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã are o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care relaţiile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale).
b) Dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat ori dacã nu dispune de o locuinta permanent la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit.
c) Dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul din ele, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are.
d) Dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia din ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. Pentru aplicarea prezentei convenţii, termenul sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent cuprinde, în mod deosebit:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) birou;
d) o fabrica;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera, un cimp petrolifer sau un alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) o ferma, o plantaţie şi un antrepozit;
h) un şantier de construcţii sau montaj a cãrui durata este mai mare de 6 luni;
i) o expoziţie permanenta cu vînzare.
3. Nu se considera sediu permanent dacã:
a) folosirea de instalaţii se face în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) produsele sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) produsele sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate exclusiv în scopul de a fi prelucrate de o alta întreprindere;
d) un loc fix de afaceri este menţinut în scopul exclusiv al cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri este menţinut numai în scopul de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi similare cu caracter pregatitor sau auxiliar pentru întreprindere;
f) produsele sau mãrfurile aparţinînd unei întreprinderi sînt expuse ocazional sau temporar în cadrul unui tirg sau al unei expoziţii şi se vînd dupã închiderea menţionatului tirg sau expoziţii.
4. O persoana activind într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un reprezentant cu statut independent cãruia i se aplica paragraful 5 - va fi consideratã ca sediu permanent în primul stat menţionat, dacã o asemenea persoana are şi exercita în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea sa este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu sa fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru ca îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant printr-un intermediar (broker), comisionar, general sau orice alt reprezentant cu statut independent, în mãsura în care astfel de persoane lucreazã în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã în celãlalt stat contractant sau îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuşi suficient de a face din oricare din societãţi un sediu permanent al celeilalte.
CAP. 3
Impunerea veniturilor
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile din proprietãţi imobiliare sînt impozabile numai în statul contractant în care sînt situate atari proprietãţi.
2. Expresia proprietate imobiliarã se defineste în conformitate cu legea statului contractant în care proprietatea în cauza este situata. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile la proprietatea imobiliarã, septelul şi echipamentul folosit în agricultura şi industria forestierã, drepturile la care se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea terenurilor, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata depozite de minerale, surse şi alte resurse naturale. Vapoarele şi avioanele nu vor fi considerate ca proprietate imobiliarã.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directa, închirierea sau folosirea sub orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietatea imobiliarã a unei întreprinderi şi veniturilor din proprietate imobiliarã folositã pentru exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent aflat în acel stat.
Dacã întreprinderea exercita activitate în celãlalt stat contractant în condiţiile menţionate, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din beneficii care sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, în acest caz, în fiecare stat contractant se vor distribui acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar realiza dacã ar fi o întreprindere distinctã şi independenta care exercita activitãţi identice sau analoage în condiţii identice ori analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile care au fost fãcute pentru ţelurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere, precum şi cheltuielile generale de administraţie fãcute ca atare, indiferent dacã au fost efectuate în statul în care este situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii cãtre diversele pãrţi componente ale acesteia, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu asemenea metoda de repartizare în mãsura în care este uzualã; cu toate acestea metoda de repartizare adoptatã trebuie sa fie în orice caz, ca rezultat, în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pe considerentul simplei cumpãrãri de produse sau de mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent vor fi determinate prin aceeaşi metoda în fiecare an, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile pentru a se proceda contrar.
7. Cînd beneficiile cuprind şi elemente de venit care sînt reglementate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport aerian şi naval
1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica de asemenea cu privire la participãrile la pool-uri de orice natura ale întreprinderilor romane sau egiptene, la o afacere în comun sau la o agenţie internationala de transporturi navale sau aeriene.
3. Cînd beneficiile la care se referã acest articol sînt obţinute de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant, dividendele plãtite de acea societate unor persoane care nu sînt rezidente în celãlalt stat contractant vor fi scutite de impozite în acel celãlalt stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
(a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
(b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, cînd, în ambele cazuri, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficiu care, dacã nu ar fi fost acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, însã datoritã acelor condiţii nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzãtor.
2. Dacã informaţiile la dispoziţia autoritãţii fiscale interesate sînt insuficiente pentru a determina, conform prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, beneficiile care ar fi trebuit sa revinã unei întreprinderi, nici o prevedere din acest paragraf nu va afecta aplicarea legii fiecãrui stat contractant în legatura cu obligaţia acelei întreprinderi de a plati impozitul asupra unei sume determinata prin apreciere sau evaluare de cãtre autoritatea de impunere a acelui stat, cu condiţia ca o asemenea determinare sa fie facuta în mãsura în care informaţiile la dispoziţia autoritãţii fiscale permit aceasta în conformitate cu principiul stabilit în prezentul paragraf.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica întreprinderilor de stat în cazul României şi întreprinderilor publice în cazul Egiptului.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de un rezident al unuia din statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în ambele state contractante conform legislaţiei lor interne.
2. Cu toate acestea, dacã dividendele distribuite din beneficiile aceluiaşi an impozabil nu sînt scãzute din beneficiul impozabil al societãţii, cota de impozit nu va putea depãşi 10% din suma bruta a dividendelor.
3. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant a carei activitate are loc numai sau în principal în celãlalt stat contractant vor fi supuse în fiecare stat contractant legislaţiei sale interne.
4. Dividendele, considerate ca fiind plãtite din beneficiul anual al unui sediu permanent menţinut într-un stat contractant de cãtre o societate a celuilalt stat contractant a carei activitate se extinde în alte tari decît statele contractante, vor fi supuse în fiecare stat contractant legislaţiei sale interne.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu au aplicare dacã primitorul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În asemenea caz se aplica prevederile art. 7.
6. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venit din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat contractant nu va supune nici unui impozit dividendele plãtite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acelui celãlalt stat. De asemenea, nu va supune nici beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit pe beneficii nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã în total sau în parte beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
7. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, înseamnã venituri din acţiuni sau titluri de folosinta, acţiuni miniere, pãrţi de fondator sau alte drepturi similare care nu sînt titluri de creanta, participari la beneficii, precum şi venituri din alte drepturi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia de impozite a statului în care societatea distribuitoare este rezidenţã.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cu toate acestea, dobinda poate fi de asemenea impusa în statul contractant din care provine potrivit legilor acelui stat; dacã persoana care încaseazã dobinda este beneficiarul efectiv al dobinzii, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15% din suma bruta a dobinzii.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitatea de aplicare a acestei limitãri.
3. Contrar prevederilor paragrafului 2, dobinda provenitã dintr-un stat contractant şi plãtitã
- celuilalt stat contractant sau unei instituţii a acestui celãlalt stat, care nu este supusã impozitului pe venit în celãlalt stat, sau
- unui rezident al celuilalt stat contractant în legatura cu împrumuturi fãcute, garantate sau asigurate de acest celãlalt stat ori o autoritate a acestuia, se va scuti de impozit în primul stat menţionat. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord instituţiile cãrora li se vor aplica prevederilor acestui paragraf.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord orice alta instituţie guvernamentalã cãreia i se vor aplica prevederile prezentului paragraf.
4. Termenul dobinda, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venit din creanţe de orice fel, indiferent ca sînt însoţite sau nu de o clauza de participare la beneficiile debitorului cu excepţia veniturilor din creanţe garantate prin ipoteci pe bunuri imobile, cãrora li se aplica prevederile art. 6) şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri ori obligaţii de împrumut, inclusiv primele şi premiile aferente acestor efecte publice, titluri sau obligaţii de împrumut.
Penalizãrile datorate pentru plata cu intirziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prevederilor prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzii, fiind rezident al unui stat contractant, exercita activitatea comercialã în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celãlalt stat contractant din care provin dobinzile sau exercita în acel celãlalt stat o profesie libera prin intermediul unei baze fixa situata în acel celãlalt stat, iar creanta în legatura cu care sînt plãtite dobinzile este legatã efectiv de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situaţie se aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobinda se considera ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica sau administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Când, cu toate acestea, persoana plãtitoare de dobinzi, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a luat naştere creanta generatoare a dobinzii plãtite, iar asemenea dobinda este suportatã de un astfel de sediu permanent sau baza fixa, atunci aceasta dobinda se considera ca provine din statul în care sediul permanent sau baza fixa sînt situate.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi oricare alta persoana, suma dobinzilor plãtite, avînd în vedere creanţele pentru care sînt plãtite, excede suma asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor atari relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la aceasta din urma suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã în conformitate cu legile fiecãrui stat contractant, tinindu-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, în sensul prezentului articol, înseamnã remuneraţiile de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a oricãrui drept de autor cu privire la o opera literarã, artisticã sau ştiinţificã, inclusiv drepturile de autor privind filmele de cinematograf sau filmele ori benzile magnetice folosite pentru radiodifuziune ori televiziune, orice brevet sau alte asemenea drepturi de proprietate ori de aceeaşi natura, desen ori model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea dreptului de a folosi un utilaj industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru transmiterea de informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã primitorul redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care sînt legate efectiv bunurile sau drepturile generatoare de redevenţe.
În asemenea caz se aplica prevederile art. 7.
5. Redevenţele sînt considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat, o subdiviziune politica sau administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plãtitoare a redevenţelor, indiferent ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant un sediu permanent de care dreptul sau bunul generator de redevenţe este legat în mod efectiv, iar asemenea redevenţe sînt suportate de cãtre acest sediu permanent, atunci redevenţele sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, datoritã unor relaţii speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o terta persoana, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestaţia pentru care sînt plãtite (folosirea, concesionarea dreptului de a folosi sau informaţia), excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în absenta unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant, ţinînd seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile acestui articol nu se aplica cînd sînt emise acţiuni de fondator în Egipt ca plata pentru drepturile menţionate la paragraful 3 al acestui articol şi impuse ca venit din capital mobiliar în conformitate cu prevederile <>art. 1 al Legii nr. 14 din 1939 . Într-o astfel de situaţie sînt aplicabile prevederile art. 10 din prezenta convenţie.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant se impun în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse de asemenea în statul contractant din care provin potrivit legislaţiei acelui stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã primitorul comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat din care provin comisioanele un sediu permanent de a cãrui activitate este legatã efectiv activitatea producãtoare de comisioane. În asemenea caz se aplica prevederile art. 7.
4. Comisioanele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant, cînd plãtitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, dacã persoana plãtitoare a comisionului, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu activitatea cãruia s-a fãcut plata şi comisionul este suportat de sediul permanent respectiv, atunci comisioanele se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
5. Impozitul pe venit de 15 la suta reţinut la sursa în România la comisioanele plãtite unui rezident al Egiptului va fi acordat drept credit deductibil din impozitul pe venit stabilit în Egipt.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate bunurile.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din bunurile întreprinderii folosite în cadrul unui sediu permanent pe care întreprinderea unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau bunurile mobile aparţinînd unei baze fixe folositã de un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant, în scopul de a presta servicii cu caracter profesional, inclusiv cistigurile provenite din înstrãinarea unui atare sediu permanent (singur sau împreunã cu intreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile de natura celor menţionate la paragraful 1 al art. 8 se impun numai în statul contractant în care bunurile mobile respective sînt impozabile în conformitate cu prevederile articolului menţionat.
3. Cistigurile din înstrãinarea oricãror bunuri sau active, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, se impun numai în statul din care provin veniturile.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile obţinute de cãtre un rezident al unui stat contractant din prestarea unor servicii profesionale sau din alte activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacã rezidentul nu are o baza fixa la dispoziţia sa în mod regulat în celãlalt stat contractant, în scopul desfãşurãrii activitãţii sale sau este prezent în acel stat pentru o perioada sau perioade care insumate depãşesc 183 zile în anul fiscal vizat. Dacã are o astfel de baza fixa sau rãmîne în acel stat o perioada de timp asa cum s-a menţionat anterior, venitul poate fi impus în acel celãlalt stat dar numai acea parte din el care este atribuibila acelei baze fixe sau perioadei menţionate.
2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activitãţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile pe cont propriu ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 16
Activitãţi dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în legatura cu munca prestatã ca angajat sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd munca este prestatã în celãlalt stat contractant. Dacã munca este astfel prestatã, asemenea remuneraţii obţinute ca atare din celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Contrar prevederilor paragrafului 1, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru munca prestatã ca angajat în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat menţionat dacã:
a) primitorul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 zile în anul fiscal respectiv, iar
b) remuneraţia este plãtitã de sau în numele celui pentru care se presteazã munca ca angajat şi care nu este rezident al celuilalt stat contractant, şi
c) remuneraţia nu este suportatã de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel pentru care se presteazã munca ca angajat o are în celãlalt stat.
3. Contrar prevederilor precedente ale prezentului articol, remuneraţiile în legatura cu munca prestatã ca angajat, desfasurata la bordul unei nave sau aeronave în trafic internaţional, sînt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant vor fi impuse numai în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Contrar prevederilor art. 14 şi 15, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole publice, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi din activitatea lor personalã desfãşurata în aceasta calitate, pot fi impuse de statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Veniturile obţinute din astfel de activitãţi exercitate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele doua state contractante vor fi scutite de impozite în statul contractant în care se exercita aceste activitãţi.
ART. 19
Pensii, altele decît cele de stat
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 1 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea desfasurata ca om al muncii se vor impune numai în acel stat.
2. Renta viagerã plãtitã unei persoane fizice rezidenţã a unui stat contractant va fi impusa numai în acel stat contractant.
3. Termenul renta înseamnã o suma determinata platibila, la scadente stabilite, în timpul vieţii sau în cursul unei perioade de timp specificatã sau care poate fi determinata, cu obligaţia de a face plãţile în schimbul unei compensãri depline şi corespunzãtoare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. Remuneraţiile, inclusiv pensiile, plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politica, o subdiviziune administrativ-teritorialã sau autoritate localã din acel stat oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii sau autoritãţii locale în îndeplinirea unor funcţii de natura publica, se impun numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplica în mod corespunzãtor (mutatis mutandis) remuneraţiilor şi pensiilor plãtite de organizaţiile de posta, cale feratã, telefoane, telegraf, radio, televiziune şi de cãtre banca centrala a fiecãrui stat contractant.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor sau pensiilor pentru servicii prestate în legatura cu orice activitate industriala sau comercialã, altele decît cele menţionate la paragraful 2, exercitate de orice entitate legalã menţionatã la paragraful 1 al acestui articol.
ART. 21
Studenţi
Un rezident al unui stat contractant care este prezent în mod temporar în celãlalt stat contractant numai:
a) ca student la o universitate, colegiu sau şcoala în cel de-al doilea stat contractant,
b) ca practicant în domeniul comercial ori tehnic, sau
c) ca beneficiar al unei burse, indemnizaţii sau recompense, acordatã cu scopul principal de a studia sau de a face cercetãri, de cãtre o organizaţie religioasã, de caritate, ştiinţificã sau de învãţãmînt nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru remiterile din strãinãtate în scopul întreţinerii sale, pregãtirii sau instruirii sale sau ca bursa acordatã pentru studii. Aceleaşi prevederi se vor aplica oricãrei sume reprezentind remuneraţii pentru servicii prestate în celãlalt stat, cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legatura cu studiile sau instruirea sa ori îi sînt necesare în scopul întreţinerii.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
Un rezident al unui stat contractant care, la invitaţia unei universitãţi, facultãţi sau a altui institut de învãţãmînt superior sau de cercetãri ştiinţifice din celãlalt stat contractant, viziteaza acel celãlalt stat contractant numai în scopul de a preda sau de a face cercetãri ştiinţifice la o astfel de instituţie pentru o perioada care sa nu depãşeascã 2 ani, nu va fi impus în acel celãlalt stat pentru remuneraţiile sale primite pentru atare predare sau cercetare.
ART. 23
Venituri care nu au fost menţionate în mod expres
Veniturile unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost menţionate în mod expres în articolele anterioare ale convenţiei, sînt impozabile în statul din care provine venitul.
CAP. 4
Metoda pentru înlãturarea dublei impuneri
ART. 24
Metoda scutirii şi a creditului
1. Cînd o persoana fiind rezidenţã a unui stat contractant obţine venit din celãlalt stat contractant şi acel venit, potrivit prevederilor prezentei convenţii, poate fi impus în acel celãlalt stat contractant, primul stat menţionat, sub rezerva prevederilor paragrafului 2, scuteşte acest venit de impozitare, dar poate ca, la calcularea impozitului pe venitul rãmas acelei persoane, sa aplice cota de impozit care ar fi fost aplicabilã dacã venitul respectiv nu ar fi fost scutit.
2. Cînd o persoana rezidenţã a unui stat contractant obţine venit din celãlalt stat contractant, iar acel venit, în conformitate cu prevederile art. 10, 11, 12, 14 şi 16, poate fi impus în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va deduce din impozitul pe venit al acelei persoane o suma egala cu impozitul plãtit în acel celãlalt stat. Deducerea nu va putea totuşi excede acea parte a impozitului, asa cum a fost calculatã înainte ca deducerea sa fi fost acordatã şi care este corespunzãtoare venitului obţinut din acel celãlalt stat.
3. Se va considera ca o societate romana a plãtit impozitul egiptean care ar fi trebuit soţ fie plãtit de aceasta societate dacã n-ar fi fost acordatã scutirea prevãzutã de <>art. 16 al Legii nr. 43 din 1974 , astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 32 din 1977 , iar acest impozit va fi dedus din impozitul datorat în România.
CAP. 5
Prevederi speciale
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare ori alta obligaţie în legatura cu aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţia în legatura cu aceasta la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Expresia nationali înseamnã:
a) toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant;
b) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile care dobîndesc statutul lor juridic ca atare din legislaţia în vigoare într-un stat contractant.
3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat contractant decît impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat contractant desfasurind aceleaşi activitãţi.
Aceasta prevedere nu trebuie interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant exonerarile cu caracter personal, înlesnirile şi reducerile de impozite în funcţie de statutul civil sau de sarcinile familiale pe care le acorda rezidenţilor proprii.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte deţinut sau controlat, direct sau indirect, de cãtre unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici o impozitare sau obligaţie în legatura cu impunerea, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile în legatura cu aceasta la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol nu trebuie interpretate ca afectind aplicarea în Egipt a prevederilor art. 11 paragrafele 1 şi 2 şi <>art. 11 bis ale Legii nr. 14 din 1939 şi scutirile acordate în Egipt prin <>art. 5 şi 6 ale Legii nr. 14 din 1939 .
6. În sensul acestui articol, expresia impunere înseamnã impozite de orice fel sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute în legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu prevederile convenţiei.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii care rezulta în legatura cu interpretarea sau aplicarea convenţiei. De asemenea, ele se pot consulta pentru eliminarea dublei impuneri la cazurile care nu au fost prevãzute în convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica în mod direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compusa din reprezentanţii autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii şi celor ale legilor interne din statele contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea pe care o prevãd este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea impunerilor, inclusiv stabilirea pe cale judecãtoreascã, sau cu încasarea impozitelor vizate în prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor putea fi interpretate în nici un caz ca impunind unuia din statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei proprii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute în baza prevederilor legislaţiei proprii sau a practicii administrative obişnuite a unuia sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii prin care s-ar divulga orice secret comercial, industrial sau profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice (ordre public).
ART. 28
Privilegii diplomatice şi consulare
1. Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, precum şi birourile de reprezentanta deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, privilegii care au fost acordate fie în baza normelor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea unor convenţii la care cele doua state contractante sînt parte.
2. Prevederile convenţiei nu se vor aplica organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor acestora sau persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ, dacã sînt prezente pe teritoriul unui stat contractant, cu privire la impozitele pe venit.
CAP. 6
Prevederi finale
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Cairo, cît mai curînd posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în termen de 30 de zile dupã schimbul instrumentelor de ratificare şi se va aplica pentru prima data:
a) cu privire la impozitele care se reţin la sursa la sumele plãtite, dupã data intrãrii în vigoare;
b) cu privire la celelalte impozite, anilor impozabili care încep la sau dupã 1 ianuarie al anului urmãtor celui în care intra în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea ei de cãtre un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia, pînã la 30 iunie al fiecãrui an calendaristic, începînd cu al cincilea an urmãtor aceluia în care a intrat în vigoare convenţia, transmiţînd nota de denunţare pe cale diplomaticã.
În asemenea situaţie, convenţia va inceta sa fie în vigoare:
a) cu privire la impozitele reţinute la sursa la sumele plãtite, dupã 31 decembrie al anului în care s-a transmis nota de denunţare;
b) cu privire la alte impozite, anilor impozabili începînd la sau dupã 1 ianuarie al anului urmãtor anului în care s-a transmis nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie şi au pus sigiliile lor.
Facuta la Bucureşti la 13 iulie 1979, în dublu exemplar, în limbile romana, arabã şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate, cu excepţia cazului cînd sînt dubii, în care situaţie textul în limba engleza va prevala.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
Virgil Trofin
Pentru guvernul
Republicii Arabe Egipt,
dr. Hamed Abdel Latef El Sayeh
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
