Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 13 decembrie 1976 intre Republica Socialista Romania si Regatul Danemarca privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 118 din 17 noiembrie 1977
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autoritãţilor locale ale acestora, indiferent de modul cum sînt percepute.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.
3. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) În ceea ce priveşte România:
- impozitul pe veniturile din salarii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare;
- impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;
- impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite în România, cu participare romana şi strãinã;
- impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi, altele decît cele de stat;
- impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri;
- impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (mai jos denumite impozit roman).
b) În ceea ce priveşte Danemarca:
1. impozitul pe venit perceput la nivel de stat (indkomstskat tentil staten);
2. impozitul municipal pe venit (den kommunale indkomstskat);
3. impozitul pe venit cãtre municipalitatile din judeţ (den amtskommunale indkomstskat);
4. contribuţiile pentru pensii de batrinete (folkepension-sbidragene);
5. impozitul marinarilor (somandsskatten);
6. impozitul special pe venit (den saerlige indkomstskat);
7. impozitul pentru biserica (kirkeskatten);
8. impozitul asupra dividendelor (udbytteskatten);
9. contribuţia "per diem" la fondul pentru cazuri de imbolnavire (bidrag til dagpengefonden) şi
10. impozitul pe capital perceput la nivel de stat (formueskatten til staten); (mai jos denumite impozit danez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identicã sau analoagã care se vor adauga ulterior celor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la finele fiecãrui an, modificãrile importante aduse legislaţiei fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii şi subsolul ariilor submarine situate în afarã apelor teritoriale asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii;
b) termenul Danemarca indica Regatul Danemarca, inclusiv orice arie înãuntrul cãreia, în conformitate cu legislaţia Danemarcei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Danemarca poate exercita drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale platformei continentale. Termenul nu cuprinde insulele Faeroe şi Groenlanda;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã cum cere contextul, România sau Danemarca;
d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;
e) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane sau oricare entitate consideratã ca persoana juridicã în vederea impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta indica:
1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat legal;
2) în cazul Danemarcei ministrul veniturilor interne, taxelor vamale şi al impozitelor indirecte sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul nationali înseamnã toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entitãţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport fãcut de cãtre o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul ce i se atribuie de cãtre legislaţia statului menţionat guvernind impozitele care fac obiectul convenţiei numai dacã contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Termenul nu cuprinde însã nici o persoana care este supusã impozitului în acel stat contractant numai datoritã venitului pe care îl realizeazã din surse sau capital situate în acel stat.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã în ambele state contractante, atunci acest caz se rezolva dupã regulile ce urmeazã:
a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu are o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.
3. Cînd, dupã dispoziţiile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este socotitã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa de afaceri în care întreprinderea exercitatã în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolifer, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii produselor sau mãrfurilor aparţinînd întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere;
d) produsele sau mãrfurile, aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, care sînt vîndute dupã închiderea acelui tirg sau expoziţii;
e) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar, pentru întreprindere.
4. O persoana - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - activind într-unul dintre statele contractante în numele unei întreprinderi din celãlalt stat contractant se considera sediu permanent în primul stat contractant, dacã dispune de puteri pe care le exercita în mod obişnuit în acest stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca acesta îşi exercita activitatea în acest celãlalt stat contractant prin intermediul unui curier (broker), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv cele din exploatãri agricole sau forestiere, este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile se defineste în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile menţionate sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogatii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Cu excepţia prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Când beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacã nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
4. Referitor la beneficiile obţinute de cãtre consortiul de transporturi aeriene danez, norvegian şi suedez, cunoscut sub denumirea de Scandinavian Airlines System (SAS), prevederile paragrafului 1 se vor aplica numai acelei pãrţi a beneficiilor care corespunde pachetului de acţiuni din consortiu deţinute de Det Danske Luftfartsselskab (DDL), partenerul danez în Scandinavian Airlines System (SAS).
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi fie într-un caz, fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii, care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi dacã n-ar fi fost acele condiţii, dar datoritã acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impozitate în mod corespunzãtor.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã primitorul este o societate (se exclud societãţile de persoane) care deţine direct cel puţin 25 la suta din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu afecteazã impozitarea societãţii privitoare la beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau din alte pãrţi care nu sînt creanţe, participare la beneficii, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv deţinerea pachetului de acţiuni generator de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor.
3. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care sînt legate creanţele generatoare a dobinzilor. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.
5. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat.
Cînd, cu toate acestea, persoana plãtitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãteşte dobinda şi atare dobinda se suporta de sediul permanent respectiv, atunci se va considera ca acea dobinda provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, dobinzile obţinute de un stat contractant sau de cãtre un oficiu public al acelui stat contractant, oficiu care nu este supus impozitului asupra venitului de acel stat contractant, sau obţinute de un rezident al unui atare stat contractant cu privire la datorii garantate, asigurate sau finanţate indirect de cãtre acel stat contractant sau un oficiu public al acestuia, vor fi scutite de impozit de cãtre celãlalt stat contractant.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Asemenea comisioane pot fi impuse, cu toate acestea, în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 4 la suta din suma comisioanelor.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, indica plati fãcute unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de cãtre legislaţia de impozite a statului contractant din care provine o asemenea plata.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã primitorii comisioanelor, fiind rezidenţi ai unui stat contractant, un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea care genereazã comisioanele. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat.
Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a comisioanelor, indiferent dacã este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagã activitãţile pentru care este facuta plata şi aceste comisioane sînt suportate de sediul permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi alta persoana, suma comisioanelor plãtite, ţinînd seama de activitãţile pentru care s-au plãtit, excede suma asupra cãreia ar fi convenit plãtitorul şi primitorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv drepturi de autor pentru filme de cinematograf ori filme sau benzi magnetice destinate emisiunilor de radio sau televiziune, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau alte asemenea drepturi, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu permanent de care se leagã în mod efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativã, o autoritate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcina acestor redevenţe, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe acelea asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 14
Cistiguri din capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea vapoarelor, a avioanelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de vapoare şi avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activitãţi.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesiuni independente
1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni libere sau a altor activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacã rezidentul nu dispune cu regularitate pentru exercitarea activitãţii sale în celãlalt stat contractant de o baza fixa sau este prezent în celãlalt stat contractant perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat. Dacã dispune de o astfel de baza fixa sau dacã este prezent în condiţiile susmenţionate, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe sau prezentei sale.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesiuni dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariata sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea salariata sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitatã la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional se impun în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii. În cazul cînd un rezident al Danemarcei primeşte remuneraţii pentru munca salariata prestatã la bordul unui avion exploatat în trafic internaţional de cãtre consortiul Scandinavian Airlines System (SAS), asemenea remuneraţii sînt impozabile numai în Danemarca.
ART. 17
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere sau ale unui organ analog al unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care acele activitãţi sînt exercitate.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale ale unor astfel de artişti sau sportivi nu revin acestora, ci altor persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri sînt impozabile în statul contractant în care se desfãşoarã activitatea artiştilor sau sportivilor mentionati.
3. Veniturile realizate din activitãţi desfãşurate în cadrul acordului culturale încheiate între cele doua state contractante sînt impozabile numai în statul trimiţãtor.
ART. 19
Pensii, anuitati, contribuţii de asigurãri sociale
1. Pensiile (altele decît pensiile a cãror impunere este reglementatã de prevederile paragrafului 2 al art. 20) şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi orice anuitate plãtitã unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, plãţile fãcute în cadrul sistemului public de asigurãri sociale al unui stat contractant sînt impozabile în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile în virtutea unui angajament de efectuare a plãţilor, în schimbul unor contraprestatii depline şi corespunzãtoare fãcute în bani sau evaluabile în bani.
ART. 20
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţia, alta decât o pensie plãtitã de un stat contractant, o subdiviziune administrativã sau de o autoritate localã din acel stat oricãrei persoane fizice în legatura cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate localã, este impozabilã numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
i) este un naţional al acelui stat; sau
ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune administrativã sau o autoritate localã din acesta oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate localã din acesta este impozabilã numai în acel stat.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã primitorul este un naţional sau un rezident al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale desfãşurate de un stat contractant sau o subdiviziune administrativã sau o autoritate din acesta.
ART. 21
Profesori
1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care preda sau efectueazã cercetãri la o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt autorizata legal a celuilalt stat contractant, va fi impozabil numai în primul stat contractant, pentru toate remuneraţiile primite în legatura cu activitatea desfasurata pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data începerii activitãţii.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã lucrãrile de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.
ART. 22
Studenţi şi stagiari
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau instruirii, vor fi scutite de impozit în primul stat menţionat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse din afarã acelui stat.
2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de cãtre o persoana din cele mai sus menţionate, din munca salariata pe care o presteazã în acel prim stat contractant, pentru a-şi suplimenta mijloacele sale pentru întreţinere, educare, instruire, pentru o perioada limitatã la 5 ani de la sosirea sa în acel stat.
ART. 23
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde provin, care n-au fost menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Impunerea averii
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinînd de o baza fixa servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul sa impunã beneficiile obţinute din atare exploatare.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor:
1. În ce priveşte România, impozitele plãtite în Danemarca de rezidenţi ai României asupra veniturilor obţinute sau capitalurilor deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Danemarca, vor fi scãzute din impozitele datorate statului roman.
Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al Republicii Socialiste România.
2. În ce priveşte Danemarca:
a) Sub rezerva prevederilor subparagrafului c), cînd un rezident al Danemarcei realizeazã venituri sau poseda capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sînt impozabile în România, Danemarca va acorda:
1) ca o deducere din impozitul pe venit al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România;
2) ca o deducere din impozitul pe capital al acelei persoane, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România.
b) Deducerea, în fiecare caz, nu va depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv, asa cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, şi care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului sau capitalului impozabil în România.
c) Cînd un rezident al Danemarcei obţine venit sau poseda capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, sînt impozabile numai în România, Danemarca poate include acest venit sau capital în baza de impunere, dar va acorda ca deducere din impozitul pe venit sau capital acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv care este corespunzãtoare, dupã caz, venitului obţinut sau capitalului posedat în România.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitele unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat desfasurind aceleaşi activitãţi.
3. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât aceea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale acestui prim stat menţionat.
4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este. Cazul trebuie supus, în 3 ani care urmeazã, primei notificãri a mãsurii care îi atrage o impozitare ce nu este în conformitate cu convenţia.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare corespunzãtoare, sa soluţioneze problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultind din interpretarea sau din aplicarea convenţiei.
Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral sau de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
5. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili procedura de aplicare a prezentei convenţii şi, în special, formalitãţile care trebuie îndeplinite de rezidentii unui stat contractant pentru a li se acorda în celãlalt stat contractant scutirile sau reducerile de impozit la veniturile menţionate la art. 10, 11, 12 şi 13, obţinute în acel celãlalt stat.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii de natura fiscalã pe care le deţin în mod obişnuit, în mãsura în care va fi necesar pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia.
Orice informaţie astfel schimbatã va fi ţinuta secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, altele decît cele însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a îndeplini mãsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau cu practica administrativã a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii sale administrative normale sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta privilegiile funcţionarilor diplomatici şi consulari acordate în cadrul normelor dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Extinderea aplicabilitatii teritoriale a convenţiei
Prezenta convenţie poate fi extinsã, fie în întregime, fie cu unele modificãri necesare, asupra oricãrei pãrţi a teritoriului Danemarcei, care, în mod expres, este exclusa de la aplicarea convenţiei şi care stabileşte impozite în mare mãsura cu caracteristici asemãnãtoare cu cele la care se aplica convenţia. O astfel de extensiune va intra în vigoare de la data şi sub rezerva modificãrilor şi condiţiilor, inclusiv a condiţiilor privitoare la denunţare, astfel cum se va preciza şi conveni între statele contractante prin note schimbate pe cai diplomatice.
ART. 31
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi aprobatã în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare din cea de a 30-a zi de la schimbul ultimei note din cele doua, prin care se arata ca ambele pãrţi s-au conformat acestor prevederi, cunoscindu-se ca prezenta convenţie se va aplica pentru prima data:
a) în Republica Socialistã România, impozitelor aferente perioadei impozabile în curs, precum şi impozitelor plãtite sau reţinute cu începere de la 1 ianuarie 1974;
b) în Regatul Danemarca:
1) cu privire la venitul care se impune în anul fiscal 1974 şi anii urmãtori;
2) cu privire la capitalul care se impune în anul calendaristic 1974 şi anii urmãtori.
ART. 32
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o durata nedeterminatã.
Fiecare stat contractant poate sa denunţe convenţia pînã la 30 iunie inclusiv al fiecãrui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui al intrãrii în vigoare a convenţiei, dind nota de denunţare pe cale diplomaticã; în acest caz, aplicarea prezentei convenţii înceteazã:
a) cu privire la venitul care se impune începînd cu anul fiscal urmãtor aceluia în care s-a remis nota de denunţare şi anii urmãtori;
b) cu privire la capitalul care se impune începînd cu anul calendaristic urmãtor aceluia în care s-a remis nota de renunţare şi anii urmãtori.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, am semnat prezenta convenţie.
Facuta la Copenhaga la 13 decembrie 1976, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, daneza şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba engleza are precãdere.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
