Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 12 februarie 1976 intre Republica Socialista Romania si Japonia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 69 din 13 iulie 1976
ART. 1
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
1. Impozitele care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) în România:
(i) impozitele pe retribuţii şi venituri din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, precum şi pe veniturile obţinute din colaborãri la publicaţii, la spectacole, din expertize şi din alte activitãţi similare;
(ii) impozitele pe veniturile persoanelor fizice şi juridice nerezidente;
(iii) impozitele asupra veniturilor societãţilor mixte;
(iv) impozitele asupra veniturilor din activitãţi lucrative ca meserii, profesii libere, precum şi pe veniturile obţinute din întreprinderi, altele decît întreprinderile de stat şi societãţile mixte;
(v) impozitul asupra veniturilor din închirieri de clãdiri şi terenuri;
(vi) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole şi
(vii) impozitele asupra veniturilor cooperativelor de consum şi cooperativelor meşteşugãreşti (mai jos menţionate ca impozit roman);
b) în Japonia:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe societãţi şi
(iii) impozitele locale asupra locuitorilor (mai jos menţionate ca impozit japonez).
2. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite de natura identicã sau analoga, de stat sau locale, care se vor stabili dupã data semnãrii prezentei convenţii în plus fata de cele existente sau le vor înlocui pe cele menţionate în paragraful precedent. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificãri intervenite în legislaţia lor fiscalã, într-o perioada de timp rezonabila dupã efectuarea acestor modificãri.
3. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, impozitelor menţionate la art. 8 paragraful 2 cu privire la întreprinderile care exploateazã nave sau aeronave.
ART. 3
1. În prezenta convenţie, dacã contextul nu cere altfel:
a) termenul România indica Republica Socialistã România;
b) termenul Japonia, cînd este folosit în sens geografic, înseamnã întreg teritoriul în care se aplica legislaţia japoneza cu privire la impozite;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica România sau Japonia, dupã cum cere contextul;
d) termenul impozit indica impozit roman sau impozit japonez, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoana include o societate şi orice alte grupãri de persoane;
f) termenul societate indica orice persoana juridicã şi orice entitate care este tratata ca persoana juridicã în scopuri fiscale;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul nationali indica:
(i) cu privire la România, toţi cetãţenii României şi toate persoanele juridice şi asociaţiile care îşi obţin statutul juridic ca atare, conform legislaţiei în vigoare în România;
(ii) cu privire la Japonia, toate persoanele fizice care poseda naţionalitatea Japoniei şi toate persoanele juridice constituite sau organizate în conformitate cu legislaţia Japoniei şi toate organizaţiile fãrã personalitate juridicã, care sînt tratate, în scopul aplicãrii impozitelor japoneze, ca persoane juridice constituite sau organizate în conformitate cu legislaţia Japoniei;
i) termenul autoritate competenta, în raport cu un stat contractant, indica ministrul finanţelor al acelui stat contractant sau reprezentantul sau autorizat;
j) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport cu vaporul sau avionul exploatat de cãtre o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri din celãlalt stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în aceasta convenţie va avea, dacã contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 4
1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care în conformitate cu legislaţia acelui stat este supusã impozitului în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale sau oricãrui alt criteriu de natura similarã; termenul nu cuprinde nici o persoana fizica care este supusã impozitului în acel stat contractant numai datoritã faptului ca obţine venituri din surse din acel stat.
2. Cînd, datoritã prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci autoritãţile competente vor hotãrî de comun acord al cãrui stat contractant va fi consideratã ca rezidenţã acea persoana, în vederea aplicãrii prezentei convenţii.
3. Cînd datoritã prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care îşi are sediul social sau principal.
ART. 5
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) un şantier de construcţie sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni.
3. Nu se considera ca este sediu permanent dacã:
a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfuri aparţinînd întreprinderii sînt antrepozitate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) mãrfuri aparţinînd întreprinderii sînt antrepozitate numai în scopul prelucrãrii lor de cãtre o alta întreprindere;
d) o instalatie fixa de afaceri este folositã numai în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri ori pentru a stringe informaţii pentru întreprindere;
e) o instalatie fixa de afaceri este folositã pentru întreprindere numai în scopuri publicitare, de a furniza informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoge care au un caracter pregatitor sau auxiliar.
4. O persoana, alta decît un reprezentant cu statut independent cãruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 5, care activeazã într-un stat contractant în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant este consideratã ca sediu permanent în primul stat contractant dacã ea dispune de împuterniciri pe care le exercita de obicei şi care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane se limiteazã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi desfãşoarã activitatea în acest stat prin intermediul unui curier (broker), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
1. Veniturile provenind din bunuri imobile pot fi impuse în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile se defineste în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, în egala mãsura, şi veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant se vor impune numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se vor atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã desfasurind activitate identicã sau analoga în condiţii identice sau analoge şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile fãcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuieli de conducere şi cheltuieli generale de administrare, indiferent de faptul dacã s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent sa fie determinate pe baza unei repartiţii a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile printr-o asemenea repartiţie în mãsura în care poate fi uzual; metoda repartiţiei adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se vor determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant realizate din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor vor fi scutite de impozit în celãlalt stat contractant.
2. Cu privire la exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor efectuatã de cãtre o întreprindere a unui stat, dacã acea întreprindere este o întreprindere a României, va fi scutitã de impozitul pe întreprindere în Japonia, şi în cazul unei întreprinderi a Japoniei, aceasta va fi scutitã de orice impozit similar impozitului pe întreprindere japonez care ar putea fi stabilit în viitor în România.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea într-un pool, la o exploatare comuna sau într-o agenţie internationala.
ART. 9
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz fie în celãlalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dacã nu ar fi fost acele condiţii, dar datoritã acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impozitate în mod corespunzãtor.
ART. 10
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impozitarea societãţii referitoare la beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica venituri din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participari la beneficii, precum şi din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu permanent de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societatea unor persoane care nu sînt rezidente ale acelui celãlalt stat contractant sau sa supunã beneficiile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celãlalt stat contractant.
ART. 11
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Cu toate acestea, astfel de dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv autoritãţile locale din acel stat, banca centrala a acelui celãlalt stat contractant sau orice instituţie financiarã aparţinînd în totalitate acelui guvern sau de orice rezident al celuilalt stat contractant cu privire la titluri de creanta garantate sau în mod indirect finanţate de guvernul acelui celãlalt stat contractant, inclusiv autoritãţile locale din acesta, banca centrala a acelui celãlalt stat contractant sau orice instituţie financiarã aparţinînd în totalitate acelui guvern vor fi scutite de impozite în primul stat contractant menţionat.
4. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din efecte publice, din titluri de credit sau obligaţiuni, indiferent dacã sînt sau nu garantate ipotecar, indiferent dacã dau sau nu dreptul de a participa la beneficii şi din alte creanţe de orice natura şi orice surplus al cuantumului rambursat peste suma împrumutatã, în legatura cu astfel de titluri de creanta, precum şi alte venituri asimilate veniturilor din împrumuturi bãneşti de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul de dobinzi, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile un sediu permanent de care este legatã efectiv creanta producãtoare de dobinzi. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.
6. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat contractant. Cînd, cu toate acestea, persoana plãtitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a fost contractatã creanta pentru care se plãtesc dobinzile şi care dobinzi sînt suportate de sediul permanent respectiv, atunci astfel de dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care sînt plãtite, excede suma asupra cãreia s-ar fi convenit de cãtre plãtitor şi primitor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor culturale sau 15 la suta din suma bruta a redevenţelor industriale.
3. a) Expresia redevenţe culturale, asa cum este folositã în paragraful 2, înseamnã plati de orice natura primite drept compensare pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor pentru opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau la televiziune.
b) Expresia redevenţe industriale, asa cum este folositã în paragraful 2, înseamnã plati de orice fel primite drept compensare pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui brevet, marca de fabrica, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii de echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii privind experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã primitorul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care se leagã efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevenţe. În asemenea caz se vor aplica dispoziţiile art. 7.
5. Se considera ca redevenţele provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat contractant. Cu toate acestea, cînd persoana plãtitoare de redevenţe, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legatura cu care a contractat obligaţia de a plati redevenţe şi care sediu permanent suporta aceste redevenţe, atunci astfel de redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi primitor sau între ambii şi alta persoana, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de folosirea, concesionarea folosirii sau informaţia pentru care ele sînt plãtite, excede pe acelea asupra cãrora s-ar fi convenit de plãtitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobiliare, asa cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate astfel de bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît bunuri imobile, fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii unei profesii libere, inclusiv cistiguri provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau împreunã cu intreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat contractant. Ca toate acestea, cistigurile obţinute de cãtre un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea de nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional şi orice bunuri, altele decît bunuri imobile, ţinînd de exploatarea unor atare nave sau aeronave, se vor impune numai în acel stat contractant.
3. Cistigurile obţinute de cãtre un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea oricãrui bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, se vor impune numai în acel stat contractant.
ART. 14
1. Venitul obţinut de cãtre un rezident al unui stat contractant din servicii cu caracter profesional sau din alte activitãţi de natura asemãnãtoare vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul în cînd rezidentul dispune de o baza fixa la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţii sale sau este prezent în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care insumate depãşesc 183 de zile în anul fiscal vizat. Dacã el are o astfel de baza fixa sau şederea în acel celãlalt stat contractant depãşeşte perioada sau perioadele mai sus menţionate, venitul poate fi impus în acel celãlalt stat contractant, dar numai în mãsura în care acesta este atribuibil acelei baze fixe sau este obţinut în acel celãlalt stat contractant în timpul perioadei sau perioadelor sus-menţionate.
2. Expresia servicii cu caracter profesional cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau de învãţãmînt, precum şi exercitarea pe cont propriu a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
1. Cu excepţiile prevãzute la art. 16, 18, 19, 20 şi 21, retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate retribuitã vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacã activitatea nu este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea retribuitã este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia astfel obţinutã poate fi impusa în acel celãlalt stat contractant.
2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţia obţinutã de un rezident al unui stat contractant, pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant, va fi impozabilã numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) primitorul este prezent în acel celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care insumate nu depãşesc în total 183 de zile în anul calendaristic vizat;
b) retributia este plãtitã de cãtre sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi
c) retributia nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, retributia pentru munca salariata prestatã la bordul unei nave sau aeronave exploatatã de cãtre o întreprindere a unui stat contractant poate fi impusa în acel stat contractant.
ART. 16
Remuneraţia obţinutã de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant poate fi impusa în acel celãlalt stat contractant.
ART. 17
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un profesionist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune, un muzician sau de cãtre un sportiv din activitatea sa personalã desfasurata în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi ale profesionistului sau sportivului se desfãşoarã.
Cu toate acestea, astfel de venituri vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacã asemenea activitãţi sînt desfãşurate de cãtre o persoana fizica rezidenţã a celuilalt stat contractant ca urmare a unui program special de schimburi culturale convenit între guvernele celor doua state contractante.
2. Cînd veniturile în raport cu activitãţile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revin acelui profesionist sau sportiv însuşi, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care îşi desfãşoarã activitatea profesionistul de spectacole sau sportivul.
Cu toate acestea, astfel de venituri vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacã asemenea venituri sînt obţinute din activitãţi exercitate de cãtre o persoana fizica rezidenţã a celuilalt stat contractant ca urmare a unui program special de schimburi culturale convenit între guvernele celor doua state contractante şi revin unei alte persoane care este rezidenţã a acelui celãlalt stat contractant.
ART. 18
Cu excepţiile prevãzute de paragraful 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi orice rente plãtite unui atare rezident se vor impune numai în acel stat contractant.
ART. 19
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de cãtre un stat contractant sau o autoritate localã din acel stat oricãrei persoane fizice în legatura cu servicii prestate acelui stat contractant sau autoritãţi locale din acel stat, în exercitarea de funcţii de natura guvernamentalã, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Cu toate acestea, astfel de remuneraţii vor fi impozabile în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi primitorul este rezident al acelui celãlalt stat contractant şi dacã:
(i) este un naţional al acelui celãlalt stat contractant sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre sau din fonduri constituite de un stat contractant sau o autoritate localã din acesta oricãrei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat contractant sau autoritãţi locale din acesta va fi impozabilã numai în acel stat contractant.
b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilã numai în celãlalt stat contractant dacã pensionarul este un naţional şi rezident al celuilalt stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în legatura cu orice comerţ sau afacere exercitatã de un stat contractant sau autoritate localã din acesta.
ART. 20
1. Un profesor universitar sau de alt grad care vine temporar într-un stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetãri la o universitate, facultate, şcoala sau alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta şi care este sau care a fost, imediat anterior venirii, rezident al celuilalt stat contractant, va fi impus numai în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţiile primite pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetãri, dacã astfel de cercetãri sînt întreprinse, în principal, în interesul privat al unei sau al unor anumite persoane.
ART. 21
Plãţile sau veniturile primite pentru întreţinere, învãţãmînt sau instruire de cãtre un student sau practicant care este prezent într-un stat contractant numai în scopul de a învaţã, a se instrui sau de a dobîndi o experienta tehnica specialã şi care este sau a fost imediat anterior venirii rezident al celuilalt stat contractant vor fi scutire de impozit în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca plãţile sa fie fãcute din afarã acelui prim stat contractant menţionat, sau ca asemenea venituri sa fie încasate pentru servicii personale prestate în acel prim stat contractant, iar suma sa nu depãşeascã 600.000 yeni japonezi sau echivalentul lor în lei, în timpul unui an impozabil.
ART. 22
1. Sub rezerva prevederilor legislaţiei României privitoare la acordarea ca un credit fata de impozitul roman a impozitului plãtibil în orice ţara alta decât România:
Cînd un rezident al României obţine venit din Japonia, care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, poate fi impus în Japonia, suma impozitului japonez plãtibil cu privire la acel venit se va acorda ca un credit fata de impozitul roman stabilit celui rezident. Cuantumul creditului, totuşi, nu va depãşi acea parte a impozitului roman care este corespunzãtoare acelui venit.
Beneficiile plãtite de întreprinderile romane de stat bugetului de stat vor fi considerate ca impozit roman.
2. Sub rezerva prevederilor legislaţiei Japoniei privitoare la acordarea ca un credit fata de impozitul japonez a impozitului plãtibil în orice ţara alta decât Japonia:
a) Cînd un rezident al Japoniei obţine venit din România, care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii poate fi impus în România, suma impozitului roman plãtibil cu privire la acel venit se va acorda ca un credit fata de impozitul japonez stabilit acelui rezident. Cuantumul creditului, totuşi, nu va depãşi acea parte a impozitului japonez care este corespunzãtoare acelui venit.
b) Cînd venitul obţinut din România este un dividend plãtit de o societate rezidenţã a României unei societãţi rezidenţã a Japoniei şi care deţine în proprietate cel puţin 25 la suta, fie din acţiunile cu drept de vot ale societãţii plãtitoare de dividende, fie din totalul acţiunilor emise de acea societate, creditul va lua în considerare impozitul roman plãtibil de societatea plãtitoare de dividende cu privire la venitul ei.
ART. 23
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile conexe la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va face în acest celãlalt stat contractant în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat contractant desfasurind aceleaşi activitãţi.
Aceasta prevedere nu se va interpreta ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri, degrevari sau reduceri la impozitare pe considerentul statutului civil sau al sarcinilor familiale pe care le acorda rezidenţilor proprii.
3. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici un impozit sau obligaţie conexã care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile conexe la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menţionat.
4. În prezentul articol termenul impozitare indica impozite de orice fel sau denumire.
ART. 24
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţie corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în concordanta cu prezenta convenţie.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultate sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea eliminãrii dublei impuneri în cazuri neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 25
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii, dupã cum va fi necesar, pentru aplicarea prezentei convenţii şi a legislaţiei interne a statelor contractante referitoare la impozitele vizate prin prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia.
Orice informaţie astfel schimbatã va fi consideratã ca secret şi nu va fi divulgatã nici unei persoane sau autoritãţi, altele decât cele însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. În nici un caz, dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) sa îndeplineascã mãsuri administrative în contradictie cu legislaţia proprie şi cu practica administrativã a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu se pot dobîndi în conformitate cu prevederile legale sau conform practicii administrative curente a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret mestesugaresc, de afaceri, industrial, comercial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 26
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale funcţionarilor diplomatici sau consulari, acordate conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau în baza unor acorduri speciale.
ART. 27
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti, cît mai curînd posibil.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi se va aplica în ambele state contractante tuturor veniturilor din anul impozabil care începe la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenţie intra în vigoare.
ART. 28
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o durata nedeterminatã, dar oricare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricãrui an calendaristic începînd dupã expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, sa o denunţe prin notificare scrisã remisã pe cale diplomaticã; în asemenea eventualitate, prezenta convenţie va inceta de a-şi produce efecte în ambele state contractante cu privire la veniturile din anul impozabil care începe la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic urmãtor aceluia în care s-a remis nota referitoare la denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în doua exemplare, la Tokio, la 12 februarie 1976, în limba engleza.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
