Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 12 decembrie 1997 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Georgiei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 31 martie 1999
Guvernul României şi Guvernul Georgiei, în dorinta de a promova şi de a întãri relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Georgiei:
(i) impozitul pe profitul (venitul) întreprinderilor;
(ii) impozitul pe proprietatea întreprinderilor;
(iii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iv) impozitul pe proprietatea persoanelor fizice
(denumite în continuare impozit georgian).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau, în esenta, similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul acestei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Georgia, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zonele economice exclusive asupra cãrora România îşi exercita jurisdicţia, respectiv drepturile suverane, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional;
c) termenul Georgia înseamnã întregul teritoriu din cadrul graniţelor Georgiei, inclusiv marea interna şi teritorialã, zona economicã exclusiva şi platoul continental, asupra cãrora Georgia, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, îşi exercita jurisdicţia, drepturile suverane şi legislaţia fiscalã;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane, legal constituitã în fiecare dintre statele contractante;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica având cetãţenia romana şi orice persoana juridicã, asociere de persoane şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Georgiei, orice persoana fizica având naţionalitatea georgiana şi orice persoana juridicã, parteneriate şi asociaţii având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Georgia;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Georgiei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit în prezenta convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat contractant cu privire la impozitele cãrora li se aplica prezenta convenţie.
ART. 4
Rezident
1. În sensul acestei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii în acel stat datoritã domiciliului ori rezidentei sale, locului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã şi include, de asemenea, acel stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Aceasta expresie nu include însã o persoana care este supusã impozitãrii în acel stat contractant numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital, situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau nu este al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul acestei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un magazin;
f) un atelier;
g) o ferma sau orice plantaţie; şi
h) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau de instalare ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai când un asemenea şantier, proiect sau asemenea activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 9 luni, în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii sãi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca aceasta activitate sa continue pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex, pentru o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii ori al livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui asemenea târg sau a unei asemenea expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfãşurãrii de cãtre întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, se considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în acel stat contractant în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã cazului în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol se considera ca o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri existente acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7.
7. Nu se considera ca o întreprindere are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceasta persoana sa acţioneze în cadrul activitãţii sale obişnuite.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat, printr-un sediu permanent sau în alt mod, nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietatea imobiliarã
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere), situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietate imobiliarã are înţelesul atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietatea în cauza este situata. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi în exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţii imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã cazului în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte a lor care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie cea al carei rezultat obţinut corespunde principiilor enunţate în acest articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã cazului în care exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale acestei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile acestui articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Profiturile la care se referã paragraful 1 al acestui articol nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hoteliera sau dintr-o activitate de transport distinctã de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional.
3. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval este situat la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
4. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea, întreţinerea sau închirierea containerelor, inclusiv trailere, barje şi echipamentul legat de transportul containerelor, folosite pentru transportul produselor sau al mãrfurilor, sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia cazului în care containerele sunt folosite pentru transportul produselor sau al mãrfurilor numai între locuri situate în celãlalt stat contractant.
5. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, în lipsa acestor condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale acestei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 8% din suma bruta a dividendelor. Acest paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã venituri provenite din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi venituri provenite din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat, şi nici nu poate sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacã s-au plãtit pentru creanţe ale Guvernului celuilalt stat contractant, ale bãncii sale naţionale (centrale) sau ale oricãrei alte bãnci sau instituţii ale acelui guvern, autorizate sa acorde, sa garanteze sau sa asigure credite în numele Guvernului celuilalt stat.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã venituri din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau neinsotite de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul acestui articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
6. Se considera ca dobânzile provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi, iar aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau de aceasta baza fixa, atunci se considera ca aceste dobânzi provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, ca urmare a relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale acestei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra softului de computer, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, pentru orice patent sau marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Se considera ca redevenţele provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, iar aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa, atunci se considera ca aceste redevenţe provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, ca urmare a relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, ţinând seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale acestei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã plati fãcute cãtre un broker, un agent comisionar general sau o alta persoana asimilatã unui broker sau comisionar general de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar activitãţile pentru care se plãtesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de a plati comisioane, iar aceste comisioane se suporta de sediul permanent sau de baza fixa, atunci se considera ca aceste comisioane provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, ca urmare a relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinând seama de activitãţile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale acestei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent, singur sau cu intreaga întreprindere, sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile provenite din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere, exploatate în trafic internaţional, sau a proprietãţii mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participari la capitalul unei societãţi ale carei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietate imobiliarã, situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
5. Câştigurile provenite din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii în care aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant:
a) dacã rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant, în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau
b) dacã rezidentul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care insumeaza 183 de zile sau care depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat.
În situaţiile prevãzute la subparagraful a) sau b) poate fi impozitatã în acel celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibila bazei fixe sau venitului obţinut din activitãţile desfãşurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celãlalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia cazului în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat;
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave, al unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreti muzicali, sau ca sportivi, din activitãţile personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica veniturilor obţinute din activitãţile desfãşurate într-un stat contractant de cãtre artişti sau sportivi, dacã vizita în acel stat este suportatã, în întregime sau în principal, din fondurile publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau de cãtre autoritãţile lor locale ori de unitãţile lor administrativ-teritoriale. În acest caz venitul este impus numai în statul contractant în care este rezident artistul sau sportivul.
ART. 19
Pensii şi anuitati
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut, vor fi impozitate numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plati similare fãcute potrivit legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzatoarea recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţii ori unitãţii sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de/din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei autoritãţi sau unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student sau un stagiar ori un practicant în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier, care este sau a fost, imediat înaintea venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau al pregãtirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, dacã astfel de sume provin din surse situate în afarã acelui stat. Facilitãţile stabilite în acest paragraf nu vor fi acordate pe o perioada mai mare de 7 ani consecutivi.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit, care este recunoscuta de Guvernul acelui celãlalt stat contractant, este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele scopuri, la astfel de instituţii educaţionale, este scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã în legatura cu predarea sau cu cercetarea.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale acestei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Totuşi orice astfel de venituri obţinute de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celãlalt stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acel celãlalt stat.
3. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietatea imobiliarã astfel cum este definitã la paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau dacã exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
ART. 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietatea imobiliarã la care se face referire la art. 6, detinuta de un rezident al unui stat contractant, care este situata în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acest celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentând proprietatea mobiliarã, care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau proprietatea mobiliarã aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celãlalt stat.
3. Capitalul reprezentând nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional, şi proprietatea mobiliarã ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va recunoaşte:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în acel celãlalt stat;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în acel celãlalt stat.
Aceasta deducere, în ambele cazuri, nu va depãşi totuşi acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în acel celãlalt stat contractant în condiţii mai puţin favorabile decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere, în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, redevenţele, comisioanele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol se aplica numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca din cauza mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile acestei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat la 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impozitare contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile acestei convenţii. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Atunci când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor acestei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante cu privire la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea sau urmãrirea impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile acestei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
Statele contractante se vor informa reciproc, pe cai diplomatice, în legatura cu încheierea procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi dupã data primirii ultimei notificãri şi va avea efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Aceasta convenţie va rãmâne în vigoare pana în momentul în care va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia dupã o perioada de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia sa fie remisã, pe cai diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, o nota de denunţare. În aceasta situaţie convenţia va inceta sa aibã efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat aceasta convenţie.
Întocmitã la Bucureşti la 12 decembrie 1997, în doua exemplare, fiecare în limbile romana, georgiana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Daniel Daianu,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Georgiei,
Chkuaseli Meha Michle,
ministrul finanţelor
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
