Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 11 septembrie 1981 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Regatului Maroc pentru evitarea dublei impuneri in materie de impozite pe venit
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 99 din 2 noiembrie 1982
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Maroc,
dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit,
acordind o importanta deosebita promovãrii şi intaririi relaţiilor economice dintre ţãrile lor,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
CAP. 1
Sfera de aplicare a convenţiei
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecãruia dintre cele doua state contractante.
ART. 2
Impozite vamale
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit percepute de fiecare dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit impozitele calculate pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea bunurilor mobile şi imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
3. Impozitele asupra cãrora se aplica convenţia sînt:
a) În ce priveşte Republica Socialistã România:
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;
- impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
- impozitul pe activitãţile agricole
(denumite de cele ce urmeazã impozit roman).
b) În ce priveşte Regatul Maroc:
- impozitul pe beneficiile profesionale şi pe rezerva de investiţii;
- reţinerea din salariile plãtite de întreprinderile de stat şi cele particulare, din indemnizaţii şi onorarii, din pensii şi rente viagere;
- taxa urbana şi taxele care depind de aceasta;
- impozitul agricol;
- contribuţia complementara pe venitul global al persoanelor fizice;
- taxa pe veniturile din acţiuni sau pãrţi sociale şi veniturile asimilate;
- taxa pe beneficiul imobiliar;
- impozitul pe terenurile urbane şi
- participarea la solidaritatea internationala
(denumite în cele ce urmeazã impozit marocan).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identicã sau analoagã care vor fi adãugate impozitelor actuale sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la sfîrşitul fiecãrui an, modificãrile importante aduse legislatiilor fiscale respective.
CAP. 2
Definiţii
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresia România, folosit în sens geografic, desemneazã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv în marea teritorialã, platoul continental şi orice alte regiuni situate în afarã marii teritoriale a României asupra cãrora România îşi exercita drepturile suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie nationala, în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor lor naturale, biologice şi minerale care se gãsesc în apele, în solul şi în subsolul marii;
c) termenul Maroc desemneazã Regatul Maroc şi, folosit în sens geografic, teritoriul Marocului, ca şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Marocului şi considerate ca teritoriu naţional în scopul impozitãrii şi unde Marocul, în conformitate cu dreptul internaţional, poate sa-şi exercite drepturile asupra solului şi subsolului marin, ca şi asupra resurselor lor naturale (platoul continental);
d) termenul de persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi alte grupãri de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv societãţile mixte prevãzutã de legislaţia României sau subiecte de drept comun care sînt considerate ca persoane juridice în scopul impozitãrii;
f) expresia întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã o întreprindere exploatatã de un rezident al unuia dintre statele contractante şi, respectiv, o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta indica:
1) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau legal autorizat;
2) în Maroc, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau legal autorizat.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului care reglementeazã impozitele ce fac obiectul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliul fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unuia dintre statele contractante înseamnã orice persoana care, în conformitate cu legislaţia statului menţionat, este supusã impozitului în acest stat, datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã.
2. Cînd, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1, o persoana fizica ese consideratã rezidenţã a fiecãrui stat contractant, situaţia se reglementeazã dupã cum urmeazã:
a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta, în fiecare stat contractant, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre acestea, este consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana poseda cetãţenia fiecãruia dintre statele contractante sau dacã nu poseda cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.
3. Dacã, în conformitate cu prevederile de la paragraful 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul stabil
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea îşi exercita total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediul stabil cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de exploatare a resurselor naturale;
g) un şantier de construcţii sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 6 luni.
3. Nu se considera ca exista sediu stabil dacã:
a) instalaţiile se folosesc numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocãrii, expunerii sau livrãrii;
c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) mãrfurile aparţinînd întreprinderii şi expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de cãtre întreprindere la încheierea tirgului sau expoziţiei;
e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul cumpãrãrii de mãrfuri sau al stringerii de informaţii pentru întreprindere;
f) locul fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri publicitare, de furnizare de informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter pregatitor sau auxiliar.
4. O persoana care acţioneazã într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent, în sensul paragrafului 5 - este consideratã ca sediu stabil în primul stat contractant, dacã dispune în acest stat de puteri pe care şi le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere nu este consideratã ca avînd un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca acesta îşi exercita activitatea prin intermediul unui curier (mijlocitor), al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor.
6. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unuia dintre statele contractante controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care-şi exercita acolo activitatea (prin intermediul sau fãrã intermediul unui sediu stabil) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte.
CAP. 3
Impozitarea veniturilor
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile care provin din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu dreptul statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al exploatarilor agricole forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale, ca şi creanţele de orice natura - cu excepţia obligaţiilor - însoţite de garanţii ipotecare; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatarea directa, din închirieri ca şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica atît veniturilor provenind din bunurile imobiliare ale unei întreprinderi, cît şi veniturilor din bunurile imobiliare folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat contractant, cu condiţia ca întreprinderea sa nu-şi exercite activitatea în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo. Dacã întreprinderea îşi exercita activitatea în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant îşi exercita activitatea în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu stabil este.
3. La calculul beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scãdere cheltuielile destinate scopurilor urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate de întreprindere, fie în statul contractant în care se afla acest sediu stabil, fie în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate pe baza repartizãrii beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, totuşi, sa fie de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile conţinute în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se pune în sarcina unui sediu stabil numai pentru simplul fapt ca acesta cumpara mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive întemeiate şi suficiente pentru a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Navigaţia maritima şi aerianã
1. Beneficiile provenind din exploatarea, în trafic internaţional, a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, beneficiilor pe care aceste întreprinderi le obţin din participarea la un pool de navigaţie maritima sau aerianã de orice fel.
3. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritima se afla la bordul unei nave, acest sediu va fi considerat ca fiind în statul contractant în care se gãseşte portul de înregistrare al acelei nave.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi cînd, şi într-un caz şi în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile comerciale sau financiare, prin condiţii acceptate sau impuse care diferã de acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost realizate de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividendele
1. Dividendele plãtite de o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul a cãrui rezidenţã este societatea care plãteşte dividendele, potrivit legislaţiei acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din suma bruta a dividendelor.
Acest paragraf nu se referã la impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator, ca şi veniturile din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare. În acest sens, beneficiile distribuite de societãţile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende un sediu permanent de care se leagã efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz sînt aplicabile dispoziţiile art. 7.
5. Cînd o societate care este rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit de impunere beneficiilor nedistribuite asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau din venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, însã impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din totalul dobinzilor.
3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, dobinzile plãtite în baza împrumuturilor sau creditelor acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public al acestui stat nu sînt impozabile în nici unul dintre cele doua state.
4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din fondurile publice, din obligaţiuni de împrumut, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii, din creanţe de orice fel, ca şi din orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, are în celãlalt stat contractant din care provin aceste venituri un sediu stabil de care se leagã efectiv dobinzile. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-unul dintre statele contractante atunci cînd debitorul este statul însuşi, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd debitorul, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost contractatã operaţiunea generatoare de dobânzi şi care suporta sarcina acestor dobânzi, aceste venituri sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
7. Dacã, ca urmare a unor relaţii speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor achitate, ţinînd seama de creanta pentru care acestea sînt plãtite, depãşeşte pe aceea care ar fi fost convenitã de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmâne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui stat rezident al celuilalt stat contractant nu sînt impozabile decît în acest celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar impozitul asfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma totalã a redevenţelor.
3. Termenul de redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite la concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi filmele sau benzile magnetice de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile legate de o experienta dobindita în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific, comisioanele plãtite oricãrei persoane pentru serviciile pe care le-a adus în calitate de intermediar.
Termenul redevenţe cuprinde, de asemenea, remuneraţiile pentru studii tehnice sau economice.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica atunci cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu stabil de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi care suporta sarcina redevenţelor, aceste redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
6. Dacã, ca urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestaţiile pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe aceea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa unor asfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta din urma suma. În caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãruia dintre statele contractante şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri de capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobiliare, asa cum sînt definite de paragraful 2 al art. 6, ca şi cistigurile provenind din înstrãinarea de pãrţi sociale sau de drepturi similare într-o societate al carei activ este compus în principal din bunuri imobiliare, sînt impozitate în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea de bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate în paragrafele 1 şi 2, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este cedantul.
ART. 14
Profesii libere
1. Veniturile pe care un rezident al unui contractant le obţine dintr-o profesie libera sau din alte activitãţi independente cu caracter similar nu sînt impozabile decît în acest stat. Totuşi, aceste venituri sînt impozabile în celãlalt stat contractant în urmãtoarele cazuri:
a) dacã cel în cauza dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale; în acest caz este impozabilã în celãlalt stat contractant numai partea din venituri care se atribuie acelei baze fixe; sau
b) dacã şederea în celãlalt stat contractant se prelungeşte pe o perioada sau pe perioade cu o durata totalã egala sau mai mare de 183 de zile în timpul unui an fiscal.
2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţi independente de ordin ştiinţific, literar, educativ sau pedagogic, ca şi activitãţile independente ale medicilor, dentistilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor şi contabililor.
ART. 15
Profesii independente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16,18 şi 19, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este desfasurata acolo, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul sta în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic în discuţie, şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi
c) sarcina remunerãrii nu este suportatã de un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Prin derogare de la dispoziţiile prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de artiştii profesionisti de spectacole, cum ar fi artiştii de teatru, de cinema, de radiodifuziune sau de televiziune, şi muzicienii, precum şi veniturile pe care sportivii le realizeazã în aceasta calitate din activitãţi personale, sînt impozabile în statul contractant în care îşi desfãşoarã aceste activitãţi.
2. Veniturile realizate cu ocazia activitãţilor desfãşurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin convenţii culturale încheiate între cele doua state contractante sînt scutite de impozite.
ART. 18
Pensii
1. Pensiile şi alte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioarã, nu sînt impozabile decît în acest stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, pensiile plãtite unei persoane fizice de cãtre un stat contractant, o colectivitate localã sau o persoana juridicã de drept public din acel stat, fie direct, fie prin prelevare asupra fondurilor pe care acestea le-au constituit, pentru serviciile anterioare exercitãrii funcţiilor cu caracter public, nu sînt impozabile decît în acel stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. Remuneraţiile plãtite de un stat contractant, de una dintre colectivitatile sale locale sau de o autoritate publica a acelui stat, fie direct, fie prin prelevare asupra fondurilor pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, colectivitãţi sau autoritãţi în exercitarea funcţiilor cu caracter public, sînt impozabile în acel stat.
Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplica remuneraţiilor plãtite persoanelor fizice care îşi au domiciliul în alt stat contractant.
2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor plãtite pentru serviciile prestate în cadrul unei activitãţi comerciale sau industriale exercitate de unul dintre statele contractante, de una dintre colectivitatile sale locale sau de unul dintre sediile sale publice.
3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 20
Studenţii, stagiari şi persoane în curs de formare profesionalã
1. Sumele pe care un student sau un stagiar, inclusiv orice persoana în curs de instruire, care este sau care a fost mai înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celãlalt stat numai în scopul de a urma studii sau de a forma într-o perioada de 6 ani le primeşte pentru a-şi acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare, nu sînt impozabile în acel celãlalt stat, cu condiţia ca sumele sa provinã din surse situate în afarã acelui celãlalt stat pentru a-şi completa resursele necesare întreţinerii şi pentru acoperirea cheltuielilor de studiu sau de formare, nu sînt supuse impozitãrii în acest din urma stat cu condiţia ca remuneraţia primitã sa nu depãşeascã, în timpul unui an de impunere, suma de 6000 dirhami sau echivalentul în moneda romana.
ART. 21
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident dintr-un stat contractant, indiferent de unde provin acestea, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabile decît în acest stat.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica atunci cînd beneficiarul de venit, rezident al unuia din statele contractante, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo şi atunci dreptul sau bunul generator de venit se leagã efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
CAP. 4
ART. 22
Metoda pentru eliminarea dublei impuneri
1. Cînd un rezident al unui stat contractant primeşte venituri care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sînt impozabile în celãlalt stat contractant, primul stat contractant scuteşte de plata impozitului aceste venituri sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos, dar poate, pentru a calcula suma totalã a impozitului asupra restului de venit al acestui rezident, sa aplice aceeaşi cota, ca şi cum veniturile în discuţie nu ar fi fost acceptate.
2. Cînd un rezident al unui stat contractant primeşte venituri care, în conformitate cu dispoziţiile art. 10, 11 şi 12, sînt impozabile în celãlalt stat contractant, primul stat acorda o deducere din impozitul stabilit asupra veniturilor rezidentului egala cu suma impozitului plãtit în celãlalt stat contractant. Suma astfel dedusã nu poate cu toate acestea sa depãşeascã fracţiunea de impozit calculatã înainte de deducerea corespunzãtoare a veniturilor primite de celãlalt stat contractant.
3. Cînd, în conformitate cu o anumitã dispoziţie a convenţiei, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant sînt scutite de impozit în acest stat, acesta poate, cu toate acestea, pentru calculul sumei impozitului asupra restului veniturilor rezidentului, sa ţinã seama de veniturile exceptate.
CAP. 5
Dispoziţii speciale
ART. 23
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi al acelui stat contractant, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Termenul nationali înseamnã:
a) orice persoana fizica care poseda cetãţenia unuia dintre statele contractante;
b) orice persoana juridicã, societate de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-unul dintre statele contractante.
3. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acest celãlalt stat în condiţii mai puţin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate.
4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat.
5. Termenul impozitare indica, în prezentul articol, impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 24
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere neconforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului a cãrui rezident este.
2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea înţelegerii amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri neconforme cu convenţia.
Înţelegerea între pãrţi se va aplica indiferent de termenele de soluţionare prevãzute de legislatiile interne ale celor doua state.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se punã de acord în vederea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea ajungerii la un acord, asa cum se arata în paragrafele precedente. Dacã schimburile de vederi pe cale verbalã par sa faciliteze acest acord, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
5. Autoritãţile competente ale celor doua state contractante se vor consulta reciproc pentru a decide dacã schimbãrile intervenite în legislaţia lor fiscalã necesita modificarea convenţiei.
ART. 25
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care dispun în mod normal şi care sînt necesare pentru aplicarea prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale celor doua state referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care o prevãd este conformã convenţiei. Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau cu încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz sa fie interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia;
a) de a lua mãsuri administrative care sa deroge de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã, precum şi de la cele ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii ori în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat;
c) de a transmite informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 26
Functionarii diplomatici sau consulari
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, ca şi functionarii altor reprezentante oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale.
2. Convenţia nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor şi funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale statelor terţe, cînd se afla pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt contractant în materie de impozite pe venit.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 27
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi aprobatã conform dispoziţiilor constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante. Ea va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la schimbul instrumentelor de ratificare prin care se atesta ca ambele pãrţi au îndeplinit aceste formalitãţi.
2. Prezenta convenţie se va aplica:
a) impozitele datorate la sursa pe veniturile atribuite sau plãtite cu începere din ziua intrãrii în vigoare;
b) altor impozite stabilite pe veniturile din perioade impozabile care se sfirsesc începînd cu 1 ianuarie al anului intrãrii în vigoare.
ART. 28
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pentru o perioada de timp nelimitatã. Fiecare stat contractant va putea, pînã la 30 iunie al anului calendaristic, cu începere din cel de-al 5-lea an urmãtor celui al intrãrii în vigoare, sa denunţe convenţia în scris, pe cale diplomaticã.
În asemenea situaţie, prezenta convenţie îşi înceteazã aplicarea la finele anului calendaristic în care s-a fãcut notificarea denunţãrii.
Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop de cãtre guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Bucureşti la data de 11 septembrie 1981, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile romana, arabã, franceza, toate cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenta în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul din limba franceza va prevala.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
