Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 11 octombrie 1993 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea, dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi pentru a dezvolta şi facilita în viitor relaţiile lor economice, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite de fiecare dintre statele contractante, de autoritãţile lor locale sau de unitãţile administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute. 2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului. 3. Impozitele la care se va aplica prezenta convenţie sunt: a) În cazul României: (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice; (ii) impozitul de profiturile persoanelor juridice; (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare; (iv) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole; şi (v) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit roman). b) În cazul Coreei: (i) impozitul pe venit; (ii) impozitul pe corporatii; şi (iii) impozitul pe locuitor (denumite în continuare impozit coreean). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite, identice sau similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante care au intervenit în legislatiile lor fiscale. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi platoul continental, asupra cãrora România exercita drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape; b) termenul Coreea înseamnã teritoriul Republicii Coreea, inclusiv orice zona invecinata cu marea teritorialã a Republicii Coreea, care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi denumita în continuare, în conformitate cu legea Republicii Coreea, ca o zona în care pot fi exercitate drepturile suverane ale Republicii Coreea în legatura cu fundul şi subsolul marii şi cu resursele naturale ale acesteia; c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Coreea, dupã cum cere contextul; d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit coreean, dupã cum cere contextul; e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane; f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii; g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; h) termenul nationali înseamnã: (i) toate persoanele fizice care poseda cetãţenia romana în cazul României sau naţionalitatea coreeana în cazul Coreei; (ii) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant; j) expresia autoritate competenta înseamnã: (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în cazul Coreei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat. 2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica. ART. 4 Rezident 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii, în virtutea domiciliului sau, rezidentei sale, sediului, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. 2. Când în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul sau va fi determinat dupã cum urmeazã: a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau a nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Când, potrivit paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care este situat locul conducerii efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa. 2. Termenul sediu permanent include îndeosebi: a) un loc de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o ferma, o plantaţie, o livada sau o vie; şi g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale. 3. Termenul sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii un proiect de construcţie, montaj sau instalare ori activitãţile de supraveghere sau consultanţa, realizate pentru acestea prin intermediul angajaţilor întreprinderii care este antreprenorul şantierului sau al proiectului, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 12 luni. 4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include: a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) vânzarea produselor sau mãrfurilor aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea targului sau expoziţiei menţionate; e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere; f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii pentru întreprinderea a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar; g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar. 5. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3, când o persoana - alta decât un agent cu statut independent în sensul paragrafului 6 - activeazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit, într-un stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi consideratã ca are un sediu permanent în acel stat, în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf. 6. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu va fi suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri din proprietãţi imobiliare 1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant poate fi impus în acel celãlalt stat. 2. Expresia proprietãţi imobiliare va avea înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãrile forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun, cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare. 3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente. ART. 7 Profiturile întreprinderii 1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitãţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte care este atribuitã acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea a cãrui sediu permanent este. 3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul când exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel. 7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transporturi internaţionale 1. Profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul sau locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava. 3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Când: a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta. 2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impuse, în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care scop autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi: a) 7% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o asociaţie de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende; b) 10% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri. Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participari la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Când societatea rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situate în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat. ART. 11 Dobânzi 1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor. 3. Independent de dispoziţiile paragrafului 2: a) dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv autoritãţile locale şi unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia, Banca centrala a acelui celãlalt stat contractant sau orice alte instituţii financiare prin care se realizeazã funcţii de natura guvernamentalã sau orice rezident al celuilalt stat contractant în legatura cu titlurile de creanta garantate sau finanţate indirect de guvernul acelui celãlalt stat contractant, inclusiv autoritãţile locale şi unitãţile administrativ-teritoriale, Banca centrala a acelui celãlalt stat contractant sau alte instituţii financiare prin care se realizeazã funcţii de natura guvernamentalã vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat; b) dobânzile plãtite în legatura cu vânzarea pe credit a oricãrui echipament industrial sau ştiinţific vor fi impuse numai în statul contractant în care beneficiarul este rezident. 4. În sensul paragrafului 3, termenii Banca centrala şi instituţii financiare ce îndeplinesc funcţii de natura guvernamentalã înseamnã: a) În cazul României: (i) Banca Nationala a României; (ii) Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A.; (iii) Eximbank - S.A.; (iv) Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A.; (v) alte asemenea instituţii financiare prin care se realizeazã funcţii de natura guvernamentalã ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autoritãţile competente ale statelor contractante. b) În cazul Coreei: (i) Banca Coreei; (ii) Banca de Export-Import a Coreei; (iii) Banca de Dezvoltare a Coreei; (iv) alte asemenea instituţii financiare prin care se realizeazã funcţii de natura guvernamentalã ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autoritãţile competente ale statelor contractante. 5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titlurile de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, din obligaţiuni şi titluri de creanta, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni şi titluri de creanta. 6. Dispoziţiile paragrafelor 1-4 nu se vor aplica în cazul în care beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 7. Dobânzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 8. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Comisioane 1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, astfel de comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a comisioanelor. 3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker sau comisionar general de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o astfel de plata. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor plati dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau o baza fixa de care este efectiv legatã activitatea generatoare de comisioane. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi acestea se suporta de cãtre sediul permanent respectiv, atunci aceste comisioane vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în absenta unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 13 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, astfel de redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi: a) 7% din suma bruta a redevenţelor pentru folosirea sau concesionarea oricãrui patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea oricãrui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific; b) 10% din suma bruta a redevenţelor în toate celelalte cazuri. 3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisii prin satelit ori cablu sau prin folosirea oricãror mijloace electronice pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea oricãrui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz. 5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Câştiguri de capital 1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, şi situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat. 3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care, în sensul prevederilor art. 8, sunt impozabile profiturile obţinute din asemenea activitãţi. 4. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã. ART. 15 Profesii independente 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacã nu dispune în mod obişnuit, în celãlalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe. 2. Termenul profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 16 Profesii dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Independent de dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã: a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau in numele unei persoane care angajeazã, care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Independent de dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, vapor, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care, potrivit dispoziţiilor art. 8, sunt impozabile profiturile obţinute dintr-un asemenea trafic internaţional. ART. 17 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreti muzicali, sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei persoane, acele venituri, independent de prevederile art.7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului sau sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, venitul obţinut din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, va fi scutit de impozit. ART. 19 Pensii Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat. ART. 20 Funcţii guvernamentale 1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã unei persoane fizice în legatura cu serviciile prestate acelui stat, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat b) Totuşi, asemenea remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat, şi: (i) este naţional al acelui stat; sau (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Orice pensie plãtitã de/sau din fonduri create de un stat contractant, o autoritate localã a acestuia sau de o unitate administrativ-teritorialã unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţii sau unitãţii vor fi impozabile numai în acel stat. b) Totuşi, astfel de pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al celuilalt stat. 3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol se vor aplica, de asemenea, în legatura cu remuneraţiile sau pensiile plãtite de: a) În cazul României: Banca Nationala a României, Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A., Eximbank - S.A., Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A., Agenţia Romana de Dezvoltare şi alte instituţii prin care se realizeazã funcţii de natura guvernamentalã ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autoritãţile competente ale statelor contractante. b) În cazul Coreei: Banca Coreei, Banca de Export-Import a Coreei, Banca de Dezvoltare a Coreei, Corporatia de promovare comercialã coreeana şi alte instituţii prin care se realizeazã funcţii de natura guvernamentalã ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autoritãţile competente ale statelor contractante. ART. 21 Studenţi şi practicanti 1. Studenţii sau practicantii care sunt sau au fost imediat anterior venirii lor într-un stat contractant rezidenţi ai celuilalt stat contractant şi care sunt prezenţi în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau instruirii lor nu vor fi impusi în acel stat pentru sumele primite în scopul întreţinerii, educãrii sau înstrãinãrii lor, pe o perioada care nu depãşeşte 6 ani, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat. 2. Studenţii sau practicantii, definiţi în sensul paragrafului 1, vor fi îndreptãţiţi, în timpul educãrii sau instruirii lor, sa beneficieze pentru donaţii, burse şi pentru remuneraţiile din munca salariata, la care nu se referã paragraful 1, de aceleaşi scutiri, facilitãţi sau reduceri de impozite de care beneficiazã rezidentii statului în care are loc educarea sau instruirea. ART. 22 Profesori şi cercetãtori 1. O persoana fizica care este rezidenţã sau a fost rezidenţã a unui stat contractant, imediat înaintea sosirii în celãlalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoala sau alte instituţii educaţionale similare, recunoscute ca nonprofit de guvernul acelui celãlalt stat contractant, este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele la asemenea instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant în legatura cu remuneraţia încasatã pentru predare sau cercetare. 2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplica veniturile din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane. ART. 23 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 al acestui articol nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţi imobiliare asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica dispoziţiile art. 7 sau 15, dupã caz. ART. 24 Impunerea capitalului 1. Capitalul reprezentat de proprietatea imobiliarã, astfel cum este definitã în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care este situata o asemenea proprietate. 2. Capitalul care reprezintã proprietatea mobiliarã, fãcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietatea mobiliarã aparţinând unei baze fixe utilizata pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 3. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietatea mobiliarã ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impuse numai în acel stat. ART. 25 Metode pentru eliminarea dublei impuneri 1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã: Impozitele plãtite de un rezident roman în legatura cu venitul sau capitalul impozabil în Coreea, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, vor fi deduse din impozitele romane datorate conform legilor fiscale romane. Aceasta deducere, totuşi, nu poate depãşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea, care corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în Coreea. 2. În cazul unui rezident al Coreei, dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã: În conformitate cu prevederile legii fiscale coreene referitoare la admiterea, ca un credit fata de impozitul coreean, a impozitului plãtibil în orice ţara, alta decât Coreea (care nu va afecta principiul general stabilit aici) impozitul roman plãtibil (excluzând, în cazul dividendelor, impozitul plãtibil în legatura cu profiturile din care sunt plãtite dividendele) conform, legii romane şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct sau prin deducere pentru venitul din surse din România, va fi admis ca un credit fata de impozitul coreean plãtibil în legatura cu acel venit. Totuşi, creditul nu va depãşi acea parte a impozitului coreean care priveşte veniturile provenind din România şi care se iau în calcul la stabilirea întregului venit supus impozitului coreean. ART. 26 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Independent de dispoziţiile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. 2. Un stat contractant nu va modifica nici o impunere a unui rezident al celuilalt stat contractant prin includerea elementelor de venit deja impuse în celãlalt stat contractant dupã expirarea perioadei de prescripţie prevãzutã în legislaţia lui interna. 3. Impunerea unui sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat contractant situat în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile, în celãlalt stat contractant, decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi. 4. Cu excepţia cazului când se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafelor 6 ale art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. 5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat. 6. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice natura şi de orice fel. ART. 27 Procedura amiabila 1. Când un rezident considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã cazul sau intra sub incidenta prevederilor paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impunerea este contrarã prevederilor prezentei convenţii. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute în convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care o stabilesc nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu calculul sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, ori soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţiile în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial comercial sau profesional, ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale. ART. 30 Intrarea în vigoare Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cat mai curând posibil. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi dupã data schimbului instrumentelor de ratificare. În aceasta situaţie, prezenta convenţie va avea efect în ambele state contractante: a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursa aferent sumelor plãtite sau creditele nerezidentilor, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care schimbul instrumentelor de ratificare a avut loc; şi b) în ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali începând cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care schimbul instrumentelor de ratificare a avut loc. ART. 31 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o durata nedeterminatã, dar fiecare dintre statele contractante poate remite celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunţare scrisã la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În aceasta situaţie, prezenta convenţie va inceta sa aibã efect în ambele state contractante: a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursa aferent sumelor plãtite sau creditate nerezidentilor, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care a fost remisã nota de denunţare; şi b) în ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali începând cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care a fost remisã nota de denunţare. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Facuta în dublu exemplar la Seul, în aceasta 11 zi de octombrie a anului 1993 în limbile romana, coreeana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala. Pentru Guvernul României, Cristian Ionescu, ministrul comerţului Pentru Guvernul Republicii Coreea, Hang Sung-Joo, ministrul afacerilor externe
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
