Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 10 martie 1987 intre Guvernul Republicii Socialiste Romania si Guvernul Republicii India pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii India, dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice dintre cele doua tari pe baza egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Impozitele cãrora li se va aplica prezenta convenţie sînt: a) În cazul României: 1) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi persoanele juridice; 2) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice romane şi a unor parteneri strãini; şi 3) impozitul pe venitul realizat din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman); b) În cazul Indiei: 1) impozitul pe venit şi orice alte impozite suplimentare; şi 2) impozitul suplimentar (denumite în continuare impozit indian). 2. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau substanţial similare care se vor stabili de oricare dintre statele contractante dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care se vor adauga sau vor înlocui impozitele menţionate, la paragraful 1. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice modificãri mai importante aduse legislaţiei fiscale respective ce fac obiectul prezentei convenţii şi îşi vor furniza copii ale prevederilor şi reglementãrilor semnificative. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, dacã contextul nu cere altfel: a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorialã şi platoul continental, precum şi orice alta zona în afarã marii teritoriale a României asupra cãreia România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acesteia; b) termenul India înseamnã teritoriul Indiei şi include marea teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra lui, precum şi alta zona maritima în care India are drepturi suverane, alte drepturi şi jurisdicţii, potrivit legislaţiei Indiei şi în conformitate cu dreptul internaţional; c) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau India dupã cum cere contextul; d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit indian dupã cum cere contextul, dar nu va include nici o suma care este platibila în legatura cu omisiunea achitãrii impozitelor la care se referã prezenta convenţie sau care reprezintã o penalizare stabilitã pentru aceste impozite; e) termenul persoana are sensul atribuit de legislaţia fiscalã în vigoare a celor doua state contractante; f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã, inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu legislaţia romana sau orice entitate care este consideratã societate potrivit legislaţiei fiscale a statelor contractante respective; g) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant, indica, respectiv, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; h) termenul autoritate competenta înseamnã, în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat, iar în cazul Indiei, Departamentul de venituri din Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; i) termenul naţional înseamnã: - în cazul României, orice persoana fizica care are cetãţenia romana şi orice persoana juridicã, societate de persoane sau asociaţie care îşi obţine statutul juridic conform legislaţiei în vigoare în România; - în cazul Indiei, orice persoana care are naţionalitatea Indiei şi orice persoana juridicã, societate de persoane sau asociaţie care îşi obţine statutul juridic conform legislaţiei în vigoare în India; j) termenul subdiviziune politica înseamnã o subdiviziune politica în India; k) termenul unitate administrativ-teritorialã înseamnã o unitate administrativ-teritorialã în România; l) termenul trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant. 2. În aplicarea prevederilor prezentei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta, va avea, dacã contextul nu cere altfel, înţelesul ce i se atribuie de cãtre legislaţia în vigoare în acel stat, cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care este rezidenţã a acelui stat în conformitate cu legislaţia fiscalã a acelui stat. 2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul ei de rezidenţã, în sensul prezentei convenţii, va fi determinat în conformitate cu urmãtoarele reguli: a) persoana va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (denumit în continuare centrul intereselor sale vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante, sau nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidenţã a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în totalitate sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, un put de extracţie a petrolului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; g) un depozit prin care o persoana pune la dispoziţia altor persoane spaţii de depozitare; h) o ferma, plantaţie sau alt loc în care sînt desfãşurate activitãţi agricole, forestiere, de plantaţii sau alte activitãţi asemãnãtoare; i) o clãdire folositã pentru vinzari sau pentru primiri sau cereri de comenzi; j) instalaţii sau amenajãri folosite pentru explorarea resurselor naturale; k) un şantier de construcţii, instalaţii sau proiect de montaj ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, cînd un astfel de şantier, proiect sau activitate de supraveghere (împreunã sau cu alte asemenea santiere, proiecte sau activitãţi, dacã exista) continua pentru o perioada mai mare de 6 luni, sau cînd un astfel de proiect sau activitate de supraveghere, care tine de vînzarea unui utilaj sau echipament, continua pentru o perioada care nu depãşeşte 6 luni şi sumele plãtibile pentru proiect sau activitatea de supraveghere depãşesc 10 la suta din preţul de vînzare al utilajului sau echipamentului. 3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include: a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii sau expunerii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi depozitate sau expuse; c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de cãtre o alta întreprindere; d) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpara produse sau mãrfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere; e) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a face pentru întreprindere reclama, de a furniza informaţii, de a face cercetãri ştiinţifice ori pentru orice alta activitate care are un caracter pregatitor sau auxiliar; f) vînzarea de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare, ocazionatã de închiderea tirgului sau expoziţiei; g) proiectul sau activitatea de supraveghere, care tine de vînzarea unui utilaj sau echipament, fiind desfasurata de o întreprindere, alta decît vinzatorul de utilaj sau echipament, şi nu continua pentru o perioada depasind şase luni. Totuşi, prevederile subparagrafelor a)-g) nu sînt aplicabile dacã întreprinderea îşi menţine orice alt loc stabil de afaceri în celãlalt stat contractant pentru orice scopuri, altele decît scopurile specificate în subparagrafele menţionate. 4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana, alta decît un agent cu statut independent cãruia i se aplica paragraful 5, acţioneazã într-un stat contractant, în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, se va considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în primul stat menţionat, dacã: a) are şi exercita în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea sa este limitatã la cumpãrarea de produse sau mãrfuri pentru întreprindere; b) nu are o astfel de împuternicire, dar întreţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mãrfuri din care face în mod regulat livrãri de produse sau mãrfuri în numele întreprinderii; sau c) primeşte în mod obişnuit comenzi în primul stat menţionat, în totalitate sau aproape în totalitate, pentru întreprinderea însãşi sau pentru întreprindere şi alte întreprinderi care controleazã, sau sînt controlate de, sau care sînt supuse aceluiaşi control comun ca acea întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai faptul ca acesta îşi exercita activitatea în celãlalt stat printr-un intermediar, un agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. Cu toate acestea, cînd activitatea unui astfel de agent este exercitatã în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi sau în numele acelei întreprinderi şi altor întreprinderi care controleazã sau sînt controlate de acea întreprindere sau care sînt supuse aceluiaşi control comun, atunci un astfel de agent nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Venitul provenind din bunuri imobile poate fi impus numai în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia şi uzanţele statului contractant în care bunurile sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, puţurilor petrolifere, carierelor şi oricãror altor locuri de extracţie a resurselor naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile. 3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite pentru desfãşurarea unei activitãţi de prestãri de servicii cu caracter personal independent. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita o activitate astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte care poate fi atribuitã: a) acelui sediu permanent; b) vinzarilor în acel stat de produse sau mãrfuri de acelaşi fel sau similare cu cele vîndute prin acel sediu permanent; sau c) altor activitãţi producãtoare de venituri exercitate în acel stat, de acelaşi fel sau similare cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitate în celãlalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este. În toate cazurile în care suma exactã a beneficiilor atribuibila unui sediu permanent nu poate fi determinata sau determinarea acesteia prezintã dificultãţi deosebite, beneficiile ce pot fi atribuite sediului permanent pot fi estimate pe o baza rezonabila. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite ca scaderi cheltuielile fãcute pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte, în concordanta cu legislaţia fiscalã a acelui stat. Cu toate acestea, nici o astfel de scãdere nu se va acorda în legatura cu sumele plãtite eventual (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent cãtre sediul central al întreprinderii sau oricãruia din celelalte sedii ale sale, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare, pentru folosirea brevetelor, know-how-ului sau altor drepturi, ori sub forma de comision şi alte taxe pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere, sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la împrumuturi bãneşti acordat sediului permanent. De asemenea, nu se va tine cont, la determinarea beneficiilor unui sediu permanent, de sumele puse în sarcina (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent sediului central al întreprinderii sau oricãruia din celelalte sedii ale sale, sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare, în schimbul folosirii brevetelor, know-how-ului sau altor drepturi, ori sub forma de comision sau alte taxe pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturi bãneşti ale sediului central al întreprinderii sau ale oricãruia din celelalte sedii ale sale. 4. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 5. În sensul paragrafelor precedente, beneficii de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod. 6. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile acestui articol. ART. 8 Transporturi aeriene 1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea aeronavelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. 3. În sensul acestui articol, dobinda pentru fondurile legate de exploatarea aeronavelor în trafic internaţional va fi consideratã ca beneficiu obţinut din exploatarea unor asemenea aeronave, iar prevederile art. 12 nu se vor aplica cu privire la o asemenea dobinda. 4. Termenul exploatarea aeronavelor indica activitatea de transport aerian al pasagerilor, corespondentei, inventarului viu sau mãrfurilor, activitatea efectuatã de proprietarii sau concesionarii aeronavelor, inclusiv vînzarea biletelor pentru asemenea transporturi în numele altor întreprinderi, închirierea aeronavelor şi orice alta activitate legatã direct de un asemenea transport. ART. 9 Transporturi navale 1. Beneficiile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Independent de prevederile paragrafului 1, astfel de beneficii pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant dacã activitãţile de transport naval legate de exploatarea navelor în trafic internaţional sînt efectuate în acel stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 2,50 la suta din suma bruta platibila pentru exploatarea navelor în acel stat. 3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi navale. 4. În sensul acestui articol suma bruta platibila pentru exploatarea navelor într-un stat contractant înseamnã totalul urmãtoarelor sume, şi anume: a) suma bruta platibila pentru transportul de pasageri, inventar viu, corespondenta sau mãrfuri transportate într-un port sau porturi din acel stat contractant; b) dobinda obţinutã în acel stat contractant pentru fondurile legate de exploatarea navelor în trafic internaţional; şi c) suma bruta platibila în acel stat pentru folosirea, întreţinerea sau închirierea conteinerelor (inclusiv remorci şi echipamentul aferent pentru transportul conteinerelor) pentru transportul de produse sau mãrfuri în trafic internaţional. Prevederile art. 12 nu se aplica în legatura cu dobinda menţionatã la subparagraful b) de mai sus. 5. În determinarea venitului unei întreprinderi a unui stat contractant, în scopul impozitãrii lui în celãlalt stat contractant, nu va fi acordatã nici o deducere cu privire la orice pierdere sau compensaţie pentru devalorizarea admisibilã acelei întreprinderi, pentru orice "an precedent" sau "an calendaristic" anterior, dupã cum este cazul. ART. 10 Întreprinderi asociate Cînd; a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, în oricare din aceste doua situaţii, se stabilesc sau se impun condiţii între cele doua întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, ce diferã de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacã n-ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute, dar datoritã acelor condiţii nu au putut fi obţinute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta. ART. 11 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. 2. Totuşi, astfel de dividende pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã cel care le încaseazã este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi: a) 15 la suta din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate care deţine cel puţin 25 la suta din acţiunile societãţii care plãteşte dividendele; b) 20 la suta din suma bruta a dividendelor în toate celelalte cazuri. Acest paragraf nu va afecta impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participari la beneficii, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale ce sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, conform legislaţiei fiscale a statului a cãrui rezidenţã este societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societãţile mixte romane subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat în acel stat, sau efectueazã în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo, iar pachetul de acţiuni în legatura cu care se plãtesc dividendele este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, dupã caz. 5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acel stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, exceptind situaţia în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acelui stat sau în mãsura în care pachetul de acţiuni în legatura cu care se plãtesc dividendele este legat în mod efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã în total sau în parte beneficii sau venituri provenind din acel stat. ART. 12 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. 2. Totuşi, astfel de dobinzi pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15 la suta din suma bruta a dobinzilor. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, a) dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, cu condiţia ca sa fie obţinute şi deţinute efectiv de: i) guvernul, o subdiviziune politica o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a celuilalt stat contractant; sau ii) banca centrala a celuilalt stat contractant; b) dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat dacã sînt deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant şi sînt obţinute în legatura cu un împrumut sau credit acordat sau girat de: i) în cazul Republicii Socialiste România, Banca Romana de Comerţ Exterior, în mãsura în care asemenea dobinzi sînt atribuibile numai finanţãrii exporturilor şi importurilor; ii) în cazul Indiei, Banca de Export-Import a Indiei (Exim Bank), în mãsura în care asemenea dobinzi sînt atribuibile numai finanţãrii exporturilor şi importurilor; iii) orice instituţie a unui stat contractant insarcinata cu finanţarea publica a comerţului exterior; iv) orice alta persoana, cu condiţia ca împrumutul sau creditul sa fie aprobat de guvernul primului stat contractant menţionat. 4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã venituri din titluri de creanta de orice fel, garantate sau nu ipotecar şi indiferent dacã dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din rente de stat sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile aferente acestor efecte publice, rente de stat sau obligaţiuni. Penalizãrile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care iau naştere dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectueazã în celãlalt stat servicii personale cu caracter independent, folosind o baza fixa situata acolo, şi dacã titlurile de creanta cu privire la care se plãtesc dobinzile sînt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, dupã caz. 6. Dobinzile se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant, cînd debitorul este chiar acel stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta asupra cãreia se plãtesc dobinzile şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, excede suma asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se cont şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. 2. Totuşi, astfel de comisioane pot sa fie impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5 la suta din suma comisionului. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri. 3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã o plata efectuatã unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provine o asemenea plata. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant din care provine comisionul, un sediu permanent de care este legatã efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7. 5. Comisioanele se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legatã obligaţia de plata a comisioanelor şi aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiar sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinînd seama de tranzacţia pentru care sînt plãtite, excede suma comisioanelor asupra cãreia s-ar fi convenit de plãtitor şi beneficiar în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 14 Redevenţe şi onorarii pentru servicii tehnice 1. Redevenţele şi onorariile pentru servicii tehnice provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest stat. 2. Totuşi, astfel de redevenţe şi onorarii pentru servicii tehnice pot sa fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 22,50 la suta din suma bruta a redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice. 3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv pentru filme de cinematograf sau pentru filme sau benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevet de invenţie, mãrci de fabrica, design sau model, plan, formula sau procedeu secret ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Termenul onorarii pentru serviciile tehnice, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã plãţile de orice natura efectuate cãtre orice persoane, altele decît cele fãcute angajaţilor persoanei care efectueazã plãţile, pentru orice servicii de natura conducerii, tehnice sau de consultanţa, inclusiv prestarea de servicii de personalul tehnic sau de alt personal. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice, rezident al unui stat contractant desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant în care iau naştere redevenţele sau onorariile pentru servicii tehnice, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectueazã în celãlalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi dreptul, bunul sau contractul în legatura cu care sînt plãtite redevenţele sau onorariile pentru servicii tehnice sînt legate efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, dupã caz. 6. Se va considera ca redevenţele şi onorariile pentru servicii tehnice iau naştere într-un stat contractant cînd plãtitorul este chiar acel stat, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã, o autoritate localã sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plãtitoare de redevenţe sau onorarii pentru servicii tehnice, fie ca este sau nu rezidenţã a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care s-a nãscut obligaţia de a se plati redevenţele sau onorariile pentru servicii tehnice şi plata acestor redevenţe sau onorarii pentru servicii tehnice este suportatã de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe sau onorarii pentru servicii tehnice se vor considera ca iau naştere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor sau onorariilor pentru servicii tehnice plãtite depãşeşte suma care ar fi fost plãtitã în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, tinindu-se seama şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 15 Cistiguri din capital 1. Cistigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în art. 6, situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. 2. Cistigurile care provin din înstrãinarea bunurilor mobile şi care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat. 3. Cistigurile provenind din capitalul constind în nave şi aeronave, exploatate în trafic internaţional, sau în bunuri mobile ţinînd de exploatarea acestor nave sau aeronave de cãtre o întreprindere a unui stat contractant vor fi impuse numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Cistigurile care provin din înstrãinarea acţiunilor unei societãţi a carei proprietate consta direct sau indirect în principal din bunuri imobile situate într-un stat contractant pot fi impuse în acel stat. 5. Cistigurile care provin din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele la care se referã paragrafele 1, 2, 3 şi 4 sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã. ART. 16 Servicii personale cu caracter independent 1. Veniturile obţinute de o persoana fizica, rezidenţã a unui stat contractant, din exercitarea unei profesii sau altor activitãţi cu caracter independent sau similar vor fi impuse numai în acel stat, în afarã de urmãtoarele împrejurãri, cînd astfel de venituri pot fi impuse, de asemenea, în celãlalt stat contractant: a) dacã are la dispoziţia sa în mod regulat în celãlalt stat contractant o baza fixa în scopul exercitãrii activitãţilor sale; în acest caz se poate impune în celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care poate fi atribuitã acelei baze fixe; sau b) dacã şederea sa în celãlalt stat contractant dureazã o perioada sau perioade insumind sau depasind în total 183 de zile în "anul precedent" sau "anul calendaristic", dupã caz; în acest caz se poate impune în celãlalt stat numai acea parte de venit care este obţinutã din activitãţile sale desfãşurate în celãlalt stat. 2. Expresia profesii libere include activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, chirurg, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 17 Servicii personale dependente 1. Sub rezerva prevederilor alt. 18, 19, 20, 21, 22 şi 23, retribuţiile şi alte remuneraţii similare, pe cale un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd aceasta activitate este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea retribuitã este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţia primitã din aceasta activitate este impozabilã în acel stat. 2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacã: a) primitorul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în "anul precedent" sau "anul calendaristic", dupã caz; şi b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea retribuitã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acel stat. ART. 18 Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere 1. Remuneraţiile directorilor şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. 2. Retribuţiile şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de funcţionar superior de conducere a unei societãţi rezidente în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. ART. 19 Artişti şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 16 şi 17, veniturile pe care rezidentii unui stat contractant, în calitate de artişti de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat. 2. Cînd veniturile privitoare la activitãţile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revine acestui profesionist de spectacole sau sportiv, ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 16 şi 17 aceste venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile profesionistului de spectacole sau sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute de un artist sau de un sportiv rezident al unui stat contractant din activitatea sa personalã exercitatã ca atare în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacã activitãţile din celãlalt stat contractant sînt susţinute în întregime sau în mare parte din fondurile publice ale primului stat contractant menţionat, inclusiv ale oricãreia dintre subdiviziunile politice, unitãţile administrativ-teritoriale sau autoritãţile sale locale. 4. Independent de prevederile paragrafului 2 şi ale art. 7, 16 şi 17, cînd venitul din activitatea personalã exercitatã ca atare de un artist sau sportiv, într-un stat contractant, nu revine acestora, ci unei alte persoane, acel venit va fi impus numai în celãlalt stat contractant, dacã acea persoana este susţinutã în întregime sau în mod substanţial din fondurile publice ale acelui stat, inclusiv ale oricãreia dintre subdiviziunile politice, unitãţile administrativ-teritoriale sau autoritãţile sale locale. ART. 20 Remuneraţii şi pensii de stat 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtit de stat contractant, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia oricãrei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unei subdiviziuni politice, unitãţi administrativ-teritoriale sau autoritãţi locale vor fi impuse numai în acel stat. b) Totuşi, astfel de remuneraţii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana este rezidenţã a acelui stat şi: i) este un naţional al acelui stat; sau ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Orice pensie plãtitã de cãtre un stat contractant sau din fonduri create de acesta, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, unitãţii administrativ-teritoriale sau autoritãţii locale va fi impusa numai în acel stat. b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana este rezident şi naţional al acelui stat. 3. Prevederile art. 17, 18 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legatura cu o activitate producãtoare de venituri desfasurata de un stat contractant, o subdiviziune politica, unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia. ART. 21 Pensii şi anuitati, altele decît cele de stat 1. Orice pensie, alta decît cea menţionatã la art. 20 sau orice anuitate obţinutã de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celãlalt stat contractant poate fi impusa numai în primul stat contractant menţionat. 2. Termenul pensie înseamnã o plata periodicã pentru munca prestatã în trecut sau sub forma de despãgubire pentru vãtãmãri survenite în cursul desfãşurãrii activitãţii. 3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata platibila în mod periodic, la date stabilite în timpul vieţii sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile în virtutea unui angajament de efectuare a plãţilor în schimbul unor contraprestatii depline şi corespunzãtoare fãcute în bani sau evaluabile în bani. ART. 22 Studenţi, stagiari şi persoane trimise la specializare 1. O persoana care este sau a fost rezidenţã a unuia dintre statele contractante imediat înaintea venirii în celãlalt stat contractant şi care este prezenta temporar în celãlalt stat contractant numai: a) ca student la o universitate, colegiu sau şcoala recunoscute în acel stat; sau b) ca stagiar de întreprindere; sau c) ca primitor al unei burse, alocaţii sau recompense de la o organizaţie de învãţãmînt, ştiinţificã, de caritate sau de cult, cu scopul principal de a studia, va fi scutitã de impozit în acel stat pentru o perioada de şase ani de la venirea sa în acel stat contractant cu privire la: i) remiterile din strãinãtate în scopul întreţinerii sale, pentru învãţãmînt, studii, cercetare sau calificare; ii) burse, alocaţii sau recompense şi iii) orice remuneraţii primite din strãinãtate. 2. Aceeaşi scutire se acorda veniturilor obţinute de persoana mai sus menţionatã din munca retribuitã prestatã în celãlalt stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele de întreţinere, învãţãmînt, calificare şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioada limitatã la doi ani de la sosirea sa în acel stat. 3. Un rezident al unuia din statele contractante, care este prezent în celãlalt stat contractant în baza unor înţelegeri cu guvernul acelui stat sau cu orice agenţie ori instituţie din acel stat numai în scopul formãrii profesionale, al studiilor ori al orientarii profesionale, se scuteşte de impozit pe o perioada care nu va depãşi doi ani de la venirea sa în acel stat contractant cu privire la remuneraţia primitã de el pentru formarea profesionalã sau studii. 4. În sensul prevederilor paragrafului 1, termenul universitate, colegiu sau şcoala recunoscute înseamnã o universitate, colegiu sau şcoala recunoscute în aceasta privinta de autoritatea competenta a respectivului stat contractant. ART. 23 Profesori, învãţãtori şi cercetãtori 1. Un profesor sau un invatator care este sau a fost rezident al unuia dintre statele contractante imediat înaintea vizitarii celuilalt stat contractant pentru activitate didactica sau angajare în cercetare, sau pentru ambele, la o universitate, un colegiu, şcoala sau alta instituţie autorizata din acel stat contractant va fi scutit de impozit în acel stat pentru orice remuneraţie primitã în legatura cu o asemenea activitate didactica sau cercetare pentru o perioada care nu va depãşi doi ani de la data sosirii sale în acel stat. 2. Prezentul articol nu se aplica veniturilor din cercetare, dacã lucrãrile de cercetare sînt întreprinse în primul rind în interesul personal al unuia sau mai multor persoane. 3. În sensul prezentului articol şi al art. 22, se va considera ca o persoana fizica este rezidenţã a unui stat contractant dacã este rezidenţã în acel stat contractant în "anul precedent" sau "anul calendaristic", dupã caz, în care ea viziteaza celãlalt stat contractant sau în "anul precedent" sau "anul calendaristic" imediat anterior. 4. În sensul paragrafului 1 instituţie autorizata înseamnã o instituţie care a fost autorizata în aceasta privinta de cãtre autoritatea competenta a respectivului stat contractant. ART. 24 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu sînt menţionate în mod expres în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impuse numai în acel stat contractant. 2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decît veniturile care provin din proprietãţi imobiliare asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, care este rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi producãtoare de venituri în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi drepturile sau bunurile cu privire la venitul plãtit sînt legate efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 16, dupã caz. 3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sînt menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celãlalt stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat. ART. 25 Evitarea dublei impuneri 1. Legile în vigoare în fiecare dintre statele contractante vor continua sa guverneze impunerea veniturilor în statele contractante respective, cu excepţia cazului cînd în prezenta convenţie sînt prevederi contrare. 2. Suma impozitului roman platibila în conformitate cu legislaţia romana şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, fie direct sau prin deducere, de un rezident al Indiei, cu privire la beneficiile sau veniturile provenite din România, care au fost supuse impunerii atît în India cît şi în România, va fi acordatã drept credit asupra impozitului indian plãtibil cu privire la aceste beneficii sau venituri, cu condiţia ca acest credit sa nu depãşeascã impozitul indian (calculat înaintea acordãrii oricãrei asemenea creditãri), care este corespunzãtor beneficiilor sau veniturilor provenite din România. Apoi, cînd asemenea rezident este o societate care plãteşte un impozit suplimentar în India, creditul sus-menţionat se va acorda în primul rind asupra impozitului pe venit plãtibil de societate în India şi cu privire la balanţa, dacã exista, asupra impozitului suplimentar plãtit de societate în India. 3. Suma impozitului indian platibila în conformitate cu legislaţia indianã şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, fie direct sau prin deducere, de un rezident al României, cu privire la beneficiile sau veniturile provenite din India, care au fost supuse impunerii atît în India cît şi în România, va fi acordatã drept credit asupra impozitului roman plãtibil cu privire la aceste beneficii sau venituri, cu condiţia ca acest credit sa nu depãşeascã impozitul roman (calculat înaintea acordãrii oricãrei asemenea creditãri), care este corespunzãtor beneficiilor sau veniturilor provenite din India. În sensul acestui paragraf, beneficiile vãrsate la bugetul de stat de întreprinderile de stat romane vor fi considerate ca impozit roman. 4. În sensul creditului menţionat la paragraful 3, se va considera ca termenul impozit indian plãtibil include orice suma care ar fi fost platibila ca impozit indian pentru orice an de impunere, dar fãrã sa existe o scutire sau reducere de impozit acordate pentru acel an sau orice parte a acestuia prin mãsuri stimulatorii speciale, în conformitate cu prevederile Legii impozitului pe venit nr. 43 din 1961 , destinate sa promoveze dezvoltarea economicã, sau care pot fi introduse dupã aceea, ca modificare sau completare, la prevederile existente pentru promovarea dezvoltãrii economice în India. 5. Cînd, în conformitate cu prezenta convenţie, un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat contractant cu privire la venitul obţinut din celãlalt stat contractant, atunci primul stat contractant menţionat poate, la calcularea impozitului pe venitul rãmas acelei persoane, sa aplice cota de impozit care ar fi fost aplicabilã dacã veniturile scutite de impozit în conformitate cu prezenta convenţie nu ar fi fost astfel scutite. ART. 26 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau vreunei obligaţii legate de aceasta care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi cerinţele legate de aceasta impunere la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat în aceleaşi situaţii sau aceleaşi condiţii. 2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decît impunerea stabilitã asupra întreprinderilor acestui stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi în aceleaşi situaţii şi aceleaşi condiţii. 3. Nici o prevedere cuprinsã în prezentul articol nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde persoanelor nerezidente în acel stat oricare din deducerile cu caracter personal, usurari, scutiri şi reduceri de ordin fiscal care sînt acordate conform legii, numai persoanelor rezidente. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, integral sau parţial, deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţie legatã de acesta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitul sau obligaţiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat, aflate în aceleaşi situaţii şi aceleaşi condiţii. 5. În prezentul articol, termenul impozitare indica impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. ART. 27 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, independent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este. Acest caz trebuie prezentat într-un termen de 3 ani de la data primirii notificãrii acţiunii ce a dat naştere impunerii care nu este conformã cu prevederile convenţiei. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri mutuale cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. Orice înţelegere la care se ajunge va fi aplicatã independent de termenele de prescripţie prevãzute de legislatiile naţionale ale statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii mutuale, orice dificultãţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţii autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii (inclusiv de documente) dacã este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevãzute de convenţie, în mãsura în care impozitarea nu este contrarã acestei convenţii, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii privind impozitele. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în aceleaşi condiţii ca şi o informaţie obţinutã în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat. Totuşi, dacã informaţia este iniţial consideratã secreta în statul care o transmite, ea va fi facuta cunoscutã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative) care au atribuţii în legatura cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmãrirea judiciarã sau rezolvarea apelurilor în legatura cu impozitele care fac obiectul convenţiei. Aceste persoane sau autoritãţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri, dar ele pot face cunoscute informaţiile în procese publice la tribunale sau în hotãrîrile judecãtoreşti. Autoritãţile competente, prin consultare, vor crea condiţii, metode şi tehnici corespunzãtoare privind problemele pentru care vor fi fãcute asemenea schimburi de informaţii, inclusiv, atunci cînd este cazul, schimburi de informaţii privind evitarea impunerii. 2. Schimbul de informaţii sau documente va fi fãcut, fie în mod curent, fie la cerere, cu privire la cazuri particulare sau în ambele feluri. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor conveni la anumite perioade de timp asupra listei cuprinzînd informaţii sau asupra documentelor care vor fi furnizate în mod curent. 3. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii sau documente care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a celor doua state contractante; c) de a furniza informaţii sau documente care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Asistenta la încasãri 1. Statele contractante se angajeazã sa-şi acorde asistenta şi sprijin reciproc în încasarea impozitelor prevãzute în prezenta convenţie, în cazul în care sînt în mod cert datorate în conformitate cu legislaţia statului care solicita asistenta. 2. În cazul unei cereri de executare a încasãrii, impozitele revendicate de fiecare din statale contractante care au fost determinate în mod cert vor fi acceptate pentru executare de celãlalt stat contractant, cãruia i s-a fãcut cererea, iar încasarea în acel stat se va face în conformitate cu legislaţia aplicabilã executãrii şi încasãrii impozitelor proprii. 3. În cazul impozitului roman, cererea va fi trimisa de Ministerul Finanţelor al Republicii Socialiste România Direcţiei Centrale a impozitelor directe din Departamentul Veniturilor al Indiei, însoţitã de un certificat care sa dovedeascã ca impozitele au fost definitiv stabilite şi sînt datorate de contribuabil. 4. În cazul impozitului indian, cererea va fi transmisã de Direcţia Centrala a impozitelor directe din Departamentul Veniturilor Ministerului Finanţelor al Republicii Socialiste România şi va fi însoţitã de certificate astfel cum sînt cerute de legislaţia Indiei, care sa dovedeascã ca impozitele au fost definitiv stabilite şi sînt datorate de contribuabil. 5. Cînd impozitul solicitat nu a devenit definitiv datoritã faptului ca el face obiectul unui apel sau unei alte proceduri, un stat contractant poate, pentru a-şi proteja veniturile, sa solicite celuilalt stat contractant sa ia mãsuri interimare în numele lui, potrivit legislaţiei acelui stat contractant. 6. O cerere de asistenta la încasarea impozitului datorat de un contribuabil va fi facuta numai dacã bunurile corespunzãtoare ale contribuabilului nu sînt disponibile pentru recuperarea impozitului lui din statul contractant care face cererea. 7. Statul contractant în care impozitul este recuperat în conformitate cu prevederile paragrafelor 1, 2 şi 5 ale acestui articol va remite imediat suma recuperatã statului contractant care face cererea, dar statul care a recuperat impozitul va fi îndreptãţit la rambursarea oricãrei sume rezonabile folosite în cadrul asistenţei acordate pentru recuperarea unui asemenea impozit. ART. 30 Funcţionari diplomatici şi consulari Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici şi consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile sale se vor aplica: a) în România, cu privire la veniturile realizate în orice an calendaristic începînd în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care instrumentele de ratificare au fost schimbate; b) în India, cu privire la veniturile realizate în orice an precedent începînd în sau dupã prima zi a lunii aprilie a anului calendaristic urmãtor celui în care instrumentele de ratificare au fost schimbate. 3. Acordul existent pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor întreprinderilor care exploateazã avioane şi nave în trafic internaţional din 25 septembrie 1968, va inceta sa aibã efect o data cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii. ART. 32 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã însã fiecare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricãrui an calendaristic, începînd dupã expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrãrii în vigoare, sa remitã celuilalt stat contractant pe cai diplomatice o nota de denunţare, caz în care convenţia înceteazã de a mai avea efect; a) în România, cu privire la veniturile realizate în orice an calendaristic începînd la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care s-a remis nota de denunţare; b) în India, cu privire la veniturile realizate în orice an precedent începînd la sau dupã prima zi a lunii aprilie a anului calendaristic urmãtor celui în care s-a remis nota de denunţare. Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în mod cuvenit pentru aceasta, am semnat prezenta convenţie. Încheiatã în dublu exemplar la New-Delhi la 10 martie 1987, în limba romana, hindi şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenta între cele trei texte, textul în limba engleza are precãdere.
Pentru Guvernul Republicii Socialiste România, Dimitrie Ancuta
Pentru Guvernul Republicii India, S. Brahm Dutt
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
