Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Traducere.
ART. 1
1. Prezenta Convenţie se aplica recunoaşterii şi executãrii sentinţelor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decît acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor şi rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplica, de asemenea, sentinţelor arbitrale care nu sînt considerate ca sentinţe naţionale în Statul unde este cerutã recunoaşterea şi executarea lor.
2. Prin "sentinţe arbitrale" se înţeleg nu numai sentinţele date de cãtre arbitri numiţi pentru cazuri determinate, ci de asemenea şi acelea care sînt date de cãtre organe de arbitraj permanente cãrora pãrţile li s-au supus.
3. În momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei Convenţii, aderãrii la ea sau notificãrii de extindere prevãzute la articolul X, orice Stat va putea, pe baza de reciprocitate, sa declare ca va aplica Convenţia numai la recunoaşterea şi executarea sentinţelor date pe teritoriul unui alt Stat contractant. El va putea, de asemenea, sa declare ca va aplica Convenţia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept, contractuale sau necontractuale, care sînt considerate comerciale de cãtre legea sa nationala.
ART. 2
1. Fiecare din Statele contractante recunoaşte convenţia scrisã prin care pãrţile se obliga sa supunã unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea sa se iveasca între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau necontractual, referitor la o problema susceptibilã de a fi reglementatã pe calea arbitrajului.
2. Prin "convenţie scrisã" se înţelege o clauza compromisorie inseratã într-un contract, sau un compromis semnate de pãrţi, sau cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame.
3. Tribunalul unui Stat contractant, sesizat cu un litigiu privind o problema asupra cãreia pãrţile au încheiat o convenţie în sensul prezentului articol, va indruma pãrţile la arbitraj, la cererea uneia din ele, dacã nu constata ca zisa convenţie este caducã, inoperantã sau nesusceptibila de a fi aplicatã.
ART. 3
Fiecare din Statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acestei sentinţe conform regulilor de procedura în vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocatã în condiţiile stabilite în articolele urmãtoare. Pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale cãrora se aplica prezenta Convenţie nu vor fi impuse condiţiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecata mult mai ridicate, decît acelea care sînt impuse pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale naţionale.
ART. 4
1. Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea arãtatã în articolul precedent, partea care cere recunoaşterea şi executarea trebuie sa producã odatã cu cererea:
a) originalul sentinţei autentificat în mod cuvenit, sau o copie a acestui original intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa;
b) originalul convenţiei arãtate în articolul II sau o copie intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa;
2. Dacã menţionatã sentinta sau menţionatã convenţie nu este redactatã într-o limba oficialã a tarii în care sentinta este invocatã, partea care cere recunoaşterea şi executarea sentinţei va trebui sa producã o traducere a acestor piese în aceasta limba. Traducerea va trebui sa fie certificatã de un traducãtor oficial, sau de un traducãtor cu jurãmînt, ori de un agent diplomatic sau consular.
ART. 5
1. Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea partii contra cãreia ea este invocatã, decît dacã aceasta face dovada în fata autoritãţii competente a tarii unde recunoaşterea şi executarea sînt cerute:
a) ca pãrţile la convenţia amintita în articolul II, erau, în virtutea legii aplicabilã lor, lovite de o incapacitate, sau ca convenţia menţionatã nu este valabilã în virtutea legii cãreia pãrţile au subordonat-o, sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii tarii în care sentinta a fost data; sau
b) ca partea impotriva cãreia este invocatã sentinta nu a fost informatã în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, sa-şi punã în valoare mijloacele sale de apãrare; sau
c) ca sentinta se referã la un diferend nementionat în compromis, sau care nu intra în prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele conţin hotãrîri care depãşesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totuşi, dacã dispoziţiile sentinţei care au legatura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legatura cu probleme care nu sînt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute şi executate; sau
d) ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformã cu convenţia pãrţilor, sau, în lipsa de convenţie, ca ea nu a fost conformã cu legea tarii în care a avut loc arbitrajul; sau
e) ca sentinta nu a devenit încã obligatorie pentru pãrţi sau a fost anulatã sau suspendatã de o autoritate competenta a tarii în care, sau dupã legea cãreia, a fost data sentinta.
2. Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacã autoritatea competenta a tarii în care se cere recunoaşterea şi executarea constata:
a) ca în conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau
b) ca recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contrarã ordinei publice a acestei tari.
ART. 6
Dacã anularea sau suspendarea sentinţei este cerutã autoritãţii competente vizata la articolul V, paragraful 1 alineatul e, autoritatea în fata cãreia este invocatã sentinta poate, dacã considera indicat, sa amine statuarea asupra executãrii sentinţei; ea poate, de asemenea, la cererea partii care solicita executarea sentinţei, sa ordone celeilalte pãrţi sa furnizeze garanţii convenabile.
ART. 7
1. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere validitãţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate de Statele contractante în materie de recunoaştere şi executare de sentinţe arbitrale şi nu priveaza nici o parte interesatã de dreptul pe care l-ar putea avea de a se prevala de o sentinta arbitralã în modul şi în mãsura admisã de legislaţia sau tratatele tarii în care sentinta este invocatã.
2. Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj şi Convenţia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentinţelor arbitrale strãine vor inceta sa mai producã efecte între Statele contractante din ziua şi în mãsura în care aceste State vor fi legate prin prezenta Convenţie.
ART. 8
1. Prezenta Convenţie este deschisã pînã la 31 decembrie 1958 semnãrii oricãrui Stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca şi oricãrui alt Stat care este sau va deveni ulterior membru al uneia sau mai multor instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau care va fi invitat de cãtre Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Prezenta Convenţie trebuie sa fie ratificatã şi instrumentele de ratificare sa fie depuse pe lîngã Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 9
1. Toate Statele menţionate la articolul VIII pot adera la prezenta Convenţie.
2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngã Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 10
1. Orice Stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, sa declare ca prezenta Convenţie se va extinde asupra tuturor teritoriilor pe care le reprezintã pe plan internaţional sau asupra unuia sau mai multora dintre ele. Aceasta declaraţie îşi va produce efectele sale în momentul intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru numitul Stat.
2. În consecinta, orice extindere de aceasta natura se va face prin notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi îşi va produce efectele sale cu începere de la a nouazecea zi care urmeazã datei la care Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea, sau la data intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru mentionatul Stat, dacã aceasta din urma data este posterioarã.
3. În ceea ce priveşte teritoriile cãrora prezenta Convenţie nu se aplica la data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, fiecare Stat interesat va examina posibilitatea de a lua mãsurile dorite pentru a extinde Convenţia asupra acestor teritorii sub rezerva, eventuala, atunci cînd motive constituţionale o vor cere, a asentimentului guvernelor acestor teritorii.
ART. 11
Dispoziţiile ce urmeazã se vor aplica Statelor federative sau neunitare;
a) în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenta legislativã a puterii federale, obligaţiile guvernului federal vor fi aceleaşi cu acelea ale Statelor contractante care nu sînt State federative;
b) în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenta legislativã a fiecãruia din Statele sau provinciile constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, ţinute sa ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce mentionatele articole, în cel mai scurt timp posibil şi cu avizul sau favorabil, la cunostinta autoritãţilor competente ale Statelor sau provinciilor constitutive;
c) un Stat federativ, Parte la prezenta Convenţie, va comunica, la cererea oricãrui alt Stat contractant care i-ar fi transmisã prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o expunere a legislaţiei şi practicilor în vigoare în federatie şi în unitãţile ei constitutive, în ce priveşte una sau alta din dispoziţiile Convenţiei, indicind mãsura în care, printr-o acţiune legislativã sau alta, s-a dat efect menţionatei dispoziţii.
ART. 12
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care urmeazã datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, ea va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care va urma datei depunerii de cãtre acest Stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare.
ART. 13
1. Orice Stat contractant va putea sa denunţe prezenta Convenţie prin notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efect dupã un an de la data cînd Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit notificarea.
2. Orice Stat care ar face o declaraţie sau o notificare conform articolului X va putea notifica ulterior Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca Convenţia va inceta sa se aplice pe teritoriul în chestiune dupã un an de la data la care Secretarul general va fi primit aceasta notificare.
3. Prezenta Convenţie va rãmîne aplicabilã sentinţelor arbitrale în legatura cu care a fost începutã o procedura de recunoaştere sau executare înainte de intrarea în vigoare a denunţãrii.
ART. 14
Un Stat contractant nu poate sa se prevaleze de dispoziţiile prezentei Convenţii fata de alte State decît în mãsura în care el însuşi este ţinut sa aplice aceasta Convenţie.
ART. 15
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor Statelor menţionate la articolul VIII:
a) semnarile şi ratificarile menţionate la articolul VIII;
b) aderarile menţionate la articolul IX;
c) declaraţiile şi notificãrile menţionate la articolele I, X şi XI;
d) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în aplicarea articolului XII;
e) denuntarile şi notificãrile menţionate la articolul XIII.
ART. 16
1. Prezenta Convenţie, ale carei texte chinez, englez, francez, rus şi spaniol au valabilitate egala, va fi depusa în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va remite Statelor vizate la articolul VIII cîte o copie certificatã conformã a prezentei Convenţii.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
