Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE STUPEFIANTE SI SUBSTANTE PSIHOTROPE*) din 20 decembrie 1988 privind promovarea cooperarii intre parti, astfel incit ele sa poata combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante si substante psihotrope, care au o amploare internationala.
Pãrţile prezentei convenţii, profund preocupate de amploarea şi creşterea producţiei, cererea şi traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, care reprezintã o grava ameninţare pentru sãnãtatea şi bunãstarea persoanelor şi au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale şi politice ale societãţii, profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creştere a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope în diversele straturi ale societãţii şi, mai ales, de faptul ca copiii sînt exploatati în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piata drogurilor, cît şi utilizaţi în scopul producerii, distribuirii şi comerţului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, ceea ce reprezintã un pericol de gravitate incomensurabila, recunoscind legãturile dintre traficul ilicit şi alte activitãţi criminale organizate, conexe, care submineaza bazele economiei legitime şi ameninta stabilitatea, securitatea şi suveranitatea statelor, recunoscind, de asemenea, ca traficul ilicit este o activitate criminalã internationala a carei eliminare solicita o atentie imediata şi gradul de prioritate cel mai ridicat, constiente ca traficul ilicit reprezintã o sursa de cistiguri financiare şi averi considerabile care permit organizaţiilor criminale transnationale sa penetreze, sa contamineze şi sa corupa structurile de stat, activitãţile comerciale şi financiare legitime cît şi societatea la toate nivelurile sale, hotãrîte sa-i priveze pe cei ce se ocupa de traficul ilicit de fructul activitãţilor lor criminale şi sa suprime astfel mobilul lor principal, dornice sa elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope, mai ales cererea ilicitã de aceste stupefiante şi substanţe, cît şi cistigurile enorme rezultate din traficul ilicit, considerind ca este necesar sa se ia mãsuri pentru controlul unor anumite substanţe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice şi solventilor care sînt utilizaţi în fabricarea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi a cãror disponibilitate a provocat o creştere a fabricãrii clandestine a acestor stupefiante şi substanţe, hotãrîte sa imbunatateasca cooperarea internationala pentru reprimarea traficului ilicit pe mare, recunoscind ca eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivã a tuturor statelor şi ca o acţiune coordonata în cadrul acestei cooperãri internaţionale este necesarã în acest scop, recunoscind competenta Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi dorind ca organismele internaţionale competente în materie sa-şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii, reafirmind principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante şi substantele psihotrope şi sistemul de control stabilit prin aceste tratate, recunoscind necesitatea intrãrii şi completãrii mãsurilor prevãzute în Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961, în aceasta convenţie cum apare ea modificatã prin Protocolul din 1972, care modifica Convenţia unica cu privire la stupefiante din 1961 şi în Convenţia din 1971 cu privire la substantele psihotrope, în scopul reducerii amploarei şi extinderii traficului ilicit şi atenuarii gravelor consecinţe, recunoscind, de asemenea, ca este important sa fie întãrite şi dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internationala în materie penalã pentru a pune capãt activitãţilor criminale internaţionale reprezentate de traficul ilicit, dorind sa încheie o convenţie internationala globalã, eficienta şi operationala, care sa vizeze în mod special lupta impotriva traficului ilicit, în care sa se ţinã cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sînt tratate în instrumentele internaţionale care exista în domeniul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope, convin în cele ce urmeazã:
ART. 1 Definiţii În afarã de o indicaţie expresã în sens contrar sau în cazul în care contextul cere sa fie altfel, definiţiile de mai jos se aplica tuturor dispoziţiilor prezentei convenţii: a) Termenul bunuri desemneazã toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît şi actele juridice sau documentele care atesta proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor. b) Termenul coca desemneazã orice specie de arbust din specia Erythroxylon. c) Termenul comisie desemneazã comisia pentru stupefiante a Consiliului economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. d) Termenul confiscare desemneazã deposedarea permanenta de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autoritãţi competente. e) Termenul consiliu desemneazã Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. f) Expresia Convenţia din 1961 desemneazã Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961. g) Expresia Convenţia din 1961, cum apare ea modificatã, desemneazã Convenţia unica cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificatã de Protocolul din 1972 care modifica Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961. h) Expresia Convenţia din 1971 desemneazã convenţia din 1971 cu privire la substantele psihotrope. i) Expresia stat de tranzit desemneazã un stat pe teritoriul cãruia sînt deplasate substantele ilicite - stupefiantele, substantele psihotrope şi substantele înscrise în tabelul I şi II şi care nu reprezintã nici punctul de plecare, nici destinaţia finala a acestor substanţe. j) Termenii inghetare sau confiscare desemneazã interdicţia temporarã a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasarii bunurilor sau asumarea temporarã a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autoritãţi competente. k) Expresia livrare supravegheatã desemneazã metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor tari a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope, a substanţelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta convenţie, sau substanţelor care le sînt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu ştiinţa şi sub controlul autoritãţilor competente din ţãrile indicate, în scopul identificarii persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din convenţie. l) Termenul organ desemneazã organul internaţional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961 şi aceasta convenţie cum apare ea modificatã prin Protocolul din 1972 modificind Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961. m) Expresia mac de opium desemneazã planta din specia Papaver somniferum L. n) Expresia planta de cannabis desemneazã orice planta din familia Cannabis. o) Termenul produs desemneazã orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracţiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obţinut direct sau indirect prin comitere. p) Termenul secretar general îl desemneazã pe secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. q) Termenul stupefiant desemneazã orice substanta fie ca este de origine naturala sau de sinteza, care figureazã în tabelul I sau tabelul II al Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã. r) Expresia substanta psihotropa desemneazã orice substanta de origine naturala sau de sinteza sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenţiei din 1971 cu privire la substantele psihotrope. s) Expresiile tabelul I şi tabelul II desemneazã listele de substanţe anexate prezentei convenţii, care vor putea fi modificate din cînd în cînd în conformitate cu art. 12. t) Expresia trafic ilicit desemneazã infracţiunile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din prezenta convenţie. u) Expresia transportor comercial desemneazã orice persoana sau entitate publica, private sau din alt sistem care asigura transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific. ART. 2 Rolul convenţiei 1. Obiectul prezentei convenţii îl reprezintã promovarea cooperãrii între pãrţi, astfel încît ele sa poatã combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe psihotrope, care au o amploare internationala. În executarea obligaţiilor lor în termenii convenţiei, pãrţile iau mãsurile necesare, inclusiv mãsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne. 2. Pãrţile îşi executa obligaţiile care decurg din prezenta convenţie într-o maniera compatibila cu principiile egalitãţii suverane şi integritãţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile interne ale altor state. 3. Pãrţile se abtin sa-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte pãrţi, competenta sau funcţiile care sînt exclusiv rezervate autoritãţilor celeilalte pãrţi prin dreptul sau intern. ART. 3 Infracţiuni şi sancţiuni 1. Fiecare parte adopta mãsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul sau intern, atunci cînd actul a fost comis intentionat: a) I. producţiei, fabricaţiei, extractiei, preparãrii, ofertei, punerii în vînzare, distribuirii, vinzarii, livrãrii în orice condiţii, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricãrui stupefiant sau oricãrei substanţe psihotrope, incalcindu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã sau Convenţiei din 1971; II. culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, incalcindu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã; III. deţinerii sau cumpãrãrii oricãrui stupefiant sau substanţe psihotrope, în scopul uneia dintre activitãţile enumerate la subalin. I de mai sus; IV. fabricãrii, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I şi II despre care cel care se ocupa de aceste activitãţi ştie ca trebuie utilizate în/sau pentru cultura, producţia sau fabricarea ilicitã de stupefiante sau substanţe psihotrope; V. organizãrii, dirijarii sau finanţãrii uneia dintre infracţiunile enumerate la subalin. I, II, III sau IV de mai sus. b) I. Conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupa ştie ca provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicitã a bunurilor menţionate sau ajuta orice persoana care este implicata în comiterea uneia dintre aceste infracţiuni sa scape de consecinţele juridice ale actelor sale. II. Disimularii sau ascunderii naturii, originii, dispunerii miscarii sau proprietãţilor reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul ştie ca provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participãrii la una dintre aceste infracţiuni. c) sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic: I. Achiziţiei, deţinerii sau utilizãrii de bunuri, despre care cel care le dobîndeşte, deţine şi utilizeazã, ştie în momentul în care le primeşte ca provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participãrii la una dintre aceste infracţiuni. II. Deţinerii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deţine ştie ca ele sînt sau trebuie sa fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicitã de stupefiante sau substanţe psihotrope. III. Faptei de a incita sau a determina public o persoana prin orice mijloc sa comita una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau sa se foloseascã ilicit de stupefiante sau substanţe psihotrope. IV. Participãrii la una dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înţelegerii, tentativei sau complicitatii prin furnizare de asistenta, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale. 2. Sub rezerva principiilor sale constituţionale şi conceptelor fundamentale din sistemul sau juridic, fiecare parte adopta mãsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracţiune penalã în conformitate cu dreptul sau intern, atunci cînd actul a fost comis intentionat, detentiei şi cumpãrãrii de stupefiante şi substanţe psihotrope şi culturii de stupefiante destinate consumului personal şi încãlcãrii dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã sau Convenţiei din 1971. 3. Cunoaşterea, intenţia sau motivatia necesarã cunoscutã ca element al uneia dintre infracţiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusã din circumstanţele practice obiective. 4. a) Fiecare parte ia mãsuri pentru ca infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol sa primeascã sancţiuni, tinindu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi şi confiscare. b) Pãrţile pot prevedea, în calitate de mãsuri complementare ale condamnãrii sau sancţiunii penale pronunţate pentru o infracţiune stabilitã conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracţiunii sa fie supus la mãsuri de tratament, educaţie, postcura, readaptare sau reintegrare socialã. c) Contrar dispoziţiilor din alineatul precedent, în cazurile de infracţiuni cu caracter minor, pãrţile pot sa prevadã, mai ales în locul unei condamnãri sau sancţiuni penale, mãsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socialã cît şi, atunci cînd autorul infracţiunii este toxicoman, mãsuri de tratament şi posttratament. d) Pãrţile pot prevedea ca mãsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socialã a autorului infracţiunii fie sa înlocuiascã condamnarea sau sentinta pronunţatã a fãptuitorului unei infracţiuni stabilite conform dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie sa le fie adãugate la acestea. 5. Pãrţile procedeazã astfel ca tribunalele lor şi alte autoritãţi competente sa poatã tine cont de circumstanţele factice care conferã o gravitate particularã infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos: a) Participarea la comiterea unei infracţiuni a unei organizaţii de raufacatori cãreia îi aparţine autorul infracţiunii. b) Participarea autorului infracţiunii la alte activitãţi criminale organizate intentionat. c) Participarea autorului infracţiunii la alte activitãţi ilegale facilitate de cãtre comiterea infracţiunii. d) Folosirea violenţei sau a armelor de cãtre autorul infracţiunii. e) Faptul ca autorul infracţiunii deţine o funcţie publica şi ca infracţiunea este legatã de aceasta funcţie. f) Victimizarea sau folosirea minorilor. g) Faptul ca infracţiunea a fost comisã într-un stabiliment penitenciar, într-o instituţie de învãţãmînt, într-un centru de asistenta socialã sau în vecinãtatea lor imediata sau în alte locuri în care scolarii şi studenţii sînt ocupati în cadrul unei acţiuni educative, sportive sau sociale. h) În mãsura în care dreptul intern al unei pãrţi o permite, condamnãrile anterioare, în special pentru infracţiuni analoage comise în ţara sau în strãinãtate. 6. Pãrţile se vor strãdui sa facã astfel încît orice putere judiciarã discretionara conferita prin dreptul lor intern şi aferentã urmãririlor judiciare, angajate impotriva unor persoane pentru infracţiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, sa fie exercitatã în asa fel încît sa se optimizeze eficacitatea mãsurilor de depistare şi represiune în ceea ce priveşte infracţiunile în cauza, tinindu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce priveşte comiterea lor. 7. Pãrţile se asigura ca tribunalele lor sau alte autoritãţi competente iau în consideraţie gravitatea infracţiunilor enumerate în paragraful 1 al prezentului articol şi circumstanţele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere eventualitatea unei eliberari anticipate sau condiţionate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracţiuni. 8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului sau intern o perioada de prescriere prelungitã, în cursul cãreia pot fi începute urmãririle pentru una dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Aceasta perioada va fi mai lungã atunci cînd autorul presupus al infracţiunii s-a sustras justiţiei. 9. Fiecare parte, conform sistemului sau juridic, ia mãsurile pe care le considera necesare pentru ca orice persoana acuzata sau recunoscuta ca fiind vinovata de o infracţiune stabilitã conform paragrafului 1 al prezentului articol şi care se afla pe teritoriul ei, sa asiste la desfãşurarea procedurii penale necesare. 10. În scopul cooperãrii dintre pãrţi, în virtutea prezentei convenţii şi în special al cooperãrii conform art. 5, 6, 7 şi 9, infracţiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sînt considerate infracţiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd motive politice, fãrã a prejudicia limitele constituţionale şi legislaţia fundamentalã a pãrţilor. 11. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu lezeaza principiul conform cãruia definirea infracţiunilor vizate şi mijloacelor juridice de apãrare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecãrei pãrţi şi conform cãruia infracţiunile menţionate sînt urmãrite şi pedepsite conform acestui drept. ART. 4 Competenta Fiecare parte: a) Adopta mãsurile necesare pentru stabilirea competentei sale în ceea ce priveşte infracţiunile şi pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd: I. Infracţiunea a fost comisã pe teritoriul sau. II. Infracţiunea a fost comisã la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisã infracţiunea. b) Poate adopta mãsurile necesare pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd: I. Infracţiunea a fost comisã de cãtre unul dintre cetãţenii sãi sau o persoana care are resedinta pe teritoriul sau. II. Infracţiunea a fost comisã la bordul unei nave impotriva cãreia aceasta parte a fost autorizata sa ia mãsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva ca aceasta competenta sa nu fie decît pe baza acordurilor sau angajamentelor prevãzute la paragrafele 4 şi 9 ale articolului menţionat. III. Infracţiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c/IV/ al paragrafului 1 al art. 3 şi a fost faptuita în afarã teritoriului sau, în scopul faptuirii pe teritoriul sau a uneia dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare parte: a) Adopta, de asemenea, mãsurile necesare pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al infracţiunii se afla pe teritoriul sau şi nu îl extrãdeazã pe teritoriul unei alte pãrţi pe motivul: I. Ca infracţiunea a fost comisã pe teritoriul sau la bordul unei nave sub pavilionul sau sau a unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisã infracţiunea, sau II. Ca infracţiunea a fost comisã de cãtre unul dintre cetãţenii sãi. b) Poate, de asemenea, adopta mãsurile pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracţiunii se afla pe teritoriul sau şi nu îl extrãdeazã spre teritoriul altei pãrţi. 3. Prezenta convenţiei nu exclude exercitarea vreunei competente în materie penalã, stabilitã de cãtre o parte în conformitate cu dreptul sau intern. ART. 5 Confiscarea 1. Fiecare parte adopta mãsurile care sînt necesare pentru a permite confiscarea: a) Produsele dobîndite din infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau bunurilor a cãror valoare corespunde celei a produselor menţionate. b) Stupefiantelor, substanţelor psihotrope, materialelor şi echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate sa fie utilizate în diverse modalitãţi, chiar dacã este vorba de infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare parte adopta mãsurile care sînt necesare pentru a permite autoritãţilor competente sa identifice, sa detecteze şi sa inghete sau sa punã poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul unei eventuale confiscari. 3. Pentru a putea aplica mãsurile prevãzute în prezentul articol, fiecare parte confirma dreptul tribunalelor sale sau altor autoritãţi competente sa ordone producerea sau poprirea documentelor bancare, financiare sau comerciale. Pãrţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza sa aplice dispoziţiile prezentului paragraf. 4. a) Atunci cînd se efectueazã o cerere în virtutea prezentului articol de cãtre o alta parte care are competenta pentru aducerea la cunostinta a unei infracţiuni stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, partea pe teritoriul cãreia sînt situate produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol: I. Transmite cererea autoritãţilor competente, în scopul de a face sa se pronunţe o decizie de confiscare şi, dacã intervine aceasta decizie, determina executarea ei, sau II. Transmite autoritãţilor competente, pentru ca aceasta sa fie executatã în limitele solicitãrii, decizia de confiscare luatã de cãtre partea primitoare conform paragrafului 1 al prezentului articol, pentru tot ce reprezintã produse, bunuri, instrumente sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1, situate pe teritoriul partii solicitate. b) Atunci cînd se efectueazã o cerere în virtutea prezentului articol de cãtre o alta parte care are competenta pentru cunoaşterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, partea solicitatã ia mãsuri pentru a identifica, detecta şi ingheta sau popri produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul confiscãrii eventuale, ordonate fie de cãtre partea primitoare, fie ca urmare a unei cereri formulate, în virtutea alin. a) al prezentului paragraf, de cãtre partea solicitatã. c) Deciziile sau mãsurile prevãzute la alin. a) şi b) ale prezentului paragraf sînt luate de cãtre partea solicitatã conform dreptului sau intern şi dupã dispoziţiile dreptului menţionat conform regulilor de procedura sau oricãrui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care o leagã de partea solicitanta. d) Dispoziţiile paragrafelor 6-19 ale art. 7 se aplica mutatis mutandis. În afarã de informaţiile vizate la paragraful 10 al art. 7, solicitarile fãcute conform prezentului articol conţin urmãtoarele informaţii: I. Atunci cînd cererea se bazeazã pe alin. a) I al prezentului paragraf, o descriere a bunurilor de confiscat şi o expunere a faptelor pe care se bazeazã partea solicitanta care permite partii solicitate sa admitã pronunţarea unei decizii de confiscare în cadrul dreptului sau intern. II. Atunci cînd solicitarea decurge din alin. a) II, o copie legalã admisibilã a deciziei de confiscare emise de cãtre partea solicitanta pe care s-a fondat cererea, o expunere a faptelor şi informaţiilor care indica în ce limite trebuie executatã decizia. III. Atunci cînd cererea decurge din alin. b), o expunere a faptelor pe care se bazeazã partea solicitanta şi o descriere a mãsurilor cerute. e) Fiecare parte comunica secretarului general textul legilor şi reglementãrilor sale care dau efect prezentului paragraf, cît şi textul oricãrei modificãri ulterior aduse acestor legi şi reglementãri. f) Dacã o parte decide sa subordoneze adoptarea mãsurilor vizate la alin. a) şi b) ale prezentului paragraf la existenta unui tratat în domeniu, ea considera prezenta convenţie ca o baza conventionala necesarã şi suficienta. g) Pãrţile depun eforturi pentru a încheia tratate, acorduri sau angajamente bilaterale şi multilaterale în scopul de a întãri eficacitatea cooperãrii internaţionale. 5. a) Orice parte care confisca produse sau bunuri, în aplicarea paragrafului 1 sau paragrafului 4 ale prezentului articol, dispune de ele conform dreptului sau intern şi procedurilor sale administrative. b) Atunci cînd o parte acţioneazã la cererea unei alte pãrţi în aplicarea prezentului articol, ea poate avea în vedere, în mod special, încheierea unor acorduri care prevãd: I. Vãrsarea valorii acestor produse şi bunuri sau fondurilor care provin din vînzarea lor sau unei pãrţi substanţiale din valoarea produselor şi bunurilor menţionate, unor organisme interguvernamentale specializate în lupta impotriva traficului ilicit şi abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope. II. Sa împartã cu alte pãrţi, în mod sistematic sau de la caz la caz, aceste produse sau aceste bunuri sau fondurile care provin din vînzarea lor, în conformitate cu dreptul sau intern, procedurile sale administrative sau acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens. 6. a) Dacã aceste produse au fost transformate sau convertite în alte bunuri, aceste bunuri pot face obiectul mãsurilor vizate de cãtre prezentul articol, în locul acestor produse. b) Dacã pe lîngã bunurile dobîndite în mod legal au fost amestecate şi unele produse, aceste bunuri - sub rezerva dreptului de poprire şi inghetare - pot fi confiscate la concurenta cu valoarea estimativã a produselor care au fost amestecate. c) Veniturile şi alte avantaje obţinute: I. Din produse. II. Din bunuri în care aceste produse au fost transformate sau convertite, sau III. Din bunuri cu care au fost amestecate produsele ce pot, de asemenea, face obiectul mãsurilor vizate de cãtre prezentul articol în acest mod şi în aceeaşi mãsura ca şi produsele. 7. Fiecare parte poate avea în vedere rãsturnarea dovezii de proba în ceea ce priveşte originea ilicitã a produselor presupuse sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscari, în mãsura în care aceasta are loc conform principiilor dreptului sau intern şi naturii procedurii juridice şi altor proceduri. 8. Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu poate, în nici un caz, sa prejudicieze dreptului unor terţe persoane de buna-credinţa. 9. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu prejudiciazã principiul conform cãruia mãsurile vizate sînt definite şi executate conform dreptului intern al fiecãrei pãrţi şi conform dispoziţiilor dreptului menţionat. ART. 6 Extrãdarea 1. Prezentul articol se aplica infracţiunilor stabilite de cãtre pãrţi conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare dintre infracţiunile la care se aplica prezentul articol este de drept inclus în orice tratat de extrãdare în vigoare, încheiat între pãrţi, ca infracţiune a cãrui autor poate fi extrãdat. Pãrţile se angajeazã sa includã aceste infracţiuni, ca infracţiuni al cãror autor poate fi extrãdat, în orice tratat de extrãdare pe care îl vor încheia. 3. Dacã o parte care subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat primeşte o cerere de extrãdare a unei pãrţi cu care ea nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta convenţie ca baza legalã de extrãdare pentru infracţiunile la care se aplica prezentul articol. Pãrţile care au nevoie de mãsuri legislative amanuntite pentru a putea utiliza prezenta convenţie ca baza legalã de extrãdare vor avea în vedere adoptarea unor astfel de mãsuri. 4. Pãrţile care nu subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat recunosc între ele, pentru infracţiunile cãrora li se aplica prezentul articol, caracterul de infracţiuni al cãror autor poate fi extrãdat. 5. Extrãdarea este subordonata condiţiilor prevãzute de dreptul partii solicitate sau de cãtre tratatele de extrãdare aplicabile, inclusiv motivele pentru care partea solicitatã poate refuza extrãdarea. 6. Atunci cînd examineazã solicitarile primite în aplicarea prezentului articol, partea solicitatã poate refuza sa facã dreptate dacã autoritãţile sale judiciare sau alte autoritãţi competente au motive serioase sa creadã ca extrãdarea ar usura exercitarea urmãrilor sau impunerii unei sancţiuni penale impotriva unei persoane din cauza rasei, religiei, naţionalitãţii sau opiniilor politice sau ar cauza un prejudiciu pentru un motiv oarecare unei persoane aflate în cauza în urma solicitãrii. 7. Pãrţile depun eforturi pentru a accelera procedurile de extrãdare şi pentru a simplifica exigenţele în materie de dovezi, în ceea ce priveşte infracţiunile la care se aplica prezentul articol. 8. Sub rezerva dispoziţiilor dreptului sau intern şi tratatelor de extrãdare pe care le-a încheiat, partea solicitatã poate, la cererea partii solicitante şi dacã ea considera ca circumstanţele o justifica şi ca este urgent, sa punã sub stare de detenţie o persoana prezenta pe teritoriul sau şi a carei extrãdare este solicitatã sau sa ia alte mãsuri cu privire la asigurarea prezentei sale pe timpul procedurii de extrãdare. 9. Fãrã a renunţa la exercitarea competentei penale, stabilite conform dreptului sau intern, o parte pe teritoriul cãreia se afla autorul presupus al infracţiunii trebuie: a) Dacã pentru motivele enunţate la alin. a) al paragrafului 2 al art. 4 aceasta nu extrãdeazã pentru o infracţiune stabilitã conform paragrafului 1 al art. 3, cazul va fi supus autoritãţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacã nu s-a convenit altfel cu partea solicitanta. b) Dacã aceasta nu extrãdeazã pentru o asemenea infracţiune şi dacã ea şi-a stabilit competenta în ceea ce priveşte aceasta infracţiune conform alin. b) al paragrafului 2 al art. 4, cazul va fi înaintat autoritãţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacã partea solicitanta nu cere altceva în scopul pãstrãrii competentei sale legitime. 10. Dacã extrãdarea solicitatã în scopul exercitãrii unei pedepse este refuzatã, pentru ca persoana care reprezintã obiectul acestei cereri este cetãţean al partii solicitate, aceasta, dacã legislaţia i-o permite în conformitate cu prescripţiile acestei legislaţii şi la cererea partii solicitante, va avea în vedere sa execute ea însãşi pedeapsa care a fost pronunţatã conform legislaţiei partii solicitante sau restului din aceasta pedeapsa. 11. Pãrţile se straduiesc sa încheie acorduri bilaterale şi multilaterale pentru a permite extrãdarea sau pentru a-i creste eficacitatea. 12. Pãrţile pot avea în vedere încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la unele puncte speciale sau cu caracter general, cu privire la transferul în ţara lor a unor persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau alte pedepse cu privatiune de libertate, datoritã infracţiunilor la care se aplica prezentul articol, pentru ca acestea sa-şi poatã executa restul de pedeapsa. ART. 7 Asistenta judiciarã 1. Pãrţile îşi acorda mutual, conform prezentului articol, asistenta judiciarã pe scara larga pentru toate anchetele, urmãririle penale şi procedurile juridice cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3. 2. Asistenta judiciarã care se acorda în aplicarea prezentului articol poate fi solicitatã în urmãtoarele scopuri: a) stringerea marturiilor şi depozitiilor; b) notificarea actelor judiciare; c) efectuarea de perchezitii şi popriri; d) examinarea obiectelor şi vizitarea locurilor; e) furnizarea de informaţii şi de probe de culpabilitate; f) furnizarea de originale sau copii certificate conforme de documente şi dosare pertinente, inclusiv extrase bancare, documente contabile, dosare de societãţi şi documente comerciale; g) identificarea sau detectarea produselor, bunurilor, instrumentelor sau altor lucruri în scopul stringerii probelor. 3. Pãrţile pot sa-şi acorde una alteia orice alta forma de asistenta judiciarã autorizata de cãtre dreptul intern al partii solicitate. 4. La cerere, pãrţile faciliteazã sau încurajeazã, într-o mãsura compatibila cu legislaţia lor şi practica lor interna, prezentarea sau punerea la dispoziţie a unor persoane, inclusiv deţinuţi care accepta sa-şi aducã concursul la ancheta sau sa participe la procedura. 5. Pãrţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenta judiciarã prevãzutã în prezentul articol. 6. Dispoziţiile prezentului articol nu afecteazã, în nici un fel, obligaţiile care decurg din orice alt tratat bilateral sau multilateral care determina sau trebuie sa determine, în totalitate sau parţial, asistenta judiciarã în materie penalã. 7. Paragrafele 8-19 ale prezentului articol sînt aplicabile solicitãrilor fãcute conform prezentului articol dacã pãrţile în chestiune nu sînt legate printr-un tratat de asistenta judiciarã. Dacã aceste pãrţi sînt legate printr-un asemenea tratat, dispoziţiile corespunzãtoare ale acestui tratat sînt aplicabile numai dacã pãrţile nu convin sa aplice în locul lor dispoziţiile paragrafelor 8-19 ale prezentului articol. 8. Pãrţile desemneazã o autoritate sau, dacã este nevoie, autoritãţile care au responsabilitatea şi dreptul de a rãspunde la solicitarile de asistenta judiciarã sau de a le transmite autoritãţilor competente pentru executare. Autoritatea sau autoritãţile desemnate în acest scop vor fi notificate secretariatului general. Transmiterea solicitãrilor de asistenta judiciarã şi a oricãror comunicãri cu privire la aceasta se face între autoritãţile desemnate de cãtre pãrţi; prezenta dispoziţie se înţelege sub rezerva dreptului fiecãrei pãrţi de a cere ca aceste solicitãri şi comunicãri sa-i fie adresate pe cale diplomaticã, iar cazurile urgente, dacã pãrţile cad de acord, prin intermediul OIPC/Interpol, dacã acest lucru este posibil. 9. Cererile sînt adresate, în scris, într-o limba acceptabilã pentru partea solicitatã. În cazul în care limbile sînt acceptate de fiecare parte, ele sînt notificate secretariatului general. În caz de urgenta şi dacã pãrţile cad de acord, cererile pot fi fãcute pe cale orala, dar trebuie confirmate imediat prin scris. 10. Cererile pentru asistenta judiciarã trebuie sa conţinã informaţiile urmãtoare: a) Desemnarea autoritãţilor de unde provine cererea. b) Obiectul şi natura anchetelor, urmãririlor penale sau procedurii judiciare la care se referã cererea şi numele şi funcţiile autoritãţilor care se ocupa de aceasta. c) Un rezumat al faptelor pertinente, cu excepţia cererilor adresate în scopul notificãrii actelor judiciare. d) O descriere a asistenţei solicitate şi descrierea amãnunţitã a oricãrei proceduri specifice pe care partea solicitanta ar dori sa o vada aplicatã. e) Dacã este posibil, identitatea, adresa şi naţionalitatea oricãrei persoane vizate. f) Scopul în care mãrturia, informaţiile şi mãsurile sînt solicitate. 11. Partea solicitatã poate cere o completare de informaţii atunci cînd acest lucru i se pare necesar pentru a executa cererea conform legislaţiei sale sau cînd acest lucru poate usura executarea cererii. 12. Orice cerere este executatã conform legislaţiei partii solicitate şi, în mãsura în care acest lucru nu contravine legislaţiei menţionate şi cînd este posibil, în conformitate cu procedurile specificate în cerere. 13. Partea solicitanta nu comunica şi nici nu utilizeazã informaţiile sau marturiile furnizate de cãtre partea solicitatã pentru anchete, urmãriri penale sau proceduri judiciare, altele decît cele vizate în cerere, fãrã consimţãmîntul prealabil al partii solicitate. 14. Partea solicitanta poate sa ceara ca partea solicitatã sa pãstreze secretul asupra cererii şi conţinutului sau numai în mãsura necesarã pentru a-i da urmare. Dacã partea solicitatã nu poate satisface aceasta exigenta, ea va informa imediat partea solicitanta. 15. Asistenta judiciarã poate fi refuzatã: a) Dacã cererea nu a fost facuta conform dispoziţiilor prezentului articol. b) Dacã partea solicitatã considera ca executarea cererii poate leza suveranitatea, securitatea, ordinea publica sau alte interese esenţiale ale sale. c) În cazul în care legislaţia partii solicitate ar interzice autoritãţilor sale sa ia mãsurile necesare, dacã a fost vorba de o infracţiune similarã care a reprezentat obiectul unei anchete, urmãririi penale sau unei proceduri judiciare în cadrul propriei sale competente. d) În cazul în care acceptarea cererii este contrarã sistemului juridic al partii solicitate, cu privire la asistenta judiciarã. 16. Orice refuz de acordare a asistenţei judiciare trebuie motivat. 17. Asistenta judiciarã poate fi amînatã de cãtre partea solicitatã pe motiv ca ar impiedica o ancheta, urmãririle penale sau o procedura judiciarã în curs. În astfel de cazuri, partea solicitatã consulta partea solicitanta în scopul de a determina dacã acest ajutor mai poate fi furnizat în condiţiile considerate necesare de cãtre partea solicitatã. 18. Un martor, un expert sau orice alta persoana care consimte sa depunã mãrturie în cursul unei proceduri sau sa colaboreze la o ancheta, la urmãriri penale sau proceduri judiciare pe teritoriul partii solicitante nu va fi nici urmãrit, nici deţinut, nici pedepsit, nici supus vreunei restrictii a libertãţii personale pe acest teritoriu pentru alte omisiuni sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul partii solicitate. Aceasta imunitate va inceta atunci cînd martorul, expertul sau persoana menţionatã, care a avut posibilitatea de a pãrãsi teritoriul pentru o perioada de 15 zile consecutiv sau pentru orice alta perioada convenitã de cãtre pãrţi, socotind de la data la care ei au fost oficial informati ca prezenta lor nu mai era necesarã pentru autoritãţile judiciare, au rãmas, cu toate acestea, din proprie vointa sau dupã ce l-au pãrãsit, au revenit din proprie dorinta. 19. Cheltuielile obişnuite fãcute pentru executarea unei cereri sînt suportate de partea solicitatã, numai dacã nu s-a convenit altfel între pãrţile implicate. Atunci cînd se fac cheltuieli importante sau extraordinare sau cînd se releva a fi necesare ulterior pentru a executa cererea, pãrţile se vor consulta pentru a fixa condiţiile conform cãrora cererea va fi executatã, cît şi modul în care vor fi asumate cheltuielile. 20. Pãrţile iau în consideraţie, în unele cazuri, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor dispoziţiilor prezentului articol, le conferã un efect practic sau le intaresc. ART. 8 Transferul procedurilor represive Pãrţile vor lua în considerare posibilitatea de a-şi transfera procedurile represive relativ la infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, în cazurile în care acest transfer este necesar în interesul unei bune administrãri a justiţiei. ART. 9 Alte forme de cooperare şi formare 1. Pãrţile vor coopera strins, conform sistemelor juridice şi administrative respective, cu scopul de a întãri eficacitatea acţiunii de detectare şi represie vizind sa punã capãt comiterii de infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. În special, pe baza acordurilor sau aranjamentelor bilaterale sau multilaterale: a) Ele stabilesc şi menţin canale de comunicare între organismele şi serviciile naţionale competente, în scopul de a facilita schimbul sigur şi rapid de informaţii cu privire la toate aspectele infractionale stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, inclusiv, dacã pãrţile interesate considera necesar, legãturile acestui trafic cu alte activitãţi delictuale. b) Pãrţile coopereazã între ele, atunci cînd este vorba de infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, şi avînd un caracter internaţional, conducind anchetele care se referã la: I. Identitatea, locul în care se gãsesc şi activitãţile pe care le exercita persoanele suspectate pentru infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. II. Miscarea produselor şi bunurilor provenite din comiterea infracţiunilor menţionate. III. Miscarea stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor înscrise în tabelul I şi II ale prezentei convenţii şi instrumentele utilizate sau destinate sa fie utilizate în comiterea acestor infracţiuni. c) Atunci cînd este cazul, şi dacã acest lucru nu contravine dreptului intern, ele creeazã, tinindu-se cont de necesitatea protejãrii securitãţii persoanelor şi operaţiunilor, echipe mixte însãrcinate sa punã în practica dispoziţiile prezentului paragraf. Agenţii oricãrei pãrţi, membrii unor anumite echipe se conformeazã indicaţiilor autoritãţilor competente ale partii pe teritoriul cãreia se deruleazã operatia. În toate aceste cazuri, pãrţile interesate vegheazã ca sa fie respectata pe deplin suveranitatea partii pe teritoriul cãreia se desfãşoarã operatia. d) Ele furnizeazã, atunci cînd este cazul, cantitãţile necesare de substanţe în scopul efectuãrii analizei sau anchetei. e) Ele faciliteazã o coordonare eficienta între organismele lor şi serviciile competente şi favorizeazã schimbul de personal şi de experţi, inclusiv detasarea agenţilor de legatura. 2. În mãsura în care acest lucru este necesar, fiecare parte instituie, dezvolta sau amelioreaza programele de formare specifice în folosul membrilor şi serviciilor sale de detectare şi reprimare şi altui personal, inclusiv agenţilor de vama, însãrcinaţi cu reprimarea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste programe vor trebui sa se refere, mai ales, la urmãtoarele puncte: a) metodele folosite pentru detectarea şi reprimarea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; b) itinerariile adoptate şi tehnicile folosite de cãtre persoanele suspectate de infracţiuni, stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, în special în statele de tranzit şi mãsurile de lupta potrivite; c) controlul importului şi exportului de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II; d) detectarea şi controlul miscarii produselor şi bunurilor care provin din comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi a stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor înscrise în tabelul I şi II şi instrumentelor utilizate sau destinate a fi folosite pentru a comite infracţiunile menţionate; e) metodele folosite pentru transferarea, disimularea sau deghizarea acestor produse, bunuri şi instrumente; f) stringerea probelor; g) tehnicile de control în zonele libere şi porturile libere; h) tehnicile moderne de detectare şi reprimare. 3. Pãrţile îşi acorda sprijin pentru a planifica şi executa programe de formare şi cercetare care le permit sa facã schimb de cunoştinţe specializate în domeniile vizate la paragraful 2 al prezentului articol şi în acest scop organizeazã, de asemenea, atunci cînd este cazul, conferinţe şi seminare regionale şi internaţionale pentru a stimula cooperarea şi a permite examinarea problemelor de interes comun, inclusiv problemele şi nevoile specifice ale statelor de tranzit. ART. 10 Cooperarea internationala şi asistenta acordatã statelor de tranzit 1. Pãrţile coopereazã, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, în scopul de a ajuta şi de a sprijini în mãsura posibila, statele de tranzit şi în special ţãrile în curs de dezvoltare, care au nevoie de o astfel de asistenta şi un astfel de sprijin, prin intermediul programelor de cooperare tehnica, care vizeazã sa împiedice schimbul şi tranzitul ilicit şi care se referã la activitãţile conexe. 2. Pãrţile pot întreprinde, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, sa furnizeze un ajutor financiar acestor state de tranzit pentru a dezvolta şi întãri infrastructura necesarã eficacitatii luptei contra traficului ilicit şi prevenirii acestui trafic. 3. Pãrţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru a spori eficacitatea cooperãrii internaţionale prevãzute în prezentul articol şi pot avea în vedere încheierea unor aranjamente financiare în aceasta privinta. ART. 11 Livrãri supravegheate 1. Dacã principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, pãrţile iau mãsurile necesare, ţinînd cont de posibilitãţile lor, pentru a permite recurgerea adecvatã la livrãri supravegheate pe scara internationala, pe baza de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificarii indivizilor implicaţi în infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi de a începe urmãririle impotriva lor. 2. Decizia de a recurge la livrãri supravegheate este luatã în fiecare caz în speta şi poate, dacã este cazul, sa ţinã cont de aranjamente şi înţelegeri financiare în ceea ce priveşte exercitarea competentei lor de cãtre pãrţile interesate. 3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea sa fie supravegheatã pot, cu consimţãmîntul pãrţilor interesate, sa fie interceptate şi autorizate în continuare în trimiterea lor, fie asa cum sînt, fie dupã ce stupefiantele sau substantele psihotrope au fost sustrase sau au fost înlocuite total sau parţial cu alte produse. ART. 12 Substanţe care sînt folosite frecvent în procesul fabricãrii ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope 1. Pãrţile adopta mãsurile pe care le considera adecvate pentru a impiedica deturnarea substanţelor înscrise în tabelul I şi II, în scopul fabricãrii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope şi coopereazã între ele în acest scop. 2. Dacã o parte sau organul sînt în posesia unor informaţii care dupã pãrerea lor fac necesarã înscrierea unei substanţe în tabelul I sau tabelul II, ele adreseazã secretarului general o notificare însoţitã de toate informaţiile pertinente pentru sprijinirea acestora. Procedura expusã la paragrafele 2-7 ale prezentului articol se aplica, de asemenea, atunci cînd o parte sau organul sînt în posesia unor informaţii care justifica radierea unei substanţe din tabelul I sau tabelul II sau trecerea unei substanţe dintr-un tabel în altul. 3. Secretarul general comunica aceasta notificare şi toate informaţiile pe care le considera adecvate pãrţilor, comisiei, iar dacã aceasta notificare provine de la o parte, şi organului. Pãrţile comunica secretarului general observaţiile lor cu privire la notificare cît şi toate informaţiile complementare de natura sa ajute organul sa procedeze la o evaluare, iar comisia sa se pronunţe. Dacã organul, ţinînd cont de amploarea, importanta şi diversitatea utilizarilor ilicite ale substanţei şi dupã ce a examinat dacã ar fi posibil şi uşor de utilizat substantele inlocuitoare, atît în scopuri ilicite cît şi pentru fabricarea ilicitã de stupefiante sau substanţe psihotrope, constata: a) Ca substanta este frecvent utilizata în fabricarea ilicitã a unui stupefiant sau a unei substanţe psihotrope; şi b) Ca fabricarea ilicitã a unui stupefiant sau a unei substanţe psihotrope, prin volumul şi prin amploarea lor creeazã probleme grave de sãnãtate publica sau sociale justificind astfel o acţiune pe plan internaţional. El comunica comisiei o evaluare a substanţei, indicind, mai ales, efectele probabile ale includerii sale în tabelul I sau tabelul II, atît asupra utilizarilor ilicite cît şi asupra fabricãrii ilicite, şi dacã este cazul face recomandãri cu privire la mãsurile de control care ar fi adecvate pentru evaluarea menţionatã. 5. Comisia ţinînd cont de observaţiile prezentate de cãtre pãrţi şi de observaţiile şi recomandãrile organului a cãror evaluare va fi determinata pe plan ştiinţific şi luind în mod cuvenit în considerare toţi ceilalţi factori pertinenţi, poate decide, cu o majoritate de 2/3 dintre membrii sãi, sa înscrie o substanta în tabelul I şi tabelul II. 6. Orice decizie luatã de cãtre comisie în virtutea prezentului articol este comunicatã de cãtre secretarul general tuturor statelor şi altor unitãţi care sînt pãrţi la prezenta convenţie sau li se conferã dreptul sa devinã, cît şi organului. Ea intra în vigoare definitiv pentru fiecare parte la 180 de zile dupã data comunicãrii sale. 7. a) Deciziile luate de comisie, în virtutea prezentului articol, sînt supuse consiliului pentru revizuire, dacã una dintre pãrţi prezintã o solicitare în cele 180 de zile ce urmeazã dupã data notificãrii lor. Cererea trebuie sa fie adresatã secretarului general şi însoţitã de toate informaţiile adecvate care o motiveaza. b) Secretarul general comunica copia cererii şi informaţiilor adecvate comisiei, organului şi tuturor pãrţilor, invitindu-le sa-şi prezinte observaţiile în termen de 90 de zile. Toate observaţiile primite sînt comunicate consiliului. c) Consiliul poate confirma sau anula decizia comisiei. Decizia sa este comunicatã tuturor statelor şi altor entitãţi, care sînt pãrţi la prezenta convenţie sau sînt pe cale sa devinã, comisiei şi organului. 8. a) Sub rezerva caracterului general al dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol şi dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã şi Convenţiei din 1971, pãrţile iau mãsurile pe care le cred de cuviinţã pentru a controla pe teritoriul lor, fabricarea şi distribuirea substanţelor înscrise în tabelul I şi II; b) În acest scop, pãrţile pot: I. Sa exercite supravegherea tuturor persoanelor şi întreprinderilor care se ocupa cu fabricarea şi distribuirea substanţelor menţionate. II. Sa supunã unui regim de licenta localurile şi stabilimentele în care poate avea loc fabricarea sau distribuirea. III. Sa solicite ca titularii unei licenţe sa obţinã autorizaţii pentru a se ocupa de operaţiile sus-menţionate. IV. Sa împiedice acumularea de cãtre fabricanti şi distribuitori a unor cantitãţi din substantele menţionate care sa le depãşeascã pe cele care solicita o funcţionare normalã a întreprinderilor şi situaţiei pieţei. 9. În ceea ce priveşte substantele înscrise în tabelul I şi II, fiecare parte ia mãsurile urmãtoare: a) Ea stabileşte şi menţine un sistem de supraveghere a comerţului internaţional cu substanţe incluse în tabelul I şi II în scopul de a usura detectarea operaţiunilor suspecte. Aceste sisteme de supraveghere trebuie sa fie puse în funcţiune în strinsa cooperare cu fabricantii, importatorii, vinzatorii en gros şi în detaliu care semnaleaza autoritãţilor competente comenzile şi operaţiile suspecte. b) Ea prevede confiscarea oricãrei substanţe înscrise în tabelul I şi II dacã exista suficiente dovezi ca aceasta este destinatã sa serveascã la fabricarea ilicitã a unui stupefiant sau substanţe psihotrope. c) Ea informeazã, cît mai rapid posibil, autoritãţile şi serviciile competente ale pãrţilor interesate dacã exista motive pentru a crede ca o substanta înscrisã în tabelul I şi II este importata, exportata sau în tranzit în scopul fabricãrii ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope, mai ales furnizindu-le informaţii asupra modalitãţilor de plata utilizate şi toate celelalte elemente esenţiale pe care se bazeazã convingerea sa. d) Ea solicita ca trimiterile care fac obiectul importurilor şi exporturilor sa fie corect marcate şi însoţite de documentele necesare. Documente comerciale ca facturi, lista de marfa, documente de vama, de transport şi alte documente de expediţie trebuie sa indice numele substanţelor care fac obiectul importului sau exportului, asa cum figureazã în tabelul I şi II, cantitatea importata sau exportata, cît şi numele, adresa exportatorului, importatorului şi, atunci cînd este cunoscutã, cea a destinatarului. e) Ea procedeazã astfel ca documentele vizate la alin. d) al prezentului paragraf sa fie pãstrate cel puţin 2 ani şi ţinute la dispoziţia autoritãţilor competente pentru examinare. 10. a) În afarã dispoziţiilor paragrafului 9 şi la cererea adresatã secretarului general de partea interesatã, fiecare parte de pe teritoriul cãreia o substanta înscrisã în tabelul I trebuie exportata, supravegheazã ca, înaintea exportarii, informaţiile de mai jos sa fie furnizate de cãtre autoritãţile competente, autoritãţilor competente din ţara importatoare. I. Numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului. II. Desemnarea substanţei asa cum figureazã în tabelul I. III. Cantitatea de substanta exportata. IV. Punctul de intrare şi data expedierii prevãzute. V. Toate celelalte informaţii reciproc convenite între pãrţi. b) Orice parte poate sa adopte mãsuri de control mai strict sau mai severe decît cele prevãzute în paragraful prezent, dacã ea considera ca acest lucru este necesar sau de dorit. 11. Atunci cînd una dintre pãrţi furnizeazã informaţii celeilalte, conform paragrafelor 9 şi 10 ale prezentului articol, ea poate solicita partii care le primeşte sa pãstreze caracterul confidenţial al oricãrui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau procedeu comercial pe care pot sa-l conţinã. 12. Fiecare parte furnizeazã anual organului, în forma şi modalitatea definite de acesta şi utilizînd formulele care îi vor fi furnizate, informaţii cu privire la: a) Cantitãţile de substanţe înscrise la tabelul I şi II care au fost confiscate şi dacã este cunoscutã şi originea lor. b) Orice alta substanta care nu este înscrisã în tabelul I şi II dar care a fost identificata ca servind la fabricarea ilicitã de stupefiante sau substanţe psihotrope şi pe care partea o considera ca suficient de importanta pentru a fi propusã în atenţia organului. c) Metodele de determinare şi fabricare ilicitã. 13. Organul întocmeşte un raport anual cãtre comisie cu privire la aplicarea prezentului articol, iar comisia examineazã periodic dacã tabelul I şi II sînt adecvate şi competente. 14. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica nici la preparatele farmaceutice, nici la alte preparate care conţin substantele înscrise în tabelul I sau tabelul II şi compuse astfel încît substantele menţionate sa nu poatã fi utilizate cu usurinta, nici extrase prin mijloace uşor de aplicat. ART. 13 Materiale şi echipamente Pãrţile iau mãsurile pe care le considera potrivite pentru a preveni comerţul şi deturnarea de materiale şi echipamente în scopul producerii sau fabricãrii de stupefiante şi substanţe psihotrope şi vor coopera în acest scop. ART. 14 Mãsuri care vizeazã eliminarea culturii ilicite de plante din care se extrag stupefiante şi suprimarea cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope 1. Mãsurile luate de cãtre pãrţi, în virtutea prezentei convenţii, nu vor fi mai puţin stricte decît dispoziţiile aplicabile eliminãrii culturii ilicite de plante care conţin stupefiante şi substanţe psihotrope şi eliminãrii cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope în termenii dispoziţiei Convenţiei din 1961, a Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã şi Convenţiei din 1971. 2. Fiecare parte ia mãsurile adecvate pentru a impiedica pe teritoriul sau cultura ilicitã de plante care conţin stupefiante sau substanţe psihotrope ca macul opiaceu, arborele de coca şi planta de cannabis şi pentru a distruge pe cele care ar fi cultivate în mod ilicit. Mãsurile adoptate trebuie sa respecte drepturile fundamentale ale omului şi sa ţinã cont de utilizarile licite traditionale - atunci cînd asemenea utilizãri sînt atestate de istorie - cît şi de protecţia mediului. 3. a) Pãrţile pot coopera pentru a creste eficienta eforturilor care vizeazã sa elimine cultura ilicitã. Aceasta cooperare poate sa comporte mai ales, dacã este cazul, sprijinirea unei dezvoltãri rurale integrate, care sa ducã la culturi de înlocuire viabile din punct de vedere economic. Înainte de a aplica asemenea programe de dezvoltare ruralã va trebui sa se ţinã cont de factori ca: accesul pe piata, resursele disponibile şi situaţia socio-economicã. Pãrţile pot sa cada de acord cu privire la alte mãsuri adecvate de cooperare. b) Pãrţile faciliteazã, de asemenea, schimbul de informaţii cu caracter ştiinţific şi tehnic cît şi executarea lucrãrilor de cercetare cu privire la eliminarea culturii ilicite. c) În situaţia cînd au frontiere comune, pãrţile vor depune eforturi sa coopereze cu programe de eliminare a culturii ilicite în zonele de frontiera respective. 4. Pãrţile adopta mãsurile adecvate pentru suprimarea sau reducerea cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, în scopul reducerii suferintelor omeneşti şi pentru a face sa dispara incitatiile de ordin financiar la traficul ilicit. Aceste mãsuri pot fi, mai ales, fondate pe recomandãrile Organizaţiei Naţiunilor Unite, instituţiilor specializate ale Naţiunilor Unite, ca Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii şi alte organizaţii internaţionale competente şi pe schema multidisciplinara completa adoptatã de cãtre Conferinţa internationala cu privire la abuzul şi traficul ilicit de droguri ţinuta în 1987, în mãsura în care aceasta se referã la eforturile organismelor guvernamentale şi neguvernamentale, cît şi la initiativa privatã în domeniul prevenirii, tratamentului şi readaptarii. Pãrţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care vizeazã sa suprime sau sa reducã cererea ilicitã de stupefiante şi substanţe psihotrope. 5. Pãrţile pot lua, de asemenea, mãsurile necesare pentru distrugerea rapida sau utilizarea legalã de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II care au fost inghetate sau confiscate şi pentru care cantitatea din aceste substanţe, certificate cu forme în regula, sa fie admisibile ca proba. ART. 15 Transportori comerciali 1. Pãrţile iau mãsurile adecvate pentru a se asigura ca mijloacele de transport exploatate de cãtre transportorii comerciali nu servesc la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; aceste mãsuri pot cuprinde încheierea unor aranjamente speciale cu transportorii comerciali. 2. Fiecare parte solicita transportorilor comerciali sa ia precautii rezonabile pentru a impiedica ca mijloacele lor de transport sa nu serveascã la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste precautii pot sa se bazeze, mai ales, pe: a) Dacã transportorul comercial îşi are stabilimentul sau principal pe teritoriul acestei pãrţi: I. Formarea de personal care sa fie capabil sa identifice trimiterile sau persoanele suspecte. II. Stimularea integritãţii personalului. b) Dacã transportorul comercial opereazã pe teritoriul acestei pãrţi: I. Depunerea listelor de mãrfuri înainte, de fiecare data cînd acest lucru este posibil. II. Folosirea unor sigilii infalsificabile şi posibile de controlat distinct. III. Informarea autoritãţilor competente, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la orice circumstanţã suspecta care poate sa fie legatã de comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3. 3. Fiecare parte vegheazã ca, la punctele de intrare şi ieşire şi în alte zone de control vamal, transportorii comerciali şi autoritãţile competente sa coopereze, în scopul împiedicãrii accesului neautorizat la mijloacele de transport şi la incarcatura, sa aplice mãsurile de securitate adecvate. ART. 16 Documentele comerciale şi marcajul exporturilor 1. Fiecare parte solicita ca expedierile licite de stupefiante şi substanţe psihotrope destinate exportului sa fie însoţite de documentele necesare. În afarã de faptul ca expedierile trebuie sa satisfacã prescripţiile în materie de documentaţie, enunţate în art. 31 al Convenţiei din 1961, în art. 31 al Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã şi în art. 12 al Convenţiei din 1971, documentele comerciale, ca: facturile, listele de mãrfuri, documentele vamale, de transport şi alte documente de expediere trebuie sa indice denumirea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope care fac obiectul exporturilor şi asa cum figureazã în tabelele pertinente ale Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare modificatã şi Convenţiei din 1971, cantitatea exportata, cît şi numele şi adresa exportatorului, importatorului şi, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului. 2. Fiecare parte va impune ca expedierile de stupefiante şi substanţe psihotrope destinate exportului sa nu fie marcate incorect. ART. 17 Traficul ilicit pe mare 1. Pãrţile coopereazã, în mãsura posibila, pentru a pune capãt traficului ilicit pe mare, în conformitate cu dreptul internaţional maritim. 2. Partea care are motive întemeiate sa banuiasca ca o nava sub pavilion sau care nu abordeaza nici un pavilion sau nu poarta nici o înmatriculare - se ocupa cu traficul ilicit poate solicita altor pãrţi sa o ajute pentru a pune capãt acestei utilizãri. Pãrţile astfel solicitate furnizeazã aceasta asistenta în limita mijloacelor de care ele dispun. 3. Partea care are motive întemeiate sa banuiasca ca o nava care exercita libertatea de navigaţie, conform dreptului internaţional, şi navigind sub pavilion sau fiind înmatriculatã la o alta parte se ocupa cu traficul ilicit, poate sa anunţe statul sub pavilionul cãruia navigheaza nava, sa solicite confirmarea înmatriculãrii şi, dacã acest lucru se confirma, sa ceara autorizaţia acestui stat pentru a lua mãsurile adecvate cu privire la aceasta nava. 4. În conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3 sau tratatele în vigoare dintre ele sau orice alte acorduri sau aranjamente încheiate între aceste pãrţi, statul sub pavilionul cãruia navigheaza nava poate sa autorizeze mai ales statul solicitat: a) sa inspecteze nava; b) sa viziteze nava; c) dacã sînt descoperite probe ale participãrii la un trafic ilicit, trebuie luate mãsurile adecvate cu privire la nava, persoanele care se gãsesc la bord şi la incarcatura. 5. Atunci cînd iau o mãsura în urma aplicãrii prezentului articol, pãrţile interesate ţin cont de necesitatea de a nu leza securitatea vieţii pe mare şi cea a navei şi încãrcãturii sale şi sa nu prejudicieze interesele comerciale şi juridice ale statului de care depinde pavilionul sau orice alt stat interesat. 6. Statul sub pavilionul cãruia navigheaza nava poate, în mãsura în care este compatibil cu obligaţiile sale conform paragrafului 1 al prezentului articol, sa subordoneze autorizaţia sa condiţiilor fixate de comun acord între ele şi statul solicitant, mai ales în ceea ce priveşte responsabilitatea. 7. Fiecare parte va rãspunde, fãrã intirziere, la orice solicitare care îi este adresatã de cãtre o alta parte în scopul de a determina dacã o nava sub pavilionul sau este autorizata sa navigheze şi la cererile de autorizare prezentate în aplicarea paragrafului 3. În momentul în care devine parte la prezenta convenţie, fiecare stat desemneazã autoritatea, sau dacã este cazul, autoritãţile care au calitatea de a primi aceste cereri şi sa rãspundã la ele. În luna care urmeazã acestei desemnari, secretarul general notifica tuturor pãrţilor autoritatea desemnatã de fiecare dintre ele. 8. Partea care a luat una din mãsurile prevãzute în prezentul articol informeazã, fãrã intirziere statul sub pavilionul cãruia navigheaza nava cu privire la rezultatele acestei mãsuri. 9. Pãrţile vor avea în vedere încheierea de acorduri sau angajamente bilaterale sau regionale, în scopul de a da curs dispoziţiilor prezentului articol sau pentru a-i spori eficienta. 10. Mãsurile luate în aplicarea paragrafului 4 nu sînt executate decît de navele de rãzboi sau aeronavele militare sau alte nave ori aeronave care poarta vizibil o marca exterioarã şi sînt identificabile ca fiind în serviciul statului. 11. Orice mãsura luatã pe baza prezentului articol va tine cont, conform dreptului internaţional maritim, de necesitatea de a nu impieta asupra drepturilor şi obligaţiilor şi exercitãrii competentei statelor riverane, nici de a leza aceste drepturi, obligaţii sau competente. ART. 18 Zone libere şi porturi libere 1. Pãrţile vor aplica, pentru a pune capãt traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II în zonele libere şi porturile libere, mãsuri care nu sînt mai puţin stricte decît cele pe care le aplica în alte pãrţi ale teritoriului lor. 2. Pãrţile vor depune eforturi pentru: a) A supraveghea miscarea mãrfurilor şi persoanelor în porturile libere şi zonele libere şi, în acest scop, vor da permisiunea autoritãţilor competente sa procedeze la vizitarea încãrcãturii şi navelor care intra şi ies, inclusiv navelor de croaziera şi pescuit, cît şi aeronavelor şi vehiculelor şi atunci cînd este cazul sa perchezitioneze membrii echipajului şi pasagerii, cît şi bagajul acestora. b) A stabili şi a menţine un sistem care permite decelarea expedierilor suspectate de a conţine stupefiante, substanţe psihotrope sau substanţe înscrise în tabelul I şi II, care intra sau ies din zonele şi porturile libere. c) A stabili şi a menţine sisteme de supraveghere în bazinele şi depozitele portuare, cît şi în aeroporturi şi posturile de frontiera, în zonele libere şi porturile libere. ART. 19 Utilizarea serviciilor poştale 1. În executarea obligaţiilor care decurg din convenţiile Uniunii Poştale Universale şi conform cu principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne, pãrţile iau mãsuri pentru a pune capãt utilizãrii serviciilor poştale în scopul traficului ilicit şi coopereazã între ele în acest scop. 2. Mãsurile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol cuprind mai ales: a) Acţiunea coordonata pentru prevenirea şi reprimarea utilizãrii poştale în scopul traficului ilicit. b) Adoptarea şi elaborarea de cãtre serviciile de detectare şi reprimare însãrcinate cu aceasta, a unor tehnici de investigare şi control, care trebuie sa permitã decelarea în trimiterile poştale a expedierilor ilicite de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II. c) Mãsurile legislative care permit recurgerea la mijloacele adecvate pentru a stringe probele necesare pentru urmãririle judiciare. ART. 20 Informaţii care trebuie furnizate de cãtre pãrţi 1. Pãrţile furnizeazã comisiei, prin intermediul secretarului general, informaţii cu privire la aplicarea prezentei convenţii pe teritoriul lor, şi în special: a) Textul legilor şi reglementãrilor promulgate pentru aplicarea prezentei convenţii. b) Detalii cu privire la traficul ilicit, care decurg din competenta lor şi pe care ele le considera importante deoarece aceste cazuri releva tendinte noi, indicind cantitãţile despre care este vorba, sursele din care provin substantele sau metodele utilizate de cãtre persoanele care se ocupa cu traficul ilicit. 2. Pãrţile furnizeazã aceste informaţii în modul fixat de comisie şi la datele precizate de aceasta. ART. 21 Funcţiile comisiei Comisia este insarcinata sa examineze toate problemele care se referã la scopurile prezentei convenţii, şi în special: a) Pe baza informaţiilor prezentate de cãtre pãrţi în conformitate cu art. 20, comisia urmãreşte punerea în aplicare a prezentei convenţii. b) Comisia poate face sugestii şi recomandãri generale, fondate pe examinarea informaţiilor obţinute de cãtre pãrţi. c) Comisia poate supune în atenţia organului toate problemele care pot sa se refere la funcţiile acesteia. d) Comisia ia mãsurile pe care le crede de cuviinţã în ceea ce priveşte orice problema care-i este prezentatã de cãtre organ în aplicarea paragrafului 1 b) al art. 20. e) Comisia poate, conform procedurilor enunţate în art. 12, sa modifice tabelul I şi II. f) Comisia poate supune în atenţia statelor neparti deciziile şi recomandãrile pe care ea le adopta în virtutea prezentei convenţii, pentru ca acestea sa ia mãsurile în consecinta. ART. 22 Funcţiile organului 1. Fãrã a prejudicia funcţiile ce-i revin comisiei în baza art. 21 şi sub rezerva funcţiilor care-i revin organului şi comisiei, în temeiul Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificatã şi Convenţiei din 1971: a) Dacã dupã examinarea informaţiilor de care dispune organul, secretarul general sau comisia sau a informaţiilor comunicate de cãtre organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, organul are motive sa creadã ca nu corespunde scopurilor prezentei convenţii în domeniile care ţin de competenta sa, el poate invita partea sau pãrţile sa furnizeze toate informaţiile pertinente. b) În ceea ce priveşte art. 12, 13 şi 16: I. Dupã ce a acţionat conform alin. a) al prezentului paragraf, organul poate, dacã considera necesar, sa solicite partii interesate sa ia mãsurile corectoare care, datoritã circumstanţelor, par a fi necesare pentru a asigura executarea dispoziţiilor art. 12, 13 şi 16. II. Înainte de a acţiona conform cu alin. III) de mai jos, organul va considera ca fiind confidenţiale comunicãrile pe care le va schimba cu partea interesatã în virtutea alineatelor precedente. III. Dacã el constata ca partea interesatã nu a luat mãsurile corectoare pe care ea a fost invitata sa le ia conform alineatului prezent, organul poate supune în atenţia pãrţilor, consiliului şi comisiei aceasta problema. Orice raport publicat în virtutea prezentului alineat va conţine, de asemenea, avizul partii interesate dacã aceasta o solicita. 2. Pãrţile vor fi invitate sa se facã reprezentate la şedinţele organului în cursul cãrora va trebui examinata chestiunea în care este direct interesat în aplicarea prezentului articol. 3. În cazurile în care o decizie a organului adoptatã în virtutea prezentului articol nu este unanima, trebuie expusã şi opinia minoritãţii. 4. Deciziile organului, în baza prezentului articol, trebuie sa fie luate cu o majoritate de 2/3 din numãrul total al membrilor organului. 5. În exercitarea funcţiilor care îi revin în virtutea alin. a) al paragrafului 1 al prezentului articol, organul va prezenta caracterul confidenţial al tuturor informaţiilor pe care le va putea avea. 6. Îndeplinirea tratatelor sau acordurilor încheiate între pãrţi conform dispoziţiilor prezentei convenţii nu decurge din responsabilitatea care-i revine organului în virtutea prezentului articol. 7. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica diferendelor dintre pãrţi depinzind de dispoziţiile art. 32. ART. 23 Rapoartele organului 1. Organul stabileşte un raport anual cu privire la activitãţile sale, în care el analizeazã informaţiile de care dispune, raportind în cazurile în care este necesar explicaţiile eventuale care sînt date de cãtre pãrţi sau care le sînt solicitate şi formulind toate observaţiile şi recomandãrile pe care doreşte sa le facã. Organul poate stabili rapoarte suplimentare, dacã considera necesar. Rapoartele sînt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula toate observaţiile pe care le considera oportune. 2. Rapoartele organului sînt comunicate pãrţilor şi publicate ulterior de cãtre secretarul general. Pãrţile trebuie sa permitã distribuirea lor fãrã restrictii. ART. 24 Aplicarea unor mãsuri mai severe decît cele cerute de cãtre prezenta convenţie Pãrţile pot adopta mãsuri mai stricte sau mai severe decît cele prevãzute de cãtre prezenta convenţie, dacã ele considera necesar aceasta, pentru a preveni sau elimina traficul ilicit. ART. 25 Nederogarea de la drepturile şi obligaţiile care decurg din tratatele anterioare Dispoziţiile prezentei convenţii nu deroga nici un drept sau obligaţie pe care Convenţia din 1961, Convenţia din 1961 cum apare ea modificatã sau Convenţia din 1971, le recunosc sau impun pãrţilor la prezenta convenţie. ART. 26 Semnarea Prezenta convenţie va fi deschisã, între 20 decembrie 1988 şi 20 februarie 1989 la Oficiul Naţiunilor Unite de la Viena şi apoi, pînã la 20 decembrie 1989, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York, spre semnare: a) De cãtre toate statele; b) De Namibia, reprezentatã de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia; c) De organizaţiile regionale pentru integrarea economicã, care sînt competente în materie de negociere, încheiere şi aplicare a acordurilor internaţionale relative la problemele care fac obiectul prezentei convenţii; referirile din Convenţia cu privire la pãrţi, state sau servicii naţionale sînt aplicabile acestor organizaţii în limita competentei lor. ART. 27 Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau actul de confirmare oficialã 1. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii Statelor şi Namibiei, reprezentatã de cãtre Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi unui act de confirmare oficialã a organizaţiilor regionale de integrare economicã, vizate la alin. c) al art. 26. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare şi instrumentele relative la actele de confirmare oficialã vor fi depuse pe lîngã secretarul general. 2. În instrumentele lor de confirmare oficialã, organizaţiile regionale de integrare economicã vor preciza sfera competentei lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenţie. Pe de alta parte, aceste organizaţii vor informa pe secretarul general cu privire la orice modificare adusã sferei competentei lor în domeniile care decurg din convenţie. ART. 28 Aderarea 1. Prezenta convenţie va rãmîne deschisã aderãrii oricãrui stat, Namibiei, reprezentatã de cãtre Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi organizaţiilor regionale de integrare economicã vizate la alin. c) al art. 26. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngã secretarul general. 2. În instrumentele lor de aderare, organizaţiile regionale de integrare economicã vor preciza sfera competentei lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenţie. Pe de alta parte, aceste organizaţii vor informa pe secretarul general de orice modificare adusã sferei competentei lor asupra domeniilor care decurg din convenţie. ART. 29 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi care va urma datei de depunere pe lîngã secretarul general, a celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de cãtre state sau Namibia, reprezentatã de Consiliul pentru Namibia. 2. Pentru fiecare dintre state şi pentru Namibia, reprezentatã de cãtre Consiliul pentru Namibia, care vor ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau vor adera dupã depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenţia va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 3. Pentru fiecare organizaţie regionala de integrare economicã vizata la alin. c) al art. 26 care va depune un instrument relativ la un act de confirmare oficialã sau un instrument de aderare, convenţia va intra în vigoare la ultima data din cele doua date urmãtoare: a 90-a zi dupã depunerea menţionatã sau data la care convenţia va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol. ART. 30 Denunţarea 1. Orice parte va putea denunta prezenta convenţie, în orice moment, printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general. 2. Denunţarea se va aplica pentru partea interesatã la un an dupã data la care va fi primitã notificarea de cãtre secretarul general. ART. 31 Amendamente 1. Orice parte poate propune un amendament la prezenta convenţie. Textul amendamentului menţionat şi ratiunile care îl motiveaza sînt comunicate de cãtre aceasta parte secretarului general, care le transmite altor pãrţi şi se intereseazã dacã accepta amendamentul propus. Dacã textul unui amendament astfel distribuit nu a fost respins de cãtre nici o parte, în cele 24 de luni care urmeazã dupã comunicarea sa, amendamentul menţionat este considerat ca fiind acceptat şi intra în vigoare pentru fiecare parte la 90 de zile dupã ce aceasta parte a depus pe lîngã secretarul general un document care exprima consimţãmîntul sau de a fi obligatã de cãtre acest amendament. 2. Dacã un amendament a fost respins de cãtre una dintre pãrţi, secretarul general începe consultarile cu pãrţile şi, la cererea majoritãţii, aduce aceasta problema, cît şi orice observatie prezentatã de cãtre pãrţi, la cunostinta consiliului care poate decide reunirea unei conferinţe, conform paragrafului 4 al art. 62 al Cartei Naţiunilor Unite. Orice amendament care rezulta în urma unei asemenea conferinţe este consemnat într-un protocol. Pãrţile care consimt sa fie obligate de cãtre acest protocol trebuie sa-l informeze de urgenta pe secretarul general. ART. 32 Reglementarea diferendelor 1. Dacã între doua sau mai multe pãrţi apare un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pãrţile se consulta în scopul reglarii acestui diferend pe calea negocierii, anchetei, medierii, concilierii, arbitrajului sau recurgerii la organisme regionale, pe cale judecãtoreascã sau prin alte mijloace paşnice alese de cãtre acestea. 2. Orice diferend de aceasta natura care nu poate fi reglementat prin mijloace prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol este supus, pentru luarea unei decizii, Curţii Internaţionale de Justiţie la cererea oricãruia dintre statele pãrţi la diferend. 3. Dacã o organizaţie regionala de integrare economicã, vizata la alin. c) al art. 26 este parte la un diferend care nu poate fi reglementat în modul prevãzut de paragraful 1 al prezentului articol, ea poate, prin intermediul unui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa solicite consiliului sa ceara un aviz consultativ Curţii Internaţionale de Justiţie în virtutea art. 65 al Statutului Curţii, aviz care va fi considerat ca decisiv. 4. Fiecare stat, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii prezentei convenţii ori aderãrii, sau fiecare organizaţie regionala de integrare economicã, în momentul semnãrii, depunerii unui act de confirmare formala sau adeziunii poate declara ca nu se considera obligatã prin dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol. Celelalte pãrţi nu sînt obligate, conform dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 fata de partea care a fãcut o asemenea declaraţie. 5. Orice parte care a fãcut o declaraţie în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol poate, în orice moment, sa retragã aceasta declaraţie printr-o notificare adresatã secretarului general. ART. 33 Texte autentice Textele în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa ale prezentei convenţii au aceeaşi valoare. ART. 34 Depozitarul Secretarul general este depozitarul prezentei convenţii. Pe baza celor de mai sus, subsemnaţii împuterniciţi în cuvenitã forma au semnat prezenta convenţie. Întocmitã la Viena, într-un exemplar original, la 20 decembrie 1988.
ANEXA 1
Tabelul I Tabelul II -------------------------------- ------------------------------------- Acid lisergic Acetona Efedrina Acid antranilic Ergometrina Acid fenilacetic Ergotamina Anhidrida aceticã 1-Fenil-propan-2-ona Eter etilic Pseudoefedrina Piperidina -------------------------------- -------------------------------------- Sarurile substanţelor înscrise în Sarurile substanţelor înscrise în prezentul tabel în toate cazurile prezentul tabel în toate cazurile în care existenta acestor saruri în care existenta acestor saruri este posibila. este posibila. ------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
