Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE CONSULARA din 4 iulie 2003 intre Romania si Federatia Rusa
România şi Federaţia Rusã, denumite în continuare pãrţi contractante, nãzuind sã contribuie la dezvoltarea relaţiilor tradiţionale prieteneşti dintre cele douã state, precum şi la apãrarea mai eficientã a drepturilor şi intereselor cetãţenilor lor şi ale persoanelor juridice, animate de dorinţa de a întãri în continuare relaţiile consulare dintre ele pe baza respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului şi obligaţiilor internaţionale asumate, confirmând cã, în ceea ce priveşte problemele care nu sunt stipulate în prezenta convenţie, vor fi aplicate prevederile consacrate în Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963, au hotãrât sã încheie prezenta convenţie consularã şi au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 Definiţii 1. În prezenta convenţie termenii indicaţi mai jos au urmãtorul înţeles: a) stat trimiţãtor - partea contractantã care deschide un oficiu consular în statul de reşedinţã; b) stat de reşedinţã - partea contractantã pe teritoriul cãreia se deschide oficiul consular al statului trimiţãtor; c) oficiu consular - orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consularã; d) circumscripţie consularã - teritoriul atribuit oficiului consular pentru exercitarea funcţiilor consulare; e) şeful oficiului consular - persoana cãreia i s-a încredinţat conducerea oficiului consular; f) funcţionar consular - orice persoanã, inclusiv şeful oficiului consular, cãreia i s-a încredinţat în aceastã calitate exercitarea funcţiilor consulare; g) angajat consular - orice persoanã care îndeplineşte atribuţii administrative sau tehnice în cadrul oficiului consular; h) membru al personalului de serviciu - orice persoanã care îndeplineşte atribuţii pentru deservirea oficiului consular; i) membrii oficiului consular - funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; j) membrii personalului consular - funcţionarii consulari (cu excepţia şefului oficiului consular), precum şi angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; k) membru al personalului particular - persoana angajatã exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular; l) membru de familie - soţia sau soţul unui membru al oficiului consular, copiii minori ai acestuia şi pãrinţii, cu condiţia ca aceştia sã locuiascã împreunã cu el şi sã se afle în întreţinerea lui; m) cetãţean al statului trimiţãtor - persoana fizicã, iar în situaţii aplicabile - şi persoana juridicã, care are cetãţenia statului trimiţãtor; n) localuri consulare - clãdiri sau pãrţi de clãdiri folosite exclusiv pentru scopurile oficiului consular, precum şi terenul aferent care deserveşte clãdirea sau pãrţile de clãdire respective, indiferent de dreptul de proprietate asupra acestora; o) arhivele consulare - toate hârtiile, documente, corespondenţa, cãrţi, filme, înregistrãri video şi audio şi registrele oficiului consular, inclusiv suporturile electronice, împreunã cu cifrul şi coduri, cartoteci şi orice instrumente accesorii destinate asigurãrii integritãţii ori pãstrãrii acestora; p) navã a statului trimiţãtor - orice navã, cu excepţia navelor militare, care navigheazã sub pavilionul statului trimiţãtor şi este înregistratã în acest stat; r) aeronavã a statului trimiţãtor - orice aparat de zbor, cu excepţia aparatelor militare de zbor, înregistrat în statul trimiţãtor şi care are dreptul sã poarte însemnele distinctive ale acestui stat. 2. Existã douã categorii de funcţionari consulari, şi anume: funcţionari consulari de carierã şi funcţionari consulari onorifici.
CAP. I Prevederi generale privind relaţiile consulare
ART. 2 Înfiinţarea de oficii consulare 1. Oficiul consular al statului trimiţãtor poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de reşedinţã numai cu acordul acestui stat. 2. Sediul oficiului consular, rangul şi circumscripţia sa consularã se stabilesc prin înţelegere între statul trimiţãtor şi statul de reşedinţã. 3. Modificãri ulterioare ale sediului oficiului consular, rangului sãu şi circumscripţiei consulare pot fi efectuate de cãtre statul trimiţãtor numai cu acordul statului de reşedinţã. 4. Consimţãmântul statului de reşedinţã este necesar, de asemenea, în cazul în care orice consulat general sau consulat doreşte sã deschidã un viceconsulat ori agenţie consularã într-o altã localitate în afara celei în care acesta îşi are sediul. 5. Consimţãmântul expres şi prealabil al statului de reşedinţã este necesar, de asemenea, pentru deschiderea unei cancelarii, ca parte componentã a oficiului consular existent, în afara sediului acestuia din urmã. ART. 3 Numirea şi admiterea şefului oficiului consular 1. Pânã la numirea şefului oficiului consular, statul trimiţãtor trebuie sã primeascã, pe cale diplomaticã, consimţãmântul prealabil al statului de reşedinţã, faţã de persoana propusã, privind admiterea acesteia în calitate de şef al oficiului consular. 2. Statul de reşedinţã nu este obligat sã comunice statului trimiţãtor motivele refuzului sãu în ceea ce priveşte numirea persoanei propuse în calitate de şef al oficiului consular. ART. 4 Patenta consularã Dupã primirea acordului statului de reşedinţã, statul trimiţãtor trimite prin reprezentanţa sa diplomaticã Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţã patenta consularã privind numirea şefului oficiului consular, care sã ateste atribuţiile sale, cu indicarea numelui de familie şi a prenumelui, clasei, rangului, a circumscripţiei consulare în care acesta îşi va exercita funcţiile, precum şi sediul oficiului consular. ART. 5 Exequaturul 1. Şeful oficiului consular poate începe exercitarea funcţiilor sale dupã ce statul de reşedinţã îi va fi eliberat autorizaţia, denumitã exequatur, în forma stabilitã de statul de reşedinţã şi care se va elibera într-un timp cât mai scurt. 2. Statul de reşedinţã care refuzã acordarea exequaturului nu este obligat sã comunice statului trimiţãtor motivele refuzului sãu. 3. Statul de reşedinţã poate permite şefului oficiului consular sã îşi îndeplineascã funcţiile, în mod provizoriu, pânã la eliberarea exequaturului. În acest caz toate prevederile prezentei convenţii sunt aplicabile. ART. 6 Exercitarea temporarã a funcţiilor şefului oficiului consular 1. Dacã, în virtutea oricãror împrejurãri, şeful oficiului consular nu îşi poate exercita atribuţiile sau dacã funcţia de şef al oficiului consular este temporar vacantã, statul trimiţãtor poate acorda împuterniciri unui funcţionar consular al oficiului consular respectiv sau din cadrul altui oficiu consular din statul de reşedinţã ori unui membru al personalului diplomatic din cadrul reprezentanţei sale diplomatice în acest stat pentru conducerea temporarã a oficiului consular. Numele şi prenumele acestei persoane vor fi comunicate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţã. 2. Persoana împuternicitã sã conducã provizoriu oficiul consular este admisã de statul de reşedinţã în calitate de şef al oficiului consular. Acesteia îi revin aceleaşi obligaţii şi beneficiazã de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunitãţi care se acordã şefului oficiului consular, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. 3. Numirea unui membru al reprezentanţei diplomatice a statului trimiţãtor în cadrul oficiului consular, în conformitate cu pct. 1 din prezentul articol, nu aduce atingere privilegiilor şi imunitãţilor care îi sunt acordate acestuia în virtutea statutului sãu diplomatic. ART. 7 Notificarea cãtre autoritãţile circumscripţiei consulare De îndatã ce şeful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, sã îşi exercite funcţiile, statul de reşedinţã va notifica fãrã întârziere despre aceasta autoritãţilor competente ale circumscripţiei consulare. În afarã de aceasta, va asigura luarea mãsurilor necesare pentru ca şeful oficiului consular sã îşi poatã îndeplini atribuţiile în virtutea calitãţii sale şi sã beneficieze de privilegiile ce decurg din prezenta convenţie. ART. 8 Cetãţenia funcţionarilor consulari 1. Funcţionarii consulari de carierã pot fi numai cetãţeni ai statului trimiţãtor care nu au domiciliul pe teritoriul statului de reşedinţã. 2. Funcţionarii consulari onorifici pot avea cetãţenia statului trimiţãtor, a statului de reşedinţã sau a unui stat terţ. ART. 9 Interzicerea unor activitãţi lucrative Funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie sã desfãşoare activitãţi comerciale sau de altã naturã, aducãtoare de profit, în afarã de exercitarea funcţiilor consulare sau a atribuţiilor ce le revin în cadrul oficiului consular. ART. 10 Exercitarea de funcţii consulare într-un stat terţ Statul trimiţãtor poate, dupã notificarea statelor corespunzãtoare, sã încredinţeze oficiului consular deschis în statul de reşedinţã exercitarea de funcţii consulare într-un stat terţ, dacã nu se înregistreazã nici o obiecţie expresã din partea oricãrora dintre aceste state. ART. 11 Exercitarea de funcţii consulare în numele unui stat terţ Dupã notificarea corespunzãtoare a statului de reşedinţã, oficiul consular al statului trimiţãtor poate, dacã statul de reşedinţã nu se opune, sã exercite funcţii consulare în statul de reşedinţã în numele unui stat terţ. ART. 12 Notificarea cãtre statul de reşedinţã a numirii, sosirii şi plecãrii membrilor oficiului consular Statul trimiţãtor comunicã în scris Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţã: a) numele, prenumele, calitatea şi cetãţenia oricãrui membru al oficiului consular, numirea membrilor oficiului consular, sosirea acestora, plecarea definitivã sau încetarea funcţiilor lor, precum şi orice alte modificãri care influenţeazã statutul lor şi care s-au produs în perioada activitãţii lor, în cadrul oficiului consular; b) sosirea şi plecarea definitivã a unui membru de familie a oricãrui membru al oficiului consular, precum şi, în cazurile corespunzãtoare, despre faptul cã o persoanã sau alta devine sau înceteazã de a fi un asemenea membru de familie; c) sosirea şi plecarea definitivã a membrilor personalului particular şi, în cazurile corespunzãtoare, încetarea activitãţii lor în calitatea respectivã; d) angajarea şi concedierea persoanelor care au domiciliul în statul de reşedinţã, în calitate de membri ai oficiului consular sau de membri ai personalului particular, care au dreptul la privilegii şi imunitãţi. ART. 13 Documentele care atestã identitatea 1. Autoritatea competentã a statului de reşedinţã elibereazã fiecãrui funcţionar consular un document care atestã identitatea sa şi calitatea. 2. Prevederile pct. 1 din prezentul articol se aplicã, de asemenea, şi membrilor familiilor funcţionarilor consulari, precum şi angajaţilor consulari, membrilor personalului de serviciu şi membrilor familiilor lor, cu condiţia ca aceste persoane sã nu aibã domiciliul în acest stat. ART. 14 Încetarea activitãţii unui membru al oficiului consular 1. Funcţiile unui membru al oficiului consular înceteazã, în special: a) prin înştiinţarea statului de reşedinţã de cãtre statul trimiţãtor despre faptul cã funcţiile acestuia înceteazã; b) prin anularea exequaturului; c) prin notificarea de cãtre statul de reşedinţã a statului trimiţãtor asupra faptului cã statul de reşedinţã a încetat sã îl mai considere în calitate de membru al oficiului consular. 2. Statul de reşedinţã poate oricând sã informeze statul trimiţãtor despre faptul cã orice funcţionar consular devine persona non grata sau cã oricare membru al personalului consular este inacceptabil. Într-o asemenea situaţie, statul trimiţãtor trebuie, în mod corespunzãtor, sã recheme aceastã persoanã sau sã-i înceteze funcţiile sale în cadrul oficiului consular. 3. Dacã statul trimiţãtor refuzã sã execute sau nu îşi îndeplineşte într-un termen rezonabil obligaţiile prevãzute la pct. 2 din prezentul articol, statul de reşedinţã poate, în mod corespunzãtor, sã anuleze exequaturul persoanei în cauzã sau sã înceteze sã îl mai considere ca membru al personalului consular. 4. Persoana numitã în calitate de membru al oficiului consular poate fi declaratã ca inacceptabilã înainte de sosirea pe teritoriul statului de reşedinţã sau, dacã aceasta se aflã deja în statul de reşedinţã, înainte ca aceasta sã treacã la exercitarea atribuţiilor sale în cadrul oficiului consular. În orice situaţie asemãnãtoare, statul trimiţãtor anuleazã numirea acesteia. 5. În cazurile indicate la pct. 2 şi 4 din prezentul articol, statul de reşedinţã nu este obligat sã comunice statului trimiţãtor motivele hotãrârii sale. ART. 15 Ansamblul funcţiilor consulare În conformitate cu prevederile prezentei convenţii, funcţiile consulare sunt: a) apãrarea în statul de reşedinţã a drepturilor şi intereselor cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor în ansamblu; b) favorizarea dezvoltãrii legãturilor comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice dintre statul trimiţãtor şi statul de reşedinţã, precum şi sprijinirea relaţiilor de prietenie dintre ele, pe alte cãi, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii; c) obţinerea prin toate mijloacele licite de informaţii privind viaţa economicã, comercialã, culturalã şi ştiinţificã din statul de reşedinţã şi transmiterea acestora cãtre autoritãţile, persoanele fizice şi juridice interesate ale statului trimiţãtor; d) eliberarea, anularea, corectarea, retragerea sau reţinerea paşapoartelor şi a altor documente de cãlãtorie ale cetãţenilor statului trimiţãtor; e) eliberarea, prelungirea sau anularea vizelor ori a documentelor corespunzãtoare ale persoanelor care doresc sã cãlãtoreascã în statul trimiţãtor; f) acordarea de sprijin şi asistenţã cetãţenilor statului trimiţãtor; g) identificarea, cu ajutorul organelor competente ale statului de reşedinţã, a locului de domiciliu al cetãţenilor statului trimiţãtor, când este vorba despre interesele lor patrimoniale sau de altã naturã; h) exercitarea atribuţiilor de notar, de înregistrare a actelor de stare civilã şi a altor atribuţii similare, precum şi îndeplinirea unor funcţii cu caracter administrativ, cu condiţia ca, în aceastã situaţie, nimic sã nu contravinã legislaţiei statului de reşedinţã; i) legalizarea de documente; j) ocrotirea intereselor cetãţenilor statului trimiţãtor, în caz de succesiune mortis causa pe teritoriul statului de reşedinţã, în conformitate cu legislaţia acestuia; k) ocrotirea, în cadrul stabilit de legislaţia statului de reşedinţã, a intereselor minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate deplinã de exerciţiu, care sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor, îndeosebi când se impune instituirea asupra acestora a oricãrei forme de tutelã sau curatelã; l) asigurarea reprezentãrii adecvate, cu respectarea practicii şi regulilor admise în statul de reşedinţã, a cetãţenilor statului trimiţãtor, în faţa instanţelor judiciare sau a altor organe competente ale statului de reşedinţã, în scopul obţinerii, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã, a hotãrârilor privind mãsurile provizorii de apãrare a drepturilor şi intereselor acestor cetãţeni, dacã, din motive de absenţã sau din alte cauze, cetãţenii statului trimiţãtor nu îşi pot exercita în termen apãrarea drepturilor şi intereselor lor; m) transmiterea documentelor judiciare şi extrajudiciare sau îndeplinirea de comisii rogatorii pentru instanţele statului trimiţãtor, în conformitate cu tratatele internaţionale în vigoare la care pãrţile contractante sunt membre sau, în lipsa acestora, sub orice altã formã care nu contravine legislaţiei statului de reşedinţã; n) exercitarea drepturilor de supraveghere şi inspecţie, prevãzute de legislaţia statului trimiţãtor, asupra navelor şi aeronavelor statului trimiţãtor, precum şi asupra echipajelor acestora; o) acordarea de ajutor navelor şi aeronavelor indicate la lit. n) din prezentul articol, precum şi echipajelor acestora, preluarea de declaraţii referitoare la navigaţia vaselor, vizarea şi certificarea documentelor de navigaţie şi, fãrã a aduce atingere drepturilor autoritãţilor statului de reşedinţã, cercetarea oricãror evenimente petrecute în timpul deplasãrii, precum şi acordarea de sprijin în reglementarea oricãrui fel de divergenţe dintre cãpitan şi alţi membri ai echipajului, în mãsura în care aceasta se prevede în legislaţia statului trimiţãtor; p) exercitarea oricãror alte funcţii încredinţate oficiului consular de cãtre statul trimiţãtor, care nu sunt interzise de legislaţia statului de reşedinţã sau faţã de îndeplinirea cãrora statul de reşedinţã nu are obiecţiuni ori care sunt prevãzute de tratatele internaţionale la care sunt membre pãrţile contractante. ART. 16 Comunicarea şi contactele cu cetãţenii statului trimiţãtor 1. Funcţionarul consular are dreptul de a se întâlni şi de a comunica liber cu orice cetãţean al statului trimiţãtor, de a-l îndruma şi de a-i acorda orice sprijin, inclusiv de a lua mãsuri pentru a-i asigura asistenţã juridicã în caz de necesitate. Statul de reşedinţã nu va limita în nici un mod comunicarea cetãţeanului statului trimiţãtor cu funcţionarul consular şi accesul acestuia în sediul oficiului consular. 2. Autoritãţile competente ale statului de reşedinţã, în orice împrejurare şi în mãsura în care este posibil, vor favoriza contactul funcţionarilor consulari cu cetãţenii statului trimiţãtor aflaţi pe teritoriul statului de reşedinţã, precum şi cãutarea cetãţenilor dispãruţi ai statului pe care îl reprezintã. În caz de catastrofe şi alte evenimente grave autoritãţile competente ale statului de reşedinţã sprijinã funcţionarii consulari în luarea mãsurilor de ajutorare a cetãţenilor statului trimiţãtor. ART. 17 Exercitarea funcţiilor consulare 1. Funcţionarul consular are dreptul sã exercite funcţiile consulare indicate în prezenta convenţie, precum şi alte funcţii consulare încredinţate de statul trimiţãtor, dacã acestea nu contravin legislaţiei statului de reşedinţã sau faţã de exercitarea cãrora statul de reşedinţã nu are obiecţiuni. 2. Funcţionarul consular are dreptul sã îşi exercite funcţiile numai în limitele circumscripţiei consulare. În afara cadrului acesteia funcţionarul consular poate sã îşi exercite funcţiile numai cu acordul statului de reşedinţã, în fiecare caz concret. ART. 18 Comunicarea cu autoritãţile statului de reşedinţã În exercitarea funcţiilor lor, funcţionarii consulari se pot adresa în scris sau verbal: a) autoritãţilor locale competente din cadrul circumscripţiei lor consulare; b) autoritãţilor centrale competente ale statului de reşedinţã, în mãsura în care aceasta este permisã de legislaţia statului de reşedinţã ori de înţelegerile internaţionale la care sunt membre pãrţile contractante. ART. 19 Reprezentarea în faţa autoritãţilor statului de reşedinţã 1. Funcţionarul consular are dreptul ca, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã, sã ia mãsuri pentru asigurarea reprezentãrii corespunzãtoare a cetãţenilor statului trimiţãtor în faţa justiţiei şi a organelor puterii statului de reşedinţã, dacã aceştia, din cauza absenţei sau a altor motive obiective, nu sunt în mãsurã sã îşi apere în termen drepturile şi interesele lor. 2. Funcţionarul consular poate, de asemenea, propune justiţiei sau altui organ al puterii amânarea examinãrii cauzei referitoare la cetãţeanul statului trimiţãtor, atât timp cât nu va fi informat şi nu va avea posibilitatea realã de a se prezenta personal sau de a fi reprezentat. 3. Reprezentarea prevãzutã la pct. 1 al prezentului articol înceteazã când persoanele reprezentate îşi vor numi împuterniciţii lor sau îşi vor asuma apãrarea drepturilor şi intereselor lor ori renunţã la reprezentarea intereselor lor de cãtre funcţionarul consular. ART. 20 Protecţia intereselor şi acordarea de asistenţã cetãţenilor statului trimiţãtor în caz de arestare şi dezbatere judecãtoreascã 1. Dacã oricare cetãţean al statului trimiţãtor este arestat pe teritoriul circumscripţiei consulare, autoritãţile competente ale statului de reşedinţã, în termen nu mai mare de 3 zile lucrãtoare de la data arestãrii, vor înştiinţa despre aceasta oficiul consular al statului trimiţãtor. Comunicarea trebuie sã cuprindã: numele şi prenumele complet al celui reţinut, cauza reţinerii, locul şi data, precum şi adresa persoanei oficiale care a dispus sau a aprobat aceastã hotãrâre. 2. Orice comunicare adresatã oficiului consular de cãtre cetãţeanul statului trimiţãtor, aflat sub arest, se transmite neîntârziat acestui oficiu consular de cãtre organele statului de reşedinţã. 3. Funcţionarul consular are dreptul sã îl viziteze, periodic, pe cetãţeanul statului trimiţãtor, aflat sub arest, nu mai târziu de 4 zile de la data arestãrii, pentru a discuta cu el şi a lua mãsuri în scopul asigurãrii reprezentãrii judiciare. 4. Funcţionarul consular se abţine de la luarea oricãror mãsuri în numele cetãţeanului statului trimiţãtor, aflat sub arest, dacã acesta refuzã în mod direct, în prezenţa sa, luarea unor asemenea mãsuri. 5. Autoritãţile statului de reşedinţã îi informeazã pe cetãţenii statului trimiţãtor, aflaţi sub urmãrire penalã sau în faza de dezbatere judecãtoreascã, asupra drepturilor lor, în conformitate cu prevederile prezentului articol. Despre aceastã procedurã se întocmeşte un înscris corespunzãtor care se depune la dosarul cauzei. 6. Referirea la persoana aflatã în stare de arest, din prezentul articol, include persoana aflatã sub pazã, arestatã sau supusã oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale, inclusiv persoana aflatã în stare de arest preventiv, în aşteptarea dezbaterii judecãtoreşti sau care îşi executã pedeapsa într-o închisoare, pe teritoriul statului de reşedinţã. 7. Drepturile conferite de prezentul articol se realizeazã în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã, cu condiţia ca legile şi reglementãrile menţionate sã nu anuleze aceste drepturi şi ca aceste legi şi reglementãri sã contribuie la deplina realizare a scopurilor pentru care sunt destinate aceste drepturi. ART. 21 Înregistrarea cetãţenilor statului trimiţãtor 1. Funcţionarul consular are dreptul sã efectueze înregistrarea cetãţenilor statului trimiţãtor aflaţi în circumscripţia consularã. 2. Înregistrarea fãcutã de funcţionarul consular nu îi scuteşte pe aceşti cetãţeni de obligaţia respectãrii legislaţiei statului de reşedinţã în ceea ce priveşte regimul de şedere pentru strãini. ART. 22 Funcţii în materie de stare civilã 1. Funcţionarul consular are dreptul: a) sã înregistreze naşterea şi decesul cetãţenilor statului trimiţãtor, sã primeascã ori sã obţinã comunicãrile şi documentele corespunzãtoare; b) sã oficieze şi sã înregistreze încheierea de cãsãtorii, sã înregistreze desfacerea acestora, în conformitate cu legislaţia statului transmiţãtor, cu condiţia ca ambele persoane sã fie cetãţeni ai acestuia; c) sã obţinã de la autoritãţile statului de reşedinţã comunicãri, copii sau extrase din documentele referitoare la starea civilã a cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Prevederile lit. a) şi b) ale pct. 1 din prezentul articol nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a respecta formalitãţile cerute de legislaţia statului de reşedinţã. ART. 23 Funcţii în materie de cetãţenie şi colaborarea cu statul de reşedinţã 1. Funcţionarul consular are dreptul sã primeascã declaraţii, precum şi sã obţinã, sã elibereze sau sã înmâneze documente referitoare la probleme de cetãţenie, în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor. 2. Funcţionarul consular, la solicitarea autoritãţilor competente ale statului de reşedinţã, acordã sprijin pentru clarificarea cetãţeniei persoanelor care nu posedã documente de identitate şi care, potrivit supoziţiilor acestor autoritãţi, sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor. La confirmarea cetãţeniei statului trimiţãtor, funcţionarul consular le va elibera acestora, fãrã întârziere, un document de identitate. ART. 24 Funcţii în materie de tutelã şi curatelã 1. Autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor informa neîntârziat oficiul consular despre orice situaţie care impune instituirea tutelei ori curatelei asupra minorilor sau altor persoane lipsite de capacitate deplinã de exerciţiu şi care au cetãţenia statului trimiţãtor. 2. Funcţionarul consular are dreptul sã primeascã solicitãri referitoare la apãrarea drepturilor şi intereselor minorilor sau altor persoane lipsite de capacitate deplinã de exerciţiu şi care sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor; sã întreprindã, în caz de necesitate, demersuri în vederea instituirii asupra lor a tutelei ori a curatelei, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã şi a prevederilor acordurilor internaţionale, la care sunt membre pãrţile contractante; sã propunã autoritãţilor competente ale statului de reşedinţã candidaturi de persoane pentru exercitarea funcţiilor de tutelã ori curatelã şi sã exercite controlul asupra îndeplinirii acestor funcţii. 3. Funcţionarul consular are dreptul sã se adreseze autoritãţilor competente ale statului de reşedinţã cu solicitarea de a acorda posibilitatea înapoierii acestor cetãţeni în statul trimiţãtor. ART. 25 Funcţii notariale 1. Funcţionarul consular are dreptul, dacã acest drept este în concordanţã cu legislaţia statului trimiţãtor şi dacã nu contravine legislaţiei statului de reşedinţã, sã exercite urmãtoarele activitãţi în cadrul oficiului consular: a) sã autentifice acte (tranzacţii, contracte, testamente, procuri şi altele), în afara contractelor privind înstrãinarea bunurilor imobile, situate pe teritoriul statului trimiţãtor; b) sã ia mãsuri în vederea conservãrii bunurilor succesorale; c) sã elibereze certificate privind dreptul la moştenire; d) sã elibereze certificate de cutumã privind dreptul de proprietate asupra cotei-pãrţi din bunurile comune ale soţilor; e) sã certifice autenticitatea documentelor, înscrisurilor şi copiilor acestora; f) sã certifice autenticitatea semnãturilor de pe documente; g) sã certifice autenticitatea traducerii documentelor dintr-o limbã în alta, la solicitarea cetãţenilor statului trimiţãtor; h) sã ateste faptul existenţei în viaţã a unui cetãţean; i) sã ateste faptul existenţei unui cetãţean într-un anumit loc; j) sã ateste identitatea unui cetãţean cu persoana din fotografie; k) sã certifice data prezentãrii de documente; l) sã primeascã în depozit sume de bani şi hârtii de valoare; m) sã învesteascã cu formulã executorie; n) sã primeascã documente spre pãstrare; o) sã conserve probe; p) sã înregistreze proteste de mare; q) sã îndeplineascã alte activitãţi notariale prevãzute de legislaţia statului trimiţãtor. 2. Documentele enumerate la pct. 1 din prezentul articol au aceeaşi putere juridicã ca şi documentele redactate, certificate sau traduse de autoritãţile statului de reşedinţã. ART. 26 Funcţii în materie de succesiuni 1. Autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor înştiinţa neîntârziat funcţionarul consular despre decesul pe teritoriul circumscripţiei sale consulare al unei persoane cunoscute acestor autoritãţi ca fiind cetãţean al statului trimiţãtor; de asemenea, vor informa funcţionarul consular despre existenţa bunurilor succesorale, testamentului, precum şi despre faptul cã o anumitã persoanã, aflatã sau reprezentatã pe teritoriul statului de reşedinţã, a fost împuternicitã cu administrarea acestor bunuri. 2. Autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor informa neîntârziat funcţionarul consular despre bunurile succesorale rãmase pe teritoriul statului de reşedinţã, în cazul în care succesorul ori cel care refuzã moştenirea este statul trimiţãtor, o persoanã juridicã sau fizicã cunoscutã acestor autoritãţi ca fiind cetãţean al statului trimiţãtor. Aceasta se referã şi la cazurile când autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor avea cunoştinţã despre deschiderea unei succesiuni în favoarea unui cetãţean al statului trimiţãtor pe teritoriul unui stat terţ. 3. Dacã funcţionarul consular aflã primul despre decesul unui cetãţean al statului trimiţãtor pe teritoriul statului de reşedinţã sau despre existenţa pe teritoriul statului de reşedinţã a unor bunuri succesorale rãmase în urma decesului unui cetãţean al statului trimiţãtor, acesta informeazã despre cele de mai sus autoritãţile competente ale statului de reşedinţã. 4. În ceea ce priveşte aspectele bunurilor succesorale indicate la pct. 1, 2 şi 3 din prezentul articol, precum şi în mãsura în care legislaţia statului de reşedinţã permite, funcţionarul consular are dreptul: a) sã solicite statului de reşedinţã sã ia mãsuri ori sã întreprindã personal demersuri pentru asigurarea protejãrii, conservãrii şi destinaţiei acestor bunuri succesorale; b) sã participe în mod direct sau prin reprezentantul sãu ori în oricare alt mod la luarea mãsurilor despre care se aratã la lit. a) a prezentului punct; c) sã asigure reprezentarea cetãţeanului statului trimiţãtor care are interes legitim în aceastã succesiune, dar care nu este prezent în statul de reşedinţã şi nu are un reprezentant al sãu în acest stat. 5. În cazul în care, în conformitate cu lit. c) a pct. 4 din prezentul articol, se întreprind mãsuri pentru asigurarea reprezentãrii, aceastã reprezentare are valabilitate pânã în momentul în care persoanele reprezentate în acest mod îşi numesc reprezentanţii proprii sau preiau asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor lor. 6. Dacã un cetãţean al statului trimiţãtor decedeazã în timp ce se aflã temporar pe teritoriul statului de reşedinţã, neavând domiciliul în acest stat, funcţionarul consular, ţinând cont de legislaţia statului trimiţãtor, poate intra temporar în posesie şi poate dispune de documentele, banii şi alte bunuri personale ale decedatului, cu condiţia ca pe teritoriul statului de reşedinţã sã nu existe o persoanã care sã aibã dreptul sã pretindã asemenea documente, bani sau bunuri personale. Drepturile de posesiune provizorie se transferã, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã, persoanei numite în mod corespunzãtor de testamentar ori altei persoane împuternicite. 7. Dupã îndeplinirea procedurilor referitoare la succesiune, statul trimiţãtor şi statul de reşedinţã colaboreazã la transferul succesiunii: a) prin eliberarea autorizaţiei de import şi export ale bunurilor ce fac parte din masa succesoralã, în cazul în care importul şi exportul acelor bunuri nu sunt expres interzise de legislaţia statelor de la care este necesar sã fie eliberatã autorizaţia de import sau de export; b) prin eliberarea autorizaţiei, în scopul valorificãrii oricãrei pãrţi din masa succesoralã care nu se poate exporta, în conformitate cu prevederile lit. a) a prezentului punct; c) prin eliberarea autorizaţiei pentru transferul sumelor nete rezultate dintr-o asemenea valorificare, dupã deducerea onorariilor, impozitelor şi taxelor cãtre moştenitor sau cel care a renunţat la succesiune, în statul sãu de domiciliu, în orice valutã liber convertibilã. 8. Funcţionarul consular poate, în numele cetãţeanului statului trimiţãtor, dacã un asemenea cetãţean nu se aflã pe teritoriul statului de reşedinţã, sã obţinã de la autoritãţile competente ale statului de reşedinţã sau de la persoane particulare bani ori alte proprietãţi asupra cãrora cetãţeanul în cauzã are dreptul, ca urmare a decesului oricãrei persoane, inclusiv masa succesoralã, vãrsãminte efectuate în conformitate cu legislaţia privind acordarea de compensaţii în cazuri de accidente, precum şi despãgubiri în baza poliţelor de asigurare de viaţã. ART. 27 Acordarea de asistenţã navelor 1. Funcţionarul consular are dreptul sã acorde sprijin şi asistenţã navei statului trimiţãtor, aflatã în port sau în apele interioare ori în marea teritorialã a statului de reşedinţã. 2. Funcţionarul consular are dreptul sã se întâlneascã şi sã ia legãtura cu cãpitanul şi cu alţi membri ai echipajului navei, pe navã şi în orice loc, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã. 3. Funcţionarul consular poate sã se adreseze autoritãţilor competente ale statului de reşedinţã şi sã solicite concursul acestora în exercitarea funcţiilor sale, în toate problemele referitoare la nava statului trimiţãtor, precum şi în legãturã cu cãpitanul, cu alţi membri ai echipajului şi cu încãrcãtura. ART. 28 Acordarea de asistenţã cãpitanului şi altor membri ai echipajului navei 1. În mãsura în care aceasta corespunde legislaţiei statului trimiţãtor şi nu contravine legislaţiei statului de reşedinţã, funcţionarul consular are dreptul: a) sã faciliteze accesul navei statului trimiţãtor în marea teritorialã, în apele interioare ale statului de reşedinţã, precum şi sã acorde sprijin în legãturã cu sosirea, plecarea navei şi staţionarea acesteia în port; b) sã cerceteze orice evenimente care s-au petrecut la bordul navei statului trimiţãtor în timpul deplasãrii ori în timpul staţionãrii navei în porturi, sã îl interogheze pe cãpitan sau pe oricare alt membru al echipajului, sã controleze toate documentele navei, sã primeascã informaţii referitoare la deplasarea şi la punctele de destinaţie ale navei; c) sã contribuie la soluţionarea litigiilor de orice naturã dintre cãpitan şi oricare alt membru al echipajului, inclusiv diferendele legate de salariu şi contractele de muncã, în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor; d) sã contribuie la acordarea asistenţei medicale necesare cãpitanului, altor membri ai echipajului şi pasagerilor navei, precum şi sã întreprindã demersuri privind întoarcerea lor în statul trimiţãtor; e) sã obţinã, sã redacteze, sã certifice ori sã prelungeascã valabilitatea oricãrei declaraţii sau a altui document prevãzut de legile şi reglementãrile statului trimiţãtor în legãturã cu nava statului trimiţãtor ori cu încãrcãtura acesteia; f) sã elibereze certificate provizorii privind dreptul de navigaţie sub pavilionul statului trimiţãtor, în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor, în cazul achiziţionãrii navei peste graniţã; g) sã întreprindã alte mãsuri pentru aplicarea legilor şi reglementãrilor statului trimiţãtor privind navele acestuia. 2. Funcţionarul consular are dreptul, în conformitate cu legile şi reglementãrile statului de reşedinţã, sã îl însoţeascã pe cãpitan sau pe oricare alt membru al echipajului în faţa instanţei ori la alte autoritãţi ale statului de reşedinţã, pentru a le acorda sprijin. ART. 29 Asistenţa în caz de avarie a navelor 1. În cazul în care o navã a statului trimiţãtor naufragiazã, eşueazã ori suferã orice altã avarie pe teritoriul statului de reşedinţã, autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor informa despre aceasta, în cel mai scurt timp, funcţionarul consular şi îi vor comunica mãsurile întreprinse pentru salvarea pasagerilor, echipajului navei şi a încãrcãturii acesteia. 2. Funcţionarul consular poate sã acorde ajutor navei statului trimiţãtor, membrilor echipajului acesteia şi pasagerilor navei, care sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor, ori sã solicite statului de reşedinţã sã acorde un asemenea ajutor. 3. În caz de avarie a unei nave a statului trimiţãtor, autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor lua mãsurile necesare pentru salvarea navei, a echipajului, a încãrcãturii, a bunurilor aflate la bord şi vor contribui la prevenirea eventualelor dezordini pe navã. 4. Dacã proprietarul navei statului trimiţãtor, cãpitanul ori o altã persoanã împuternicitã nu poate acţiona pentru luarea mãsurilor necesare în scopul asigurãrii protecţiei şi salvãrii navei sau a încãrcãturii acesteia ori pentru a dispune de acestea, funcţionarul consular al statului trimiţãtor, în numele proprietarului, va întreprinde asemenea mãsuri, pe care le-ar fi luat proprietarul navei sau al încãrcãturii într-un astfel de caz, ori se va adresa statului de reşedinţã cu solicitarea de a lua asemenea mãsuri. 5. Prevederile pct. 1, 2 şi 4 din prezentul articol se aplicã şi în cazul obiectelor care aparţin unui cetãţean al statului trimiţãtor ori al unui stat terţ, care au fost gãsite la ţãrm sau în apele statului de reşedinţã ori au fost aduse într-un port al statului de reşedinţã. 6. Autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor acorda tot sprijinul posibil funcţionarului consular în luarea mãsurilor legate de salvarea navei statului trimiţãtor. ART. 30 Apãrarea intereselor în cazul efectuãrii de cercetãri la bordul navelor 1. Dacã instanţele judecãtoreşti sau alte organe competente ale statului de reşedinţã intenţioneazã sã adopte mãsuri coercitive ori sã efectueze cercetãri la bordul navei statului trimiţãtor aflate în apele interioare sau în marea teritorialã, funcţionarul consular trebuie sã fie informat în prealabil despre aceasta de cãtre autoritãţile competente ale statului de reşedinţã, cu scopul ca acesta sã aibã posibilitatea de a fi prezent la luarea unor asemenea mãsuri. În cazul în care funcţionarul consular sau reprezentantul sãu nu va fi prezent la luarea unor asemenea mãsuri, autoritãţile competente ale statului de reşedinţã îi vor prezenta, la cererea acestuia, informaţii privind cele petrecute. În cazul în care caracterul urgent al mãsurilor care se impun a fi luate nu permite trimiterea cu anticipaţie a unei înştiinţãri funcţionarului consular, autoritãţile competente ale statului de reşedinţã vor informa funcţionarul consular, în scris, despre mãsurile luate, chiar în condiţiile absenţei unei asemenea solicitãri din partea acestuia. 2. Prevederile pct. 1 al prezentului articol se aplicã, de asemenea, în cazul în care autoritãţile competente ale statului de reşedinţã îl invitã pe cãpitanul navei sau pe oricare alt membru al echipajului statului trimiţãtor sã depunã mãrturie pe ţãrm în legãturã cu problemele privind nava. 3. Cu excepţia acelor cazuri în care aceasta se realizeazã la solicitarea sau cu acordul funcţionarului consular ori al cãpitanului navei statului trimiţãtor, autoritãţile judecãtoreşti sau alte organe competente ale statului de reşedinţã nu se implicã, la bordul navei statului trimiţãtor, în problemele legate de relaţiile reciproce dintre membrii echipajului, de raporturile de muncã, de disciplina la bordul navei, de alte mãsuri cu caracter intern, care au legãturã cu nava, cu condiţia ca în aceastã situaţie sã nu fie încãlcate legile şi reglementãrile privind asigurarea ordinii şi securitãţii din statul de reşedinţã. 4. Prevederile prezentului articol nu se aplicã totuşi în cazul unor mãsuri obişnuite legate de controlul vamal, sanitar, de imigraţie, al paşapoartelor sau în cazul altor mãsuri aplicate de autoritãţile competente ale statului de reşedinţã la solicitarea ori cu acordul cãpitanului navei. Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor contractante ce decurg din acordurile internaţionale la care ambele sunt pãrţi. ART. 31 Funcţii în caz de deces la bordul navei În caz de deces sau de dispariţie de la bordul navei statului trimiţãtor a cãpitanului ori a altui membru al echipajului navei, care nu este cetãţean al statului de reşedinţã, funcţionarul consular are dreptul sã întocmeascã inventarul tuturor bunurilor de valoare şi al obiectelor lãsate la bord de cãtre victime şi va lua mãsurile necesare pentru conservarea bunurilor menţionate mai sus. ART. 32 Funcţii referitoare la aeronavele civile Prevederile art. 27-31 din prezenta convenţie se aplicã în mod corespunzãtor şi faţã de aeronavele civile, în mãsura în care acestea nu contravin altor înţelegeri în vigoare între cele douã state sau oricãrei convenţii internaţionale privind aviaţia civilã, la care pãrţile contractante sunt pãrţi. ART. 33 Funcţii privind efectuarea de alegeri şi referendumuri 1. Funcţionarul consular are dreptul sã îndeplineascã procedurile privind participarea cetãţenilor statului trimiţãtor la alegeri şi referendumuri în statul trimiţãtor. 2. În cazul în care, la efectuarea referendumurilor sau alegerilor pentru organele puterii de stat ale statului trimiţãtor în localurile oficiului consular, se constituie secţia de votare pentru organizarea votãrii de cãtre cetãţenii statului trimiţãtor, funcţionarul consular informeazã în mod oficial despre aceasta autoritãţile circumscripţiei consulare. Secţii de votare suplimentare în afara localurilor oficiului consular se constituie numai cu acordul autoritãţilor din cadrul circumscripţiei consulare. ART. 34 Exercitarea altor funcţii consulare Funcţionarul consular poate îndeplini orice alte funcţii consulare, neindicate în prezenta convenţie, ce i-au fost încredinţate de statul trimiţãtor, cu condiţia ca statul de reşedinţã sã permitã exercitarea sau sã nu aibã obiecţiuni faţã de îndeplinirea acestora.
CAP. II Facilitãţi, privilegii şi imunitãţi privind oficiile consulare, funcţionarii consulari de carierã şi alţi membri ai unui oficiu consular
ART. 35 Obligaţiile statului de reşedinţã privind acordarea de facilitãţi, privilegii şi imunitãţi oficiului consular şi personalului acestuia 1. Statul de reşedinţã asigurã condiţiile necesare pentru activitatea normalã a oficiului consular şi ia mãsuri corespunzãtoare pentru ca membrii oficiului consular sã îşi poatã exercita funcţiile şi sã beneficieze de privilegiile şi imunitãţile prevãzute în prezenta convenţie. 2. Statul de reşedinţã este obligat sã îi trateze pe membrii oficiului consular şi pe membrii de familie ai acestora cu respectul cuvenit şi sã întreprindã toate mãsurile ce se impun pentru prevenirea oricãror atentate la persoana lor, la libertatea sau demnitatea lor. ART. 36 Folosirea drapelului de stat şi a stemei 1. Statul trimiţãtor are dreptul sã foloseascã drapelul şi stema sa de stat în statul de reşedinţã, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol. 2. Drapelul de stat al statului trimiţãtor poate fi arborat pe sediul ocupat de oficiul consular, precum şi pe reşedinţa şefului oficiului consular. Şeful oficiului consular poate arbora drapelul statului trimiţãtor pe mijloacele sale de transport, când se deplaseazã pentru exercitarea obligaţiilor sale de serviciu. 3. Emblema consularã prevãzutã cu stema statului trimiţãtor şi denumirea oficiului consular, în limba oficialã a statului trimiţãtor şi în limba oficialã a statului de reşedinţã, poate fi aplicatã pe partea exterioarã a clãdirii în care sunt situate oficiul consular şi reşedinţa şefului oficiului consular. 4. În exercitarea drepturilor acordate de prezentul articol vor fi luate în considerare legile, reglementãrile şi obiceiurile statului de reşedinţã. ART. 37 Dobândirea de localuri şi locuinţe consulare 1. Statul trimiţãtor are dreptul ca, în nume propriu sau prin intermediul oricãrei persoane fizice ori juridice, împuternicitã de acesta, în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţã şi cu acordul acestuia, sã achiziţioneze sau sã dobândeascã în proprietate, sub orice altã formã: a) clãdiri sau pãrţi de clãdiri destinate localurilor consulare, reşedinţei şefului oficiului consular, precum şi spaţii de locuit sau pãrţi de localuri pentru oricare membru al oficiului consular; b) parcele de teren pentru construcţia de localuri consulare sau locuinţe pentru membrii oficiului consular ori pãrţi ale acestor clãdiri. 2. În conformitate cu condiţiile menţionate la pct. 1 din prezentul articol, statul trimiţãtor poate, de asemenea, sã modernizeze asemenea spaţii şi locuinţe consulare sau parcele de teren. 3. Statul de reşedinţã, în caz de nevoie, acordã sprijinul necesar şi asistenţã statului trimiţãtor, în exercitarea drepturilor indicate la pct. 1 şi 2 din prezentul articol. 4. Prevederile prezentului articol nu scutesc statul trimiţãtor de obligaţia respectãrii legilor şi reglementãrilor statului de reşedinţã în domeniul construcţiilor şi sistematizãrii urbane, aplicabile în zona unde sunt situate asemenea parcele de teren, clãdiri sau pãrţi ale acestora. ART. 38 Inviolabilitatea localurilor consulare 1. Localurile consulare sunt inviolabile. Autoritãţile statului de reşedinţã nu pot pãtrunde în localurile consulare, în pãrţile de localuri care sunt folosite exclusiv pentru nevoile oficiului consular sau pe terenurile aferente localurilor consulare fãrã acordul şefului oficiului consular, al şefului reprezentanţei diplomatice a statului trimiţãtor sau al persoanei desemnate de cãtre unul dintre aceştia. Cu toate acestea, acordul şefului oficiului consular poate fi presupus în caz de incendiu sau altã calamitate naturalã, care impune mãsuri neîntârziate de apãrare. 2. Statul de reşedinţã trebuie sã ia mãsurile necesare pentru asigurarea protecţiei localurilor consulare şi prevenirea posibilitãţii pãtrunderii cu violenţã în localurile consulare sau producerii de deteriorãri ale acestora, precum şi a oricãrei acţiuni care poate sã tulbure liniştea ori sã prejudicieze demnitatea oficiului consular. 3. Localurile consulare, mobilierul lor, bunurile oficiului consular, precum şi mijloacele sale de transport se bucurã de imunitate şi nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziţie în scopuri de apãrare naţionalã sau pentru necesitãţi de utilitate publicã ale statului de reşedinţã. În cazul necesitãţii înstrãinãrii localurilor pentru scopurile indicate mai sus se vor lua toate mãsurile posibile pentru a se evita imposibilitatea îndeplinirii funcţiilor consulare şi se va achita, fãrã întârziere, statului trimiţãtor o compensaţie corespunzãtoare şi efectivã. ART. 39 Inviolabilitatea arhivei consulare Arhiva consularã este inviolabilã în orice moment şi indiferent de locul unde s-ar afla aceasta. ART. 40 Protecţia localurilor consulare şi a arhivei, precum şi a intereselor statului trimiţãtor în circumstanţe excepţionale 1. În cazul ruperii relaţiilor consulare dintre pãrţile contractante: a) statul de reşedinţã trebuie, chiar în caz de conflict armat, sã respecte şi sã protejeze localurile consulare, precum şi bunurile oficiului consular şi arhiva consularã; b) statul trimiţãtor poate încredinţa protecţia localurilor consulare, a bunurilor situate în acestea şi arhiva consularã unui stat terţ, acceptabil pentru statul de reşedinţã; c) statul trimiţãtor poate încredinţa apãrarea intereselor sale şi a intereselor cetãţenilor sãi unui stat terţ, acceptabil pentru statul de reşedinţã. 2. În cazul închiderii temporare sau definitive a oficiului consular se aplicã prevederile lit. a) de la pct. 1 din prezentul articol. În plus de aceasta: a) dacã statul trimiţãtor nu are în statul de reşedinţã reprezentanţã diplomaticã, însã are pe teritoriul acestui stat un alt oficiu consular, îi poate încredinţa acestui oficiu consular protecţia sediului oficiului consular închis, împreunã cu bunurile situate în acesta şi cu arhiva consularã, şi, cu acordul statului de reşedinţã, exercitarea funcţiilor consulare în circumscripţia acestui oficiu consular; b) dacã statul trimiţãtor nu are în statul de reşedinţã nici reprezentanţã diplomaticã, nici un alt oficiu consular, se aplicã prevederile lit. b) şi c) ale pct. 1 din prezentul articol. ART. 41 Scutirea statului trimiţãtor de impozite şi taxe 1. Statul trimiţãtor este scutit în statul de reşedinţã de orice impozite şi taxe, naţionale sau locale, asupra: a) parcelelor de teren, clãdirilor sau pãrţilor de clãdiri care sunt proprietatea ori sunt închiriate de statul trimiţãtor sau în numele acestuia şi care se utilizeazã în scopuri consulare ori ca spaţii de locuit pentru membrii oficiului consular; b) tranzacţiilor legate de dobândirea de proprietãţi imobiliare, dacã statul trimiţãtor le achiziţioneazã exclusiv pentru scopuri consulare; c) oricãror bunuri mobile, inclusiv mijloacele de transport, care sunt în proprietatea, posesia sau folosinţa sa şi se utilizeazã de statul trimiţãtor în scopurile oficiului consular. 2. Prevederile pct. 1 din prezentul articol nu se referã la plãţile pentru prestãrile de servicii concrete. 3. Excepţiile fiscale prevãzute la pct. 1 din prezentul articol nu se extind asupra acelor impuneri, taxe şi impozite care, potrivit legislaţiei statului de reşedinţã, se aplicã persoanelor care au încheiat contracte cu statul trimiţãtor sau cu persoana care acţioneazã în numele acestuia şi obiectelor arendate ori închiriate în acele cazuri în care, potrivit legislaţiei statului de reşedinţã, impunerile, taxele şi impozitele nu sunt percepute de la chiriaş sau de la cel care ia în arendã. ART. 42 Libertatea de comunicare 1. Statul de reşedinţã trebuie sã permitã şi sã protejeze libertatea de comunicare a oficiului consular în toate scopurile oficiale. În comunicarea cu guvernul, cu reprezentanţele diplomatice şi cu alte oficii consulare ale statului trimiţãtor, indiferent unde ar fi situate acestea, oficiul consular poate beneficia de toate mijloacele adecvate, inclusiv de curierii diplomatici şi consulari, de valizele diplomatice şi consulare şi de mesajele codificate sau cifrate. Totuşi, instalarea unui post radioemiţãtor şi utilizarea acestuia de cãtre oficiul consular pot fi efectuate numai cu acordul statului de reşedinţã. 2. Corespondenţa oficialã a oficiului consular este inviolabilã. Prin corespondenţã oficialã se înţelege întreaga corespondenţã referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. 3. Toate coletele ce compun valiza consularã trebuie sã fie prevãzute cu semne exterioare vizibile, care sã indice caracterul lor, şi pot conţine numai corespondenţã oficialã şi documente ori bunuri destinate exclusiv pentru utilizarea oficialã. 4. Valiza diplomaticã consularã nu poate sã fie deschisã şi nici reţinutã. Totuşi, în cazurile în care autoritãţile competente ale statului de reşedinţã au temeri serioase sã presupunã cã valiza conţine alte bunuri, în afara corespondenţei, documentelor ori bunurilor enumerate la pct. 3 din prezentul articol, acestea pot cere ca valiza sã fie deschisã în prezenţa lor şi a reprezentantului împuternicit al statului trimiţãtor. În acest caz, dacã autoritãţile statului trimiţãtor refuzã sã îndeplineascã aceastã cerinţã, valiza se înapoiazã la locul de expediere. 5. Curierul consular trebuie sã poarte un document oficial care sã ateste statutul sãu şi numãrul coletelor ce compun valiza consularã. Cu excepţia cazurilor în care existã acordul statului de reşedinţã, curierul consular nu poate fi nici cetãţean al acestuia şi nici persoanã cu domiciliul în statul de reşedinţã, dacã nu este cetãţean al statului trimiţãtor. În exercitarea funcţiilor sale curierul consular trebuie sã se afle sub protecţia statului de reşedinţã. El beneficiazã de inviolabilitate personalã şi nu va fi supus nici arestãrii, nici reţinerii, sub orice formã. 6. Statul trimiţãtor, reprezentanţa sa diplomaticã şi oficiile consulare pot numi curieri consulari ad-hoc. În asemenea cazuri, imunitãţile prevãzute la pct. 5 din prezentul articol înceteazã în momentul depunerii la destinaţie de cãtre acest curier a valizei consulare ce i-a fost încredinţatã. 7. Valiza consularã poate fi încredinţatã cãpitanului navei sau comandantului aeronavei, care se îndreaptã spre un port ori aeroport în care este permis accesul. El trebuie sã poarte un document oficial, care indicã numãrul de colete ce compun valiza consularã, însã nu este considerat curier consular. De comun acord cu autoritãţile locale, oficiul consular poate sã îl trimitã pe unul dintre membrii sãi sã preia valiza consularã în mod direct şi neîngrãdit de la cãpitanul navei sau comandantul aeronavei. ART. 43 Libertatea de deplasare În mãsura în care aceasta nu contravine legilor şi reglementãrilor statului de reşedinţã, referitoare la zonele în care accesul este interzis sau limitat pentru considerente de siguranţã naţionalã, membrilor oficiului consular şi membrilor lor de familie li se va permite sã se deplaseze liber pe teritoriul statului de reşedinţã. ART. 44 taxe consulare 1. Oficiul consular poate percepe, pe teritoriul statului de reşedinţã, taxe consulare, în conformitate cu legile şi reglementãrile statului trimiţãtor. 2. Sumele încasate în conformitate cu pct. 1 din prezentul articol sunt scutite de orice fel de impozite, taxe şi impuneri în statul de reşedinţã. 3. Statul de reşedinţã permite oficiului consular sã depunã sumele încasate în acest mod în contul sãu bancar oficial şi sã le transfere în statul trimiţãtor în orice fel de valutã liber convertibilã. ART. 45 Inviolabilitatea personalã a funcţionarilor consulari 1. Funcţionarii consulari nu vor fi supuşi arestãrii sau reţinerii preventive decât în baza unei hotãrâri pronunţate de o instanţã de judecatã competentã, în cazul sãvârşirii unei infracţiuni grave. 2. Cu excepţia cazului prevãzut la pct. 1 din prezentul articol, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi sau supuşi vreunei alte forme de limitare a libertãţii lor personale decât în baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. 3. În cazul în care împotriva unui funcţionar consular se instituie o procedurã penalã, acesta este obligat sã se prezinte în faţa instanţelor judecãtoreşti competente. Totuşi, procedura va fi desfãşuratã cu respectul cuvenit funcţionarului consular, în virtutea poziţiei sale oficiale şi, cu excepţia cazului prevãzut la pct. 1 din prezentul articol, în asemenea mod încât sã nu stânjeneascã exercitarea funcţiilor consulare. Atunci când, în împrejurãrile menţionate la pct. 1 din prezentul articol a devenit necesar ca funcţionarul consular sã fie reţinut, procedura de urmãrire penalã îndreptatã împotriva lui trebuie sã fie îndeplinitã în termenul cel mai scurt posibil. 4. În cazul arestãrii sau reţinerii preventive a unui funcţionar consular sau în cazul începerii unei proceduri penale împotriva sa, statul de reşedinţã va informa fãrã întârziere misiunea diplomaticã sau oficiul consular al cãrui membru este acesta. ART. 46 Imunitatea de jurisdicţie 1. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari nu pot fi chemaţi în faţa autoritãţilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinţã pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor consulare. 2. Totuşi, prevederile pct. 1 din prezentul articol nu se aplicã în cazul unei acţiuni civile: a) care rezultã din încheierea unui contract de cãtre un funcţionar consular sau un angajat consular, dacã acesta nu a acţionat, direct ori indirect, ca mandatar al statului trimiţãtor; sau b) intentate de un terţ pentru o pagubã rezultând dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţã de un vehicul, o navã sau o aeronavã. ART. 47 Renunţarea la imunitãţi 1. Statul trimiţãtor poate renunţa la imunitatea de jurisdicţie a unui membru al oficiului consular şi a membrilor lui de familie. În toate cazurile, renunţarea trebuie sã fie expresã şi fãcutã în formã scrisã. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru cauze civile nu înseamnã renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte executarea hotãrârii judecãtoreşti, pentru care este necesarã o renunţare distinctã. 2. Dacã funcţionarul consular sau o altã persoanã care se bucurã de imunitate de jurisdicţie în statul de reşedinţã în conformitate cu art. 46 şi 49 din prezenta convenţie intenteazã o acţiune într-o cauzã în care ar beneficia de imunitate, atunci acesta nu are dreptul sã facã trimitere la imunitatea de jurisdicţie faţã de nici o cerere reconvenţionalã legatã în mod direct de acţiunea principalã. ART. 48 Imunitatea de jurisdicţie a membrilor de familie 1. Prevederile art. 45 şi 46 din prezenta convenţie se aplicã şi membrilor de familie ai funcţionarului consular, cu condiţia ca ei sã aibã numai cetãţenia statului trimiţãtor, sã nu aibã domiciliul în statul de reşedinţã şi sã nu practice o activitate comercialã pe teritoriul statului de reşedinţã. 2. Facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile acordate angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu, în conformitate cu art. 46, 47 pct. 1, art. 49, 51, 52 şi 53 din prezenta convenţie, se extind şi asupra membrilor lor de familie, cu condiţia ca aceştia sã nu fie cetãţeni ai statului de reşedinţã, sã nu aibã domiciliul permanent în acest stat şi sã nu practice o activitate comercialã pe teritoriul acestuia. ART. 49 Depunerea mãrturiei 1. Funcţionarul consular nu este obligat sã depunã mãrturie în faţa instanţelor judecãtoreşti ori a altor autoritãţi competente ale statului de reşedinţã. 2. Angajatul consular sau un membru al personalului de serviciu poate fi citat în calitate de martor în desfãşurarea de cauze judecãtoreşti sau administrative. Angajatul consular sau un membru al personalului de serviciu nu poate refuza sã depunã mãrturie, cu excepţia cazurilor menţionate la pct. 4 din prezentul articol. Dacã angajatul consular sau un membru al personalului de serviciu refuzã sã depunã mãrturie, împotriva acestuia nu poate fi aplicat nici un fel de mãsuri de constrângere sau de pedepsire. 3. Organul statului de reşedinţã cãruia îi sunt necesare mãrturiile angajatului consular sau ale unui membru al personalului de serviciu trebuie sã evite producerea de impedimente în îndeplinirea funcţiilor acestora. Acesta poate, când acest lucru este posibil şi cu acordul persoanelor respective, sã obţinã asemenea mãrturii la domiciliul lor sau la sediul oficiului consular ori sã primeascã de la acestea mãrturii în formã scrisã. 4. Angajaţii consulari sau membrii personalului oficiului consular nu sunt obligaţi sã depunã mãrturie în problemele legate de exercitarea de cãtre ei a funcţiilor lor ori sã prezinte corespondenţã şi documente oficiale referitoare la atribuţiile lor. De asemenea, ei nu sunt obligaţi sã depunã mãrturie explicativã privind legislaţia statului trimiţãtor. 5. Prevederile prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor şi membrilor de familie ai membrilor oficiului consular. ART. 50 Scutirea de prestaţii obligatorii şi de alte obligaţii 1. Funcţionarii consulari, angajaţii consulari, membrii personalului de serviciu şi membrii familiilor lor sunt scutiţi în statul de reşedinţã de orice fel de prestaţii obligatorii. Aceastã prevedere nu se aplicã persoanelor menţionate în art. 59 din prezenta convenţie. 2. Funcţionarii consulari, angajaţii consulari, membrii personalului de serviciu şi membrii familiilor lor sunt scutiţi de îndeplinirea oricãror obligaţii prevãzute de legile şi reglementãrile statului de reşedinţã referitoare la înregistrare, obţinerea permisului de şedere şi a altor obligaţii similare impuse strãinilor. Aceastã prevedere nu se aplicã persoanelor menţionate în art. 59 din prezenta convenţie. ART. 51 Scutirea de taxe şi impozite 1. Funcţionarii consulari, angajaţii consulari, membrii personalului de serviciu al oficiului consular, precum şi membrii familiilor lor sunt scutiţi în statul de reşedinţã de orice impozite şi taxe, naţionale şi locale. 2. Scutirile prevãzute la pct. 1 din prezentul articol nu se aplicã pentru: a) impozitele indirecte incluse, de regulã, în preţul mãrfurilor sau serviciilor; b) impozitele şi taxele asupra bunurilor imobile personale situate în statul de reşedinţã; c) impozitele şi taxele asupra unei succesiuni şi bunurilor dobândite în statul de reşedinţã, cu excepţia cazurilor prevãzute în art. 55 din prezenta convenţie; d) impozitele şi taxele asupra veniturilor particulare obţinute din surse în statul de reşedinţã, cu excepţia salariului; e) impozitele şi taxele pentru tranzacţii, inclusiv impozitele de orice fel aplicabile sau percepute în legãturã cu asemenea tranzacţii; f) plata pentru servicii concrete. 3. Membrii personalului de serviciu sunt scutiţi de plata tuturor impozitelor percepute în statul de reşedinţã asupra salariilor primite de aceştia pentru îndeplinirea obligaţiilor lor de serviciu. 4. Membrii oficiului consular care folosesc personal în serviciul particular, ale cãrui venituri nu sunt scutite în statul de reşedinţã de impozitul pe venit, trebuie sã respecte prevederile legislaţiei statului de reşedinţã referitoare la sistemul de platã a impozitului pe venit de cãtre aceste persoane. 5. Prevederile pct. 1 şi 3 din prezentul articol nu se aplicã persoanelor menţionate în art. 59 din prezenta convenţie. ART. 52 Scutirea de control şi taxe vamale 1. Statul de reşedinţã, în conformitate cu legislaţia sa în vigoare, permite importul şi scuteşte de plata oricãror taxe vamale, impozite şi impuneri legate de acestea, cu excepţia taxelor pentru depozitare, transport şi alte asemenea servicii: a) obiectele destinate folosinţei oficiale de cãtre oficiul consular, inclusiv mobilier, aparaturã, mijloace de transport; b) obiectele destinate pentru instalarea şi folosirea personalã de cãtre funcţionarul consular sau membrii familiei lui, inclusiv autoturismele destinate folosinţei lui personale ori utilizãrii de cãtre membrii familiei lui. Scutirea de taxele şi impozitele menţionate mai sus se aplicã pentru toate bunurile importate sau exportate pe întreaga perioadã de şedere a acestuia în statul de reşedinţã, în calitate de funcţionar consular. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu beneficiazã de privilegiile şi scutirile menţionate la pct. 1 din prezentul articol numai în ceea ce priveşte bunurile importate cu ocazia primei lor instalãri. 3. Bagajul personal al funcţionarilor consulari şi membrilor familiilor lor este scutit de controlul vamal. Acesta poate fi controlat numai în cazul în care sunt temeiuri serioase sã se presupunã cã acesta conţine bunuri, altele decât cele precizate la lit. b) a pct. 1 din prezentul articol ori bunuri al cãror import şi export sunt interzise de legislaţia statului de reşedinţã. Un asemenea control trebuie sã se efectueze în prezenţa funcţionarului consular în cauzã sau a unui membru al familiei acestuia. 4. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu poate fi interpretatã ca autorizaţie de import în statul de reşedinţã sau la exportul de bunuri din acest stat, al cãror import sau export este interzis de legile statului de reşedinţã. ART. 53 Scutirea de obţinere a permisului de muncã 1. Membrii oficiului consular sunt scutiţi, în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor pentru statul trimiţãtor, de orice fel de obligaţii referitoare la obţinerea permisului de muncã, stabilite de legislaţia statului de reşedinţã în legãturã cu angajarea în muncã a strãinilor. 2. Membrii personalului particular al funcţionarilor consulari şi al angajaţilor consulari, dacã aceştia nu exercitã în statul de reşedinţã nici o altã activitate particularã în scopul obţinerii de venituri, sunt scutiţi de obligaţiile indicate la pct. 1 din prezentul articol. ART. 54 Scutirile privind asigurãrile sociale 1. Cu excepţia cazurilor prevãzute la pct. 3 din prezentul articol, dispoziţiile privind asigurãrile sociale, în vigoare în statul de reşedinţã, nu se aplicã membrilor oficiului consular şi nici membrilor familiilor lor, în ceea ce priveşte activitatea desfãşuratã de aceştia pentru interesul statului trimiţãtor. 2. Scutirea prevãzutã la pct. 1 din prezentul articol se aplicã, de asemenea, şi membrilor personalului particular care se aflã exclusiv în serviciul membrilor oficiului consular, cu condiţia: a) ca ei sã nu fie cetãţeni ai statului de reşedinţã şi sã nu domicilieze permanent în acest stat; b) ca lor sã li se aplice dispoziţiile privind asigurãrile sociale, în vigoare în statul trimiţãtor sau într-un stat terţ. 3. Membrii oficiului consular care angajeazã persoane cãrora nu li se aplicã scutirile prevãzute la pct. 2 din prezentul articol trebuie sã respecte obligaţiile impuse angajatorilor de dispoziţiile privind asigurãrile sociale, în vigoare în statul de reşedinţã. 4. Scutirile prevãzute la pct. 1 şi 2 din prezentul articol nu îngrãdesc participarea benevolã la sistemul de asigurãri sociale din statul de reşedinţã, cu condiţia ca o asemenea participare sã fie permisã de acest stat. ART. 55 Bunurile succesorale ale unui membru al oficiului consular şi ale membrilor familiei lui În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei acestuia, statul de reşedinţã: a) permite exportul bunurilor mobile ale decedatului, cu excepţia bunurilor dobândite în statul de reşedinţã şi al cãror export era interzis la data decesului acestuia; b) nu percepe nici un fel de impozite naţionale şi locale asupra succesiunii ori taxe succesorale asupra bunurilor mobile care se gãsesc în statul de reşedinţã exclusiv în legãturã cu şederea în acest stat a celui decedat, în calitate de membru al oficiului consular ori ca membru de familie al acestuia. ART. 56 Începutul şi sfârşitul imunitãţilor şi privilegiilor consulare 1. Fiecare membru al oficiului consular beneficiazã de imunitãţile şi privilegiile prevãzute în prezenta convenţie de la data sosirii pe teritoriul statului de reşedinţã, pe timpul deplasãrii spre destinaţia lui, iar dacã acesta se aflã deja pe acest teritoriu, din momentul în care a trecut la exercitarea obligaţiilor sale în cadrul oficiului consular. 2. Membrii de familie ai unui membru al oficiului consular, precum şi membrii personalului particular beneficiazã de imunitãţile şi privilegiile prevãzute în prezenta convenţie din momentul acordãrii acestuia de imunitãţi şi privilegii în conformitate cu pct. 1 din prezentul articol sau din momentul intrãrii lor pe teritoriul statului de reşedinţã ori din momentul când ei au devenit membri ai familiei lui sau membri ai personalului particular, în raport de ceea ce a intervenit mai târziu. 3. Când funcţiile unui membru al oficiului consular înceteazã, imunitãţile şi privilegiile lui, precum şi imunitãţile şi privilegiile unui membru al familiei acestuia sau ale unui membru al personalului particular înceteazã, de regulã, din momentul în care persoana respectivã pãrãseşte statul de reşedinţã sau dupã expirarea unui termen rezonabil, în funcţie de care dintre momente intervine mai întâi, chiar în caz de conflict armat. În ceea ce priveşte persoanele menţionate la pct. 2 din prezentul articol, imunitãţile şi privilegiile acestora înceteazã când nu mai sunt membri ai familiei unui membru al oficiului consular ori nu mai sunt în serviciul acestuia, cu menţiunea cã, dacã aceste persoane intenţioneazã sã pãrãseascã statul de reşedinţã într-un termen rezonabil, imunitãţile şi privilegiile lor se menţin pânã în momentul plecãrii. 4. Totuşi, în ceea ce priveşte faptele comise de funcţionarul consular sau de angajatul consular în exercitarea funcţiilor lui, imunitatea de jurisdicţie continuã sã existe fãrã limitare în timp. 5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei lui continuã sã beneficieze de imunitãţile şi privilegiile acordate pânã în momentul pãrãsirii statului de reşedinţã sau pânã la expirarea unui termen rezonabil pentru pãrãsirea statului de reşedinţã, în funcţie de care dintre momente intervine mai întâi. ART. 57 Asigurarea pentru daune provocate terţilor Membrii oficiului consular trebuie sã respecte orice cerinţe prevãzute de legislaţia statului de reşedinţã referitoare la asigurarea de daune care pot fi provocate terţilor în ceea ce priveşte utilizarea oricãrui mijloc de transport rutier, oricãrei nave sau aeronave. ART. 58 Exercitarea funcţiilor consulare de cãtre reprezentanţi ai personalului diplomatic 1. Asupra reprezentanţilor personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de reşedinţã, care exercitã funcţii consulare în aceastã reprezentanţã, se extind drepturile şi obligaţiile funcţionarilor consulari prevãzute în prezenta convenţie. 2. Exercitarea de funcţii consulare de cãtre persoanele indicate la pct. 1 din prezentul articol nu priveazã aceste persoane de imunitãţile şi privilegiile care le sunt acordate în virtutea statutului lor diplomatic. ART. 59 Cetãţenii statului de reşedinţã şi alte persoane care domiciliazã în acest stat Membrii oficiului consular, cu excepţia funcţionarilor consulari, membrii familiilor acestora care sunt cetãţeni ai statului de reşedinţã sau persoanele care domiciliazã în acest stat, precum şi membrii personalului particular beneficiazã de facilitãţi, privilegii şi imunitãţi, în mãsura în care acestea le sunt acordate de statul de reşedinţã. Totuşi, statul de reşedinţã trebuie sã-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane într-un asemenea mod încât sã nu provoace obstacole în exercitarea funcţiilor de cãtre oficiul consular. ART. 60 Respectarea legilor şi reglementãrilor statului de reşedinţã 1. Toate persoanele cãrora, potrivit prezentei convenţii, li se acordã privilegii şi imunitãţi sunt obligate, fãrã a aduce atingere privilegiilor şi imunitãţilor lor, sã respecte legile şi reglementãrile statului de reşedinţã şi sã nu se amestece în treburile interne ale acestuia. 2. Localurile consulare nu trebuie sã fie folosite în scopuri incompatibile cu exercitarea funcţiilor consulare. 3. Prevederea pct. 2 din prezentul articol nu exclude posibilitatea amplasãrii cancelariilor şi a altor organe sau instituţii în pãrţi ale clãdirii unde existã spaţii consulare, cu condiţia ca aceste spaţii alocate unor asemenea cancelarii sã fie separate de spaţiile de care se foloseşte oficiul consular. În aceastã situaţie, cancelariile indicate nu sunt parte a spaţiilor consulare, potrivit prezentei convenţii.
CAP. III Regimul aplicabil funcţionarilor consulari onorifici şi oficiilor consulare conduse de aceştia
ART. 61 Dispoziţii generale referitoare la facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile funcţionarilor consulari onorifici 1. Prevederile art. 16, 18, 20, art. 24 pct. 1, art. 26 pct. 1, 2 şi 3, art. 29 pct. 1, art. 35, 36, 37, 42, 43, 44 şi ale art. 60 pct. 2 şi 3 se aplicã oficiilor consulare conduse de funcţionarii consulari onorifici. În afarã de aceasta, facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile unor asemenea oficii consulare sunt reglementate de art. 62, 63, 64 şi 65. 2. Prevederile art. 45 pct. 4, art. 46, 47, art. 49 pct. 4, art. 56 şi ale art. 60 pct. 1 se aplicã funcţionarilor consulari onorifici. În afarã de aceasta, facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile unor asemenea funcţionari consulari sunt reglementate de art. 66, 67, 68, 69 şi 70. 3. Privilegiile şi imunitãţile prevãzute în prezenta convenţie nu sunt acordate membrilor familiei funcţionarului consular onorific sau angajatului consular care lucreazã într-un oficiu consular condus de un funcţionar consular onorific. 4. Schimbul de valize consulare între douã oficii consulare, conduse de funcţionari consulari onorifici şi care sunt situate în state diferite, nu se va efectua fãrã acordul respectivelor douã state de reşedinţã. ART. 62 Protecţia localurilor consulare Statul de reşedinţã este obligat sã ia toate mãsurile necesare pentru protecţia spaţiilor consulare ale oficiului consular condus de un funcţionar consular onorific faţã de orice atac ori producerea de prejudicii şi pentru preîntâmpinarea oricãrei tulburãri a liniştii oficiului consular sau atingerea demnitãţii oficiului consular. ART. 63 Scutirea de impozite a localurilor consulare 1. Localurile consulare ale unui oficiu consular condus de un funcţionar consular onorific sunt scutite de orice impozite, impuneri şi taxe naţionale şi locale, cu excepţia celor care reprezintã plata efectuãrii de servicii concrete. 2. Scutirea de impozite despre care se menţioneazã la pct. 1 din prezentul articol nu se aplicã acelor impuneri, taxe şi impozite care, potrivit legislaţiei statului de reşedinţã, trebuie achitate de persoana care a încheiat un contract cu statul trimiţãtor. ART. 64 Inviolabilitatea arhivei şi a documentelor consulare Arhiva consularã şi documentele oficiului consular condus de un funcţionar consular onorific sunt inviolabile în orice moment şi indiferent de locul unde s-ar afla, cu condiţia ca acestea sã fie pãstrate separat de alte acte oficiale şi documente, inclusiv de corespondenţa personalã a şefului oficiului consular şi a oricãrei alte persoane care lucreazã cu acesta, precum şi de materialele, cãrţile şi documentele referitoare la profesia şi ocupaţia lor. ART. 65 Scutirea de taxe vamale Statul de reşedinţã, acţionând în conformitate cu propria sa legislaţie, permite importul şi scuteşte de plata tuturor taxelor vamale şi a impozitelor, precum şi a impunerilor legate de acestea (cu excepţia cheltuielilor pentru pãstrare, transport şi alte servicii similare) urmãtoarele bunuri, cu condiţia ca acestea sã fie destinate folosinţei oficiale a oficiului consular condus de un funcţionar consular onorific: stemele, drapelele oficiale, emblemele, ştampilele şi matriţele, cãrţile, materialul tipãrit oficial, mobilierul de cancelarie, echipamentul de cancelarie şi alte bunuri similare obţinute de oficiul consular din statul trimiţãtor sau la cerinţele acestuia din urmã. ART. 66 Procedura penalã Dacã împotriva unui funcţionar consular onorific se introduce o acţiune penalã, aceastã persoanã trebuie sã se prezinte în faţa autoritãţilor competente. Totuşi, în timpul instrumentãrii cauzei, acestuia trebuie sã i se acorde respectul conferit de poziţia sa oficialã, iar, cu excepţia cazurilor în care el este arestat sau reţinut, nu trebuie sã fie obstrucţionat în îndeplinirea funcţiilor sale consulare. Când apare necesitatea reţinerii unui funcţionar consular onorific, urmãrirea judiciarã împotriva lui trebuie sã fie începutã în cel mai scurt timp posibil. ART. 67 Protecţia funcţionarului consular onorific Statul de reşedinţã este obligat sã acorde funcţionarului consular onorific protecţia cuvenitã poziţiei sale oficiale. ART. 68 Scutirea de înregistrare pentru strãini şi de obţinere a permisului de şedere Funcţionarul consular onorific, cu excepţia celui care practicã în statul de reşedinţã o activitate profesionalã sau comercialã, în scopul obţinerii de venituri personale, este scutit de orice fel de obligaţii impuse de legislaţia statului de reşedinţã în legãturã cu înregistrarea strãinilor şi obţinerea permisului de şedere. ART. 69 Scutirea fiscalã Funcţionarul consular onorific este scutit de orice fel de impozite, impuneri şi taxe pentru indemnizaţiile şi salariul pe care acesta le primeşte de la statul trimiţãtor pentru exercitarea funcţiilor consulare. ART. 70 Scutirea de prestaţii personale şi impuneri Statul de reşedinţã trebuie sã scuteascã funcţionarii consulari onorifici de orice prestaţii de muncã şi/sau impuse de stat, indiferent de natura lor, precum şi de obligaţii militare precum: rechiziţiile, contribuţiile militare şi încartiruirea militarã.
CAP. IV Dispoziţii finale
ART. 71 Intrarea în vigoare şi termenul de valabilitate 1. Prezenta convenţie intrã în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data primirii ultimei notificãri scrise privind îndeplinirea de cãtre pãrţile contractante a procedurilor interne necesare pentru intrarea acesteia în vigoare. 2. Fiecare parte contractantã poate denunţa prezenta convenţie prin transmiterea pe canale diplomatice celeilalte pãrţi contractante a unei notificãri scrise privind o asemenea intenţie. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã la expirarea termenului de 6 luni de la data primirii unei asemenea notificãri. 3. De la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, în relaţiile dintre România şi Federaţia Rusã îşi înceteazã aplicarea Convenţia consularã dintre Republica Socialistã România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnatã la Bucureşti la 14 martie 1972. Semnatã la Moscova la 4 iulie 2003, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã şi rusã, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România, Mircea Geoanã, ministrul afacerilor externe
Pentru Federaţia Rusã, Igor Ivanov, ministrul afacerilor externe
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
