Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE CONSULARA din 28 octombrie 1978 intre Republica Socialista Romania si Republica Algeriana Democratica si Populara
Republica Socialistã România şi Republica Algeriana Democratica şi Populara, în dorinta de a dezvolta relaţiile lor de prietenie pe baza principiilor respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, neamestecului în afacerile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze relaţiile consulare, sa faciliteze protecţia intereselor lor, precum şi a cetãţenilor lor, şi sa stabileascã drepturile şi obligaţiile, privilegiile şi imunitãţile oficiilor consulare şi membrilor acestor oficii consulare, afirmind ca dispoziţiile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare, din 24 aprilie 1963, vor continua sa fie aplicabile pentru problemele care nu au fost în mod expres reglementate prin dispoziţiile prezentei convenţii, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor: Preşedintele Republicii Socialiste România, pe Ion Lazarescu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Republica Algeriana Democratica şi Populara; Preşedintele Republicii Algeriene Democratice şi Populare, pe Ali Salah, director general al afacerilor consulare şi contenciosului în Ministerul Afacerilor Externe, care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1 În înţelesul prezentei convenţii, prin expresia: a) oficiu consular se înţelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consularã; b) circumscripţie consularã se înţelege teritoriul atribuit unui oficiu consular pentru exercitarea funcţiilor consulare; c) şef de oficiu consular se înţelege persoana insarcinata sa acţioneze în aceasta calitate; d) funcţionar consular se înţelege orice persoana, inclusiv şeful oficiului consular, insarcinata cu exercitarea funcţiilor consulare; e) angajat consular se înţelege orice persoana angajata în serviciile administrative sau tehnice ale unui oficiu consular; f) membru al personalului de serviciu se înţelege orice persoana afectatã serviciului casnic al unui oficiu consular; g) membru al oficiului consular se înţelege functionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; h) membru al personalului consular se înţelege functionarii consulari, alţii decît şeful oficiului consular, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu; i) membru al personalului particular se înţelege o persoana angajata în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular; j) membrii de familie se înţelege soţul, copiii minori, precum şi tatãl sau mama unui membru al oficiului consular, care trãiesc în cãminul acestuia; k) localul consular se înţelege clãdirile sau pãrţile de clãdiri şi terenul care ţin de acestea care, indiferent de proprietar, sînt utilizate în mod exclusiv în scopurile oficiului consular; l) arhive consulare se înţelege orice corespondenta şi toate documentele oficiale, hirtiile, cãrţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilele destinate sa le protejeze şi sa le conserve; m) nava a statului trimiţãtor se înţelege orice nava avînd naţionalitatea statului trimiţãtor, acordatã în conformitate cu legislaţia sa.
CAP. 1 Relaţii consulare
ART. 2 1. Un oficiu consular nu poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de resedinta decît cu consimţãmîntul acestui stat. 2. Sediul oficiului consular, rangul şi circumscripţia sa consularã sînt fixate de cãtre statul trimiţãtor şi supus aprobãrii statului de resedinta. 3. Modificãri ulterioare nu pot fi aduse de cãtre statul trimiţãtor, sediului oficiului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare decît cu consimţãmîntul statului de resedinta. ART. 3 1. Înainte de numirea şefului oficiului consular, statul trimiţãtor trebuie sa obţinã, pe cale diplomaticã, acordul prealabil al statului de resedinta. 2. Şefii oficiului consular sînt numiţi de statul trimiţãtor şi admişi sa-şi exercite funcţiile lor de cãtre statul de resedinta. 3. Statul trimiţãtor transmite, pe cale diplomaticã, patenta consularã Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. Patenta consularã trebuie sa ateste calitatea, indica numele şi prenumele, rangul şefului oficiului consular, circumscripţia consularã şi sediul oficiului consular. 4. Şeful oficiului consular este admis sa-şi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de resedinta denumita "exequatur". 5. Statul de resedinta poate acorda şefului oficiului consular o autorizaţie provizorie pentru exercitarea funcţiilor sale pînã la eliberarea exequaturului. În acest caz, dispoziţiile prezentei convenţii îi sînt aplicabile. 6. În cazul în care şeful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, sa-şi exercite funcţiile sale, statul de resedinta trebuie sa informeze despre aceasta, imediat, autoritãţile competente din circumscripţia consularã şi sa ia mãsurile necesare în scopul ca şeful oficiului consular sa poatã sa-şi îndeplineascã funcţiile. 7. Statul de resedinta poate refuza exequaturul oricind şi fãrã sa fie ţinut sa explice motivele hotãrîrii sale. ART. 4 1. În cazul în care şeful oficiului consular este în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile sale sau dacã postul este vacant, conducerea oficiului consular poate fi încredinţatã în mod provizoriu unui funcţionar consular din cadrul aceluiaşi oficiu consular, din cadrul altui oficiu consular al statului trimiţãtor situat în statul de resedinta sau unui agent diplomatic din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta. 2. Numele şi prenumele persoanei desemnate, conform dispoziţiilor pct. 1, în calitate de gerant interimar, sînt notificate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. 3. Gerantul interimar se va bucura de drepturile, imunitãţile şi privilegiile acordate şefului oficiului consular prin prezenta convenţie. ART. 5 Functionarii consulari trebuie sa aibã numai cetãţenia statului trimiţãtor; ei nu trebuie sa fie rezidenţi permanenţi ai statului de resedinta şi nici sa se gãseascã în acest stat pentru a îndeplini alte misiuni. ART. 6 Statul trimiţãtor stabileşte numãrul membrilor oficiului sau consular ţinînd seama de importanta acestui oficiu, precum şi de necesitãţile dezvoltãrii normale a activitãţii sale; statul de resedinta poate, totuşi, cere ca efectivul membrilor oficiului consular sa fie menţinut în limitele a ceea ce el considera rezonabil şi normal, fata de condiţiile existente în circumscripţia consularã şi de necesitãţile oficiului consular. ART. 7 Numele, prenumele şi clasa funcţionarilor consulari, alţii decît şeful oficiului consular, precum şi numele şi prenumele angajaţilor consulari şi ale membrilor personalului de serviciu, vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. ART. 8 1. Autoritatea competenta a statului de resedinta va elibera, gratuit, fiecãrui funcţionar consular, un document care atesta identitatea şi calitatea sa. 2. Dispoziţiile punctului anterior se aplica şi angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu cu condiţia ca ei sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor rezidenţi permanenţi în statul de resedinta. 3. Dispoziţiile pct. 1 se aplica, de asemenea, membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, dacã ei nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor rezidenţi permanenţi în statul de resedinta şi dacã ei nu exercita în acest stat o activitate lucrativã. ART. 9 Membrii oficiului consular nu trebuie sa desfãşoare nici o activitate comercialã sau o alta activitate cu scop lucrativ pe teritoriul statului de resedinta. ART. 10 1. Funcţiile unui membru al oficiului consular iau sfîrşit îndeosebi, prin: a) notificarea de cãtre statul trimiţãtor statului de resedinta a faptului ca funcţiile unui membru al oficiului consular au luat sfîrşit; b) retragerea exequaturului; c) notificarea de cãtre statul de resedinta statului trimiţãtor ca înceteazã sa mai considere persoana respectiva ca membru al oficiului consular. 2. Statul de resedinta poate în orice moment sa notifice statului trimiţãtor ca un funcţionar consular este persoana non grata sau ca un angajat consular sau un membru al personalului de serviciu nu este acceptabil. Într-o asemenea situaţie, statul trimiţãtor va dispune, dupã caz, fie rechemarea funcţionarului consular, fie încetarea activitãţii angajatului consular sau a membrului personalului de serviciu al oficiului consular. 3. Dacã statul trimiţãtor nu executa obligaţiile care îi revin ca urmare a notificãrii, statul de resedinta va putea, dupã caz, sa retragã exequaturul şefului oficiului consular sau sa înceteze de a mai considera persoana în cauza ca membru al personalului consular, dupã ce a notificat aceasta hotãrîre statului trimiţãtor pe cale diplomaticã. 4. În cazurile menţionate la pct. 2 şi 3 ale prezentului articol, statul de resedinta nu este obligat sa comunice statului trimiţãtor motivele hotãrîrii sale.
CAP. 2 Funcţii consulare
ART. 11 1. Funcţiile consulare sînt exercitate de cãtre functionarii consulari ai statului trimiţãtor. Ele pot sa fie exercitate, în caz de nevoie, de asemenea, de cãtre agenţii diplomatici din cadrul misiunii diplomatice a statului trimiţãtor în statul de resedinta. În acest caz, drepturile şi îndatoririle agenţilor diplomatici vor fi respectate. 2. Funcţiile consulare vor fi exercitate în limitele circumscripţiei consulare. Functionarii consulari nu pot exercita funcţiile lor în afarã circumscripţiei consulare, decît cu consimţãmîntul statului de resedinta. 3. Funcţiile consulare prevãzute în prezentul capitol, precum şi orice alta funcţie consularã încredinţatã de statul trimiţãtor, se exercita cu respectarea legilor statului de resedinta şi în limitele admise de dreptul internaţional. ART. 12 În exercitarea funcţiilor consulare, functionarii consulari se pot adresa: a) autoritãţilor locale competente din circumscripţia consularã; b) autoritãţilor centrale ale statului de resedinta, dacã şi în mãsura în care aceasta este admisã de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta sau de acordurile internaţionale în materie. ART. 13 Functionarii consulari sînt abilitaţi: a) sa favorizeze dezvoltarea relaţiilor de prietenie între statul trimiţãtor şi statul de resedinta şi sa promoveze dezvoltarea relaţiilor economice, comerciale, culturale, ştiinţifice şi turistice între ele; b) sa protejeze şi sa apere în circumscripţia lor şi în conformitate cu legile şi regulamentele statului de resedinta interesele statului trimiţãtor şi drepturile şi interesele cetãţenilor sãi, persoane fizice şi juridice. În acest scop, ei se pot adresa autoritãţilor competente din circumscripţia lor şi, în absenta reprezentantului diplomatic al statului trimiţãtor şi cu condiţia ca statul de resedinta sa nu se opunã la aceasta, administraţiei centrale a acestui stat; c) sa se informeze prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice din statul de resedinta. ART. 14 Sub rezerva practicii şi procedurii în vigoare în statul de resedinta, functionarii consulari pot, fãrã procura specialã, sa reprezinte pe cetãţenii statului trimiţãtor sau sa ia mãsuri pentru a asigura reprezentarea lor în fata tribunalelor sau a altor autoritãţi ale statului de resedinta pentru a cere, în conformitate cu legile şi reglementãrile statului de resedinta, luarea de mãsuri provizorii în vederea apãrãrii drepturilor şi intereselor acestor cetãţeni, cînd datoritã absentei lor sau cînd, datoritã oricãrei alte cauze, ei nu sînt în mãsura sa-şi apere în timp util drepturile şi interesele lor. ART. 15 Functionarii consulari au dreptul: a) sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor. Aceasta înregistrare nu scuteşte pe aceştia de obligaţia de a respecta legile şi reglementãrile statului de resedinta în ceea ce priveşte şederea strãinilor: b) sa elibereze, sa reînnoiascã şi sa prelungeascã valabilitatea paşapoartelor şi a altor documente de cãlãtorie cetãţenilor statului trimiţãtor; c) sa elibereze vize de intrare sau de tranzit persoanelor care doresc sa meargã în statul trimiţãtor sau sa-l tranziteze. ART. 16 Functionarii consulari pot, fata de cetãţenii statului trimiţãtor, sa transmitã acte judiciare şi extrajudiciare sau sa execute, în materie civilã şi comercialã, comisii rogatorii conform acordurilor internaţionale în vigoare sau, în lipsa unor astfel de acorduri, tot ce este compatibil cu legile şi regulamentele statului de resedinta. ART. 17 Dacã autoritãţile competente ale statului de resedinta deţin informaţii corespunzãtoare, ele sînt obligate sa notifice fãrã intirziere oficiului consular competent toate cazurile în care este necesarã numirea unui tutor sau curator pentru un cetãţean minor sau incapabil al statului trimiţãtor. Aplicarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta rãmîne totodatã, în vigoare în ceea ce priveşte numirea tutorelui sau curatorului. ART. 18 1. Functionarii consulari au dreptul sa întocmeascã, sa transcrie sau sa transmitã acte de stare civilã privind naşterea şi decesul cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa elibereze certificate corespunzãtoare. Aceste dispoziţiuni nu scutesc persoanele interesate sa facã declaraţii şi înregistrãri cerute de legile statului de resedinta. 2. Functionarii consulari au dreptul sa încheie cãsãtorii între cetãţenii statului trimiţãtor şi sa elibereze certificate corespunzãtoare. Ei vor informa, fãrã intirziere, autoritãţile competente ale statului de resedinta, dacã legislaţia acestuia o cere. 3. În mãsura în care autoritãţile statului de resedinta au cunostinta ca un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta, acestea vor informa, fãrã intirziere, oficiul consular. ART. 19 1. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta sau a statului trimiţãtor nu se opune, functionarii consulari pot, în circumscripţia consularã (în localurile consulare sau la domiciliul cetãţenilor statului trimiţãtor, la bordul navelor şi aeronavelor statului trimiţãtor) sa exercite urmãtoarele activitãţi: a) sa primeascã, sa certifice, sa legalizeze şi sa autentifice declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b) sa întocmeascã, sa autentifice şi sa primeascã în depozit testamente ale cetãţenilor statului trimiţãtor; c) sa primeascã, sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice încheiate de, sau între cetãţenii statului trimiţãtor dacã sînt destinate sa producã efecte în afarã teritoriului statului de resedinta şi dacã ele nu privesc imobile situate în statul de resedinta sau drepturi reale asupra unor astfel de imobile; d) sa certifice data documentelor şi sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe acestea; e) sa certifice copiile şi extrasele de pe documente şi sa legalizeze traducerile, la cererea cetãţenilor statului trimiţãtor; f) sa vizeze certificatele de origine a mãrfurilor şi orice alte documente; g) sa legalizeze semnãturile şi sigiliile de pe documente, care sînt emise de autoritãţile statului de resedinta şi sînt destinate sa producã efecte juridice în statul trimiţãtor; h) sa primeascã în depozit documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora. 2. Actele şi documentele enumerate la pct. 1 al prezentului articol au în statul de resedinta aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca actele şi documentele autentificate, legalizate sau certificate de autoritãţile competente ale acestui stat. ART. 20 1. În cazul în care un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestuia vor notifica, fãrã intirziere, decesul, oficiului consular şi îi va comunica toate informaţiile de care dispune cu privire la moştenitori, legatari, domiciliul sau resedinta lor şi activul succesoral. Ele vor informa, dacã este cazul, de existenta unui testament. În cazul în care autoritãţile statului de resedinta au cunostinta ca defunctul a lãsat o succesiune pe teritoriul unui stat terţ, ele vor informa, de asemenea, oficiul consular al statului trimiţãtor. 2. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor, atunci cînd moştenitorul, titularul de drepturi sau legatarul cãruia îi revine o succesiune deschisã pe teritoriul statului de resedinta este un cetãţean al statului trimiţãtor, care nu domiciliazã pe teritoriul statului de resedinta şi nu este legal reprezentat. 3. La cererea funcţionarului consular, autoritatea competenta a statului de resedinta va informa, fãrã intirziere, oficiul consular al statului trimiţãtor de mãsurile care s-au luat pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale care au rãmas teritoriul statului de resedinta, ca urmare a decesului unui cetãţean al statului trimiţãtor. Funcţionarul consular poate sa-şi dea concursul, direct sau prin intermediul unui delegat, la punerea în execuţie a mãsurilor prevãzute la alineatul precedent. El poate, de asemenea: a) sa apere interesele cetãţenilor, persoanelor fizice şi juridice, ale statului trimiţãtor, în succesiunile de pe teritoriul statului de resedinta, conform legilor şi regulamentelor statului de resedinta; b) sa urmãreascã ca sumele de bani, valorile sau alte bunuri mobile ale cetãţenilor statului trimiţãtor provenite din succesiuni deschise pe teritoriul statului de resedinta, sa fie transmise acestora. Transmiterea se va face cu respectarea legilor statului de resedinta. 4. Dacã, dupã îndeplinirea formalitãţilor privind succesiunea pe teritoriul statului de resedinta, bunurile mobile ale succesiunii sau suma rezultatã din vînzarea bunurilor mobile sau imobile aparţin unui moştenitor, titular de drepturi sau legatar, cetãţean al statului trimiţãtor, care nu domiciliazã în statul de resedinta, care nu a participat la procedura succesoralã şi care nu a desemnat un mandatar, aceste bunuri sau sumele rezultate din vînzare vor fi încredinţate oficiului consular al statului trimiţãtor, în scopul de a fi remise moştenitorului, titularului de drepturi sau legatarului, cu condiţia ca: a) autoritãţile statului de resedinta sa fi autorizat, dacã este cazul, remiterea bunurilor succesorale sau a sumelor rezultate din vînzarea lor; b) toate datoriile moştenirii declarate în termenul prevãzut de legislaţia statului de resedinta sa fi fost plãtite sau garantate; c) sa fie doveditã calitatea de moştenitor, titular de drepturi sau legatar; d) drepturile (taxele) de moştenire sa fi fost plãtite sau garantate. 5. În cazul cînd un cetãţean al statului trimiţãtor se afla provizoriu pe teritoriul statului de resedinta şi decedeazã pe teritoriul acestuia, lucrurile personale şi sumele de bani rãmase de la defunct şi care nu sînt pretinse de un moştenitor prezent, vor fi predate, fãrã alta formalitate, oficiului consular al statului trimiţãtor, cu titlu provizoriu, pentru a li se asigura pãstrarea, cu respectarea dreptului autoritãţilor administrative sau judiciare ale statului de resedinta de a le prelua în interesul justiţiei. Oficiul consular va trebui sa predea aceste bunuri personale şi sume de bani autoritãţii statului de resedinta care va fi desemnatã pentru a asigura administrarea sau lichidarea lor. Oficiul consular va trebui sa respecte legislaţia statului de resedinta în privinta exportului bunurilor personale şi transferului de sume de bani. 6. Dispoziţiile art. 14 al prezentei convenţii sînt, de asemenea, aplicabile şi în materie de succesiuni, dacã prezentul articol nu dispune altfel. ART. 21 1. Functionarii consulari au dreptul sa acorde asistenta navelor statului trimiţãtor şi care intra sau se gãsesc într-un port din circumscripţia lor consularã. 2. În mãsura în care legile statului trimiţãtor le permit, functionarii consulari au dreptul sa ia legatura cu echipajele navelor statului trimiţãtor, sa le viziteze, sa verifice şi sa vizeze documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura şi, în general, sa asigure aplicarea pe aceste nave a legilor de navigaţie ale statului trimiţãtor. Fãrã a aduce atingere competentei autoritãţilor statului de resedinta şi, în mãsura în care legislaţia statului trimiţãtor îi autoriza, functionarii consulari au, de asemenea, dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi disciplinei pe aceste nave. 3. Autoritãţile statului de resedinta nu vor interveni în nici o cauza care a survenit la bordul navei, cu excepţia dezordinelor care sînt de natura sa tulbure liniştea şi ordinea publica pe uscat sau în port ori sa aducã prejudicii sãnãtãţii şi securitãţii publice, sau în care s-ar gãsi implicate persoane strãine de echipaj. 4. În cazul cînd autoritãţile statului de resedinta înţeleg sa ia, potrivit competentei lor, mãsuri de asigurare ori executare sau de constringere la bordul navelor statului trimiţãtor, vor înştiinţa în prealabil oficiul consular, pentru ca un funcţionar consular sa poatã asista la executarea unor astfel de mãsuri. Dacã, în cazurile urgente, înştiinţarea oficiului consular nu a fost posibila, iar funcţionarul consular nu a fost prezent la luarea mãsurilor de executare, autoritãţile statului de resedinta vor informa neîntîrziat oficiul consular cu privire la mãsurile luate. Oficiul consular va fi înştiinţat şi în cazul cînd membrii echipajului navei urmeazã sa fie interogati de cãtre autoritãţile statului de resedinta. Dispoziţiile prezentului punct nu se referã la controlul vamal, sanitar şi de paşapoarte. ART. 22 1. Dacã o nava a statului trimiţãtor suferã o avarie, eşuare sau naufragiu în apele interioare sau teritoriale ale statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestui stat vor informa imediat oficiul consular cel mai apropiat de locul accidentului şi-l vor înştiinţa despre mãsurile întreprinse în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor. Aceste autoritãţi vor acorda, de asemenea, funcţionarilor consulari sprijinul necesar în luarea tuturor mãsurilor ce se impun ca urmare a avariei, eşuãrii sau naufragiului. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta nu se opune, autoritãţile competente ale acestui stat vor invita funcţionarul consular sa asiste la ancheta deschisã pentru determinarea cauzelor avariei, eşuãrii sau naufragiului. Functionarii consulari pot sa ceara autoritãţilor statului de resedinta sa ia mãsurile necesare în vederea salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor, încãrcãturii şi proviziilor. 2. Dacã proprietarul sau armatorul navei care a suferit o avarie, o eşuare sau un naufragiu sau orice alta persoana indreptatita sa acţioneze în numele lor nu poate lua mãsurile necesare în legatura cu nava, incarcatura sau proviziile acesteia, functionarii consulari pot lua aceste mãsuri în numele proprietarului, armatorului sau persoanei îndreptãţite. Functionarii consulari pot, de asemenea, lua astfel de mãsuri în legatura cu orice obiecte aparţinînd unor cetãţeni ai statului trimiţãtor provenind din incarcatura sau proviziile aduse în port sau gãsite pe coasta, în apropierea coastei sau pe nava care a eşuat sau naufragiat. Nici un fel de taxe vamale nu vor fi percepute pentru nava care a naufragiat, pentru incarcatura sau proviziile sale, afarã de cazul în care acestea au fost puse în consumaţie sau folosite în statul de resedinta. ART. 23 Fãrã a incalca legile şi regulamentele statului trimiţãtor şi statului de resedinta, functionarii consulari pot primi orice declaraţii şi pot elibera orice document în legatura cu: a) înmatricularea unei nave a statului trimiţãtor sau radierea unei înmatriculãri; b) orice mutaţie în legatura cu proprietatea asupra unei nave a statului trimiţãtor; c) armarea sau dezarmarea unei nave înmatriculate în statul trimiţãtor; d) pierderea, naufragiul sau avarierea unei nave înmatriculate în statul trimiţãtor. ART. 24 Fãrã a incalca legile şi regulamentele statului de resedinta şi fãrã a aduce atingere convenţiilor în vigoare între cele doua pãrţi contractante, functionarii consulari pot exercita drepturile de control şi inspecţie prevãzute de legile şi regulamentele statului trimiţãtor pe aeronavele înmatriculate în acest stat, precum şi asupra echipajelor acestora. ART. 25 Dispoziţiile art 21, 22, 23 şi 24 ale prezentei convenţii nu sînt aplicabile navelor de rãzboi şi aeronavelor militare. ART. 26 În afarã funcţiilor enumerate în prezenta convenţie, functionarii consulari sînt autorizaţi sa exercite orice alte funcţii consulare încredinţate de statul trimiţãtor şi admise în mod expres de statul de resedinta sau la care statul de resedinta, informat în prealabil, nu se opune.
CAP. 3 Facilitãţi, privilegii şi imunitãţi
ART. 27 1. Statul de resedinta faciliteazã îndeplinirea funcţiilor consulare şi ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a permite membrilor oficiului consular sa-şi desfãşoare activitatea lor şi sa se bucure de imunitãţile şi privilegiile acordate prin prezenta convenţie. 2. Statul de resedinta va trata pe functionarii consulari cu respectul datorat calitãţii lor şi va lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a impiedica orice atingere a persoanei, libertãţii şi demnitãţii lor. ART. 28 1. Stema statului trimiţãtor, precum şi inscripţia corespunzãtoare care denumeste oficiul consular, redactatã în limbile celor doua pãrţi contractante, pot fi aşezate pe clãdirea localurilor consulare şi pe resedinta şefului oficiului consular. 2. Drapelul naţional al statului trimiţãtor poate fi arborat la sediul oficiului consular, la resedinta şefului oficiului consular şi, de asemenea, pe mijloacele de transport ale şefului oficiului consular, atunci cînd acesta le foloseşte în exercitarea funcţiilor sale oficiale. 3. În exercitarea drepturilor acordate de prezentul articol, se va tine seama de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta. ART. 29 Statul de resedinta va înlesni, conform cu legislaţia sa, dobindirea pe teritoriul sau, pentru statul trimiţãtor, a localurilor necesare oficiului consular sau va ajuta statul trimiţãtor sa obţinã aceste localuri într-un alt mod. Statul de resedinta va sprijini, de asemenea, oficiul consular în obţinerea de locuinţe corespunzãtoare pentru membrii oficiului consular. ART. 30 1. Localurile consulare şi locuinta şefului oficiului consular sînt inviolabile. 2. Autoritãţile statului de resedinta nu pot pãtrunde în localurile consulare sau în locuinta şefului oficiului consular decît cu consimţãmîntul şefului oficiului consular al statului trimiţãtor, al şefului misiunii diplomatice a acestui stat sau a unei persoane desemnate de cãtre unul dintre aceştia. Acest consimtamint poate fi prezumat în caz de incendiu sau alt sinistru, care fac necesare mãsuri de protecţie imediate. 3. Statul de resedinta are obligaţia sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura securitatea localurilor consulare, pentru a impiedica ca localurile consulare sa fie invadate sau deteriorate şi pentru a impiedica ca liniştea oficiului consular sa fie tulburata ori demnitatea sa-i fie ştirbitã. 4. Localurile consulare, mobilierul şi bunurile oficiului consular, precum şi mijloacele de transport ale acestuia nu pot face obiectul oricãrei forme de rechiziţie în scopul apãrãrii naţionale sau de utilitate publica. În cazul în care o expropriere ar fi necesarã în aceste scopuri, vor fi luate toate mãsurile corespunzãtoare în scopul evitãrii de a se impiedica exercitarea funcţiilor consulare şi o indemnizaţie prompta, adecvatã şi efectivã va fi acordatã statului trimiţãtor. ART. 31 1. Imobilele în care statul trimiţãtor este proprietar sau chiriaş şi care sînt folosite pentru îndeplinirea activitãţii consulare ori servesc ca locuinţe funcţionarilor consulari sînt scutite de orice impozite şi taxe de orice natura, naţionale, regionale, provinciale sau comunale, cu excepţia taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor speciale prestate. 2. Scutirea fiscalã prevãzutã la pct. 1 al prezentului articol nu se aplica la impozite şi taxe dacã, dupã legile şi regulamentele statului de resedinta, sînt în sarcina persoanei cu care a contractat statul trimiţãtor sau cu persoana care acţioneazã în contul acestui stat. 3. Fãrã a incalca dispoziţiile art. 44 al prezentei convenţii, excepţiile prevãzute la pct. 1 se aplica, de asemenea, mijloacelor de transport, proprietate a statului trimiţãtor, destinate utilizãrii în exercitarea activitãţii consulare. ART. 32 Arhivele consulare sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar gãsi. ART. 33 1. Statul de resedinta permite şi înlesneşte libertatea de comunicare oficiului consular al statului trimiţãtor cu guvernul sau, precum şi cu misiunile diplomatice şi cu alte oficii consulare ale acelui stat, care sînt situate în statul de resedinta sau în alte state. În acest scop, oficiile consulare pot folosi toate mijloacele publice de comunicare, curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomaticã sau consularã şi mesajele în clar sau cifrate. Totuşi, oficiul consular nu poate instala şi utiliza un post emitator de radio decît cu asentimentul statului de resedinta. 2. Corespondenta oficialã a oficiului consular este inviolabilã. Prin expresia corespondenta oficialã se înţelege orice corespondenta privitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. 3. Valiza consularã nu trebuie sa fie nici deschisã, nici reţinutã. Totuşi, dacã autoritãţile competente ale statului de resedinta au motive serioase sa creadã ca valiza conţine alte obiecte decît corespondenta, documente şi obiecte prevãzute la pct. 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza sa fie retrimisa la locul de origine. 4. Valiza consularã, care poate fi formatã din unul sau mai multe colete, trebuie sa fie sigilatã şi sa aibã semne exterioare vizibile ale caracterului ei; ea nu poate conţine decît corespondenta oficialã sau documente şi obiecte privind exclusiv activitatea oficiului consular. 5. Curierul consular trebuie sa posede un document oficial atestind calitatea sa şi precizînd numãrul coletelor care constituie valiza consularã. Curierul consular nu poate fi un cetãţean al statului de resedinta, nici un rezident permanent în acel stat. În exercitarea funcţiilor sale, curierul este protejat de statul de resedinta. El se bucura de inviolabilitatea personalã şi nu poate fi arestat şi nici supus oricãrei alte forme de deţinere ori de limitare a libertãţii sale personale. ART. 34 1. Functionarii consulari au dreptul, în limitele circumscripţiei lor consulare, sa comunice cu cetãţenii statului trimiţãtor, sa-i viziteze, sa-i îndrume şi, atunci cînd este necesar, sa ia mãsuri pentru a le asigura asistenta juridicã şi reprezentarea lor în justiţie. Cetãţenii statului trimiţãtor pot sa comunice cu functionarii consulari şi sa-i viziteze. 2. Autoritãţile statului de resedinta trebuie sa informeze, fãrã intirziere şi în orice caz într-un termen de la 1 la 8 zile, oficiul consular al statului trimiţãtor cînd în circumscripţia sa consularã un cetãţean al acestui stat a fost arestat sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale. 3. Funcţionarul consular are dreptul de a primi corespondenta sau orice alte comunicãri din partea unui cetãţean al statului trimiţãtor care se gãseşte în stare de arest preventiv sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale sa-l viziteze şi sa comunice cu el. Exercitarea dreptului prevãzut în prezentul punct nu poate fi amînatã de autoritãţile statului de resedinta peste un termen de 2 pînã la 18 zile. 4. Dacã, dupã condamnare, cetãţeanul statului trimiţãtor executa o pedeapsa privativã de libertate, functionarii consulari au dreptul sa comunice cu el şi sa-l viziteze. 5. Drepturile prevãzute la pct. 3 şi 4 ale prezentului articol se exercita conform modului de aplicare prevãzut de legile şi regulamentele statului de resedinta privind vizitele şi comunicãrile cu deţinuţi. 6. Autoritãţile competente ale statului de resedinta trebuie sa informeze cetãţeanul statului trimiţãtor care se afla în stare de arest preventiv sau este supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii personale, de posibilitatea de comunicare pe care o are potrivit prezentului articol. ART. 35 Sub rezerva legilor şi regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate nationala, statul de resedinta asigura, în conformitate cu reglementãrile sale, libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul sau oricãrui membru al oficiului consular. ART. 36 1. Oficiul consular poate sa încaseze pe teritoriul statului de resedinta drepturi şi taxe pe care legile şi regulamentele statului trimiţãtor le prevãd pentru serviciile consulare. 2. Sumele încasate cu titlu de drepturi şi taxe, prevãzute la pct. 1 al prezentului articol, sînt scutite de orice impozit şi taxa în statul de resedinta. ART. 37 1. Membrii oficiului consular nu sînt supuşi jurisdicţiei autoritãţilor judiciare sau administrative ale statului de resedinta pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor. Totuşi, dispoziţiile alineatului precedent nu se aplica în cazul unei acţiuni civile: a) rezultatã din prevederile unui contract încheiat de un membru al oficiului consular în situaţia în care nu a precizat expres sau implicit ca este un mandatar al statului trimiţãtor sau b) intentatã de un terţ pentru pagube rezultate dintr-un accident savirsit în statul de resedinta de cãtre un vehicul, o nava sau aeronava. 2. Functionarii consulari nu pot fi arestaţi sau deţinuţi preventiv ori supuşi oricãrei alte forme de privare sau limitare a libertãţii lor personale, decît în cazul cînd sînt învinuiţi de autoritatea judiciarã competenta de o crima grava, sau cînd fac obiectul unei hotãrîri judiciare definitive de condamnare. 3. Prin crima grava trebuie sa se înţeleagã, în sensul prezentului articol, orice infracţiune comisã cu intenţie şi pentru care legile statului de resedinta prevãd o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin cinci ani. 4. Cînd o procedura penalã este angajata impotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat sa se prezinte în fata autoritãţilor competente. Totuşi, procedura trebuie sa fie condusã cu consideraţia datoratã funcţionarului consular, avînd în vedere poziţia sa oficialã, în asa fel încît sa stînjeneascã cît mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci cînd în împrejurãrile menţionate la pct. 2 al prezentului articol s-a ivit necesitatea punerii unui funcţionar consular în stare de detenţie preventivã, procedura îndreptatã contra lui trebuie sa fie deschisã în termenul cel mai scurt. 5. În cazul luãrii unei mãsuri privative de libertate impotriva unui membru al oficiului consular sau de urmãrire penalã îndreptatã impotriva lui, statul de resedinta este obligat sa previnã despre aceasta pe şeful de oficiu consular, cît mai curînd posibil. Dacã acesta din urma este el însuşi vizat de una din aceste mãsuri, statul de resedinta trebuie sa informeze despre aceasta statul trimiţãtor, pe cale diplomaticã. ART. 38 1. Membrii unui oficiu consular pot fi chemaţi sa rãspundã ca martori în cursul unor proceduri judiciare sau administrative. Dacã un funcţionar consular refuza sa depunã mãrturie, nici o mãsura coercitivã sau alta sancţiune nu-i poate fi aplicatã. În afarã cazurilor menţionate la pct. 3 al prezentului articol, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie sa refuze a rãspunde ca martori. 2. Autoritatea statului de resedinta care primeşte mãrturia trebuie sa evite sa stînjeneascã pe funcţionarul consular sau pe angajatul consular în desfãşurarea activitãţii lor oficiale. Ea poate sa primeascã depozitia funcţionarului consular în localul oficiului consular sau la locuinta acestuia sau sa accepte o declaraţie în scris din partea sa. 3. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa depunã mãrturie asupra faptelor care au legatura cu desfãşurarea activitãţii lor de serviciu şi nici sa prezinte corespondenta sau alte materiale din arhiva consularã. 4. Functionarii consulari chemaţi sa depunã mãrturie pot face o declaraţie fãrã a presta jurãmînt. 5. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa efectueze expertize. ART. 39 1. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu ai oficiului consular care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor rezidenţi permanenţi în statul de resedinta, nu beneficiazã de imunitãţile şi privilegiile prevãzute la art. 37 pct. 1 şi art. 38 pct. 3 din prezenta convenţie. 2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã, în mod corespunzãtor, de privilegiile recunoscute acestora din urma, cu condiţia sa nu fie cetãţeni ai statului de resedinta, sa nu fie rezidenţi permanenţi ai acestui stat sau sa nu exercite o activitate particularã cu caracter lucrativ. 3. Statul de resedinta trebuie sa-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate la pct. 1 şi 2 ale prezentului articol, de asa maniera încît sa nu împiedice activitatea oficiului consular. ART. 40 1. Statul trimiţãtor poate renunţa fata de un membru al oficiului consular la imunitãţile şi privilegiile prevãzute în art. 37 şi art. 38. 2. Renunţarea trebuie sa fie de fiecare data expresã, sub rezerva dispoziţiilor pct. 3 al prezentului articol şi trebuie comunicatã în scris statului de resedinta. 3. Dacã un membru al oficiului consular, într-una din materiile în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicţie în virtutea art. 37 pct. 1, angajeazã o procedura, acesta nu va putea invoca imunitatea de jurisdicţie cu privire la orice cerere reconvenţionalã direct legatã de cererea principala. 4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilã sau administrativã nu implica renunţarea la imunitate privind mãsurile de executare a hotãrîrii, pentru care este necesarã o renunţare distinctã. ART. 41 1. Membrii oficiului consular beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute în prezenta convenţie din momentul trecerii frontierei statului de resedinta pentru a-şi ocupa postul, iar dacã se gãsesc deja pe acest teritoriu, de la intrarea lor în funcţie la oficiul consular. 2. Membrii de familie ai membrilor oficiului consular beneficiazã de privilegiile prevãzute de prezenta convenţie în condiţiile urmãtoare: a) din momentul în care membrul oficiului consular începe sa se bucure de imunitãţi conform pct. 1; b) din momentul trecerii frontierei statului de resedinta, dacã au intrat pe acest teritoriu ulterior datei prevãzute la lit. a); c) din momentul cînd au devenit membri de familie ai membrului oficiului consular, dacã au dobîndit aceasta calitate ulterior momentului prevãzut la lit. a) şi b). 3. Atunci cînd activitatea unui membru al oficiului consular ia sfîrşit, imunitãţile şi privilegiile sale, precum şi privilegiile membrilor familiei sale, înceteazã în momentul în care persoana în cauza pãrãseşte teritoriul statului de resedinta sau la expirarea unui termen rezonabil care îi este acordat în acest scop. Imunitãţile şi privilegiile angajaţilor consulari sau ale membrilor personalului de serviciu care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau care au domiciliul lor în statul de resedinta, înceteazã în momentul în care persoana în cauza pierde calitatea sa de angajat consular sau de membru al personalului de serviciu. 4. Privilegiile acordate membrilor de familie înceteazã, de asemenea, din momentul cînd aceste persoane nu mai fac parte din familia unui membru al oficiului consular. Totuşi, dacã aceste persoane declara ca înţeleg sa pãrãseascã teritoriul statului de resedinta într-un termen rezonabil, privilegiile lor subzistã pînã în momentul plecãrii lor. 5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continua sa se bucure de privilegiile recunoscute de prezenta convenţie pînã la pãrãsirea teritoriului statului de resedinta sau pînã la expirarea unui termen rezonabil care le va fi acordat în acest scop. 6. Membrii personalului privat beneficiazã de drepturile şi facilitãţile care le sînt acordate prin prezenta convenţie pe timpul cît sînt angajaţi în aceasta calitate. 7. Pentru actele îndeplinite de membrii oficiului consular în exercitarea funcţiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicţie subzistã fãrã limita de durata. ART. 42 Membrii oficiului consular şi membrii lor de familie, care sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor, sînt scutiţi în statul de resedinta de orice serviciu naţional şi orice sarcini cu caracter militar, de prestaţii personale de orice natura, precum şi de contribuţiile ce le-ar înlocui. Ei sînt, de asemenea, scutiţi de toate obligaţiile prevãzute de legile şi regulamentele acestui stat în materie de înregistrare a strãinilor şi permis de şedere. ART. 43 1. În conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare, statul de resedinta autoriza intrarea şi acorda scutirea de orice drepturi vamale, taxe şi orice alte drepturi similare pentru obiectele destinate: a) folosinţei oficiale a oficiului consular; b) folosinţei personale a funcţionarilor consulari şi membrilor lor de familie care trãiesc la domiciliul lor, inclusiv bunurilor destinate instalãrii lor. Articolele de consum nu trebuie sa depãşeascã cantitãţile necesare pentru folosirea directa de cãtre cei interesaţi. Scutirile, astfel recunoscute, nu privesc cheltuielile de depozit, de transport şi alte cheltuieli aferente unor servicii analoge. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu beneficiazã de privilegiile şi scutirile prevãzute la lit. b) a pct. 1 din prezentul articol pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalãri. 3. Bagajele personale care însoţesc functionarii consulari şi ale membrilor lor de familie sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacã exista motive temeinice sa se banuiasca ca ar conţine alte obiecte decît cele indicate la lit. b) a pct. 1 sau obiecte interzise la import sau export de cãtre legile şi regulamentele statului de resedinta ori sînt supuse legilor şi regulamentelor de carantina. Acest control nu poate avea loc decît în prezenta funcţionarului consular sau a membrului familiei sale interesat. ART. 44 1. Functionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii lor de familie care trãiesc la domiciliul lor, sînt scutiţi de orice impozite şi taxe, personale şi reale, naţionale, regionale şi comunale, cu excepţia: a) impozitelor indirecte cum ar fi cele care sînt în mod normal cuprinse în preţul mãrfurilor sau serviciilor; b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile şi particulare situate pe teritoriul statului de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor art. 31; c) drepturilor de succesiune şi orice mutaţii de bunuri, percepute de cãtre statul de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor pct. b) al art. 45; d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare, care-şi au sursa în statul de resedinta; e) drepturilor de înregistrare, de grefa, de ipoteca şi de timbru, sub rezerva dispoziţiilor art. 31. 2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiţi de impozite şi taxe pe salariile primite pentru activitatea lor oficialã. 3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale cãror retribuţii sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de resedinta trebuie sa respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit. ART. 45 În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei sale care trãieşte la domiciliul sau, statul de resedinta este obligat: a) sa permitã exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor dobîndite în statul de resedinta şi care fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului; b) sa nu se prevaleze de drepturile naţionale, regionale sau comunale de succesiune şi nici de mutaţii asupra bunurilor mobile a cãror prezenta în statul de resedinta este datoratã numai de prezenta în acest stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau a membrului de familie al unui membru al oficiului consular. ART. 46 1. Sub rezerva dispoziţiilor pct. 3, membrii oficiului consular sînt exceptaţi, în ceea ce priveşte serviciile pe care ei le aduc statului trimiţãtor, de la dispoziţiile privind asigurãrile sociale, care pot fi în vigoare în statul de resedinta. 2. Scutirile prevãzute la pct. 1 se aplica, de asemenea, şi membrilor personalului privat care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacã: a) nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau nu sînt rezidenţi permanenţi în acest stat; b) sînt supuşi dispoziţiilor referitoare la asigurãrile sociale în statul trimiţãtor sau într-un stat terţ. 3. Membrii oficiului consular, care au în serviciul lor persoane cãrora scutirea prevãzutã la pct. 2 nu li se aplica, trebuie sa respecte obligaţiile pe care dispoziţiile privind asigurãrile sociale ale statului de resedinta le impun celui care angajeazã. 4. Scutirea prevãzutã la pct. 1 şi 2 nu impiedica participarea voluntara la regimul asigurãrilor sociale ale statului de resedinta, cu condiţia ca ea sa fie admisã de acest stat. ART. 47 Sînt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta: a) sosirea şi plecarea definitiva a unui membru de familie al unui membru al oficiului consular şi, dacã este cazul, faptul ca o persoana devine sau înceteazã sa mai fie membru de familie; b) sosirea şi plecarea definitiva a membrilor personalului privat şi, dacã este cazul, încetarea serviciului lor în aceasta calitate; c) angajarea şi încetarea angajãrii persoanelor ca domiciliazã în statul de resedinta în calitate de angajaţi consulari, membri ai personalului de serviciu sau ca membri ai personalului privat. ART. 48 1. Fãrã a aduce atingere privilegiilor şi imunitãţilor prevãzute de prezenta convenţie, toate persoanele care beneficiazã de aceste privilegii şi imunitãţi au obligaţia de a respecta legile şi regulamentele statului de resedinta şi de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile membrilor oficiului consular nu vor fi folosite de aceştia decît în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor oficiale. 3. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare. ART. 49 Mijloacele de transport proprietate a statului trimiţãtor şi care sînt folosite de oficiile consulare, precum şi cele care aparţin membrilor oficiului consular sau membrilor lor de familie, trebuie sa fie asigurate pentru daune cauzate terţilor.
CAP. 4 Dispoziţii finale
ART. 50 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã conform dispoziţiilor constituţionale în vigoare în fiecare dintre pãrţile contractante. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de a doua luni urmãtoare de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Ea va rãmîne în vigoare timp de 10 ani, cît şi dupã aceasta perioada, dacã ea nu va fi denunţatã în condiţiile prevãzute la pct. 3 al prezentului articol. 3. Fiecare dintre pãrţile contractante pot sa denunţe prezenta convenţie la sfîrşitul perioadei iniţiale de 10 ani sau ulterior, notificind în scris şi cu un preaviz de un an celeilalte pãrţi contractante. Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Facuta la Alger la data de 28 octombrie 1978, în trei exemplare originale, fiecare în limbile romana, arabã şi franceza, toate trei textele fãcînd deplina credinţa.
Pentru Republica Socialistã România Ion Lazarescu
Pentru Republica Algeriana Democratica şi Populara Ali Salah
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
