Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE CONSULARA din 1 iulie 1993 intre Romania si Marea Jamahirie Araba Libiana Populara Socialista
România şi Marea Jamahirie Arabã Libiana Populara Socialistã, în dorinta de a dezvolta legãturile de prietenie dintre ele pe baza respectãrii principiilor suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze relaţiile lor consulare, sa defineascã drepturile, privilegiile şi imunitãţile oficiilor consulare şi ale membrilor acestora şi sa asigure protejarea intereselor lor şi ale cetãţenilor lor, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1 Definiţii
ART. 1 În înţelesul prezentei convenţii, expresiile de mai jos au sensul indicat în dreptul fiecãreia: 1. oficiu consular: consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consularã; 2. circumscripţie consularã: teritoriul stabilit şi destinat oficiului consular pentru exercitarea funcţiilor sale; 3. şef al oficiului consular: persoana insarcinata sa acţioneze în aceasta calitate; 4. funcţionar consular: orice persoana insarcinata sa exercite funcţii consulare, inclusiv şeful oficiului consular; 5. angajat consular: orice persoana care face parte din serviciul administrativ sau tehnic al oficiului consular; 6. membru al personalului de serviciu: orice persoana afectatã serviciului casnic al oficiului consular; 7. membru al oficiului consular: functionarii consulari, angajaţii şi membrii personalului de serviciu; 8. membru al personalului privat: orice persoana angajata numai în serviciul particular al unui membru al oficiului consular; 9. membru de familie: soţul (sotia), copiii minori şi pãrinţii unui membru al oficiului consular, cu condiţia sa locuiascã împreunã cu acesta; 10. localuri consulare: orice clãdiri sau pãrţi din clãdiri şi terenurile aferente, oricui ar aparţine, care sînt folosite numai pentru oficiul consular, inclusiv resedinta şefului oficiului consular; 11. arhive consulare: toate documentele, corespondenta, cãrţile, filmele, benzile de înregistrare şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru împreunã cu instrumentarul sau, fişierele şi mobilierul destinate sa le protejeze; 12. corespondenta oficialã: toatã corespondenta referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale; 13. cetãţean al statului trimiţãtor: orice persoana care, în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor, are cetãţenia acestuia; 14. persoana juridicã a statului trimiţãtor: orice persoana juridicã constituitã potrivit legislaţiei în vigoare în statul trimiţãtor şi care are naţionalitatea acestui stat; 15. nava a statului trimiţãtor: orice nava care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor cu autorizaţia şi în conformitate cu legislaţia sa, cu excepţia navelor de rãzboi; 16. aeronava a statului trimiţãtor: orice aeronava înmatriculatã în statul trimiţãtor în conformitate cu legislaţia sa şi purtind însemnul sau distinctiv.
CAP. 2 Relaţii consulare
ART. 2 1. Un oficiu consular se înfiinţeazã numai cu consimţãmîntul statului de resedinta. 2. Sediul şi rangul unui oficiu, precum şi delimitarea circumscripţiei acestuia se stabilesc prin înţelegere între statul trimiţãtor şi statul de resedinta. 3. Orice modificare ulterioara cu privire la sediul şi rangul oficiului consular, precum şi la circumscripţia consularã se va face, de asemenea, numai prin înţelegere între cele doua pãrţi contractante. ART. 3 1. Desemnarea şefului oficiului consular se face de statul trimiţãtor, dupã obţinerea pe cale diplomaticã a acordului prealabil al statului de resedinta. 2. Dupã obţinerea acordului prevãzut la paragraful 1, statul trimiţãtor va transmite pe cale diplomaticã o patenta consularã Ministerului Afacerilor Externe sau, dupã caz, Secretariatului Popular General pentru Legãturi Externe şi Cooperare Internationala, al statului pe teritoriul cãruia şeful oficiului consular urmeazã sa-şi desfãşoare activitatea, în care se vor mentiona numele complet al acestuia, gradul sau, sediul oficiului şi circumscripţia consularã. 3. Şeful oficiului consular are dreptul sa-şi exercite funcţiile dupã obţinerea autorizaţiei emise de statul de resedinta. 4. Statul de resedinta are dreptul de a acorda şefului oficiului consular o autorizaţie provizorie pentru a-şi începe activitatea pînã la emiterea documentului de autorizare a numirii. 5. Imediat ce i s-a permis şefului oficiului consular, chiar cu titlu provizoriu, sa-şi desfãşoare activitatea, statul de resedinta va lua toate mãsurile pentru a-i da posibilitatea acestuia sa-şi exercite funcţiile. ART. 4 1. În cazul în care şeful oficiului consular este în imposibilitate de a-şi exercita funcţiile sale sau dacã postul este vacant, statul trimiţãtor poate sa imputerniceasca pe unul dintre functionarii consulari din cadrul aceluiaşi oficiu consular sau din alt oficiu consular de pe teritoriul statului de resedinta, sau pe unul dintre membrii personalului diplomatic al misiunii sale diplomatice în statul de resedinta, sa exercite temporar funcţia de şef al oficiului consular. Ministerul Afacerilor Externe sau, dupã caz, Secretariatul Comitetului Popular pentru Legãturi Externe şi Cooperare Internationala al statului de resedinta, va fi informat despre numele complet al persoanei respective. 2. Persoana imputernicita temporar ca şef al oficiului consular are dreptul sa exercite funcţiile care revin şefului oficiului consular şi beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile recunoscute acestuia prin prezenta convenţie. 3. Desemnarea unuia dintre membrii personalului diplomatic la oficiul consular conform paragrafului 1 nu afecteazã privilegiile şi imunitãţile ce decurg din statutul sau diplomatic. ART. 5 1. Functionarii consulari vor fi, de regula, cetãţeni ai statului trimiţãtor care nu au domiciliul pe teritoriul statului de resedinta. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu ai oficiului consular pot fi cetãţeni ai statului trimiţãtor, ai statului de resedinta sau cetãţeni ai unui stat terţ. ART. 6 1. Statul trimiţãtor stabileşte numãrul membrilor oficiului sau consular în funcţie de volumul de munca şi de necesitãţile unei normale desfasurari a activitãţii oficiului. 2. Statul de resedinta poate sa ceara menţinerea numãrului membrilor oficiului consular în limitele pe care le considera rezonabile şi normale ţinînd seama de condiţiile şi situaţia din statul de resedinta şi de necesitãţile oficiului consular. ART. 7 Statul trimiţãtor notifica Ministerului Afacerilor Externe sau, dupã caz, Secretariatului Comitetului Popular General pentru Legãturi Externe şi Cooperare Internationala al statului de resedinta: a) numirea membrilor unui oficiu consular, numele, prenumele, cetãţenia şi calitatea lor, sosirea acestora dupã numire la oficiul consular, plecarea definitiva sau încetarea funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbãri referitoare la statutul lor, care se pot produce în timpul serviciului lor la oficiul consular; b) sosirea şi plecarea definitiva a unui membru de familie şi, dacã este cazul, faptul ca o persoana devine sau înceteazã sa mai fie membru de familie; c) sosirea şi plecarea definitiva a membrilor personalului privat şi, dacã este cazul, încetarea serviciului lor în aceasta calitate; d) angajarea şi încetarea angajãrii persoanelor care domiciliazã în statul de resedinta în calitate de membri ai oficiului consular sau de membri ai personalului privat. ART. 8 1. Statul de resedinta va elibera, gratuit, fiecãrui funcţionar consular un document care sa ateste dreptul acestuia de a-şi exercita funcţiile consulare pe teritoriul statului de resedinta. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica deopotrivã: a) angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu, dacã nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau cetãţeni ai statului trimiţãtor ori ai unui stat terţ, domiciliaţi în statul de resedinta; b) membrilor de familie, dacã nu sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor ori ai unui stat terţ, domiciliaţi în statul de resedinta şi dacã nu exercita o activitate lucrativã în acest stat. ART. 9 Membrii oficiului consular nu vor desfasura activitate comercialã sau o alta profesiune în afarã funcţiilor consulare sau a sarcinilor pe care le au la oficiul consular. ART. 10 Funcţiile unui membru al oficiului consular înceteazã îndeosebi prin: 1. notificarea de cãtre statul trimiţãtor cãtre statul de resedinta a faptului ca funcţiile acestuia au încetat; 2. retragerea autorizaţiei date de statul de resedinta; 3. notificarea de cãtre statul de resedinta cãtre statul trimiţãtor a faptului ca el a încetat sa mai considere persoana în cauza ca membru al personalului consular, în urmãtoarele situaţii: a) statul de resedinta poate oricind, şi fãrã sa explice motivele hotãrîrii, sa informeze statul trimiţãtor, pe cale diplomaticã, ca un funcţionar consular este "persoana non grata" sau ca un alt membru al personalului consular nu este acceptat. Într-o asemenea situaţie statul trimiţãtor va rechema persoana în cauza, va pune capãt funcţiilor sale în cadrul oficiului consular sau îi va retrage numirea, dupã caz; b) dacã statul trimiţãtor refuza sa îndeplineascã sau nu îndeplineşte într-un termen rezonabil obligaţiile care îi revin conform prevederilor de la lit. a), statul de resedinta poate, dupã caz, sa retragã autorizaţia data persoanei în cauza sau sa înceteze de a o mai considera ca membru al personalului consular.
CAP. 3 Facilitãţi, privilegii şi imunitãţi
ART. 11 1. Statul de resedinta acorda orice înlesniri pentru îndeplinirea funcţiilor oficiului consular şi ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a permite membrilor oficiului consular sa-şi desfãşoare activitatea şi sa se bucure de drepturile, imunitãţile şi privilegiile acordate de prezenta convenţie. 2. Statul de resedinta va trata pe functionarii consulari cu respectul cuvenit şi va lua toate mãsurile necesare pentru a impiedica orice atingere adusã persoanei, libertãţii şi demnitãţii lor. ART. 12 1. La sediul oficiului consular se va instala stema statului trimiţãtor şi o inscripţie cu denumirea oficiului consular, în limbile celor doua pãrţi contractante. 2. Drapelul naţional al statului trimiţãtor poate fi arborat la sediul oficiului consular, la resedinta şefului oficiului consular şi pe mijlocul de transport folosit în exercitarea funcţiilor sale. 3. În exercitarea drepturilor acordate prin prezentul articol se va tine seama de legile, regulamentele şi uzanţele din statul de resedinta. ART. 13 1. În conformitate cu legislaţia statului de resedinta, statul trimiţãtor poate sa dobindeasca, sa închirieze ori sa posede terenuri, clãdiri sau pãrţi din clãdiri pentru nevoile oficiului consular, precum şi locuinţe pentru membrii personalului consular, cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Statul de resedinta va acorda statului trimiţãtor tot sprijinul necesar pentru a dobîndi sau poseda imobile prevãzute la paragraful 1, inclusiv locuinţe corespunzãtoare pentru membrii oficiului consular. 3. Statul trimiţãtor are obligaţia de a se conformã legislaţiei statului de resedinta referitoare la construcţii şi sistematizare sau alte restrictii aplicabile în regiunea unde sînt situate imobilele prevãzute la paragraful 1. ART. 14 1. Localurile consulare sînt inviolabile. Autoritãţile statului de resedinta nu pot pãtrunde în aceste localuri decît cu consimţãmîntul şefului oficiului consular, al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţãtor sau al persoanei desemnate de cãtre unul dintre aceştia. 2. Statul de resedinta are obligaţia de a lua toate mãsurile necesare pentru a asigura securitatea localurilor consulare şi a impiedica violarea sau deteriorarea acestor localuri, precum şi pentru a impiedica tulburarea liniştii oficiului consular ori atingerea demnitãţii sale. 3. Localurile consulare, mijloacele de transport şi orice alte bunuri destinate a fi folosite pentru exercitarea activitãţii oficiului consular, indiferent cine ar fi proprietarul lor, nu pot face obiectul nici unei forme de perchezitie, rechiziţie, sechestru sau mãsuri de executare silitã; mijloacele de transport aflate în afarã localurilor consulare nu pot fi perchezitionate sau reţinute decît cu consimţãmîntul şefului oficiului consular sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţãtor. 4. Localurile consulare nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare. ART. 15 1. Imobilele asupra cãrora statul trimiţãtor deţine calitatea de proprietar sau locatar şi care sînt folosite în scopul activitãţii consulare ori care servesc drept resedinta pentru functionarii consulari sînt scutite de impozite şi taxe de orice natura, naţionale, regionale sau locale, cu excepţia taxelor percepute ca remunerare pentru servicii special prestate. În cazul imobilelor deţinute ca locatar, de cãtre statul trimiţãtor, scutirea fiscalã nu se va aplica pentru impozitele sau taxele care, potrivit legislaţiei statului de resedinta, nu sînt în sarcina locatarilor. 2. Mijloacele de transport, proprietate a statului trimiţãtor, destinate a fi folosite pentru îndeplinirea activitãţii consulare, sînt de asemenea scutite de impozitele şi taxele menţionate la paragraful 1. 3. Sumele încasate ca drepturi şi taxe, pe care legile şi regulamentele statului trimiţãtor le prevãd pentru serviciile consulare, sînt deopotrivã scutite de orice impozite şi taxe în statul de resedinta. ART. 16 Arhivele şi documentele consulare sînt inviolabile în orice moment şi oriunde s-ar afla. ART. 17 1. Statul de resedinta permite şi protejeaza libertatea de comunicare a oficiului consular pentru orice scopuri oficiale. În comunicarea cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte oficii consulare ale statului trimiţãtor, oriunde ar fi ele situate, oficiul consular poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomaticã sau consularã şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi oficiul consular nu poate instala şi utiliza un post de emisie şi recepţie decît cu asentimentul prealabil al statului de resedinta. Dacã sînt folosite mijloace de comunicare publice, condiţiile în vigoare pentru misiunile diplomatice vor fi aplicate şi oficiilor consulare. 2. Corespondenta oficialã a oficiului consular este inviolabilã. 3. Valiza consularã nu va fi nici deschisã şi nici reţinutã. Cu toate acestea, dacã autoritãţile competente ale statului de resedinta au motive serioase sa creadã ca valiza conţine altceva decît corespondenta, documentele sau obiectele prevãzute în prezentul articol, acestea pot cere ca valiza sa fie deschisã în prezenta lor de cãtre un reprezentant autorizat al statului trimiţãtor, acreditat în statul de resedinta. Dacã cererea este refuzatã de autoritãţile statului trimiţãtor, valiza va fi returnatã la locul de origine. 4. Coletele care constituie valiza diplomaticã sau consularã trebuie sa fie sigilate, sa poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decît corespondenta oficialã şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinta oficialã. 5. Curierii consulari ai statului trimiţãtor se bucura pe teritoriul statului de resedinta de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunitãţi de care se bucura curierii diplomatici, sub rezerva de a avea asupra lor documente oficiale care sa le ateste calitatea şi sa precizeze numãrul de colete care constituie valiza consularã. Curierul diplomatic sau consular nu poate fi nici cetãţean al statului de resedinta, nici sa aibã domiciliul în acest stat. 6. Valiza consularã poate fi încredinţatã comandantului unei nave comerciale sau aeronave civile care trebuie sa soseascã într-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie sa poarte un document oficial cu indicarea numãrului de colete care constituie valiza, însã el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autoritãţile locale competente, oficiul consular poate sa trimitã pe unul dintre membrii sãi pentru a prelua direct şi nestingherit valiza de la comandantul navei sau aeronavei, precum şi sa-i predea o asemenea valiza. ART. 18 Sub rezerva legislaţiei statului de resedinta, referitoare la zonele în care accesul este interzis sau supus unor reguli speciale din motive de securitate nationala sau de interes public, membrii oficiului consular pot sa se deplaseze liber pe teritoriul statului de resedinta. ART. 19 1. Şeful oficiului consular nu este supus jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de resedinta. Totuşi prevederile paragrafului 1 nu se aplica în cazul unei acţiuni civile: a) care rezulta dintr-un contract pe care şeful oficiului consular nu l-a încheiat, în mod expres sau implicit, în calitatea sa de mandatar al statului trimiţãtor; sau b) intentatã de un terţ pentru o paguba rezultatã dintr-un accident cauzat în statul de resedinta de un vehicul, o nava sau o aeronava. 2. Persoana şefului oficiului consular este inviolabilã. Nici o mãsura de executare nu poate fi luatã contra sa, cu excepţia cazurilor prevãzute la lit. a) şi b) de la paragraful 1 şi numai dacã executarea poate avea loc fãrã a aduce atingere inviolabilitatii persoanei sau reşedinţei sale. 3. Membrii de familie ai şefului oficiului consular se bucura de imunitate de jurisdicţie penalã şi inviolabilitate personalã în statul de resedinta, cu condiţia sa fie numai cetãţeni ai statului trimiţãtor, sa nu aibã domiciliul în statul de resedinta şi sa nu exercite activitãţi cu caracter lucrativ în statul de resedinta. ART. 20 1. Membrii oficiului consular nu sînt supuşi jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de resedinta pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor consulare. 2. Totuşi prevederile de la paragraful 1 nu se aplica în cazul unei acţiuni civile: a) care rezulta din încheierea unui contract de cãtre un membru al personalului consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiţãtor; sau b) intentatã de un terţ pentru o paguba rezultatã dintr-un accident cauzat în statul de resedinta de un vehicul, o nava sau aeronava. 3. Membrii de familie ai membrilor personalului consular beneficiazã, în mãsura în care contextul o permite, de facilitãţile, privilegiile şi imunitãţile recunoscute acestora din urma, în afarã de cazul în care ei sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau rezidenţi permanenţi în acest stat ori exercita o activitate cu caracter lucrativ în acest stat. ART. 21 1. Pentru actele îndeplinite în afarã funcţiilor lor, functionarii consulari nu pot fi deţinuţi sau arestaţi preventiv decît în caz de crima grava ca urmare a unei hotãrîri pronunţate de autoritatea judiciarã competenta. Prin crima grava se înţelege orice infracţiune comisã cu intenţie şi pentru care legislaţia statului de resedinta prevede o pedeapsa privativã de libertate de maximum 3 ani. 2. Cu excepţia cazului prevãzut la paragraful 1, functionarii consulari nu pot fi incarcerati şi nici supuşi vreunei alte forme de limitare a libertãţii lor personale, decît în cazul executãrii unei hotãrîri judecãtoreşti definitive. 3. Cînd o procedura penalã este angajata impotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat sa se prezinte în fata autoritãţilor competente. Totuşi procedura trebuie sa fie condusã cu consideraţia care este datoratã funcţionarului consular în virtutea poziţiei sale oficiale, în asemenea mod încît ea sa stînjeneascã cît mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci cînd, în împrejurãrile menţionate la paragraful 1, a devenit necesar ca un funcţionar consular sa fie pus în stare de detenţie preventivã, procedura îndreptatã impotriva lui trebuie sa fie deschisã în termenul cel mai scurt. 4. În caz de arestare sau de detenţie preventivã a unui membru al personalului consular ori de urmãrire penalã îndreptatã impotriva lui, statul de resedinta este obligat sa informeze, de îndatã, despre aceasta, pe şeful oficiului consular. ART. 22 1. Membrii oficiului consular pot fi chemaţi sa depunã ca martori în cursul procedurilor judiciare sau administrative. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu pot refuza sa depunã ca martori, în afarã cazurilor menţionate la paragraful 3. Dacã un funcţionar consular refuza sa depunã mãrturie, nici o mãsura coercitivã sau alta sancţiune nu-i poate fi aplicatã. 2. Autoritatea care solicita mãrturia trebuie sa evite a stinjeni pe funcţionarul consular sau pe angajatul consular în îndeplinirea funcţiilor sale. Ea poate sa primeascã depozitia funcţionarului consular la resedinta acestuia ori la oficiul consular sau sa accepte o declaraţie scrisã din partea sa ori de cîte ori acest lucru este posibil. 3. Membrii oficiului consular nu sînt ţinuţi sa depunã mãrturie asupra faptelor care au legatura cu exercitarea funcţiilor lor şi nici sa prezinte corespondenta şi documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza sa depunã mãrturie în calitate de experţi asupra dreptului naţional al statului trimiţãtor. 4. Functionarii consulari chemaţi sa depunã ca martori pot face o declaraţie fãrã a depune jurãmînt, chiar dacã legile statului de resedinta prevãd o astfel de obligaţie. ART. 23 1. Membrii oficiului consular sînt scutiţi în statul de resedinta de orice serviciu naţional şi de orice sarcini cu caracter militar, de prestaţii personale de orice natura, precum şi de contribuţiile care le-ar înlocui. Ei sînt scutiţi, de asemenea, de toate obligaţiile prevãzute de legile şi regulamentele acestui stat în materie de înregistrare a strãinilor şi permis de şedere. 2. Totuşi dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu care nu sînt angajaţi permanenţi ai statului trimiţãtor sau care exercita activitate particularã cu caracter lucrativ în statul de resedinta. ART. 24 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, membrii oficiului consular sînt exceptaţi, în ceea ce priveşte serviciile pe care ei le aduc statului trimiţãtor, de la dispoziţiile privind asigurãrile sociale în vigoare în statul de resedinta. 2. Scutirea prevãzutã la paragraful 1 se aplica şi membrilor personalului particular care se afla în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, dacã: a) nu sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau nu sînt rezidenţi permanenţi în acest stat; şi b) sînt supuşi dispoziţiilor referitoare la asigurãrile sociale în vigoare în statul trimiţãtor sau într-un stat terţ. 3. Membrii oficiului consular, care au în serviciul lor persoane cãrora scutirea prevãzutã la paragraful 2 nu li se aplica, trebuie sa respecte obligaţiile pe care dispoziţiile privind asigurãrile sociale ale statului de resedinta le impun celui care angajeazã. 4. Scutirea prevãzutã la paragrafele 1 şi 2 nu impiedica participarea voluntara la regimul asigurãrilor sociale existent în statul de resedinta, în mãsura în care ea este admisã de acest stat. ART. 25 1. Functionarii consulari şi angajaţii consulari sînt scutiţi de orice impozite şi taxe personale sau reale, naţionale, regionale şi comunale, cu excepţia: a) impozitelor indirecte care sînt în mod normal incluse în preţul mãrfurilor sau serviciilor; b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului de resedinta, sub rezerva dispoziţiilor art. 15; c) taxelor percepute de cãtre statul de resedinta pentru succesiuni şi oricãrui transfer de bunuri, sub rezerva dispoziţiilor art. 27 lit. b); d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare de orice natura, care îşi au sursa în statul de resedinta; e) impozitelor şi taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate; f) taxelor de înregistrare, de grefa, de ipoteca şi de timbru, sub rezerva dispoziţiilor art. 15. 2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiţi de orice impozite şi taxe pe retribuţiile pe care le primesc pentru activitãţile lor oficiale. 3. Membrii oficiului consular care folosesc persoane ale cãror retribuţii sau salarii sînt supuse impozitului pe venit în statul de resedinta trebuie sa respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele statului respectiv le impun în materie de impozit pe venit. ART. 26 1. Potrivit dispoziţiilor legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de resedinta autorizeaza intrarea şi acorda scutirea de orice taxe vamale, impozite şi alte redevenţe conexe, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru: a) obiectele, inclusiv autoturismele, destinate folosinţei oficiale a oficiului consular; b) obiectele destinate folosinţei personale a funcţionarilor consulari, inclusiv bunurile destinate instalãrii lor. Articolele de consum nu trebuie sa depãşeascã cantitãţile necesare pentru folosirea lor directa de cãtre cei interesaţi. 2. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu beneficiazã de privilegiile şi scutirile prevãzute la lit. b) de la paragraful 1 pentru articolele de consum, iar în ceea ce priveşte bunurile destinate folosinţei personale, numai pentru cele importate cu ocazia primei lor instalãri. 3. Bagajele personale ale funcţionarilor consulari, însoţite de cãtre aceştia şi de membrii familiei lor, sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît în cazul cînd exista motive serioase sa se presupunã ca ar conţine alte obiecte decît cele menţionate la lit. b) de la paragraful 1, ori obiecte al cãror import sau export este interzis de cãtre lege şi regulamentele statului de resedinta ori supus legilor şi regulamentelor sale de carantina. Acest control nu poate sa aibã loc decît în prezenta funcţionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat. ART. 27 În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei sale, statul de resedinta este obligat: a) sa permitã transferul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor care au fost dobîndite în statul de resedinta şi care fac obiectul unei prohibiţii la export în momentul decesului; b) sa nu perceapã taxe naţionale, regionale sau comunale de succesiune sau de transfer asupra bunurilor mobile, cu condiţia ca aceste bunuri sa se fi gãsit pe teritoriul statului de resedinta numai datoritã prezentei defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de membru al familiei sale. ART. 28 1. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau rezidenţi permanenţi în acest stat, sînt supuşi jurisdicţiei statului de resedinta, cu excepţia actelor îndeplinite în exerciţiul funcţiilor lor şi nu beneficiazã decît de privilegiile prevãzute la art. 22 paragraful 3. 2. Statul de resedinta trebuie sa-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate la paragraful 1 astfel încît sa nu împiedice exercitarea funcţiilor oficiului consular. ART. 29 1. Membrii oficiului consular beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute în prezenta convenţie din momentul intrãrii pe teritoriul statului de resedinta pentru a-şi ocupa postul, iar dacã se gãsesc deja pe acest teritoriu, de la intrarea lor în funcţie la oficiul consular. 2. Membrii de familie beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute de prezenta convenţie, în condiţiile urmãtoare: a) din momentul în care membrul oficiului consular începe sa se bucure de imunitãţi şi privilegii potrivit paragrafului 1; b) din momentul intrãrii pe teritoriul statului de resedinta, dacã au intrat pe acest teritoriu la o data ulterioara celei prevãzute la lit. a); c) din momentul cînd au devenit membri de familie, dacã au dobîndit aceasta calitate la o data ulterioara celor vizate la lit. a) şi b). 3. Cînd activitatea unui membru al oficiului consular ia sfîrşit, imunitãţile şi privilegiile sale, precum şi cele ale membrilor familiei sale înceteazã din momentul în care persoana în cauza pãrãseşte teritoriul statului de resedinta sau la expirarea unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop. Imunitãţile şi privilegiile angajaţilor consulari şi ale membrilor personalului de serviciu, care sînt cetãţeni ai statului de resedinta sau care domiciliazã în statul de resedinta, înceteazã din momentul în care persoanele în cauza îşi pierd calitatea lor de angajat consular sau de membru al personalului de serviciu. 4. Imunitãţile şi privilegiile membrilor de familie înceteazã din momentul cînd aceştia nu mai fac parte din familia membrului oficiului consular. Totuşi, dacã aceste persoane declara ca înţeleg sa pãrãseascã teritoriul statului de resedinta într-un termen rezonabil, imunitãţile şi privilegiile lor subzistã pînã la data plecãrii lor. 5. În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continua sa se bucure de imunitãţile şi privilegiile care le sînt recunoscute prin prezenta convenţie, pînã în momentul cînd ei pãrãsesc teritoriul statului de resedinta sau pînã la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop. 6. Membrii personalului particular beneficiazã de drepturile şi facilitãţile care le sînt acordate prin prezenta convenţie pe timpul cît sînt angajaţi în aceasta calitate. 7. Pentru actele îndeplinite de membrii oficiului consular în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, imunitatea de jurisdicţie subzistã fãrã limita de durata. ART. 30 1. Statul trimiţãtor poate renunţa la privilegiile şi imunitãţile unui membru al oficiului consular, prevãzute de prezenta convenţie. 2. Renunţarea la privilegii şi imunitãţi trebuie sa fie de fiecare data expresã, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 din prezentul articol şi trebuie sa fie comunicatã în scris statului de resedinta. 3. Dacã un membru al oficiului consular angajeazã o procedura dintr-o materie în care ar beneficia de imunitate de jurisdicţie în virtutea art. 19 şi 20, el nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie fata de nici o cerere reconvenţionalã legatã direct de cererea principala. 4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilã sau administrativã nu poate fi socotitã ca implica renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte mãsurile de executare a hotãrîrii, pentru care este necesarã o renunţare distinctã. ART. 31 Pentru toate mijloacele de transport, proprietate a statului trimiţãtor, folosite de oficiile consulare, precum şi pentru toate mijloacele de transport aparţinînd membrilor oficiului consular sau membrilor familiilor lor, este obligatorie asigurarea pentru daune cauzate terţilor. ART. 32 Toate persoanele care beneficiazã de privilegii şi imunitãţi au obligaţia de a respecta legile şi regulamentele statului de resedinta şi de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.
CAP. 4 Funcţii consulare
ART. 33 1. Exercitarea funcţiilor consulare are drept scop: a) sa protejeze în statul de resedinta drepturile şi interesele statului trimiţãtor, precum şi ale cetãţenilor sãi; b) sa favorizeze dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice între statul trimiţãtor şi statul de resedinta şi sa promoveze în orice alt mod relaţii amicale între cele doua state; c) sa se informeze, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale, ştiinţifice şi turistice ale statului de resedinta, sa facã rapoarte în aceasta privinta cãtre statul trimiţãtor şi sa dea informaţii persoanelor interesate; d) sa acorde ajutor şi asistenta cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetãţenii statului trimiţãtor se aplica deopotrivã, în mod corespunzãtor, persoanelor juridice ale statului trimiţãtor. ART. 34 1. Funcţiile consulare sînt exercitate de cãtre oficiile consulare. Ele sînt, de asemenea, exercitate de cãtre misiunile diplomatice, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. 2. Funcţionarul consular este autorizat sa exercite, în circumscripţia consularã, funcţiile prevãzute în prezenta convenţie, conform legislaţiei statului de resedinta şi în limitele admise de dreptul internaţional. Funcţionarul consular poate, cu consimţãmîntul statului de resedinta, sa-şi exercite funcţiile consulare şi în afarã circumscripţiei sale consulare. 3. În exercitarea funcţiilor lor, functionarii consulari pot sa se adreseze: a) autoritãţilor locale competente din circumscripţia lor consularã; b) autoritãţilor centrale competente ale statului de resedinta, dacã acest lucru este admis de legile, regulamentele şi uzanţele statului de resedinta sau de acordurile internaţionale în materie. 4. Funcţionarul consular se poate adresa direct Ministerului Afacerilor Externe sau, dupã caz, Secretariatului Comitetului Popular General pentru Legãturi Externe şi Cooperare Internationala al statului de resedinta numai în absenta unui agent diplomatic al statului trimiţãtor. ART. 35 1. Funcţionarul consular are dreptul, cu respectarea legilor şi regulamentelor statului de resedinta, sa reprezinte pe cetãţenii statului trimiţãtor sau sa ia mãsuri pentru asigurarea reprezentãrii lor adecvate în fata tribunalelor sau a altor autoritãţi ale statului de resedinta, cînd aceşti cetãţeni, datoritã absentei lor sau din orice alta cauza, nu-şi pot apara în timp util drepturile şi interesele. 2. Reprezentarea prevãzutã la paragraful 1 înceteazã atunci cînd persoanele reprezentate şi-au desemnat un mandatar ori şi-au asumat ele însele apãrarea drepturilor şi intereselor lor. ART. 36 Funcţionarul consular are dreptul: a) sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor care au domiciliul sau resedinta în circumscripţia sa consularã. Înregistrarea efectuatã de funcţionarul consular nu scuteşte pe cetãţenii vizati de obligaţia de a respecta legislaţia şi regulamentele statului de resedinta cu privire la şederea strãinilor; b) sa primeascã cereri şi declaraţii în materie de cetãţenie ale cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa le elibereze documentele referitoare la aceasta cetãţenie; c) sa elibereze, sa reînnoiascã, sa rectifice, sa anuleze, sa retragã ori sa retina paşapoarte şi alte documente de cãlãtorie cetãţenilor statului trimiţãtor; d) sa acorde şi sa anuleze vizele şi documentele corespunzãtoare persoanelor care doresc sa meargã în statul trimiţãtor. ART. 37 1. În mãsura în care legislaţia statului trimiţãtor îl abiliteaza, funcţionarul consular este autorizat: a) sa înregistreze naşterea şi decesul cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa elibereze certificatele corespunzãtoare; b) sa oficieze cãsãtorii şi sa întocmeascã actele corespunzãtoare, atunci cînd viitorii soţi sînt amindoi cetãţeni ai statului trimiţãtor, sub rezerva de a informa fãrã intirziere despre aceasta autoritãţile competente ale statului de resedinta, dacã legislaţia acestuia o cere; c) sa înregistreze cãsãtoria sau divorţul, obţinute conform legilor statului de resedinta, cu condiţia ca cel puţin una dintre pãrţi sa fie cetãţean al statului trimiţãtor şi legile statului de resedinta sa nu se opunã. 2. Dispoziţiile prevãzute la paragraful 1 nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a face declaraţiile impuse de legislaţia statului de resedinta. 3. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor comunica, fãrã intirziere şi fãrã cheltuieli, oficiului consular, copiile sau extrasele de pe actele de stare civilã privind cetãţenii statului trimiţãtor, care le sînt cerute în scop administrativ. 4. În mãsura în care autoritãţile competente ale statului de resedinta au cunostinta ca un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta vor informa fãrã intirziere despre aceasta oficiul consular. ART. 38 1. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta nu se opune, funcţionarul consular este autorizat sa îndeplineascã, în circumscripţia sa consularã (în localul consular, la locuinta cetãţenilor statului trimiţãtor, la bordul navelor şi aeronavelor), urmãtoarele activitãţi: a) sa primeascã şi sa întocmeascã declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor şi sa le certifice, sa le legalizeze ori sa le autentifice, dupã caz; b) sa întocmeascã, sa certifice, sa autentifice şi sa primeascã în depozit testamente şi alte acte, precum şi declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; c) sa primeascã, sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze şi alte acte juridice încheiate între cetãţenii statului trimiţãtor, dacã aceste acte sînt destinate sa producã efecte juridice în afarã teritoriului statului de resedinta. Aceasta nu se aplica contractelor privind stabilirea, transferul şi rezilierea drepturilor asupra bunurilor imobiliare situate în statul de resedinta; d) sa dea data certa documentelor şi sa legalizeze semnãturile depuse pe aceste documente de cãtre cetãţenii statului trimiţãtor; e) sa traduca şi sa legalizeze orice acte şi documente care emana de la autoritãţile statului trimiţãtor sau ale statului de resedinta, precum şi sa certifice traducerile, copiile şi extrasele de pe aceste documente; f) sa legalizeze facturile şi certificatele de origine întocmite sau certificate de cãtre autoritãţile competente ale statului de resedinta; g) sa îndeplineascã alte activitãţi notariale în numele statului trimiţãtor, în limitele prevãzute de legislaţia acestui stat. 2. Actele şi documentele menţionate la paragraful 1 au, în statul de resedinta, aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca şi documentele autentificate, legalizate ori certificate de cãtre autoritãţile judiciare sau alte autoritãţi competente ale acestui stat. ART. 39 1. În cazul în care un cetãţean al statului trimiţãtor a decedat pe teritoriul statului de resedinta, autoritatea competenta a acestuia va anunta, fãrã intirziere, despre acest deces, oficiul consular şi îi va comunica toate informaţiile de care dispune cu privire la moştenitori, legatari, domiciliul sau resedinta lor, activul succesoral, precum şi despre o eventuala existenta a unui testament. Autoritatea sus-menţionatã va face o notificare asemãnãtoare oficiului consular al statului trimiţãtor şi în cazul în care ea deţine informaţii ca persoana decedata a lãsat o succesiune pe teritoriul unui stat terţ. 2. Autoritatea competenta a statului de resedinta va anunta fãrã intirziere oficiul consular al statului trimiţãtor, atunci cînd o succesiune deschisã pe teritoriul statului de resedinta revine unei persoane, cetãţean al statului trimiţãtor, în calitate de moştenitor, legatar sau cu alt titlu. 3. Autoritatea competenta a statului de resedinta va comunica, fãrã intirziere, oficiului consular al statului trimiţãtor, mãsurile care au fost luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale care au rãmas pe teritoriul statului de resedinta ca urmare a decesului unui cetãţean al statului trimiţãtor. Funcţionarul consular îşi poate da concursul, în mod direct sau prin intermediul unui delegat, la punerea în executare a mãsurilor vizate în alineatul precedent. El poate, de asemenea, sa vegheze ca drepturile succesorale ale cetãţenilor statului trimiţãtor sa fie realizate şi ca sumele de bani, valorile sau celelalte bunuri mobile ale cetãţenilor statului trimiţãtor, rezultate din succesiuni deschise pe teritoriul statului de resedinta, sa fie transmise acestor cetãţeni. Transmiterea se va efectua cu respectarea legilor statului de resedinta. 4. Dacã, dupã îndeplinirea pe teritoriul statului de resedinta a formalitãţilor privitoare la succesiuni, mobilele succesiunii sau produsul vinzarii mobilelor sau imobilelor revin unui moştenitor, legatar sau titular de drepturi, cetãţean al statului trimiţãtor care nu domiciliazã pe teritoriul statului de resedinta, nu a participat la procedura succesoralã şi nici nu şi-a desemnat un mandatar, acele bunuri sau produsul vinzarii lor vor fi predate oficiului consular al statului trimiţãtor pentru a fi puse la dispoziţia moştenitorului, legatarului sau titularului de drepturi, cu condiţia ca: a) autoritãţile competente ale statului de resedinta sa fi autorizat remiterea bunurilor succesorale sau a produsului vinzarii lor; b) toate datoriile succesiunii, declarate în termenul prescris de legislaţia de resedinta, sa fi fost plãtite sau garantate; c) sa fie doveditã calitatea de moştenitor, legatar sau titular de drepturi; d) taxele şi drepturile asupra succesiunii sa fi fost plãtite sau garantate. 5. În cazul în care un cetãţean al statului trimiţãtor se afla temporar pe teritoriul statului de resedinta şi decedeazã pe acest teritoriu, lucrurile personale şi sumele de bani rãmase de la defunct şi nereclamate de nici un moştenitor prezent vor fi predate, cu titlu provizoriu, fãrã vreo alta formalitate, oficiului consular al statului trimiţãtor, spre a li se asigura pãstrarea, cu respectarea dreptului pentru autoritãţile administrative sau judiciare ale statului de resedinta de a le prelua în interesul justiţiei. Exportul lucrurilor şi transferul sumelor de bani se vor face cu respectarea legislaţiei statului de resedinta. 6. În mãsura în care prezentul articol nu prevede altfel, dispoziţiile art. 35 din aceasta convenţie sînt aplicabile şi în materie de succesiuni. ART. 40 1. Autoritãţile statului de resedinta înştiinţeazã, fãrã intirziere, oficiul consular competent, atunci cînd au cunostinta, despre cazurile în care ar urma sa se procedeze la numirea unui tutore sau curator în favoarea unui cetãţean al statului trimiţãtor care se afla, permanent sau temporar, în statul de resedinta. 2. Funcţionarul consular poate sa intervinã pe lîngã autoritãţile competente, în limitele admise de legile statului de resedinta, în toate cazurile privind tutela şi curatela instituitã sau care urmeazã a se institui în favoarea cetãţenilor statului trimiţãtor şi pentru a se asigura administrarea bunurilor celor absenţi; el poate, de asemenea, sa propunã autoritãţilor competente ale statului de resedinta persoanele cãrora urmeazã a li se incredinta misiunea sa îndeplineascã funcţiile de tutore sau curator. 3. Dispoziţiile art. 35 din prezenta convenţie sînt aplicabile în ceea ce priveşte protecţia şi apãrarea drepturilor şi intereselor minorilor, ale altor persoane incapabile sau ale cetãţenilor capabili care au nevoie sa fie apãraţi de cãtre un curator. ART. 41 1. Funcţionarul consular are dreptul sa comunice cu cetãţenii statului trimiţãtor, sa-i viziteze, sa-i îndrume, sa le acorde ajutor în relaţiile lor cu autoritãţile administrative şi judiciare ale statului de resedinta în problemele care intra în competenta acestor autoritãţi şi sa ia mãsuri în scopul de a le asigura asistenta juridicã şi reprezentarea în justiţie. 2. Statul de resedinta nu limiteazã posibilitãţile de comunicare ale cetãţeanului statului trimiţãtor cu oficiul consular şi nu impiedica intrarea acestui cetãţean în localurile consulare. 3. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor acorda ajutor funcţionarului consular pentru obţinerea de informaţii referitoare la un cetãţean al statului trimiţãtor, cu scopul de a permite funcţionarului sa stabileascã legatura şi sa intilneasca pe acel cetãţean. ART. 42 1. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor înştiinţa, fãrã intirziere şi în orice caz, în termen de 7 zile, oficiul consular al statului trimiţãtor, cînd în circumscripţia sa consularã un cetãţean al acestui stat a fost arestat sau supus oricãrei alte mãsuri de limitare a libertãţii personale. Orice comunicare adresatã oficiului consular de cãtre persoana arestata ori supusã vreunei alte forme de limitare a libertãţii personale trebuie, de asemenea, sa fie transmisã de autoritãţile sus-menţionate, în termen de cel mult 10 zile. 2. Funcţionarul consular are dreptul sa viziteze pe cetãţeanul statului trimiţãtor, care, în circumscripţia sa este în stare de arest preventiv sau care executa o pedeapsa cu închisoare ori a cãrui libertate a fost restrînsa sub o alta forma, se poarte convorbiri şi corespondenta cu acest cetãţean. Intilnirea va avea loc în cel mai scurt timp de la data cererii sale. Repetarea vizitei este posibila la cererea prealabilã şi la intervale de timp rezonabile. 3. Drepturile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 se pot exercita numai în conformitate cu legile şi regulamentele statului de resedinta, cu rezerva totuşi ca aceste legi şi regulamente nu trebuie sa facã inoperante sus-amintitele drepturi. 4. Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor informa pe cetãţeanul statului trimiţãtor care se afla arestat, în stare de detenţie sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii sale personale, despre posibilitatea de comunicare care îi este acordatã în baza prezentului articol. ART. 43 1. Funcţionarul consular are dreptul sa acorde ajutor şi asistenta navelor statului trimiţãtor care intra sau care se gãsesc într-un port, în apele teritoriale sau în alt loc de ancorare, situate în limitele circumscripţiei sale consulare. El poate sa urce la bordul acestor nave de îndatã ce li s-a admis libera practica şi sa comunice liber cu comandantul navei, cu membrii echipajului, precum şi cu pasagerii cetãţeni ai statului trimiţãtor. El poate, de asemenea, sa acţioneze pentru a înlesni intrarea, stationarea şi plecarea navelor statului trimiţãtor din porturile circumscripţiei sale consulare. 2. Capitanul sau orice alt membru al echipajului poate sa meargã în mod liber la oficiul consular, dacã acesta îşi are sediul în portul unde se afla nava. Dacã oficiul consular nu este situat în port, aceasta comunicare este condiţionatã de obţinerea consimtamintului autoritãţii competente, potrivit legii în vigoare în statul de resedinta. ART. 44 1. În mãsura în care legislaţia statului trimiţãtor îl autorizeaza, funcţionarul consular are dreptul sa ia legatura cu echipajul navelor statului trimiţãtor, sa le viziteze, sa verifice şi sa vizeze documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura şi, în general, sa asigure aplicarea pe aceste nave a legilor statului trimiţãtor referitoare la navigaţie. Fãrã a aduce atingere competentei autoritãţilor statului de resedinta şi în mãsura în care legislaţia statului trimiţãtor îl autorizeaza, funcţionarul consular are, de asemenea, dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinii şi disciplinei pe aceste nave. În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul consular poate sa solicite concursul şi asistenta autoritãţilor statului de resedinta. 2. Autoritãţile statului de resedinta nu vor interveni în nici o cauza aparuta la bordul navei, cu excepţia acelor dezordini care ar fi de natura sa tulbure liniştea şi ordinea publica pe uscat sau în port, ori sa aducã atingere sãnãtãţii sau securitãţii publice sau în care s-ar gãsi implicate persoane strãine de echipaj. 3. Funcţionarul consular are dreptul, conform legilor statului de resedinta, sa însoţeascã pe cãpitan sau pe un alt marinar de pe nava statului trimiţãtor, atunci cînd acesta este invitat sa apara în fata tribunalelor şi a altor autoritãţi ale statului de resedinta. ART. 45 În cazul în care autoritãţile statului de resedinta ar avea intenţia sa ia, potrivit competentei lor, mãsuri de conservare, de executare sau de constringere la bordul unei nave a statului trimiţãtor, ele vor înştiinţa, în prealabil, oficiul consular pentru ca un funcţionar consular sa poatã asista la efectuarea unor astfel de mãsuri. Dacã, în caz de urgenta, nu a fost posibila înştiinţarea prealabilã a oficiului consular, iar nici un funcţionar consular nu a fost prezent la luarea mãsurilor, autoritãţile statului de resedinta vor informa neîntîrziat oficiul consular despre mãsurile luate. Oficiul consular va fi înştiinţat, de asemenea, dacã un membru al echipajului navei urmeazã sa fie interogat de cãtre autoritãţile statului de resedinta. ART. 46 Dispoziţiile art. 43, 44 şi 45 nu sînt opozabile autoritãţilor statului de resedinta în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei şi reglementãrilor vamale, a mãsurilor de carantina sanitarã, precum şi a altor mãsuri de control referitoare la sãnãtatea publica, poliţia portuara, poluarea apelor marii, salvarea vieţii omeneşti şi a mãrfurilor şi accesul strãinilor. ART. 47 1. Dacã o nava a statului trimiţãtor naufragiaza, esueaza sau suferã orice alta avarie în apele teritoriale sau interioare ale statului de resedinta, autoritãţile competente ale acestui stat trebuie sa informeze cît mai curînd posibil despre aceasta oficiul consular şi sa îl înştiinţeze despre mãsurile întreprinse sau avute în vedere pentru salvarea pasagerilor, echipajului, navei, încãrcãturii şi proviziilor. Funcţionarul consular poate sa acorde ajutor navei, membrilor echipajului şi pasagerilor, precum şi sa ia mãsuri în vederea ocrotirii încãrcãturii şi repararii navei. El poate, de asemenea, sa se adreseze autoritãţilor statului de resedinta pentru a le solicita luarea unor astfel de mãsuri. În mãsura în care legislaţia statului de resedinta nu se opune, autoritãţile competente ale acestui stat vor invita pe funcţionarul consular sa asiste la ancheta deschisã pentru stabilirea cauzelor avariei, eşuãrii sau naufragiului. 2. Dacã armatorul, proprietarul sau orice alta persoana autorizata sa acţioneze în numele lor nu poate lua mãsurile necesare pentru conservarea şi administrarea navei, încãrcãturii sau proviziilor, funcţionarul consular poate sa ia mãsurile pe care aceştia le-ar fi luat ei înşişi în acest scop. 3. Dispoziţiile paragrafului 2 se aplica, deopotrivã, pentru orice obiect, aparţinînd unui cetãţean al statului trimiţãtor şi care provine din incarcatura sau proviziile unei nave a statului trimiţãtor ori a unui stat terţ, care a fost gãsit pe coasta sau în apropierea coastei statului de resedinta sau adus într-un port din circumscripţia consularã. 4. Autoritãţile competente ale statului de resedinta acorda funcţionarului consular sprijinul necesar pentru luarea mãsurilor ce se impun în caz de naufragiu sau avarii ale navei. 5. Nava care a suferit un naufragiu sau o avarie grava, incarcatura sa şi proviziile aflate la bord nu sînt supuse taxelor vamale pe teritoriul statului de resedinta, dacã nu sînt livrate spre folosinta sau consum în acest stat. 6. Funcţionarul consular are dreptul, conform legislaţiei statului trimiţãtor, sa primeascã orice declaraţie şi sa elibereze orice document în legatura cu: a) înmatricularea sau radierea navei din registrul statului trimiţãtor; b) cumpãrarea de nave strãine destinate a fi înmatriculate în registrul statului trimiţãtor sau vînzarea navelor acestui stat în strãinãtate; c) armarea sau dezarmarea unei nave înmatriculate în registrul statului trimiţãtor; d) pierderea sau avarierea unei nave înmatriculate în registrul statului trimiţãtor. ART. 48 Dispoziţiile art. 43-47 din prezenta convenţie se aplica, în mod corespunzãtor, aeronavelor statului trimiţãtor, în mãsura în care ele nu sînt contrare altor convenţii în vigoare între cele doua state contractante. ART. 49 În afarã funcţiilor prevãzute în prezenta convenţie, funcţionarul consular poate exercita orice alta funcţie consularã încredinţatã de statul trimiţãtor şi admisã expres de cãtre statul de resedinta sau la care acest stat, informat în prealabil, nu s-a opus. ART. 50 Oficiul consular poate sa perceapã pe teritoriul statului de resedinta drepturile şi taxele pe care legile şi regulamentele statului trimiţãtor le prevãd pentru actele şi serviciilor consulare. ART. 51 Oficiul consular al statului trimiţãtor poate sa exercite funcţii consulare pentru un stat terţ dupã obţinerea aprobãrii statului de resedinta. ART. 52 Membrii misiunii diplomatice a statului trimiţãtor, care exercita funcţii consulare, continua sa se bucure în statul de resedinta de privilegiile şi imunitãţile ce decurg din statutul lor diplomatic. ART. 53 Cele doua pãrţi contractante pot numi sau accepta consuli onorifici în raporturile lor bilaterale, în conformitate cu uzanţele internaţionale, cu respectarea legislaţiei lor şi în concordanta cu prevederilor prezentei convenţii.
CAP. 5 Dispoziţii finale
ART. 54 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii, în conformitate cu reglementãrile fiecãruia dintre cele doua state contractante şi va intra în vigoare începînd cu data schimbului instrumentelor de ratificare. 2. Prezenta convenţie se încheie pe durata nelimitatã. Oricare dintre cele doua state contractante poate sa o denunţe. Aceasta denunţare produce efecte dupã 6 luni de la data notificãrii în scris a acestei hotãrîri cãtre celãlalt stat contractant. Facuta la Bucureşti la 1 iulie 1993, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba arabã, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Drept pentru care împuterniciţii celor doua state contractante au semnat prezenta convenţie.
Pentru România, Ioan Maxim ambasador, director general al Direcţiei generale juridice şi consulare
Pentru Marea Jamahirie Arabã Libiana Populara Socialistã, Abdullatif Hussein Mehemed Elfughi, director al Departamentului consular
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
